Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Înmulțirea untdelemnului de către Elisei

41Și o femeie din femeiele fiilor

4.1
1 Reg. 20.35
prorocilor a strigat către Elisei, zicând: Slujitorul tău bărbatul meu a murit și știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Și a venit creditorul să‐mi ia pe amândoi
4.1
Lev. 25.39Mat. 18.25
copiii ca să fie robi. 2Și Elisei i‐a zis: Ce să fac pentru tine? Spune‐mi ce ai în casă? Și ea a zis: Roaba ta n‐are nimic în casă decât un vas cu untdelemn. 3Și el a zis: Mergi, împrumută‐ți vase de afară de la toți vecinii tăi, vase goale; să nu împrumuți
4.3
Cap. 3.16.
puține. 4Și intră și închide ușa după tine și după fiii tăi și varsă în toate vasele acelea și cele umplute dă‐le la o parte. 5Și ea s‐a dus de la el și a închis ușa după sine și după fiii săi: ei îi aduceau vasele și ea turna. 6Și a fost așa: după ce au fost umplute vasele, ea a zis fiului său: Mai adu‐mi un vas. Și el i‐a zis: Nu mai este niciun vas. Și untdelemnul s‐a oprit. Și ea a venit și a spus omului lui Dumnezeu. 7Și el a zis: Mergi, vinde untdelemnul și plătește‐ți datoria și din ce va rămânea trăiește tu și fiii tăi.

