Nimicirea închinării la idoli
231Și împăratul a trimis și au adunat
la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Și împăratul s‐a suit în casa Domnului și toți bărbații lui Iuda și toți locuitorii Ierusalimului cu el și preoții și prorocii și tot poporul de la mic până la mare: și a citit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului care se aflase în casa
Domnului. 3Și împăratul a stătut
lângă stâlp și a făcut un legământ înaintea Domnului că va umbla după Domnul și va păzi poruncile lui și mărturiile lui și așezămintele lui, din toată inima și din tot sufletul, ca să întărească cuvintele legământului acestuia care sunt scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a stătut în acest legământ. 4Și împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, și preoților din rândul al doilea și ușierilor să scoată din templul Domnului toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal și pentru Astartea
și pentru toată oștirea cerurilor și le‐a ars afară din Ierusalim în câmpiile Chedronului și au adus cenușa lor la Betel. 5Și a desființat pe preoții închinători la idoli pe care îi rânduiseră împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului și pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui și lunii și zodiilor și la toată oștirea
cerurilor. 6Și a scos Astartea
din casa Domnului afară din Ierusalim la pârâul Chedron și a ars‐o la pârâul Chedron și a prefăcut‐o în pulbere și a aruncat pulberea pe mormintele
copiilor poporului. 7Și a dărâmat casele sodomiților
15.12
care erau în casa Domnului unde
femeile țeseau case pentru Astartea. 8Și a adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a spurcat înălțimile unde arseseră tămâie preoții, de la Gheba
până la Beer‐Șeba și a dărâmat înălțimile porților care crau la intrarea porții lui Iosua, mai marele cetății, cele de la stânga drumului la poarta cetății. 9Totuși, preoții înălțimilor
nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim ci mâncau
azime între frații lor. 10Și a spurcat Tofetul
19.6,11,12,13
care este în valea
copiilor lui Hinom, ca nimeni
să nu poată trece prin foc pe fiul său sau pe fata sa lui Moloh. 11Și a desființat caii pe care‐i rânduiseră împărații lui Iuda soarelui, la intrarea casei Domnului, lângă odaia lui Netan‐Melec, dregătorul, care era în Parvarim și a ars cu foc carele soarelui. 12Și împăratul a dărâmat altarele care erau pe
acoperișul odăii de sus a lui Ahaz pe care
le făcuseră împărații lui Iuda și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei Domnului și le‐a sfărâmat de acolo și le‐a aruncat pulberea în părâul Chedron. 13Și împăratul a spurcat înălțimile care erau în fața Ierusalimului, care erau în dreapta Muntelui stricăciunii pe care
le zidise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astartea, urâciunea sidonienilor, și pentru Chemoș, urâciunea moabiților, și pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon. 14Și a sfărâmat
stâlpii și a tăiat Astarteele și a umplut locurile lor cu oase de oameni. 15Chiar și altarul care era în Betel, înălțimea
pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat, și altarul și înălțimea le‐a dărâmat și a ars înălțimea, a prefăcut‐o în pulbere și a ars Astartea.
Mormântul prorocului din Iuda
16Și Iosia s‐a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte și a trimis și a luat oasele din morminte și le‐a ars pe altar și l‐a spurcat, după cuvântul
Domnului, pe care‐l strigase omul lui Dumnezeu, care a strigat cuvintele acestea. 17Și a zis: Ce piatră de mormânt este ceea ce văd? Și bărbații cetății i‐au spus: Mormântul
omului lui Dumnezeu care venea din Iuda și a strigat aceste lucruri pe care le‐ai făcut cu altarul din Betel. 18Și a zis: Lăsați‐l; să nu‐i miște nimeni oasele. Și au lăsat în pace oasele lui ca și oasele prorocului
care ieșise din Samaria. 19Și Iosia a îndepărtat și toate casele înălțimilor care erau în cetățile
Samariei, pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să întărâte pe Domnul și a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20Și a jertfit
pe altare
pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars deasupra lor oase
de oameni. Și s‐a întors la Ierusalim.
Facerea Paștilor
21Și împăratul a poruncit la tot poporul, zicând: Faceți
Paștile pentru Domnul Dumnezeul vostru, cum
este scris în cartea aceasta a legământului. 22Căci nu
se făcuseră astfel de Paști din zilele judecătorilor care au judecat pe Israel și în toate zilele împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23Dar în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia s‐au făcut Paștile acestea pentru Domnul în Ierusalim. 24Și Iosia a stârpit și pe cei ce cheamă
duhurile morților și pe vrăjitori și pe terafimii și idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim ca să se împlinească cuvintele legii
20.27Deut. 18.11
, care erau scrise în cartea pe care o aflase Hilchia, preotul, în casa Domnului. 25Și n‐a fost mai înainte de el
vreun împărat asemenea lui care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său și din toată puterea sa, după toată legea lui Moise, nici după el nu s‐a sculat asemenea lui. 26Totuși, Domnul nu s‐a întors din iuțimea mâniei celei mari cu care se aprinsese mânia lui împotriva lui Iuda pentru
toate întărâtările cu care îl întărâtase Manase. 27Și Domnul a zis: Voi îndepărta și pe Iuda de la fața mea cum am îndepărtat
pe Israel și voi lepăda cetatea aceasta Ierusalimul pe care l‐am ales și casa de care zisesem: Numele
9.3
meu va fi acolo. 28Și celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 29În zilele
sale Faraon‐Neco, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Asiriei la râul Eufrat. Și împăratul Iosia a mers împotriva lui dar acela, cum
l‐a văzut, l‐a omorât în Meghido
. 30Și slujitorii
lui l‐au dus mort în car de la Meghido și l‐au adus la Ierusalim și l‐au înmormântat în mormântul său. Și poporul
țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l‐au uns și l‐au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz, împăratul lui Iuda
31Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când a început să domnească și a domnit trei luni la Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal
, fata lui Ieremia din Libna. 32Și a făcut rău în ochii Domnului, după toate cele ce făcuseră părinții săi. 33Și Faraon‐Neco l‐a legat la Ribla
, în țara Hamatului ca să nu domnească în Ierusalim și a pus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.
