Boala și însănătoșirea lui Ezechia
201În zilele
acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte. Și Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, a venit și i‐a zis: Așa zice Domnul: Rânduiește‐ți casa căci vei muri și nu vei trăi. 2Și el și‐a întors fața la perete și s‐a rugat Domnului zicând: 3Acum, Doamne, adu‐ți
aminte, te rog, că am umblat
înaintea ta în adevăr și cu o inimă desăvârșită și am făcut ce este bine în ochii tăi. Și Ezechia a plâns cu plângere mare. 4Și a fost așa: mai înainte de a ieși Isaia în cetatea de mijloc, cuvântul Domnului a fost către el zicând: 5Întoarce‐te și zi lui Ezechia, domnul
10.1
poporului meu: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Am auzit
rugăciunea ta, am văzut lacrimile
56.8
tale; iată te voi vindeca; a treia zi te vei sui în casa Domnului. 6Și voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale și te voi scăpa pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi
apăra cetatea aceasta pentru mine și pentru robul meu David. 7Și Isaia
a zis: Luați o turtă de smochine. Și au luat și au pus‐o la umflătură și s‐a însănătoșit. 8Și Ezechia a zis lui Isaia: Care este semnul
38.22
că Domnul mă va vindeca și că a treia zi mă voi sui în casa Domnului? 9Și Isaia a zis: Acesta îți va fi semnul
de la Domnul că Domnul va face lucrul pe care l‐a vorbit: să treacă umbra zece trepte înainte sau să se întoarcă zece trepte înapoi? 10Și Ezechia a zis: Este ușor să se pogoare umbra zece trepte; nu; ci să se întoarcă umbra zece trepte înapoi. 11Și Isaia, prorocul, a strigat către Domnul și a întors înapoi umbra cu zece
trepte, care se pogorâse pe treptele lui Ahaz.
Fudulia lui Ezechia
12În vremea
aceea Berodac‐Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o epistolă și un dar lui Ezechia căci auzise că Ezechia fusese bolnav. 13Și Ezechia i‐a ascultat
și le‐a arătat toată casa lucrurilor sale scumpe: argintul și aurul și mirodeniile și untdelemnurile de preț și casa sa de arme și tot ce șe afla în vistieriile sale; n‐a fost nimic în casa lui, nici în împărăția lui să nu le fi arătat Ezechia. 14Și Isaia, prorocul, a venit la împăratul Ezechia și i‐a zis: Ce au zis oamenii aceștia? Și de unde au venit la tine? Și Ezechia a zis: Au venit dintr‐o țară depărtată, de la Babilon. 15Și el a zis: Ce au văzut în casa ta? Și Ezechia a zis: Au văzut
tot ce este în casa mea; nu este nimic în vistieriile mele pe care să nu li‐l fi arătat. 16Și Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă cuvântul Domnului: 17Iată, vin zile în care tot ce este în casa ta și ce au adunat părinții tăi până în ziua de astăzi va fi dus la Babilon
; nu va rămânea nimic, zice Domnul. 18Și vor
lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care‐i vei naște, și vor fi fameni în palatul Babilonului. 19Și Ezechia a zis lui Isaia: Cuvântul Domnului pe care l‐ai vorbit este
bun. Și a zis: Nu este așa? Numai dacă va fi pace și adevăr în zilele mele! 20Și celelalte
fapte ale lui Ezechia și toată puterea lui și cum a făcut iazul
și canalul de apă și a adus apa
în cetate, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 21Și Ezechia
a adormit cu părinții săi și în locul său a domnit Manase, fiul său.
Domnia rea a lui Manase, împăratul lui Iuda
211Manase era de doisprezece
ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Hefțiba. 2Și a făcut rău în ochii Domnului, ca urâciunile
neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3Și a zidit iarăși înălțimile pe care
le pierduse Ezechia, tatăl său, și a ridicat altare lui Baal și a făcut o Astartee, cum făcuse Ahab
, împăratul lui Israel, și s‐a închinat
17.3
la toată oștirea cerurilor și le‐a slujit. 4Și a zidit
altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: În Ierusalim
9.3
îmi voi pune numele meu. 5Și a zidit altare la toată oștirea cerurilor în cele două curți ale casei Domnului. 6Și a
20.2
trecut pe fiul său prin foc și prezicea vremurile
și întrebuința descântece și a făcut vrăjitori și pe cei ce chemau duhurile morților: a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, ca să‐l mânie. 7Și a pus chipul cioplit al Astarteei pe care‐l făcuse, în casa, de care Domnul zisese lui David și lui Solomon, fiul său: În casa
9.3Ps. 132.13,14Ier. 32.34
aceasta și în Ierusalim, pe care l‐am ales din toate semințiile lui Israel, voi pune numele meu în veac, 8și nu voi
mai muta piciorul lui Israel din țara, pe care am dat‐o părinților lor; numai dacă vor căuta să facă după toate cele ce le‐am poruncit și după toată legea pe care le‐a dat‐o robul meu Moise. 9Dar n‐au ascultat și Manase i‐a ademenit
ca să facă rău mai mult decât neamurile pe care le‐a stârpit Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Și Domnul a vorbit prin slujitorii săi prorocii zicând: 11Fiindcă
Manase, împăratul lui Iuda, a făcut urâciunile acestea și a făcut rău mai
mult decât tot ce au făcut amoriții, care au fost înainte de el și a tras
și pe Iuda în păcat cu idolii săi; 12de aceea așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce rău asupra Ierusalimului și asupra lui Iuda încât oricine va auzi de ele îi vor țiui
amândouă urechile. 13Și voi întinde peste Ierusalim frânghia
Samariei și cumpăna casei lui Ahab și voi șterge Ierusalimul cum șterge cineva urciorul, ștergându‐l și răsturnându‐l cu gura în jos. 14Și voi părăsi rămășița moștenirii mele și‐i voi da în mâna vrăjmașilor lor și vor ajunge de jaf și de prada vrăjmașilor lor. 15Pentru că au făcut rău în ochii mei și m‐au întărâtat din ziua în care au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua de astăzi. 16Și Manase
a vărsat și foarte mult sânge nevinovat până a umplut Ierusalimul de la un capăt la celălalt, afară de păcatul său prin care a tras pe Iuda în păcat făcând rău în ochii Domnului. 17Și celelalte
fapte ale lui Manase și tot ce a făcut și păcatul său cu care a păcătuit, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 18Și Manase a adormit
cu părinții săi și a fost înmormântat în grădina casei sale, în grădina lui Uza. Și în locul său a domnit Amon, fiul său.
