Ezechia, împăratul lui Iuda
181Și a fost așa: în anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia
29.1Mat. 1.9
, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2Era de douăzeci și cinci de ani când s‐a făcut împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Abi
, fata lui Zaharia. 3Și a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate cele ce făcuse David, tatăl său. 4El a îndepărtat
înălțimile și a dărâmat stâlpii și a tăiat Astarteele și a sfărâmat șarpele
de aramă, pe care‐l făcuse Moise, căci până în zilele acelea copiii lui Israel ardeau tămâie la el; și l‐a numit Nehuștan. 5El s‐a încrezut
în Domnul Dumnezeul lui Israel și n‐a fost
după el asemenea lui între toți împărații lui Iuda și nici între cei care fuseseră mai înainte de el. 6Și s‐a
lipit de Domnul și nu s‐a depărtat de pe urma lui și a păzit poruncile lui pe care le poruncise lui Moise Domnul. 7Și Domnul
a fost cu el; propășia
oriîncotro ieșea și s‐a răsculat
împotriva împăratului Asiriei și nu i‐a slujit. 8El a bătut
pe filisteni până la Gaza și hotarele ei de la turnul
paznicilor până la cetatea întărită.
Luarea Samariei
9Și a fost așa: în al
patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s‐a suit împotriva Samariei și a împresurat‐o. 10Și după trecere de trei ani a luat‐o; în al șaselea an al lui Ezechia, care este al nouălea
an al lui Osea, împăratul lui Israel, Samaria a fost luată. 11Și împăratul
Asiriei a strămutat pe Israel în Asiria și i‐a așezat în Halah
și la Hobor, pe râul Gozan și în cetățile Mezilor, 12pentru că n‐au ascultat
de glasul Domnului Dumnezeului lor și au călcat legământul său, tot ce poruncise Moise, robul Domnului, și n‐au ascultat nici n‐au făcut.
Ierusalimul împresurat de Sanherib
13Și în al
patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s‐a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le‐a luat. 14Și Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis la împăratul Asiriei în Lachis, zicând: Am păcătuit, retrage‐te de la mine; orice vei pune asupră‐mi voi purta. Și împăratul Asiriei a pus asupra lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. 15Și Ezechia
i‐a dat tot argintul care s‐a aflat în casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. 16În vremea aceea Ezechia a tăiat aurul de pe ușile casei Domnului și de pe ușiorii pe care îi acoperise Ezechia, împăratul lui Iuda, și l‐a dat împăratului Asiriei. 17Și împăratul Asiriei a trimis din Lachis pe Tartan și pe Rab‐Saris și pe Rabșache împotriva împăratului Ezechia cu putere mare la Ierusalim. Și s‐au suit și au venit la Ierusalim. Și s‐au suit și au venit și au stătut lângă canalul de apă al iazului de sus, care este pe calea
cea mare a țarinei albitorului. 18Și au chemat pe împărat. Și Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă și Șebna scriitorul și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul de cronici, au ieșit la ei. 19Și Rabșache le‐a zis: Spuneți, vă rog, lui Ezechia: Așa zice împăratul cel mare, împăratul Asiriei: Ce este încrederea
aceasta cu care te încrezi? 20Tu zici, dar sunt vorbe de buze: Este sfat și putere pentru război. Dar în cine te încrezi de te‐ai răsculat împotriva mea? 21Și acum iată
, te încrezi în toiagul acela de trestie frântă, în Egipt, pe care dacă se va rezema cineva, își va înțepa mâna și o va străpunge: Așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22Iar dacă‐mi vei zice: Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru! Oare nu este el acela ale cărui înălțimi
și altare le îndepărtase Ezechia zicând lui Iuda și Ierusalimului: Să vă închinați înaintea acestui altar în Ierusalim? 23Și acum, dă ostatici domnului meu împăratul Asiriei și îți voi da două mii de cai, dacă poți să încaleci călăreți pe ei. 24Și cum vei întoarce îndărăt fața unui căpitan dintre cei mai mici slujitori ai domnului meu? Și‐ți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți! 25Și acum oare fără Domnul m‐am suit eu împotriva locului acestuia ca să‐l stric? Domnul mi‐a zis: Suie‐te împotriva țării acesteia și strică‐o. 26Și Eliachim, fiul lui Hilchia, și Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: Te rugăm, vorbește slujitorilor tăi în limba siriană căci o înțelegem și nu vorbi cu noi în limba iudeilor în urechile poporului care este pe zid. 27Și Rabșache le‐a zis: Oare către domnul tău și către tine m‐a trimis domnul meu să vorbesc cuvintele acestea? Oare nu către bărbații care șed pe zid ca să‐și mănânce balega și să‐și bea chiar udul cu voi? 28Și Rabșache a stătut și a strigat cu glas tare în limba iudeilor, și a vorbit, zicând: Ascultați cuvântul împăratului celui mare, al împăratului Asiriei! 29Așa zice împăratul: Să nu vă înșele
Ezechia căci nu va putea să vă scape din mâna lui. 30Și să nu vă facă Ezechia să vă puneți încrederea în Domnul zicând: Domnul ne va scăpa negreșit și cetatea aceasta nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei. 31N‐ascultați de Ezechia căci așa zice împăratul Asiriei: Faceți binecuvântare cu mine și ieșiți la mine și mâncați fiecare din vița sa de vie și fiecare din smochinul său și beți fiecare din apele puțului său 32până voi veni și vă voi lua într‐o țară ca țara voastră, țară de grâu
și must, țară de pâine și vin, țară de măslini și de miere, ca să trăiți și să nu muriți; și n‐ascultați de Ezechia când vă înduplecă zicând: Domnul ne va scăpa. 33A scăpat oare vreunul din dumnezeii
neamurilor țara lui din mâna împăratului Asiriei? 34Unde
sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei și ai
Ivei? Oare au scăpat ei Samaria din mâna mea? 35Cine sunt aceia dintre toți dumnezeii țărilor care au scăpat țara lor din mâna mea ca Domnul