Ioiachim, împăratul lui Iuda
34Și Faraon‐Neco
a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i‐a schimbat
numele în Ioiachim
iar pe Ioahaz l‐a luat și l‐a dus
în Egipt și a murit acolo. 35Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul
și aurul dar a pus bir asupra țării ca să dea bani după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui ca să‐l dea lui Faraon‐Neco. 36Ioiachim
era de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Zebuda, fata lui Pedaia din Ruma. 37Și a făcut rău în ochii Domnului după toate cele ce făcuseră părinții săi.
241În zilele
lui s‐a suit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și Ioiachim a fost slujitorul lui trei ani; apoi s‐a întors și s‐a răsculat împotriva lui. 2Și Domnul
32.28Ezec. 19.8
a trimis împotriva lui cetele haldeilor și cetele sirienilor și cetele moabiților și cetele copiilor lui Amon și le‐a trimis împotriva lui Iuda ca să‐l piardă, după cuvântul
Domnului pe care‐l vorbise prin robii săi prorocii. 3Cu adevărat aceasta s‐a întâmplat după porunca Domnului împotriva lui Iuda ca să‐l îndepărteze de la fața sa pentru păcatele
lui Manase, după toate cele ce făcuse el, 4și pentru sângele
nevinovat pe care‐l vărsase, căci umpluse Ierusalimul de sânge nevinovat și Domnul n‐a voit să‐l ierte. 5Și celelalte fapte ale lui Ioiachim și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 6Și Ioiachim a adormit
36.30
cu părinții săi și în locul său a domnit Ioiachin, fiul său. 7Și împăratul
Egiptului n‐a mai ieșit din țara sa căci împăratul Babilonului a luat tot ce era al împăratului
Egiptului de la pârâul Egiptului până la râul Eufrat.
Ioiachin. Împresurarea Ierusalimului
8Ioiachin era de optsprezece
ani, când a început să domnească și a domnit trei luni în Ierusalim. Și numele mamei lui era Nehușta, fata lui Elnatan din Ierusalim. 9Și a făcut rău în ochii Domnului după toate cele ce făcuse tatăl său. 10În vremea aceea
slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s‐au suit împotriva Ierusalimului și cetatea a fost împresurată. 11Și Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva cetății și slujitorii lui o împresurau. 12Și Ioiachin, împăratul lui Iuda, a ieșit
29.1,2Ezec. 17.12
la împăratul Babilonului, el și mama lui și slujitorii lui și mai marii lui și dregătorii lui și împăratul
Babilonului l‐a luat
în anul
al optulea al domniei sale. 13Și a scos
de acolo toate vistieriile casei Domnului și vistieriile casei împăratului și a sfărâmat
toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în templul Domnului, după cum
zisese Domnul. 14Și a strămutat
tot Ierusalimul și pe toți mai marii și pe toți bărbații de arme, zece
mii de prinși, și pe toți tâmplarii
și fierarii; n‐a rămas decât partea cea mai săracă a poporului
țării. 15Și a strămutat
la Babilon pe Ioiachin și pe mama împăratului și pe nevestele împăratului și pe dregătorii lui și pe puternicii țării: i‐a dus prinși din Ierusalim în Babilon, 16și pe toți
vitejii, șapte mii, și pe tâmplari și pe fierari, o mie, pe toți cei puternici și deprinși la luptă, și împăratul Babilonului i‐a strămutat la Babilon. 17Și împăratul
Babilonului a făcut împărat în locul lui, pe Matania, fratele
tatălui său, și i‐a schimbat
numele în Zedechia.
