Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Dărnicia macedonenilor

81Și vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu care a fost dat în bisericile Macedoniei, 2că în multă încercare de necaz prisosul bucuriei lor și sărăcia lor adâncă

8.2
Mc. 12.44
a prisosit spre bogăția dărniciei lor. 3Mărturisesc că au dat după puterea lor și peste puterea lor de bunăvoie, 4cerându‐ne cu multă stăruință harul acesta
8.4
Fapte. 11.29
24.17Rom. 15.25,261 Cor. 16.1,3,4
și părtășia la slujba față de sfinți. 5Și aceasta nu numai cum am nădăjduit, ci mai întăi pe ei înșiși s‐au dat Domnului și nouă prin voia lui Dumnezeu. 6Încât noi
8.6
Vers. 17. Cap. 12.18.
am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și săvârșească între voi și harul acesta. 7Ci după cum prisosiți în
8.7
1 Cor. 1.5
12.13
orice prin credință și prin cuvânt și prin cunoștință și prin orice sârguință și prin iubirea voastră către noi, să
8.7
Cap. 9.8.
prisosiți și în acest har. 8Nu
8.8
1 Cor. 7.6
zic ca o poruncă, ci punând la încercare prin sârguința altora și curăția iubirii voastre. 9Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos
8.9
Mat. 8.20Lc. 9.58Fil. 2.6,7
, că deși era bogat, totuși s‐a făcut sărac pentru voi, ca voi prin sărăcia lui să fiți îmbogățiți. 10Și îmi dau
8.10
1 Cor. 7.25
o părere în aceasta; căci aceasta
8.10
Prov. 19.17Mat. 10.421 Tim. 6.18,19Evr. 13.16
este de folos pentru voi, ca unii care cei dintâi ați început de acum un an, nu numai să faceți, ci să și
8.10
Cap. 9.2.
voiți. 11Sfârșiți dar acum și facerea; ca după cum a fost bunăvoința de a voi, astfel să fie și de a sfârși după putința voastră. 12Căci
8.12
Mc. 12.43,44Lc. 21.3
dacă este bunăvoință, este bineprimit după cât are cineva nu după cât n‐are. 13Căci nu zic aceasta pentru ca alții să fie ușurați, iar voi împovărați, 14ci în vremea de acum ca să fiți deopotrivă, prisosul vostru să fie pentru lipsa lor, ca și prisosul lor să fie pentru lipsa voastră, ca să fie o potrivire; 15după cum este scris: Cine
8.15
Ex. 16.18
a strâns mult n‐a avut de prisos și cine a strâns puțin n‐a avut lipsă.

A doua trimitere a lui Tit

16Dar mulțumită fie lui Dumnezeu care dă aceeași sârguință în inima lui Tit pentru voi. 17Căci a primit într‐adevăr îndemnul

8.17
Vers. 6.
nostru și fiind mai sârguitor a plecat de bunăvoie la voi. 18Și noi am trimis împreună cu el pe fratele
8.18
Cap. 12.18.
a cărui laudă în evanghelie este prin toate bisericile; 19dar nu numai așa, ci și a fost ales
8.19
1 Cor. 16.3,4
de biserici ca tovarăș al nostru de călătorie în harul acesta care este slujit de noi spre
8.19
Cap. 4.15.
slava Domnului însuși și ca dovadă de bunăvoința noastră, 20ferindu‐ne ca să nu ne facă cineva mustrări în această dărnicie slujită de noi; 21căci ne gândim
8.21
Rom. 12.17Fil. 4.81 Pet. 2.12
la cele bune nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. 22Am trimis dar împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l‐am încercat de multe ori în multe ca fiind sârguitor, dar acum este mult mai sârguitor prin multa încredere ce are în voi. 23Fie că e vorba de Tit, el este părtașul meu și împreună lucrător cu mine față de voi; fie că e vorba despre frații noștri, ei sunt trimiși
8.23
Fil. 2.25
ai bisericilor, ei sunt slava lui Hristos. 24Deci arătați‐le în fața bisericilor dovada iubirii voastre și a laudei
8.24
Cap. 7.14;
noastre pentru voi.