Fiul Sunamitei

8Și a fost așa: într‐una din zile Elisei a trecut pe la Sunem

4.8
Ios. 19.18
, unde era o femeie cuprinsă și ea l‐a silit să mănânce pâine. Și a fost așa: ori de câte ori trecea el, se abătea acolo să mănânce pâine. 9Și ea a zis bărbatului ei: Iată cunosc acum că acesta este un om sfânt al lui Dumnezeu care trece totdeauna pe la noi. 10Să‐i facem, te rog, o odaie mică de sus pe zid și să‐i punem acolo un pat și o masă și un scaun și un sfeșnic. Și va fi așa: când va veni pe la noi, se va abate acolo. 11Și a fost așa: într‐una din zile a venit pe acolo și s‐a abătut în odaia de sus și s‐a culcat acolo. 12Și a zis lui Ghehazi, tânărul său: Cheamă pe Sunamita aceasta. Și a chemat‐o, și ea a stătut înaintea lui. 13Și el i‐a zis: Zi‐i: Iată, tu ai îngrijit de noi cu toată grija aceasta; ce este de făcut pentru tine? Vrei să se vorbească pentru tine împăratului sau mai marelui peste oaste? Și ea a zis: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu. 14Și el a zis: Ce este de făcut deci pentru ea? Și Ghehazi a zis: Cu adevărat n‐are fiu și bărbatul ei este bătrân. 15Și Elisei a zis: Cheamă‐o! Și el a chemat‐o și ea a stătut la ușă. 16Și el i‐a zis: La anul
4.16
Gen. 18.10,14
viitor pe vremea aceasta, vei îmbrățișa un fiu. Și ea a zis: Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu minți
4.16
Vers. 28.
roabei tale. 17Și femeia a zămislit și a născut un fiu la vremea aceea, în anul viitor, cum îi spusese Elisei. 18Și copilul s‐a făcut mare. Și a fost așa: într‐o zi a ieșit la tatăl său la secerători. 19Și a zis tatălui său: Capul meu, capul meu! Și el a zis tânărului său: Du‐l la mamă‐sa. 20Și l‐a luat și l‐a dus la mamă‐sa și a șezut pe genunchii ei până la amiază și a murit. 21Și ea s‐a suit și l‐a culcat pe patul omului lui Dumnezeu și a închis ușa după el și a ieșit. 22Și a chemat la sine pe bărbatul său și a zis: Trimete‐mi, te rog, unul din tineri și una din măgărițe și voi alerga la omul lui Dumnezeu și mă voi întoarce. 23Și el a zis: Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Și ea a zis: Pace! 24Și a înșeuat măgărița și a zis tânărului său: Mână, și mergi înainte; să nu mă încetinești din călărit până nu‐ți voi zice. 25Și s‐a dus și a venit la omul lui Dumnezeu în muntele
4.25
Cap. 2.25.
Carmel. Și a fost așa: Cum a văzut‐o omul lui Dumnezeu de departe, a zis lui Ghehazi tânărul său: Iată Sunamita! 26Acum, te rog, aleargă spre întâmpinarea ei și zi‐i: Ești bine? Este bine bărbatul tău? Bine copilul tău? Și ea a zis: Bine. 27Și ea a venit la omul lui Dumnezeu în munte și i‐a cuprins picioarele și Ghehazi s‐a apropiat ca s‐o îndepărteze. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Lasă‐o, căci sufletul ei este amărât în ea și Domnul mi‐a ascuns și nu mi‐a spus. 28Și ea a zis: Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? Oare n‐am
4.28
Vers. 16.
zis: Nu mă amăgi? 29Și el a zis lui Ghehazi: Încinge‐ți
4.29
1 Reg. 18.46
coapsele și ia toiagul meu în mâna ta și mergi pe calea ta. Dacă vei întâmpina vreun om să nu‐i urezi
4.29
Lc. 10.4
de bine și dacă‐ți va ura de bine, să nu‐i răspunzi și pune toiagul
4.29
Ex. 7.19
14.16Fapte. 19.12
meu pe fața copilului. 30Și mama copilului a zis: Viu
4.30
Cap. 2.2.
este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și el s‐a sculat și a urmat‐o. 31Și Ghehazi a trecut înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului, dar n‐a fost nici glas, nici luare aminte. Și s‐a întors spre întâmpinarea lui Elisei și i‐a spus zicând: Nu
4.31
In. 11.11
s‐a deșteptat copilul. 32Și Elisei a intrat în casă și iată copilul era mort, întins pe patul său. 33Și a intrat
4.33
Vers. 4.
și a închis ușa după ei amândoi și s‐a rugat
4.33
1 Reg. 17.20
Domnului. 34Și s‐a suit și s‐a culcat
4.34
1 Reg. 17.21Fapte. 20.10
peste copil și și‐a pus gura pe gura lui și ochii pe ochii lui și mâinile pe mâinile lui și s‐a plecat peste copil și carnea copilului s‐a încălzit. 35Și s‐a întors și a umblat prin casă când încoace când încolo și s‐a suit și s‐a plecat
4.35
1 Reg. 17.21
peste el. Și copilul
4.35
Cap. 8.1, 5.
a strănutat de șapte ori și copilul și‐a deschis ochii. 36Și Elisei a chemat pe Ghehazi și i‐a zis: Cheamă pe Sunamita aceasta. Și el a chemat‐o, și ea a intrat la el. Și el a zis: Ia‐ți fiul! 37Și ea a venit și a căzut la picioarele lui și s‐a plecat la pământ și și‐a luat
4.37
1 Reg. 17.23Evr. 11.35
fiul și a ieșit.

Moartea în oală

38Și Elisei s‐a întors la Ghilgal

4.38
Cap. 2.1.
. Și era foamete
4.38
Cap. 8.1.
în țară și fiii prorocilor ședeau
4.38
Cap. 2.3.
înaintea lui. Și a zis tânărului său: Pune oala cea mare și fierbe fiertură pentru fiii prorocilor. 39Și a ieșit unul la câmp să culeagă verdețuri și a aflat o viță sălbatică și a strâns de pe ea colocinți sălbatici și și‐a umplut haina și a venit și i‐a turnat în oala de fiertură: căci nu‐i cunoșteau. 40Și au turnat oamenilor să mănânce. Și a fost așa: cum au mâncat din fiertură, au strigat și au zis: Om al lui Dumnezeu, este moarte
4.40
Ex. 10.17
în oală. Și nu puteau să mănânce din ea. 41Și el a zis: Aduceți făină. Și a aruncat‐o
4.41
Ex. 15.25In. 9.6
în oală și a zis: Turnați poporului să mănânce. Și nu era nimic rău în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz

42Și a venit un om de la Baal‐Șalișa

4.42
1 Sam. 9.4
și a adus
4.42
1 Sam. 9.71 Cor. 9.11Gal. 6.6
omului lui Dumnezeu pâine din pârga sa, douăzeci de pâini de orz și spice proaspete de grâu în sacul său. Și a zis: Dă poporului să mănânce. 43Și slujitorul său a zis: Cum
4.43
Lc. 9.13In. 6.9
să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? Și el a zis: Dă poporului să mănânce, căci așa zice Domnul: Vor
4.43
Lc. 9.17In. 6.11
mânca și va mai rămânea. 44Și a pus înaintea lor și au mâncat și au lăsat
4.44
Mat. 14.20
15.37In. 6.13
o rămășiță, după cuvântul Domnului.

