Domnia rea a lui Manase, împăratul lui Iuda
211Manase era de doisprezece
ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Hefțiba. 2Și a făcut rău în ochii Domnului, ca urâciunile
neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3Și a zidit iarăși înălțimile pe care
le pierduse Ezechia, tatăl său, și a ridicat altare lui Baal și a făcut o Astartee, cum făcuse Ahab
, împăratul lui Israel, și s‐a închinat
17.3
la toată oștirea cerurilor și le‐a slujit. 4Și a zidit
altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: În Ierusalim
9.3
îmi voi pune numele meu. 5Și a zidit altare la toată oștirea cerurilor în cele două curți ale casei Domnului. 6Și a
20.2
trecut pe fiul său prin foc și prezicea vremurile
și întrebuința descântece și a făcut vrăjitori și pe cei ce chemau duhurile morților: a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, ca să‐l mânie. 7Și a pus chipul cioplit al Astarteei pe care‐l făcuse, în casa, de care Domnul zisese lui David și lui Solomon, fiul său: În casa
9.3Ps. 132.13,14Ier. 32.34
aceasta și în Ierusalim, pe care l‐am ales din toate semințiile lui Israel, voi pune numele meu în veac, 8și nu voi
mai muta piciorul lui Israel din țara, pe care am dat‐o părinților lor; numai dacă vor căuta să facă după toate cele ce le‐am poruncit și după toată legea pe care le‐a dat‐o robul meu Moise. 9Dar n‐au ascultat și Manase i‐a ademenit
ca să facă rău mai mult decât neamurile pe care le‐a stârpit Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Și Domnul a vorbit prin slujitorii săi prorocii zicând: 11Fiindcă
Manase, împăratul lui Iuda, a făcut urâciunile acestea și a făcut rău mai
mult decât tot ce au făcut amoriții, care au fost înainte de el și a tras
și pe Iuda în păcat cu idolii săi; 12de aceea așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce rău asupra Ierusalimului și asupra lui Iuda încât oricine va auzi de ele îi vor țiui
amândouă urechile. 13Și voi întinde peste Ierusalim frânghia
Samariei și cumpăna casei lui Ahab și voi șterge Ierusalimul cum șterge cineva urciorul, ștergându‐l și răsturnându‐l cu gura în jos. 14Și voi părăsi rămășița moștenirii mele și‐i voi da în mâna vrăjmașilor lor și vor ajunge de jaf și de prada vrăjmașilor lor. 15Pentru că au făcut rău în ochii mei și m‐au întărâtat din ziua în care au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua de astăzi. 16Și Manase
a vărsat și foarte mult sânge nevinovat până a umplut Ierusalimul de la un capăt la celălalt, afară de păcatul său prin care a tras pe Iuda în păcat făcând rău în ochii Domnului. 17Și celelalte
fapte ale lui Manase și tot ce a făcut și păcatul său cu care a păcătuit, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 18Și Manase a adormit
cu părinții săi și a fost înmormântat în grădina casei sale, în grădina lui Uza. Și în locul său a domnit Amon, fiul său.
Amon, împăratul lui Iuda
19Amon era de douăzeci și doi
de ani când a început să domnească și a domnit doi ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Meșulemet, fiica lui Haruț din Iotba. 20Și a făcut rău în ochii Domnului, cum
făcuse Manase, tatăl său. 21Și a umblat în toate căile, în care umblase tatăl său și a slujit idolilor, cărora slujise tatăl său și s‐a închinat înaintea lor 22și a părăsit
pe Domnul Dumnezeul părinților săi și n‐a umblat în calea Domnului. 23Și slujitorii lui Amon au uneltit
împotriva lui și au ucis pe împărat în casa sa. 24Dar poporul țării a omorât pe toți cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon și poporul țării a făcut împărat în locul său pe Iosia, fiul său. 25Și celelalte fapte ale lui Amon, ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 26Și l‐au înmormântat în mormântul său în grădina lui Uza. Și în locul său a domnit Iosia, fiul său.
Iosia, împăratul lui Iuda
221Iosia era de opt
ani când s‐a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim: și numele mamei lui era Iedida, fata lui Adaia din Boțcat
. 2Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în toate căile lui David, tatăl său, și nu
s‐a abătut nici la dreapta nici la stânga. 3Și a fost așa: în anul
al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis la casa Domnului pe Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, scriitorul, zicând: 4Suie‐te la Hilchia, marele preot, și să se strângă argintul intrat
în casa Domnului pe care l‐au adunat ușierii
de la popor. 5și să‐l dea în mâna
lucrătorilor care sunt peste casa Domnului și ei să‐l dea lucrătorilor la casa Domnului ca să dreagă spărturile casei: 6tâmplarilor și zidarilor și pietrarilor și ca să cumpere lemne și pietre cioplite ca să dreagă casa. 7Dar
nu li se cerea socoteală de argintul ce se da în mâna lor căci lucrau cu credincioșie.