Amon, împăratul lui Iuda
19Amon era de douăzeci și doi
de ani când a început să domnească și a domnit doi ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Meșulemet, fiica lui Haruț din Iotba. 20Și a făcut rău în ochii Domnului, cum
făcuse Manase, tatăl său. 21Și a umblat în toate căile, în care umblase tatăl său și a slujit idolilor, cărora slujise tatăl său și s‐a închinat înaintea lor 22și a părăsit
pe Domnul Dumnezeul părinților săi și n‐a umblat în calea Domnului. 23Și slujitorii lui Amon au uneltit
împotriva lui și au ucis pe împărat în casa sa. 24Dar poporul țării a omorât pe toți cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon și poporul țării a făcut împărat în locul său pe Iosia, fiul său. 25Și celelalte fapte ale lui Amon, ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 26Și l‐au înmormântat în mormântul său în grădina lui Uza. Și în locul său a domnit Iosia, fiul său.
Iosia, împăratul lui Iuda
221Iosia era de opt
ani când s‐a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim: și numele mamei lui era Iedida, fata lui Adaia din Boțcat
. 2Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în toate căile lui David, tatăl său, și nu
s‐a abătut nici la dreapta nici la stânga. 3Și a fost așa: în anul
al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis la casa Domnului pe Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, scriitorul, zicând: 4Suie‐te la Hilchia, marele preot, și să se strângă argintul intrat
în casa Domnului pe care l‐au adunat ușierii
de la popor. 5și să‐l dea în mâna
lucrătorilor care sunt peste casa Domnului și ei să‐l dea lucrătorilor la casa Domnului ca să dreagă spărturile casei: 6tâmplarilor și zidarilor și pietrarilor și ca să cumpere lemne și pietre cioplite ca să dreagă casa. 7Dar
nu li se cerea socoteală de argintul ce se da în mâna lor căci lucrau cu credincioșie.
Cartea legii găsită
8Și Hilchia, marele preot, a zis lui Șafan, scriitorul: Am aflat
cartea legii în casa Domnului. Și Hilchia a dat lui Șafan cartea și a citit‐o. 9Și Șafan, scriitorul, a venit la împărat și a adus împăratului cuvânt și a zis: Slujitorii tăi au vărsat tot argintul ce se afla în casă și l‐au dat în mâna lucrătorilor care sunt peste casa Domnului. 10Și Șafan, scriitorul, a spus împăratului zicând: Hilchia, preotul, mi‐a dat o carte. Și Șafan a citit‐o înaintea împăratului. 11Și a fost așa: cum a auzit împăratul cuvintele cărții legii, și‐a sfâșiat hainele. 12Și împăratul a poruncit lui Hilchia, preotul, și lui Ahicam, fiul lui Șafan, și lui Achor
, fiul lui Mica, și lui Șafan, scriitorul, și lui Asaia, slujitorul împăratului, zicând: 13Duceți‐vă, întrebați pe Domnul pentru mine și pentru popor și pentru tot Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s‐a aflat; căci mare este mânia
Domnului care s‐a aprins împotriva noastră pentru că părinții noștri n‐au ascultat de cuvintele cărții acesteia ca să facă după toate cele ce sunt scrise pentru noi. 14Și Hilchia, preotul, și Ahicam și Acbor și Șafan și Asaia s‐au dus la Hulda, prorocița, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva
, fiul lui Harhas, păzitorul hainelor și ea locuia în Ierusalim în mahalaua a doua; și au vorbit cu ea. 15Și ea le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți omului care v‐a trimis la mine: 16Așa zice Domnul: Iată voi aduce
rău asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, toate cuvintele cărții, pe care le‐a citit împăratul lui Iuda. 17Fiindcă m‐au
părăsit și au ars tămâie la alți dumnezei și m‐au întărâtat la mânie prin toată lucrarea mâinilor lor; mânia mea s‐a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge. 18Iar împăratului
lui Iuda care v‐a trimis să întrebați pe Domnul, așa să‐i spuneți: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le‐ai auzit: 19Fiindcă ți s‐a muiat
inima și te‐ai smerit
înaintea Domnului când ai auzit ce am vorbit împotriva locului acestuia și împotriva locuitorilor lui că vor ajunge o pustiire
și un blestem
44.22
și ți‐ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te‐am ascultat și eu, zice Domnul. 20De aceea, iată te voi adăuga
la părinții tăi și vei fi strâns în mormântul tău în pace și ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care‐l voi aduce asupra locului acestuia. Și au dus iarăși cuvânt împăratului.