5

Naaman vindecat de lepră

51Și Naaman

5.1
Lc. 4.27
, mai marele peste oastea împăratului Siriei, era un bărbat mare
5.1
Ex. 11.3
înaintea domnului său și prețuit; căci prin el Domnul dăduse mântuire Siriei; și era bărbat viteaz dar lepros. 2Și sirienii ieșiseră în cete, și aduseseră roabă o copilă mică din țara lui Israel; și ea era înaintea nevestei lui Naaman. 3Și ea a zis doamnei sale: O, de ar fi domnul meu înaintea prorocului din Samaria, atunci l‐ar vindeca de lepra sa. 4Și s‐a dus unul și a spus domnului său zicând: Așa și așa a zis copila care este din țara lui Israel. 5Și împăratul Siriei a zis: Du‐te și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. Și s‐a dus și a luat în mâna sa zece
5.5
1 Sam. 9.8
talanți de argint și șase mii de bucăți de aur și zece rânduri de haine. 6Și a dus epistola împăratului lui Israel, zicând: Și acum îndată ce va veni această epistolă la tine, iată, am trimis pe slujitorul meu Naaman la tine să‐l vindeci de lepra lui. 7Și a fost așa: cum a citit împăratul lui Israel epistola, și‐a sfâșiat hainele și a zis: Oare sunt Dumnezeu
5.7
Gen. 30.2Deut. 32.391 Sam. 2.6
, ca să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine să vindec un om de lepra sa? Luați seama deci, vă rog, și vedeți cum caută pricină împotriva mea. 8Și a fost așa: când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și‐a sfâșiat hainele, a trimis la împărat zicând: Pentru ce ți‐ai sfâșiat hainele? Să vie el acum la mine și va cunoaște că este un proroc în Israel. 9Și Naaman a venit cu caii săi și cu carul său și a stătut la ușa casei lui Elisei. 10Și Elisei a trimis la el pe un sol zicând: Mergi și spală‐te
5.10
Cap. 4.41.
de șapte ori în Iordan și carnea ta va veni iarăși la tine și fii curat. 11Și Naaman s‐a mâniat și a plecat și a zis: Iată, eu gândeam: Va ieși negreșit la mine și va sta și va chema numele Domnului Dumnezeului său și își va legăna mâna pe loc și va vindeca pe cel lepros. 12Oare Abana și Parpar, râurile Damascului, nu sunt mai bune decât toate apele lui Israel? Nu voi putea oare să mă spăl în ele și să fiu curat? Și s‐a întors și a plecat cu mânie. 13Și slujitorii săi s‐au apropiat și i‐au vorbit și au zis: Tatăl meu, dacă ți‐ar fi zis prorocul vreun lucru mare, oare nu l‐ai fi făcut? Cu cât mai mult, când îți zice: Spală‐te și fii curat? 14Și s‐a pogorât și s‐a afundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Și carnea
5.14
Iov 33.25
lui s‐a făcut iarăși ca și carnea unui copil mic și a fost
5.14
Lc. 4.27
curat. 15Și s‐a întors la omul lui Dumnezeu, el și toată ceata lui, și a venit și a stătut înaintea lui și a zis: Iată acum cunosc că nu este Dumnezeu
5.15
Dan. 2.47
3.29
6.26,27
în tot pământul, decât în Israel și acum primește, te rog, un dar
5.15
Gen. 33.11
de la slujitorul tău. 16Și el a zis: Viu este
5.16
Cap. 3.14.
Domnul înaintea căruia stau de
5.16
Gen. 14.23Mat. 10.8Fapte. 8.18,20
voi primi! Și l‐a silit să primească, dar n‐a voit. 17Și Naaman a zis: Dacă nu, te rog, să se dea slujitorului tău din pământul acesta o sarcină de doi catâri; căci slujitorul tău nu va mai face de acum ardere de tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului. 18În lucrul acesta să ierte Domnul pe slujitorul tău: când domnul meu intră în casa lui Rimon ca să se închine acolo și se sprijinește
5.18
Cap. 7.2, 17.
de mâna mea și eu mă închin în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe slujitorul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon. 19Și el i‐a zis: Mergi în pace. Și s‐a dus de la el o bucată de drum.

