Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Înălțarea lui Ilie la ceruri

21Și a fost așa: când a voit Domnul să ridice

2.1
Gen. 5.24
pe Ilie la ceruri într‐un vârtej de vânt, Ilie a mers cu
2.1
1 Reg. 19.21
Elisei de la Ghilgal. 2Și Ilie a zis lui Elisei: Șezi aici
2.2
Rut 1.15,16
, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Betel. Și Elisei a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul
2.2
1 Sam. 1.26
tău de te voi lăsa. Și s‐au pogorât la Betel. 3Și fiii prorocilor
2.3
1 Reg. 20.359.1
care erau în Betel au ieșit la Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu, tăceți. 4Și Ilie i‐a zis: Elisei, șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Ierihon. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și au venit la Ierihon. 5Și fiii prorocilor care erau în Ierihon s‐au apropiat de Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu: tăceți. 6Și Ilie i‐a zis: Șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Iordan. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. 7Și au mers amândoi. Și cincizeci de bărbați din fiii prorocilor au mers și au stătut în față departe și ei amândoi au stătut lângă Iordan. 8Și Ilie și‐a luat mantaua și a îndoit‐o și a lovit apele și s‐au despărțit
2.8
Ex. 14.21Ios. 3.16
într‐o parte și într‐alta și au trecut amândoi pe uscat. 9Și a fost așa: după ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce să‐ți fac mai înainte de a fi răpit de la tine. Și Elisei a zis: Să fie, te rog, o îndoită parte a duhului tău peste mine. 10Și el a zis: Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa îți va fi; iar de nu, nu va fi. 11Și a fost așa: pe când încă mergeau ei și vorbeau, iată un car
2.11
Cap. 6.17.
de foc și cai de foc și i‐au despărțit pe amândoi și Ilie s‐a suit la ceruri într‐un vârtej de vânt. 12Și Elisei l‐a văzut și a strigat: Tatăl
2.12
Cap. 13.14.
meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui! Și nu l‐a mai văzut. Și și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat în două bucăți. 13Și a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și s‐a întors și a stătut pe țărmul Iordanului. 14Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și a lovit apele și a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Și a lovit și el apele și s‐au despărțit
2.14
Vers. 8.
într‐o parte și într‐alta. Și Elisei a trecut. 15Și fiii prorocilor care erau în fața
2.15
Vers. 7.
Ierihonului l‐au văzut și au zis: Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei. Și au venit spre întâmpinarea lui și s‐au plecat până la pământ înaintea lui. 16Și i‐au zis: Iată acum cu slujitorii tăi sunt cincizeci de bărbați viteji; te rog, să meargă ei și să caute pe domnul tău; poate
2.16
1 Reg. 18.12Ezec. 8.3Fapte. 8.39
Duhul Domnului l‐a ridicat și l‐a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a zis: Nu trimiteți. 17Și l‐au silit până s‐a rușinat și a zis: Trimiteți. Au trimis deci cincizeci de bărbați și l‐au căutat trei zile dar nu l‐au aflat. 18Și s‐au întors la el (el stătea acum în Ierihon) și le‐a zis: Oare nu v‐am spus: Să nu mergeți?

Vindecarea apelor de la Ierihon

19Și bărbații cetății au zis lui Elisei: Iată, te rugăm, așezarea cetății este bună, cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și pământul sterp. 20Și el a zis: Aduceți‐mi un vas nou și puneți sare în el. Și i‐au adus. 21Și a ieșit la izvorul apelor și a aruncat

2.21
Ex. 15.256.6In. 9.6
sarea acolo și a zis: Așa zice Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte nici stărpiciune. 22Și apele s‐au vindecat până în ziua de astăzi, după cuvântul lui Elisei pe care‐l vorbise.

Pedepsirea copiilor

23Și de acolo s‐a suit la Betel. Și pe când se suia pe drum, au ieșit din cetate niște băieți mici și râdeau de el și ziceau: Suie‐te, pleșuvule! Suie‐te, pleșuvule! 24Și el s‐a întors și s‐a uitat la ei și i‐a blestemat în numele Domnului. Și doi urși au ieșit din pădure și au sfășiat din ei patruzeci și doi de băieți. 25Și de acolo s‐a dus la muntele Carmel și de acolo s‐a întors la Samaria.

