Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Înălțarea lui Ilie la ceruri

21Și a fost așa: când a voit Domnul să ridice

2.1
Gen. 5.24
pe Ilie la ceruri într‐un vârtej de vânt, Ilie a mers cu
2.1
1 Reg. 19.21
Elisei de la Ghilgal. 2Și Ilie a zis lui Elisei: Șezi aici
2.2
Rut 1.15,16
, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Betel. Și Elisei a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul
2.2
1 Sam. 1.26
tău de te voi lăsa. Și s‐au pogorât la Betel. 3Și fiii prorocilor
2.3
1 Reg. 20.359.1
care erau în Betel au ieșit la Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu, tăceți. 4Și Ilie i‐a zis: Elisei, șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Ierihon. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și au venit la Ierihon. 5Și fiii prorocilor care erau în Ierihon s‐au apropiat de Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu: tăceți. 6Și Ilie i‐a zis: Șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Iordan. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. 7Și au mers amândoi. Și cincizeci de bărbați din fiii prorocilor au mers și au stătut în față departe și ei amândoi au stătut lângă Iordan. 8Și Ilie și‐a luat mantaua și a îndoit‐o și a lovit apele și s‐au despărțit
2.8
Ex. 14.21Ios. 3.16
într‐o parte și într‐alta și au trecut amândoi pe uscat. 9Și a fost așa: după ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce să‐ți fac mai înainte de a fi răpit de la tine. Și Elisei a zis: Să fie, te rog, o îndoită parte a duhului tău peste mine. 10Și el a zis: Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa îți va fi; iar de nu, nu va fi. 11Și a fost așa: pe când încă mergeau ei și vorbeau, iată un car
2.11
Cap. 6.17.
de foc și cai de foc și i‐au despărțit pe amândoi și Ilie s‐a suit la ceruri într‐un vârtej de vânt. 12Și Elisei l‐a văzut și a strigat: Tatăl
2.12
Cap. 13.14.
meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui! Și nu l‐a mai văzut. Și și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat în două bucăți. 13Și a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și s‐a întors și a stătut pe țărmul Iordanului. 14Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și a lovit apele și a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Și a lovit și el apele și s‐au despărțit
2.14
Vers. 8.
într‐o parte și într‐alta. Și Elisei a trecut. 15Și fiii prorocilor care erau în fața
2.15
Vers. 7.
Ierihonului l‐au văzut și au zis: Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei. Și au venit spre întâmpinarea lui și s‐au plecat până la pământ înaintea lui. 16Și i‐au zis: Iată acum cu slujitorii tăi sunt cincizeci de bărbați viteji; te rog, să meargă ei și să caute pe domnul tău; poate
2.16
1 Reg. 18.12Ezec. 8.3Fapte. 8.39
Duhul Domnului l‐a ridicat și l‐a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a zis: Nu trimiteți. 17Și l‐au silit până s‐a rușinat și a zis: Trimiteți. Au trimis deci cincizeci de bărbați și l‐au căutat trei zile dar nu l‐au aflat. 18Și s‐au întors la el (el stătea acum în Ierihon) și le‐a zis: Oare nu v‐am spus: Să nu mergeți?

Vindecarea apelor de la Ierihon

19Și bărbații cetății au zis lui Elisei: Iată, te rugăm, așezarea cetății este bună, cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și pământul sterp. 20Și el a zis: Aduceți‐mi un vas nou și puneți sare în el. Și i‐au adus. 21Și a ieșit la izvorul apelor și a aruncat

2.21
Ex. 15.256.6In. 9.6
sarea acolo și a zis: Așa zice Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte nici stărpiciune. 22Și apele s‐au vindecat până în ziua de astăzi, după cuvântul lui Elisei pe care‐l vorbise.

Pedepsirea copiilor

23Și de acolo s‐a suit la Betel. Și pe când se suia pe drum, au ieșit din cetate niște băieți mici și râdeau de el și ziceau: Suie‐te, pleșuvule! Suie‐te, pleșuvule! 24Și el s‐a întors și s‐a uitat la ei și i‐a blestemat în numele Domnului. Și doi urși au ieșit din pădure și au sfășiat din ei patruzeci și doi de băieți. 25Și de acolo s‐a dus la muntele Carmel și de acolo s‐a întors la Samaria.