Ghehazi lovit cu lepra

20Și Ghehazi, tânărul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis: Iată domnul meu a cruțat pe Naaman, sirianul, și n‐a luat din mâinile lui ce a adus; viu este Domnul, voi alerga după el și voi lua ceva de la el. 21Și Ghehazi a alergat după Naaman. Și când l‐a văzut Naaman alergând după el, a sărit din car spre întâmpinarea lui și a zis: Pace? 22Și el a zis: Pace. Domnul meu m‐a trimis zicând: Iată, au venit la mine tocmai acum din ținutul muntos al lui Efraim doi tineri din fiii prorocilor; dă‐le, te rog, un talant de argint și două rânduri de haine. 23Și Naaman a zis: Învoiește‐te să iei doi talanți. Și l‐a silit și a legat doi talanți de argint în doi saci cu două rânduri de haine și le‐a pus pe doi din tinerii săi și le‐au purtat înaintea lui. 24Și când a venit la deal, le‐a luat din mâna lor și le‐a strâns în casă și a dat drumul oamenilor și s‐au dus. 25Și a intrat și a stătut înaintea domnului său. Și Elisei i‐a zis: Dincotro, Ghehazi? Și el a zis: Slujitorul tău n‐a fost nicăieri. 26Și Elisei i‐a zis: Oare n‐a mers inima mea cu tine când s‐a întors omul din carul său spre întâmpinarea ta? Este oare vreme de luat argint și de primit haine și măslini și vii și oi și boi și robi și roabe? 27Lepra lui Naaman se va lipi

5.27
1 Tim. 6.10
de tine și de sămânța ta în veac. Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui
5.27
Ex. 4.10Num. 12.10
lepros, alb ca zăpada.

6

Elisei face ca să plutească un fier

61Și fiii

6.1
Cap. 4.38.
prorocilor au zis lui Elisei: Iată acum locul în care locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi. 2Să mergem, te rog, la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o grindă și să ne facem acolo un loc unde să locuim. 3Și el a zis: Duceți‐vă. Și unul a zis: Primește, rogu‐te, să mergi cu slujitorii tăi. Și el a zis: Voi merge. 4Și a mers cu ei. Și au venit la Iordan și au tăiat copacii. 5Și a fost așa: pe când tăia unul o grindă, a căzut fierul în apă și a strigat și a zis: Vai, domnul meu, și era împrumutat. 6Și omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Și i‐a arătat locul. Și a tăiat
6.6
Cap. 2.21.
un lemn și l‐a aruncat acolo și a făcut fierul să plutească. 7Și a zis: Ridică‐l la tine. Și și‐a întins mâna și l‐a luat.

Orbirea sirienilor

8Și împăratul Siriei făcea război împotriva lui Israel și s‐a sfătuit cu slujitorii săi zicând: În cutare și în cutare loc va fi tabăra mea. 9Și omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel zicând: Păzește‐te să nu treci prin locul acela, căci sirienii s‐au coborât acolo. 10Și împăratul lui Israel a trimis la locul pe care‐i spusese omul lui Dumnezeu și‐l înștiințase și a stat păzit acolo nu odată, nici de două ori. 11Și inima împăratului Siriei s‐a tulburat de lucrul acesta și a chemat pe slujitorii săi și le‐a zis: Nu‐mi veți arăta oare cine din noi este pentru împăratul lui Israel? 12Și unul din slujitorii lui a zis: Nu, domnul meu, împărate: ci Elisei, prorocul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le vorbești tu în odaia ta de dormit. 13Și el a zis: Mergeți și vedeți unde este și voi trimite să‐l prind. Și i s‐a spus zicând: Iată este în