Cartea legii găsită
8Și Hilchia, marele preot, a zis lui Șafan, scriitorul: Am aflat
cartea legii în casa Domnului. Și Hilchia a dat lui Șafan cartea și a citit‐o. 9Și Șafan, scriitorul, a venit la împărat și a adus împăratului cuvânt și a zis: Slujitorii tăi au vărsat tot argintul ce se afla în casă și l‐au dat în mâna lucrătorilor care sunt peste casa Domnului. 10Și Șafan, scriitorul, a spus împăratului zicând: Hilchia, preotul, mi‐a dat o carte. Și Șafan a citit‐o înaintea împăratului. 11Și a fost așa: cum a auzit împăratul cuvintele cărții legii, și‐a sfâșiat hainele. 12Și împăratul a poruncit lui Hilchia, preotul, și lui Ahicam, fiul lui Șafan, și lui Achor
, fiul lui Mica, și lui Șafan, scriitorul, și lui Asaia, slujitorul împăratului, zicând: 13Duceți‐vă, întrebați pe Domnul pentru mine și pentru popor și pentru tot Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s‐a aflat; căci mare este mânia
Domnului care s‐a aprins împotriva noastră pentru că părinții noștri n‐au ascultat de cuvintele cărții acesteia ca să facă după toate cele ce sunt scrise pentru noi. 14Și Hilchia, preotul, și Ahicam și Acbor și Șafan și Asaia s‐au dus la Hulda, prorocița, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva
, fiul lui Harhas, păzitorul hainelor și ea locuia în Ierusalim în mahalaua a doua; și au vorbit cu ea. 15Și ea le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți omului care v‐a trimis la mine: 16Așa zice Domnul: Iată voi aduce
rău asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, toate cuvintele cărții, pe care le‐a citit împăratul lui Iuda. 17Fiindcă m‐au
părăsit și au ars tămâie la alți dumnezei și m‐au întărâtat la mânie prin toată lucrarea mâinilor lor; mânia mea s‐a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge. 18Iar împăratului
lui Iuda care v‐a trimis să întrebați pe Domnul, așa să‐i spuneți: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le‐ai auzit: 19Fiindcă ți s‐a muiat
inima și te‐ai smerit
înaintea Domnului când ai auzit ce am vorbit împotriva locului acestuia și împotriva locuitorilor lui că vor ajunge o pustiire
și un blestem
44.22
și ți‐ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te‐am ascultat și eu, zice Domnul. 20De aceea, iată te voi adăuga
la părinții tăi și vei fi strâns în mormântul tău în pace și ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care‐l voi aduce asupra locului acestuia. Și au dus iarăși cuvânt împăratului.
Nimicirea închinării la idoli
231Și împăratul a trimis și au adunat
la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Și împăratul s‐a suit în casa Domnului și toți bărbații lui Iuda și toți locuitorii Ierusalimului cu el și preoții și prorocii și tot poporul de la mic până la mare: și a citit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului care se aflase în casa
Domnului. 3Și împăratul a stătut
lângă stâlp și a făcut un legământ înaintea Domnului că va umbla după Domnul și va păzi poruncile lui și mărturiile lui și așezămintele lui, din toată inima și din tot sufletul, ca să întărească cuvintele legământului acestuia care sunt scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a stătut în acest legământ. 4Și împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, și preoților din rândul al doilea și ușierilor să scoată din templul Domnului toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal și pentru Astartea
și pentru toată oștirea cerurilor și le‐a ars afară din Ierusalim în câmpiile Chedronului și au adus cenușa lor la Betel. 5Și a desființat pe preoții închinători la idoli pe care îi rânduiseră împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului și pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui și lunii și zodiilor și la toată oștirea
cerurilor. 6Și a scos Astartea
din casa Domnului afară din Ierusalim la pârâul Chedron și a ars‐o la pârâul Chedron și a prefăcut‐o în pulbere și a aruncat pulberea pe mormintele
copiilor poporului. 7Și a dărâmat casele sodomiților
15.12
care erau în casa Domnului unde
femeile țeseau case pentru Astartea. 8Și a adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a spurcat înălțimile unde arseseră tămâie preoții, de la Gheba
până la Beer‐Șeba și a dărâmat înălțimile porților care crau la intrarea porții lui Iosua, mai marele cetății, cele de la stânga drumului la poarta cetății. 9Totuși, preoții înălțimilor
nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim ci mâncau
azime între frații lor. 10Și a spurcat Tofetul
19.6,11,12,13
care este în valea
copiilor lui Hinom, ca nimeni
să nu poată trece prin foc pe fiul său sau pe fata sa lui Moloh. 11Și a desființat caii pe care‐i rânduiseră împărații lui Iuda soarelui, la intrarea casei Domnului, lângă odaia lui Netan‐Melec, dregătorul, care era în Parvarim și a ars cu foc carele soarelui. 12Și împăratul a dărâmat altarele care erau pe
acoperișul odăii de sus a lui Ahaz pe care
le făcuseră împărații lui Iuda și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei Domnului și le‐a sfărâmat de acolo și le‐a aruncat pulberea în părâul Chedron. 13Și împăratul a spurcat înălțimile care erau în fața Ierusalimului, care erau în dreapta Muntelui stricăciunii pe care
le zidise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astartea, urâciunea sidonienilor, și pentru Chemoș, urâciunea moabiților, și pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon. 14Și a sfărâmat
stâlpii și a tăiat Astarteele și a umplut locurile lor cu oase de oameni. 15Chiar și altarul care era în Betel, înălțimea
pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat, și altarul și înălțimea le‐a dărâmat și a ars înălțimea, a prefăcut‐o în pulbere și a ars Astartea.
