Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

Boala lui Ahazia și moartea lui

11Și după moartea lui Ahab, Moab

1.1
Cap. 3.5.
s‐a răsculat
1.1
2 Sam. 8.2
împotriva lui Israel. 2Și Ahazia a căzut printre îngrădirile din odaia lui de sus care era în Samaria și s‐a îmbolnăvit și a trimis soli, zicându‐le: Duceți‐vă, întrebați pe Baal‐Zebub, dumnezeul Ecronului
1.2
1 Sam. 5.10
, dacă mă voi ridica din boala aceasta. 3Și îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tișbitul: Scoală‐te, suie‐te spre întâmpinarea solilor împăratului Samariei și zi‐le: Oare pentru că nu este Dumnezeu în Israel mergeți să întrebați pe Baal‐Zebub, dumnezeul Ecronului? 4Pentru aceea așa zice Domnul: Nu te vei pogorî din patul în care te‐ai suit ci vei muri negreșit. Și Ilie a plecat. 5Și solii s‐au întors la el și el le‐a zis: De ce v‐ați întors? 6Și ei i‐au zis: Un om s‐a suit spre întâmpinarea noastră și ne‐a zis: Mergeți, întoarceți‐vă la împăratul care v‐a trimis și ziceți‐i: Așa zice Domnul: Oare pentru că nu este Dumnezeu în Israel trimiți să întrebe pe Baal‐Zebub, dumnezeul Ecronului? Deci nu te vei pogorî din patul în care te‐ai suit ci vei muri negreșit. 7Și el le‐a zis: Ce fel de om era cel care s‐a suit spre întâmpinarea voastră și v‐a spus cuvintele acestea? 8Și ei i‐au zis: Un om păros
1.8
Zah. 13.4Mat. 3.4
și încins la coapse cu un brâu de piele. Și el a zis: Este Ilie Tișbitul. 9Și a trimis la el pe un mai mare peste cincizeci, cu cei cincizeci ai săi. Și s‐a suit la el și iată ședea pe vârful muntelui. Și i‐a zis: Om al lui Dumnezeu, împăratul a zis: Pogoară‐te. 10Și Ilie a răspuns și a zis mai marelui peste cincizeci: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare
1.10
Lc. 9.54
foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi. Și s‐a pogorât foc din ceruri și l‐a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui. 11Și iarăși a trimis Ahazia la el pe alt mai mare peste cincizeci cu cei cincizeci ai săi. Și el a vorbit și i‐a zis: Om al lui Dumnezeu, așa zice împăratul: grăbește să te pogori. 12Și Ilie a răspuns și i‐a zis: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi. Și s‐a pogorât foc de la Dumnezeu din ceruri și l‐a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui. 13Și a trimis iarăși pe un mai mare peste a treia ceată de cincizeci cu cei cincizeci ai săi. Și al treilea mai mare peste cincizeci s‐a suit și a venit și a îngenunchiat înaintea lui Ilie, l‐a rugat, și i‐a zis: Om al lui Dumnezeu, să aibă preț
1.13
1 Sam. 26.21Ps. 72.14
, te rog, înaintea ochilor tăi sufletul meu și sufletul acestor cincizeci slujitori ai tăi. 14Iată, s‐a pogorât foc din ceruri și a mistuit pe cei doi mai mari dintâi peste cincizeci și pe cincizecile lor și acum să aibă preț sufletul meu înaintea ochilor tăi. 15Și îngerul Domnului a zis lui Ilie: Pogoară‐te cu el, nu te teme de el. Și s‐a sculat și s‐a pogorât cu el la împărat. 16Și i‐a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă ai trimis soli să întrebe pe Baal‐Zebub, dumnezeul Ecronului, (oare pentru că nu este Dumnezeu în Israel?) ca să întrebi cuvântul lui, pentru aceasta nu te vei pogorî din patul în care te‐ai suit ci vei muri negreșit. 17Și el a murit după cuvântul Domnului pe care i‐l vorbise Ilie. Și în locul său a domnit Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci el n‐avea fiu. 18Și celelalte fapte ale lui Ahazia, ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel?