6.13
Gen. 37.17
Dotan. 14Și a trimis acolo cai și care și oaste mare și au venit noaptea și au înconjurat cetatea. 15Și slujitorul omului lui Dumnezeu s‐a sculat de dimineață și a ieșit și iată o oaste înconjurase cetatea cu cai și cu care. Și slujitorul său i‐a zis: Vai, domnul meu, ce vom face? 16Și el a zis: Nu te teme, căci mai mulți
6.16
2 Cron. 32.7Ps. 55.18Rom. 8.31
sunt cei ce sunt cu noi decât cei ce sunt cu ei. 17Și Elisei s‐a rugat și a zis: Doamne, deschide‐i, te rog, ochii să vadă. Și Domnul a deschis ochii tânărului și a văzut și iată muntele era plin de cai și de care
6.17
Cap. 2.11.
de foc împrejurul lui Elisei. 18Și s‐au pogorât la el; și Elisei s‐a rugat Domnului și a zis: Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire. Și i‐a lovit
6.18
Gen. 19.11
cu orbire după cuvântul lui Elisei. 19Și Elisei le‐a zis: Nu este aceasta calea nici aceasta cetatea. Urmați‐mă și vă voi duce la omul pe care‐l căutați. Și i‐a dus la Samaria. 20Și a fost așa: Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă. Și Domnul le‐a deschis ochii și au văzut și iată erau în mijlocul Samariei. 21Și când i‐a văzut împăratul lui Israel, a zis lui Elisei: Să lovesc, să lovesc, tatăl meu? 22Și el a zis: Să nu lovești: vrei să lovești pe aceia pe care i‐ai luat prinși cu sabia ta și cu arcul tău? Pune‐le
6.22
Rom. 12.20
pâine și apă înainte să mănânce și să bea și să meargă la domnul lor. 23Și le‐a făcut un ospăț mare și au mâncat și au băut și le‐a dat drumul și s‐au dus la domnul lor. Și cetele Siriei n‐au
6.23
Cap. 5.2. Vers. 8, 9.
mai venit în țara lui Israel.

Împresurarea Samariei

24Și a fost așa: După aceasta Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și s‐a suit și a împresurat Samaria. 25Și era foamete mare în Samaria; și iată, au împresurat‐o până s‐a vândut un cap de măgar cu optzeci de arginți și un sfiert de cab de găinaț de porumbel cu cinci arginți. 26Și a fost așa: Pe când trecea împăratul lui Israel pe zid, o femeie a strigat la el zicând: Mântuiește‐mă, domnul meu, împărate! 27Și el a zis: Dacă Domnul nu te mântuiește, de unde să te mântuiesc eu? De la arie ori de la teasc? 28Și împăratul i‐a zis: Ce ai? Și ea a zis: Femeia aceasta mi‐a zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm astăzi și mâine vom mânca pe fiul meu. 29Și noi am

6.29
Lev. 26.29Deut. 28.53,57
fiert pe fiul meu și l‐am mâncat. Și a doua zi i‐am zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm! Dar ea a ascuns pe fiul său. 30Și a fost așa: Când a auzit împăratul cuvintele femeii, și‐a sfâșiat
6.30
1 Reg. 21.27
hainele și trecea pe zid și poporul privea și iată un sac era înlăuntru pe carnea lui. 31Și a zis: Așa să‐mi
6.31
Rut 1.171 Reg. 19.2
facă Dumnezeu și încă mai mult dacă va sta capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe el astăzi. 32Și Elisei ședea în casa sa și bătrânii
6.32
Ezec. 8.1
20.1
ședeau cu el. Și împăratul a trimis un bărbat înaintea sa. Mai înainte de a veni la el solul, Elisei a zis bătrânilor: Vedeți
6.32
Lc. 13.32
cum acest fiu de ucigaș
6.32
1 Reg. 18.4
a trimis să‐mi ia capul? Vedeți când va veni trimisul, închideți ușa și opriți‐l cu ușa. Oare nu este sunetul picioarelor domnului său înapoia sa? 33Și pe când încă vorbea cu ei, iată solul s‐a pogorât la el. Și împăratul a zis: Iată de la Domnul este răul acesta; de ce să mai
6.33
Iov 2.9
aștept pe Domnul?