Zedechia, cel din urmă împărat al lui Iuda
18Zedechia era de douăzeci și unu de ani
52.1
când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal
, fata lui Ieremia din Libna. 19Și a făcut rău
în ochii Domnului, după toate cele ce făcuse Ioiachim. 20Căci din pricină că mânia Domnului a fost împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, până i‐a aruncat de la fața sa, Zedechia
s‐a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
Dărâmarea Ierusalimului, robia babiloniană
251Și a fost așa: în anul al nouălea
39.1
52.4,5Ezec. 24.1
al domniei sale, în luna a zecea, în a zecea a lunii, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, el și toată oastea lui a venit împotriva Ierusalimului și a tăbărât împotriva lui; și au zidit întărituri împotriva lui de jur‐împrejur. 2Și cetatea a fost împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 3Și în a noua a lunii a patra
52.6
foametea a crescut în cetate și nu era pâine pentru poporul țării. 4Și s‐a făcut o spărtură
52.7
în cetate și toți bărbații de război au fugit noaptea pe calea porții dintre cele două ziduri care era lângă grădina împăratului: și haldeii erau împrejurul cetății; și au apucat calea
52.7Ezec. 12.12
câmpiei. 5Și oastea haldeilor a urmărit pe împărat și l‐a ajuns în șesurile Ierihonului și toată oastea lui s‐a împrăștiat de la el. 6Și au luat pe împărat și l‐au dus la împăratul Babilonului la
Ribla și au rostit o judecată asupra lui. 7Și au junghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui și au scos ochii
lui Zedechia și l‐au legat cu lanțuri de aramă și l‐au dus în Babilon. 8Și în luna a cincea, în a șaptea
a lunii, (era în anul
al nouăsprezecelea al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului), Nebuzaradan, capul gărzii, slujitorul împăratului Babilonului, a venit
la Ierusalim 9și a ars
casa Domnului și casa împăratului și
toate casele din Ierusalim și a ars cu foc toate casele mari. 10Și toată oastea haldeilor, care era cu capul gărzii, a
dărâmat zidurile Ierusalimului de jur‐împrejur. 11Și rămășița poporului care rămăsese
52.15
în cetate și pe fugarii care fugiseră la împăratul Babilonului și rămășița mulțimii Nebuzaradan, capul gărzii, i‐a strămutat. 12Dar capul gărzii a lăsat din săracii
țării ca vieri și plugari. 13Și haldeii au sfărâmat stâlpii
de aramă
care erau în casa Domnului și picioarele
și marea
de aramă care era în casa Domnului și au luat arama lor la Babilon. 14Au luat și oalele
și lopețile și mucările și lingurile și toate vasele de aramă cu care se făcea slujba. 15Și capul gărzii a luat și tămâietorile și farfuriile, ce era de aur în aur și ce era de argint în argint. 16Cei doi stâlpi, marea și picioarele pe care le făcuse Solomon pentru casa Domnului; arama
tuturor vaselor acestora nu era de cumpănit. 17Înălțimea
unui stâlp era de optsprezece coți și coperișul de deasupra era de aramă și înălțimea coperișului era de trei coți și rodiile pe coperiș de jur‐împrejur erau rețele, toate de aramă. Și tot așa pentru al doilea stâlp cu rețeaua. 18Și capul
gărzii a luat pe Seraia
, cel dintâi preot și pe Țefania
29.25
, al doilea preot, și pe cei trei ușieri. 19Și a luat din cetate un dregător care era pus peste bărbații de război și cinci
bărbați din cei ce erau înaintea împăratului, care se aflau în cetate, și pe scriitorul mai marelui oastei, care scria la oaste pe poporul țării și șaizeci de bărbați ai poporului țării care se aflau în cetate. 20Și Nebuzaradan, capul gărzii, i‐a luat și i‐a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 21Și împăratul Babilonului i‐a lovit și i‐a omorât la Ribla în țara Hamatului. Și Iuda
a fost strămutat din țara sa.
Ghedalia dregător. Uciderea lui
22Și cât despre poporul
care rămăsese în țara lui Iuda, pe care îl lăsase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a așezat peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. 23Și toți mai marii
oștirilor, ei și bărbații lor, au auzit că împăratul Babilonului a așezat pe Ghedalia și au venit la Ghedalia în Mițpa: Ismael, fiul lui Netania, și Iohanan, fiul lui Careah, și Seraia, fiul lui Tanhumet, Netofatitul, și Iaazania, fiul unui Maacatit, ei și bărbații lor. 24Și Ghedalia le‐a jurat lor și bărbaților lor și le‐a zis: Nu vă temeți să fiți slujitorii haldeilor; locuiți în țară și slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine. 25Și a fost așa: în luna a șaptea
Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din sămânța împărătească, a venit și zece bărbați cu el și a lovit pe Ghedalia, și a murit și pe iudeii și haldeii care erau cu el în Mițpa. 26Și tot poporul, de la mic până la mare, și mai marii oștirilor s‐au sculat și au venit în
Egipt, căci se temeau de haldei.
Robia lui Ioiachin ușurată de Evil‐Merodac
27Și a fost așa: în
anul al treizeci și șaptelea al strămutării lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, la douăzeci și șapte ale lunii, Evil‐Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a început să domnească, a înălțat
din închisoare capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda. 28Și i‐a vorbit cu bunăvoință și a pus scaunul lui deasupra scaunului împăraților, care erau cu el în Babilon. 29Și i‐a schimbat hainele de închisoare și el a mâncat
pâine înaintea lui totdeauna în toate zilele vieții sale. 30Și hrana lui era hrană necurmată, dată lui de împărat pe fiecare zi, în toate zilele vieții sale.