3

Ioram, împăratul lui Israel

31Și Ioram

3.1
Cap. 1.17.
fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doisprezece ani. 2Și a făcut rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său și ca mama sa și a depărtat stâlpul lui Baal pe
3.2
1 Reg. 16.31,32
care‐l făcuse tatăl său. 3Totuși s‐a lipit de păcatele
3.3
1 Reg. 12.28,31,32
lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat; nu s‐a depărtat de la ele. 4Și Meșa, împăratul Moabului, avea turme și a dat împăratului lui Israel o sută de mii
3.4
Is. 16.1
de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna. 5Și a fost așa: după ce a murit
3.5
Cap. 1.1.
Ahab, împăratul Moabului s‐a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6Și împăratul Ioram a ieșit din Samaria în vremea aceea și a numărat tot Israelul. 7Și s‐a dus și a trimis la Iosafat, împăratul lui Iuda, zicând: Împăratul Moabului s‐a răsculat împotriva mea: vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului? Și el a zis: Mă voi sui; eu ca
3.7
1 Reg. 22.4
tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca și caii tăi. 8Și a zis: Pe ce cale ne vom sui? Și el a zis: Pe calea pustiei Edomului. 9Și împăratul lui Israel și împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au pornit și au cutreierat cale de șapte zile. Și nu era apă pentru tabără și pentru vitele care îi urmau. 10Și împăratul lui Israel a zis: Vai, Domnul a chemat pe acești trei împărați împreună ca să‐i dea în mâna Moabului. 11Și Iosafat
3.11
1 Reg. 22.7
a zis: Oare nu este aici un proroc al Domnului ca să întrebăm pe Domnul prin el? Și unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns și a zis: Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie. 12Și Iosafat a zis: Cuvântul Domnului este cu el. Și împăratul lui Israel și Iosafat și împăratul Edomului s‐au pogorât
3.12
Cap. 2.25.
la el. 13Și Elisei a zis împăratului lui Israel: Ce am
3.13
Ezec. 14.3
eu a face cu tine? Du‐te
3.13
Jud. 10.14Rut 1.15
la prorocii
3.13
1 Reg. 18.19
tatălui tău și la prorocii mamei tale. Și împăratul lui Israel i‐a zis: Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați împreună ca să‐i dea în mâna Moabului. 14Și Elisei a zis: Viu este
3.14
1 Reg. 17.1
Domnul oștirilor, înaintea căruia stau, hotărât, că de n‐aș căuta la fața lui Iosafat, împăratul lui Iuda, n‐aș voi să mă uit la tine nici să te văd. 15Și acum aduceți‐mi un cântăreț
3.15
1 Sam. 10.5
cu harfa. Și a fost așa: pe când cânta cântărețul din harfă, mâna Domnului a fost
3.15
Ezec. 1.3
3.14,22
8.1
peste el. 16Și a zis: Așa zice Domnul: Faceți în valea aceasta groapă
3.16
Cap. 4.3.
lângă groapă. 17Căci așa zice Domnul: Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie și valea aceasta tot se va umplea de apă și veți bea voi și turmele voastre și vitele voastre. 18Și aceasta este mic în ochii Domnului: el va da în mâna voastră și pe Moab. 19Și veți bate orice cetate întărită și orice cetate aleasă și veți tăia orice copac bun și veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre orice ogor. 20Și a fost așa: dimineața, pe când se aducea
3.20
Ex. 29.39,40
darul de mâncare, iată a venit apă de pe calea Edomului și pământul s‐a umplut de apă. 21Și toți moabiții au auzit că toți împărații se suiseră să se lupte cu ei și au adunat pe toți cei ce se încingeau cu brâu și mai mari și au stătut la hotar. 22Și s‐au sculat dis de dimineață și soarele a răsărit peste apă și moabiții au văzut în față apele roșii ca sângele. 23Și au zis: Este sânge. Împărații aceștia sunt nimiciți cu desăvârșire și s‐au lovit unul pe altul; și acum la pradă, moabe! 24Și când au venit la tabăra lui Israel, israeliții s‐au ridicat și au bătut pe moabiți și ei au fugit dinaintea lor și au intrat și au bătut pe Moab. 25Și au sfărâmat cetățile și a aruncat fiecare om piatra sa pe orice ogor bun și l‐au umplut și au astupat orice izvor de apă și au tăiat orice copac bun, până n‐au lăsat decât pietre în Chir‐Hareset
3.25
Is. 16.7,11
și prăștiașii l‐au înconjurat și l‐au bătut. 26Și împăratul Moabului a văzut că lupta era prea crâncenă pentru el și a luat cu sine șapte sute de bărbați care trăgeau săbiile, ca să răzbată până la împăratul Edomului, dar n‐au putut. 27Și a luat pe fiul său întâi născut care era să domnească în locul său și l‐a adus ardere de tot pe zid. Și a fost mare mânie împotriva lui Israel; și au plecat de la el și s‐au întors la țara lor.