Mormântul prorocului din Iuda
16Și Iosia s‐a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte și a trimis și a luat oasele din morminte și le‐a ars pe altar și l‐a spurcat, după cuvântul
Domnului, pe care‐l strigase omul lui Dumnezeu, care a strigat cuvintele acestea. 17Și a zis: Ce piatră de mormânt este ceea ce văd? Și bărbații cetății i‐au spus: Mormântul
omului lui Dumnezeu care venea din Iuda și a strigat aceste lucruri pe care le‐ai făcut cu altarul din Betel. 18Și a zis: Lăsați‐l; să nu‐i miște nimeni oasele. Și au lăsat în pace oasele lui ca și oasele prorocului
care ieșise din Samaria. 19Și Iosia a îndepărtat și toate casele înălțimilor care erau în cetățile
Samariei, pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să întărâte pe Domnul și a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20Și a jertfit
pe altare
pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars deasupra lor oase
de oameni. Și s‐a întors la Ierusalim.
Facerea Paștilor
21Și împăratul a poruncit la tot poporul, zicând: Faceți
Paștile pentru Domnul Dumnezeul vostru, cum
este scris în cartea aceasta a legământului. 22Căci nu
se făcuseră astfel de Paști din zilele judecătorilor care au judecat pe Israel și în toate zilele împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23Dar în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia s‐au făcut Paștile acestea pentru Domnul în Ierusalim. 24Și Iosia a stârpit și pe cei ce cheamă
duhurile morților și pe vrăjitori și pe terafimii și idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim ca să se împlinească cuvintele legii
20.27Deut. 18.11
, care erau scrise în cartea pe care o aflase Hilchia, preotul, în casa Domnului. 25Și n‐a fost mai înainte de el
vreun împărat asemenea lui care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său și din toată puterea sa, după toată legea lui Moise, nici după el nu s‐a sculat asemenea lui. 26Totuși, Domnul nu s‐a întors din iuțimea mâniei celei mari cu care se aprinsese mânia lui împotriva lui Iuda pentru
toate întărâtările cu care îl întărâtase Manase. 27Și Domnul a zis: Voi îndepărta și pe Iuda de la fața mea cum am îndepărtat
pe Israel și voi lepăda cetatea aceasta Ierusalimul pe care l‐am ales și casa de care zisesem: Numele
9.3
meu va fi acolo. 28Și celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 29În zilele
sale Faraon‐Neco, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Asiriei la râul Eufrat. Și împăratul Iosia a mers împotriva lui dar acela, cum
l‐a văzut, l‐a omorât în Meghido
. 30Și slujitorii
lui l‐au dus mort în car de la Meghido și l‐au adus la Ierusalim și l‐au înmormântat în mormântul său. Și poporul
țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l‐au uns și l‐au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz, împăratul lui Iuda
31Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când a început să domnească și a domnit trei luni la Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal
, fata lui Ieremia din Libna. 32Și a făcut rău în ochii Domnului, după toate cele ce făcuseră părinții săi. 33Și Faraon‐Neco l‐a legat la Ribla
, în țara Hamatului ca să nu domnească în Ierusalim și a pus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.
Ioiachim, împăratul lui Iuda
34Și Faraon‐Neco
a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i‐a schimbat
numele în Ioiachim
iar pe Ioahaz l‐a luat și l‐a dus
în Egipt și a murit acolo. 35Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul
și aurul dar a pus bir asupra țării ca să dea bani după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui ca să‐l dea lui Faraon‐Neco. 36Ioiachim
era de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Zebuda, fata lui Pedaia din Ruma. 37Și a făcut rău în ochii Domnului după toate cele ce făcuseră părinții săi.