Iosia, împăratul lui Iuda
221Iosia era de opt
ani când s‐a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim: și numele mamei lui era Iedida, fata lui Adaia din Boțcat
. 2Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în toate căile lui David, tatăl său, și nu
s‐a abătut nici la dreapta nici la stânga. 3Și a fost așa: în anul
al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis la casa Domnului pe Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, scriitorul, zicând: 4Suie‐te la Hilchia, marele preot, și să se strângă argintul intrat
în casa Domnului pe care l‐au adunat ușierii
de la popor. 5și să‐l dea în mâna
lucrătorilor care sunt peste casa Domnului și ei să‐l dea lucrătorilor la casa Domnului ca să dreagă spărturile casei: 6tâmplarilor și zidarilor și pietrarilor și ca să cumpere lemne și pietre cioplite ca să dreagă casa. 7Dar
nu li se cerea socoteală de argintul ce se da în mâna lor căci lucrau cu credincioșie.
Cartea legii găsită
8Și Hilchia, marele preot, a zis lui Șafan, scriitorul: Am aflat
cartea legii în casa Domnului. Și Hilchia a dat lui Șafan cartea și a citit‐o. 9Și Șafan, scriitorul, a venit la împărat și a adus împăratului cuvânt și a zis: Slujitorii tăi au vărsat tot argintul ce se afla în casă și l‐au dat în mâna lucrătorilor care sunt peste casa Domnului. 10Și Șafan, scriitorul, a spus împăratului zicând: Hilchia, preotul, mi‐a dat o carte. Și Șafan a citit‐o înaintea împăratului. 11Și a fost așa: cum a auzit împăratul cuvintele cărții legii, și‐a sfâșiat hainele. 12Și împăratul a poruncit lui Hilchia, preotul, și lui Ahicam, fiul lui Șafan, și lui Achor
, fiul lui Mica, și lui Șafan, scriitorul, și lui Asaia, slujitorul împăratului, zicând: 13Duceți‐vă, întrebați pe Domnul pentru mine și pentru popor și pentru tot Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s‐a aflat; căci mare este mânia
Domnului care s‐a aprins împotriva noastră pentru că părinții noștri n‐au ascultat de cuvintele cărții acesteia ca să facă după toate cele ce sunt scrise pentru noi. 14Și Hilchia, preotul, și Ahicam și Acbor și Șafan și Asaia s‐au dus la Hulda, prorocița, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva
, fiul lui Harhas, păzitorul hainelor și ea locuia în Ierusalim în mahalaua a doua; și au vorbit cu ea. 15Și ea le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți omului care v‐a trimis la mine: 16Așa zice Domnul: Iată voi aduce
rău asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, toate cuvintele cărții, pe care le‐a citit împăratul lui Iuda. 17Fiindcă m‐au
părăsit și au ars tămâie la alți dumnezei și m‐au întărâtat la mânie prin toată lucrarea mâinilor lor; mânia mea s‐a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge. 18Iar împăratului
lui Iuda care v‐a trimis să întrebați pe Domnul, așa să‐i spuneți: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le‐ai auzit: 19Fiindcă ți s‐a muiat
inima și te‐ai smerit
înaintea Domnului când ai auzit ce am vorbit împotriva locului acestuia și împotriva locuitorilor lui că vor ajunge o pustiire
și un blestem
44.22
și ți‐ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te‐am ascultat și eu, zice Domnul. 20De aceea, iată te voi adăuga
la părinții tăi și vei fi strâns în mormântul tău în pace și ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care‐l voi aduce asupra locului acestuia. Și au dus iarăși cuvânt împăratului.