4

Înmulțirea untdelemnului de către Elisei

41Și o femeie din femeiele fiilor

4.1
1 Reg. 20.35
prorocilor a strigat către Elisei, zicând: Slujitorul tău bărbatul meu a murit și știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Și a venit creditorul să‐mi ia pe amândoi
4.1
Lev. 25.39Mat. 18.25
copiii ca să fie robi. 2Și Elisei i‐a zis: Ce să fac pentru tine? Spune‐mi ce ai în casă? Și ea a zis: Roaba ta n‐are nimic în casă decât un vas cu untdelemn. 3Și el a zis: Mergi, împrumută‐ți vase de afară de la toți vecinii tăi, vase goale; să nu împrumuți
4.3
Cap. 3.16.
puține. 4Și intră și închide ușa după tine și după fiii tăi și varsă în toate vasele acelea și cele umplute dă‐le la o parte. 5Și ea s‐a dus de la el și a închis ușa după sine și după fiii săi: ei îi aduceau vasele și ea turna. 6Și a fost așa: după ce au fost umplute vasele, ea a zis fiului său: Mai adu‐mi un vas. Și el i‐a zis: Nu mai este niciun vas. Și untdelemnul s‐a oprit. Și ea a venit și a spus omului lui Dumnezeu. 7Și el a zis: Mergi, vinde untdelemnul și plătește‐ți datoria și din ce va rămânea trăiește tu și fiii tăi.

Fiul Sunamitei

8Și a fost așa: într‐una din zile Elisei a trecut pe la Sunem

4.8
Ios. 19.18
, unde era o femeie cuprinsă și ea l‐a silit să mănânce pâine. Și a fost așa: ori de câte ori trecea el, se abătea acolo să mănânce pâine. 9Și ea a zis bărbatului ei: Iată cunosc acum că acesta este un om sfânt al lui Dumnezeu care trece totdeauna pe la noi. 10Să‐i facem, te rog, o odaie mică de sus pe zid și să‐i punem acolo un pat și o masă și un scaun și un sfeșnic. Și va fi așa: când va veni pe la noi, se va abate acolo. 11Și a fost așa: într‐una din zile a venit pe acolo și s‐a abătut în odaia de sus și s‐a culcat acolo. 12Și a zis lui Ghehazi, tânărul său: Cheamă pe Sunamita aceasta. Și a chemat‐o, și ea a stătut înaintea lui. 13Și el i‐a zis: Zi‐i: Iată, tu ai îngrijit de noi cu toată grija aceasta; ce este de făcut pentru tine? Vrei să se vorbească pentru tine împăratului sau mai marelui peste oaste? Și ea a zis: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu. 14Și el a zis: Ce este de făcut deci pentru ea? Și Ghehazi a zis: Cu adevărat n‐are fiu și bărbatul ei este bătrân. 15Și Elisei a zis: Cheamă‐o! Și el a chemat‐o și ea a stătut la ușă. 16Și el i‐a zis: La anul
4.16
Gen. 18.10,14
viitor pe vremea aceasta, vei îmbrățișa un fiu. Și ea a zis: Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu minți
4.16
Vers. 28.
roabei tale. 17Și femeia a zămislit și a născut un fiu la vremea aceea, în anul viitor, cum îi spusese Elisei. 18Și copilul s‐a făcut mare. Și a fost așa: într‐o zi a ieșit la tatăl său la secerători. 19Și a zis tatălui său: Capul meu, capul meu! Și el a zis tânărului său: Du‐l la mamă‐sa. 20Și l‐a luat și l‐a dus la mamă‐sa și a șezut pe genunchii ei până la amiază și a murit. 21Și ea s‐a suit și l‐a culcat pe patul omului lui Dumnezeu și a închis ușa după el și a ieșit. 22Și a chemat la sine pe bărbatul său și a zis: Trimete‐mi, te rog, unul din tineri și una din măgărițe și voi alerga la omul lui Dumnezeu și mă voi întoarce. 23Și el a zis: Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Și ea a zis: Pace! 24Și a înșeuat măgărița și a zis tânărului său: Mână, și mergi înainte; să nu mă încetinești din călărit până nu‐ți voi zice. 25Și s‐a dus și a venit la omul lui Dumnezeu în muntele
4.25
Cap. 2.25.
Carmel. Și a fost așa: Cum a văzut‐o omul lui Dumnezeu de departe, a zis lui Ghehazi tânărul său: Iată Sunamita! 26Acum, te rog, aleargă spre întâmpinarea ei și zi‐i: Ești bine? Este bine bărbatul tău? Bine copilul tău? Și ea a zis: Bine. 27Și ea a venit la omul lui Dumnezeu în munte și i‐a cuprins picioarele și Ghehazi s‐a apropiat ca s‐o îndepărteze. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Lasă‐o, căci sufletul ei este amărât în ea și Domnul mi‐a ascuns și nu mi‐a spus. 28Și ea a zis: Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? Oare n‐am
4.28
Vers. 16.
zis: Nu mă amăgi? 29Și el a zis lui Ghehazi: Încinge‐ți
4.29
1 Reg. 18.46
coapsele și ia toiagul meu în mâna ta și mergi pe calea ta. Dacă vei întâmpina vreun om să nu‐i urezi
4.29
Lc. 10.4
de bine și dacă‐ți va ura de bine, să nu‐i răspunzi și pune toiagul
4.29
Ex. 7.19
14.16Fapte. 19.12
meu pe fața copilului. 30Și mama copilului a zis: Viu
4.30
Cap. 2.2.
este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și el s‐a sculat și a urmat‐o. 31Și Ghehazi a trecut înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului, dar n‐a fost nici glas, nici luare aminte. Și s‐a întors spre întâmpinarea lui Elisei și i‐a spus zicând: Nu
4.31
In. 11.11
s‐a deșteptat copilul. 32Și Elisei a intrat în casă și iată copilul era mort, întins pe patul său. 33Și a intrat
4.33
Vers. 4.
și a închis ușa după ei amândoi și s‐a rugat
4.33
1 Reg. 17.20
Domnului. 34Și s‐a suit și s‐a culcat
4.34
1 Reg. 17.21Fapte. 20.10
peste copil și și‐a pus gura pe gura lui și ochii pe ochii lui și mâinile pe mâinile lui și s‐a plecat peste copil și carnea copilului s‐a încălzit. 35Și s‐a întors și a umblat prin casă când încoace când încolo și s‐a suit și s‐a plecat
4.35
1 Reg. 17.21
peste el. Și copilul
4.35
Cap. 8.1, 5.
a strănutat de șapte ori și copilul și‐a deschis ochii. 36Și Elisei a chemat pe Ghehazi și i‐a zis: Cheamă pe Sunamita aceasta. Și el a chemat‐o, și ea a intrat la el. Și el a zis: Ia‐ți fiul! 37Și ea a venit și a căzut la picioarele lui și s‐a plecat la pământ și și‐a luat
4.37
1 Reg. 17.23Evr. 11.35
fiul și a ieșit.