9

Răsplata dărniciei creștine

91Căci despre slujba

9.1
Fapte. 11.291 Cor. 16.1Gal. 2.10
către sfinți îmi este de prisos să vă scriu; 2căci știu bunăvoința
9.2
Cap. 8.19.
voastră cu
9.2
Cap. 8.24.
care mă laud pentru voi la macedoneni, că Ahaia
9.2
Cap. 8.10.
este gata de acum un an, și râvna voastră a stârnit pe mai mulți dintre ei. 3Dar am
9.3
Cap. 8.6, 17, 18, 22.
trimis pe frați ca lauda noastră pentru voi să nu fie zădărnicită în partea aceasta; ca după cum ziceam, să fiți gata, 4ca nu cumva, când vor veni cu mine macedonenii și vă vor găsi negata, să fim dați de rușine noi, (ca să nu zicem voi) în această încredere. 5Am socotit deci de neapărată trebuință să îndemn pe frați ca să vină mai înainte la voi și să pregătească mai înainte binecuvântarea voastră făgăduită mai dinainte, ca aceasta să fie gata ca o binecuvântare, nu ca o zgârcenie. 6Dar
9.6
Prov. 11.24
19
22.9Gal. 6.7,9
zic aceasta: Cine seamănă cu cruțare va și secera cu cruțare; și cine seamănă cu binecuvântări va și secera cu binecuvântări. 7Fiecare să facă după cum s‐a hotărât în inima sa, nu
9.7
Deut. 15.7
cu părere de rău sau de silă; căci Dumnezeu
9.7
Ex. 25.2
35.5Prov. 11.25Rom. 12.8
iubește pe cel ce dă voios. 8Și Dumnezeu este
9.8
Prov. 11.24,25
28.27Fil. 4.19
puternic ca să facă să prisosească orice har spre voi, pentru ca având totdeauna toată îndestularea în orice, să prisosiți în orice lucru bun, 9după cum este scris: A risipit
9.9
Ps. 112.9
, a dat celor nevoiași, dreptatea lui rămâne în veac. 10Și cel ce face
9.10
Is. 55.10
rost de sămânță semănătorului și pâine pentru mâncare, va face rost și va înmulți sămânța voastră pentru semănat și va face să crească roadele dreptății
9.10
Osea 10.12Mat. 6.1
voastre; 11fiind îmbogățiți în orice pentru orice dărnicie, care
9.11
Cap. 1.11;
lucrează prin noi mulțumire lui Dumnezeu. 12Căci slujirea acestei slujbe nu numai că umple
9.12
Cap. 8.14.
de tot lipsurile sfinților, dar și prisosește prin multe mulțumiri către Dumnezeu. 13Căci prin dovada slujirii acesteia pe care o au, ei slăvesc
9.13
Mat. 5.16
pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mărturisiți față de evanghelia lui Hristos și pentru dărnicia darurilor voastre
9.13
Evr. 13.16
către ei și către toți. 14Și prin cererile lor pentru voi, au o iubire aprinsă pentru voi din pricina harului
9.14
Cap. 8.1.
lui Dumnezeu, care este peste măsură asupra voastră. 15Mulțumită fie lui Dumnezeu pentru
9.15
Iac. 1.17
darul lui de nespus.

10

Pavel își apără slujba lui

101Iar eu

10.1
Rom. 12.1
însumi, Pavel, vă îndemn prin blândețea și bunătatea lui Hristos, eu care de față sunt
10.1
Vers. 10. Cap. 12.5, 7, 9.
smerit între voi dar în lipsă îndrăznesc către voi: 2vă rog ca atunci când voi fi de față să
10.2
1 Cor. 4.21
nu îndrăznesc cu încrederea cu care socotesc să cutez împotriva unora, care socotesc că noi am umbla potrivit cărnii. 3Căci deși umblăm în carne, nu ne luptăm potrivit cărnii. 4Căci
10.4
Ef. 6.131 Tes. 5.8
armele luptei
10.4
1 Tim. 1.182 Tim. 2.3
noastre nu sunt ale cărnii, ci
10.4
Fapte. 7.221 Cor. 2.513.3,4
puternice pentru Dumnezeu spre
10.4
Ier. 1.10
dărâmare de întărituri; 5dărâmând
10.5
1 Cor. 1.19
3.19
gândirile și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței de Dumnezeu și robind orice gând spre ascultarea de Hristos; 6și
10.6
Cap. 13.2, 10.
fiind gata
10.6
Cap. 2.9;
să răzbunăm orice neascultare, când ascultarea voastră va fi făcută deplină. 7Vă uitați la
10.7
In. 7.2411.18
cele ce sunt în față? Dacă
10.7
1 Cor. 14.37In. 4.6
se încrede cineva în sine că este al lui Hristos, să socotească aceasta iarăși în sine însuși, că, după cum este el al lui Hristos așa suntem și noi
10.7
1 Cor. 3.23
9.1
. 8Căci și dacă mă voi lăuda ceva mai mult cu
10.8
Cap. 13.10.
puterea noastră (pe care Domnul ne‐a dat‐o spre zidirea voastră și nu spre dărâmarea voastră), nu
10.8
Cap. 7.14;
mă voi rușina: 9ca să nu par că v‐aș înfricoșa oarecum prin epistolele mele. 10Căci epistolele sale, zic ei, sunt cu greutate și tari, dar
10.10
1 Cor. 2.3,4Gal. 4.13
starea de față a trupului său este slabă și cuvântul
10.10
1 Cor. 1.17
2.1,4
lui de disprețuit. 11Unul ca acesta să socotească aceasta, că ce fel suntem cu cuvântul prin epistole, când noi nu suntem de față, așa suntem și în faptă când suntem de față.

Pavel și protivnicii lui

12Căci

10.12
Cap. 3.1;
nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne punem deopotrivă pe noi înșine cu unii dintre aceia care se laudă pe ei înșiși; ci ei măsurându‐se pe ei înșiși și punându‐se deopotrivă pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt pricepuți. 13Noi
10.13
Vers. 15.
însă nu ne vom lăuda afară din măsura noastră, ci după măsura prăjinii de măsurătoare pe care ne‐a tras‐o nouă Dumnezeul măsurii, ca să ajungem și până la voi. 14Căci nu ne întindem pe noi înșine prea mult, ca și cum n‐am ajunge la voi, căci
10.14
1 Cor. 3.5,10
4.15
9.1
și până la voi am ajuns în evanghelia lui Hristos. 15Nu ne lăudăm afară de măsura noastră, adică în
10.15
Rom. 15.20
osteneli străine, ci având nădejde, dacă credința voastră crește, să ne lărgim cu prisosință între voi potrivit prăjinii noastre de măsurat, 16ca să vestim evanghelia în locuri dincolo de voi, și nu ca să ne lăudăm cu cele ce sunt gata înăuntrul prăjinii de măsurat a altora. 17Iar cine
10.17
Is. 65.16Ier. 9.241 Cor. 1.31
se laudă, să se laude în Domnul. 18Căci nu
10.18
Prov. 27.2
cine se laudă pe sine însuși este găsit bun, ci acela pe
10.18
Rom. 2.291 Cor. 4.5
care Domnul îl laudă.