să scape Ierusalimul din mâna mea? 36Și poporul a tăcut și nu i‐a răspuns niciun cuvânt căci porunca împăratului era: Nu‐i răspundeți. 37Și Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă, și Șebna, scriitorul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul de cronici, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate
și i‐au spus cuvintele lui Rabșache.
Rugăciunea lui Ezechia
191Și a fost așa: când a auzit împăratul Ezechia
, și‐a sfâșiat hainele și s‐a acoperit eu sac și a intrat în casa Domnului. 2Și a trimis pe Eliachim care era peste casă și pe Șebna, scriitorul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu saci, la Isaia, prorocul
, fiul lui Amoț. 3Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare, de certare și de ocară; căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască. 4Poate
va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratul
Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va certa
cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. Înalță deci o rugăciune pentru rămășița care a rămas. 5Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6Și Isaia
le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le‐ai auzit, cu care m‐au hulit slujitorii
împăratului Asiriei. 7Iată voi pune un duh
în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa. 8Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei, căci auzise că plecase din
Lachis. 9Și a auzit
zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată a ieșit să se lupte cu tine! și a trimis iarăși soli la Ezechia zicând: 10Așa veți spune lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care
te încrezi, să nu te înșele, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au nimicit cu desăvârșire și oare tu vei fi scăpat? 12Oare i‐au scăpat dumnezeii
neamurilor pe care le‐au nimicit părinții mei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii
Edenului care erau în Telasar? 13Unde
e împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaimului, al Henei și al Ivei? 14Și Ezechia
a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o; și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului. 15Și Ezechia s‐a rugat înaintea Domnului și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel, care șezi
între heruvimi, tu
singur ești Dumnezeu al tuturor împăraților pământului; tu ai făcut cerurile și pământul: 16Pleacă‐ți
urechea, Doamne, și ascultă: deschide‐ți
, Doamne, ochii și vezi și auzi cuvintele lui Sanherib cu care a trimis
să ocărască pe Dumnezeul cel viu. 17Cu adevărat, Doamne, împărații Asiriei au pustiit neamurile și țările lor 18și au aruncat pe dumnezeii lor în foc pentru că nu erau dumnezei ci
lucrarea mâinilor oamenilor, lemne și piatră: pentru aceasta i‐au pierdut. 19Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne, rogu‐te, din mâna lui ca să cunoască toate împărățiile
pământului că tu, Doamne, ești Dumnezeu, tu singur. 20Și Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ce te‐ai rugat
mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, am auzit
21Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica
Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fiica
Ierusalimului clatină din cap după tine. 22Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ți‐ai înălțat tu glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva Sfântului
lui Israel! 23Prin solii
tăi ai ocărît pe Domnul și ai zis: M‐am suit cu
mulțimea carelor mele pe înălțimea muntelui, pe coastele Libanului și voi tăia cedrii săi cei înalți, pinii săi cei aleși; și voi intra până la locuințele sale cele mai îndepărtate, în pădurea câmpului său roditor. 24Am săpat și am băut ape străine, și am secat cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului. 25N‐ai auzit că de demult am făcut‐o, din zile vechi am
întocmit‐o? Acum am împlinit‐o, ca tu să fii cel ce preface
cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 26Și locuitorii lor au slăbit și s‐au înspăimântat și s‐au rușinat; au fost ca iarba câmpului, ca verdeața, ca iarba
de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare. 27Dar cunosc
șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și înfuriarea ta împotriva mea. 28Fiindcă înfuriarea ta împotriva mea și mândria ta au ajuns la urechile mele, de aceea îți voi pune veriga
38.4Amos 4.2
mea în nări și zăbalele mele în buze și te voi întoarce pe calea
pe care ai venit. 29Și acesta îți va fi
semnul: anul acesta veți mânca orice crește singur de la sine și al doilea an orice va răsări din acestea și al treilea an să semănați, să secerați și să sădiți vii și să mâncați rodul lor. 30Și cei scăpați ai casei lui Iuda, care rămân
, iarăși vor prinde rădăcină dedesubt și vor da rod deasupra. 31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa. Râvna
Domnului va face aceasta. 32Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta nici nu va săgeta în ea o săgeată; nici nu va veni înaintea ei cu scutul nici nu va ridica șanț împotriva ei. 33Se va întoarce pe calea pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 34Și voi apăra
cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul
meu David. 35Și a fost așa: în noaptea
aceea îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii. Și când s‐au sculat dimineața, iată toți erau trupuri moarte. 36Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors și a locuit în Ninive
. 37Și a fost așa: pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său. Adramelec
și Șarețer, fiii săi
, l‐au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar‐Hadon
, fiul său.