Moartea în oală

38Și Elisei s‐a întors la Ghilgal

4.38
Cap. 2.1.
. Și era foamete
4.38
Cap. 8.1.
în țară și fiii prorocilor ședeau
4.38
Cap. 2.3.
înaintea lui. Și a zis tânărului său: Pune oala cea mare și fierbe fiertură pentru fiii prorocilor. 39Și a ieșit unul la câmp să culeagă verdețuri și a aflat o viță sălbatică și a strâns de pe ea colocinți sălbatici și și‐a umplut haina și a venit și i‐a turnat în oala de fiertură: căci nu‐i cunoșteau. 40Și au turnat oamenilor să mănânce. Și a fost așa: cum au mâncat din fiertură, au strigat și au zis: Om al lui Dumnezeu, este moarte
4.40
Ex. 10.17
în oală. Și nu puteau să mănânce din ea. 41Și el a zis: Aduceți făină. Și a aruncat‐o
4.41
Ex. 15.25In. 9.6
în oală și a zis: Turnați poporului să mănânce. Și nu era nimic rău în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz

42Și a venit un om de la Baal‐Șalișa

4.42
1 Sam. 9.4
și a adus
4.42
1 Sam. 9.71 Cor. 9.11Gal. 6.6
omului lui Dumnezeu pâine din pârga sa, douăzeci de pâini de orz și spice proaspete de grâu în sacul său. Și a zis: Dă poporului să mănânce. 43Și slujitorul său a zis: Cum
4.43
Lc. 9.13In. 6.9
să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? Și el a zis: Dă poporului să mănânce, căci așa zice Domnul: Vor
4.43
Lc. 9.17In. 6.11
mânca și va mai rămânea. 44Și a pus înaintea lor și au mâncat și au lăsat
4.44
Mat. 14.20
15.37In. 6.13
o rămășiță, după cuvântul Domnului.