2

Înălțarea lui Ilie la ceruri

21Și a fost așa: când a voit Domnul să ridice

2.1
Gen. 5.24
pe Ilie la ceruri într‐un vârtej de vânt, Ilie a mers cu
2.1
1 Reg. 19.21
Elisei de la Ghilgal. 2Și Ilie a zis lui Elisei: Șezi aici
2.2
Rut 1.15,16
, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Betel. Și Elisei a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul
2.2
1 Sam. 1.26
tău de te voi lăsa. Și s‐au pogorât la Betel. 3Și fiii prorocilor
2.3
1 Reg. 20.359.1
care erau în Betel au ieșit la Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu, tăceți. 4Și Ilie i‐a zis: Elisei, șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Ierihon. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și au venit la Ierihon. 5Și fiii prorocilor care erau în Ierihon s‐au apropiat de Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu: tăceți. 6Și Ilie i‐a zis: Șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Iordan. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. 7Și au mers amândoi. Și cincizeci de bărbați din fiii prorocilor au mers și au stătut în față departe și ei amândoi au stătut lângă Iordan. 8Și Ilie și‐a luat mantaua și a îndoit‐o și a lovit apele și s‐au despărțit
2.8
Ex. 14.21Ios. 3.16
într‐o parte și într‐alta și au trecut amândoi pe uscat. 9Și a fost așa: după ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce să‐ți fac mai înainte de a fi răpit de la tine. Și Elisei a zis: Să fie, te rog, o îndoită parte a duhului tău peste mine. 10Și el a zis: Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa îți va fi; iar de nu, nu va fi. 11Și a fost așa: pe când încă mergeau ei și vorbeau, iată un car
2.11
Cap. 6.17.
de foc și cai de foc și i‐au despărțit pe amândoi și Ilie s‐a suit la ceruri într‐un vârtej de vânt. 12Și Elisei l‐a văzut și a strigat: Tatăl
2.12
Cap. 13.14.
meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui! Și nu l‐a mai văzut. Și și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat în două bucăți. 13Și a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și s‐a întors și a stătut pe țărmul Iordanului. 14Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și a lovit apele și a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Și a lovit și el apele și s‐au despărțit
2.14
Vers. 8.
într‐o parte și într‐alta. Și Elisei a trecut. 15Și fiii prorocilor care erau în fața
2.15
Vers. 7.
Ierihonului l‐au văzut și au zis: Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei. Și au venit spre întâmpinarea lui și s‐au plecat până la pământ înaintea lui. 16Și i‐au zis: Iată acum cu slujitorii tăi sunt cincizeci de bărbați viteji; te rog, să meargă ei și să caute pe domnul tău; poate
2.16
1 Reg. 18.12Ezec. 8.3Fapte. 8.39
Duhul Domnului l‐a ridicat și l‐a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a zis: Nu trimiteți. 17Și l‐au silit până s‐a rușinat și a zis: Trimiteți. Au trimis deci cincizeci de bărbați și l‐au căutat trei zile dar nu l‐au aflat. 18Și s‐au întors la el (el stătea acum în Ierihon) și le‐a zis: Oare nu v‐am spus: Să nu mergeți?

Vindecarea apelor de la Ierihon

19Și bărbații cetății au zis lui Elisei: Iată, te rugăm, așezarea cetății este bună, cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și pământul sterp. 20Și el a zis: Aduceți‐mi un vas nou și puneți sare în el. Și i‐au adus. 21Și a ieșit la izvorul apelor și a aruncat

2.21
Ex. 15.256.6In. 9.6
sarea acolo și a zis: Așa zice Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte nici stărpiciune. 22Și apele s‐au vindecat până în ziua de astăzi, după cuvântul lui Elisei pe care‐l vorbise.

Pedepsirea copiilor

23Și de acolo s‐a suit la Betel. Și pe când se suia pe drum, au ieșit din cetate niște băieți mici și râdeau de el și ziceau: Suie‐te, pleșuvule! Suie‐te, pleșuvule! 24Și el s‐a întors și s‐a uitat la ei și i‐a blestemat în numele Domnului. Și doi urși au ieșit din pădure și au sfășiat din ei patruzeci și doi de băieți. 25Și de acolo s‐a dus la muntele Carmel și de acolo s‐a întors la Samaria.