Boala și însănătoșirea lui Ezechia
201În zilele
acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte. Și Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, a venit și i‐a zis: Așa zice Domnul: Rânduiește‐ți casa căci vei muri și nu vei trăi. 2Și el și‐a întors fața la perete și s‐a rugat Domnului zicând: 3Acum, Doamne, adu‐ți
aminte, te rog, că am umblat
înaintea ta în adevăr și cu o inimă desăvârșită și am făcut ce este bine în ochii tăi. Și Ezechia a plâns cu plângere mare. 4Și a fost așa: mai înainte de a ieși Isaia în cetatea de mijloc, cuvântul Domnului a fost către el zicând: 5Întoarce‐te și zi lui Ezechia, domnul
10.1
poporului meu: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Am auzit
rugăciunea ta, am văzut lacrimile
56.8
tale; iată te voi vindeca; a treia zi te vei sui în casa Domnului. 6Și voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale și te voi scăpa pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi
apăra cetatea aceasta pentru mine și pentru robul meu David. 7Și Isaia
a zis: Luați o turtă de smochine. Și au luat și au pus‐o la umflătură și s‐a însănătoșit. 8Și Ezechia a zis lui Isaia: Care este semnul
38.22
că Domnul mă va vindeca și că a treia zi mă voi sui în casa Domnului? 9Și Isaia a zis: Acesta îți va fi semnul
de la Domnul că Domnul va face lucrul pe care l‐a vorbit: să treacă umbra zece trepte înainte sau să se întoarcă zece trepte înapoi? 10Și Ezechia a zis: Este ușor să se pogoare umbra zece trepte; nu; ci să se întoarcă umbra zece trepte înapoi. 11Și Isaia, prorocul, a strigat către Domnul și a întors înapoi umbra cu zece
trepte, care se pogorâse pe treptele lui Ahaz.
Fudulia lui Ezechia
12În vremea
aceea Berodac‐Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o epistolă și un dar lui Ezechia căci auzise că Ezechia fusese bolnav. 13Și Ezechia i‐a ascultat
și le‐a arătat toată casa lucrurilor sale scumpe: argintul și aurul și mirodeniile și untdelemnurile de preț și casa sa de arme și tot ce șe afla în vistieriile sale; n‐a fost nimic în casa lui, nici în împărăția lui să nu le fi arătat Ezechia. 14Și Isaia, prorocul, a venit la împăratul Ezechia și i‐a zis: Ce au zis oamenii aceștia? Și de unde au venit la tine? Și Ezechia a zis: Au venit dintr‐o țară depărtată, de la Babilon. 15Și el a zis: Ce au văzut în casa ta? Și Ezechia a zis: Au văzut
tot ce este în casa mea; nu este nimic în vistieriile mele pe care să nu li‐l fi arătat. 16Și Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă cuvântul Domnului: 17Iată, vin zile în care tot ce este în casa ta și ce au adunat părinții tăi până în ziua de astăzi va fi dus la Babilon
; nu va rămânea nimic, zice Domnul. 18Și vor
lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care‐i vei naște, și vor fi fameni în palatul Babilonului. 19Și Ezechia a zis lui Isaia: Cuvântul Domnului pe care l‐ai vorbit este
bun. Și a zis: Nu este așa? Numai dacă va fi pace și adevăr în zilele mele! 20Și celelalte
fapte ale lui Ezechia și toată puterea lui și cum a făcut iazul
și canalul de apă și a adus apa
în cetate, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 21Și Ezechia
a adormit cu părinții săi și în locul său a domnit Manase, fiul său.
