Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Naaman vindecat de lepră

51Și Naaman

5.1
Lc. 4.27
, mai marele peste oastea împăratului Siriei, era un bărbat mare
5.1
Ex. 11.3
înaintea domnului său și prețuit; căci prin el Domnul dăduse mântuire Siriei; și era bărbat viteaz dar lepros. 2Și sirienii ieșiseră în cete, și aduseseră roabă o copilă mică din țara lui Israel; și ea era înaintea nevestei lui Naaman. 3Și ea a zis doamnei sale: O, de ar fi domnul meu înaintea prorocului din Samaria, atunci l‐ar vindeca de lepra sa. 4Și s‐a dus unul și a spus domnului său zicând: Așa și așa a zis copila care este din țara lui Israel. 5Și împăratul Siriei a zis: Du‐te și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. Și s‐a dus și a luat în mâna sa zece
5.5
1 Sam. 9.8
talanți de argint și șase mii de bucăți de aur și zece rânduri de haine. 6Și a dus epistola împăratului lui Israel, zicând: Și acum îndată ce va veni această epistolă la tine, iată, am trimis pe slujitorul meu Naaman la tine să‐l vindeci de lepra lui. 7Și a fost așa: cum a citit împăratul lui Israel epistola, și‐a sfâșiat hainele și a zis: Oare sunt Dumnezeu
5.7
Gen. 30.2Deut. 32.391 Sam. 2.6
, ca să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine să vindec un om de lepra sa? Luați seama deci, vă rog, și vedeți cum caută pricină împotriva mea. 8Și a fost așa: când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și‐a sfâșiat hainele, a trimis la împărat zicând: Pentru ce ți‐ai sfâșiat hainele? Să vie el acum la mine și va cunoaște că este un proroc în Israel. 9Și Naaman a venit cu caii săi și cu carul său și a stătut la ușa casei lui Elisei. 10Și Elisei a trimis la el pe un sol zicând: Mergi și spală‐te
5.10
Cap. 4.41.
de șapte ori în Iordan și carnea ta va veni iarăși la tine și fii curat. 11Și Naaman s‐a mâniat și a plecat și a zis: Iată, eu gândeam: Va ieși negreșit la mine și va sta și va chema numele Domnului Dumnezeului său și își va legăna mâna pe loc și va vindeca pe cel lepros. 12Oare Abana și Parpar, râurile Damascului, nu sunt mai bune decât toate apele lui Israel? Nu voi putea oare să mă spăl în ele și să fiu curat? Și s‐a întors și a plecat cu mânie. 13Și slujitorii săi s‐au apropiat și i‐au vorbit și au zis: Tatăl meu, dacă ți‐ar fi zis prorocul vreun lucru mare, oare nu l‐ai fi făcut? Cu cât mai mult, când îți zice: Spală‐te și fii curat? 14Și s‐a pogorât și s‐a afundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Și carnea
5.14
Iov 33.25
lui s‐a făcut iarăși ca și carnea unui copil mic și a fost
5.14
Lc. 4.27
curat. 15Și s‐a întors la omul lui Dumnezeu, el și toată ceata lui, și a venit și a stătut înaintea lui și a zis: Iată acum cunosc că nu este Dumnezeu
5.15
Dan. 2.47
3.29
6.26,27
în tot pământul, decât în Israel și acum primește, te rog, un dar
5.15
Gen. 33.11
de la slujitorul tău. 16Și el a zis: Viu este
5.16
Cap. 3.14.
Domnul înaintea căruia stau de
5.16
Gen. 14.23Mat. 10.8Fapte. 8.18,20
voi primi! Și l‐a silit să primească, dar n‐a voit. 17Și Naaman a zis: Dacă nu, te rog, să se dea slujitorului tău din pământul acesta o sarcină de doi catâri; căci slujitorul tău nu va mai face de acum ardere de tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului. 18În lucrul acesta să ierte Domnul pe slujitorul tău: când domnul meu intră în casa lui Rimon ca să se închine acolo și se sprijinește
5.18
Cap. 7.2, 17.
de mâna mea și eu mă închin în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe slujitorul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon. 19Și el i‐a zis: Mergi în pace. Și s‐a dus de la el o bucată de drum.

Ghehazi lovit cu lepra

20Și Ghehazi, tânărul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis: Iată domnul meu a cruțat pe Naaman, sirianul, și n‐a luat din mâinile lui ce a adus; viu este Domnul, voi alerga după el și voi lua ceva de la el. 21Și Ghehazi a alergat după Naaman. Și când l‐a văzut Naaman alergând după el, a sărit din car spre întâmpinarea lui și a zis: Pace? 22Și el a zis: Pace. Domnul meu m‐a trimis zicând: Iată, au venit la mine tocmai acum din ținutul muntos al lui Efraim doi tineri din fiii prorocilor; dă‐le, te rog, un talant de argint și două rânduri de haine. 23Și Naaman a zis: Învoiește‐te să iei doi talanți. Și l‐a silit și a legat doi talanți de argint în doi saci cu două rânduri de haine și le‐a pus pe doi din tinerii săi și le‐au purtat înaintea lui. 24Și când a venit la deal, le‐a luat din mâna lor și le‐a strâns în casă și a dat drumul oamenilor și s‐au dus. 25Și a intrat și a stătut înaintea domnului său. Și Elisei i‐a zis: Dincotro, Ghehazi? Și el a zis: Slujitorul tău n‐a fost nicăieri. 26Și Elisei i‐a zis: Oare n‐a mers inima mea cu tine când s‐a întors omul din carul său spre întâmpinarea ta? Este oare vreme de luat argint și de primit haine și măslini și vii și oi și boi și robi și roabe? 27Lepra lui Naaman se va lipi

5.27
1 Tim. 6.10
de tine și de sămânța ta în veac. Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui
5.27
Ex. 4.10Num. 12.10
lepros, alb ca zăpada.

6

Elisei face ca să plutească un fier

61Și fiii

6.1
Cap. 4.38.
prorocilor au zis lui Elisei: Iată acum locul în care locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi. 2Să mergem, te rog, la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o grindă și să ne facem acolo un loc unde să locuim. 3Și el a zis: Duceți‐vă. Și unul a zis: Primește, rogu‐te, să mergi cu slujitorii tăi. Și el a zis: Voi merge. 4Și a mers cu ei. Și au venit la Iordan și au tăiat copacii. 5Și a fost așa: pe când tăia unul o grindă, a căzut fierul în apă și a strigat și a zis: Vai, domnul meu, și era împrumutat. 6Și omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Și i‐a arătat locul. Și a tăiat
6.6
Cap. 2.21.
un lemn și l‐a aruncat acolo și a făcut fierul să plutească. 7Și a zis: Ridică‐l la tine. Și și‐a întins mâna și l‐a luat.

Orbirea sirienilor

8Și împăratul Siriei făcea război împotriva lui Israel și s‐a sfătuit cu slujitorii săi zicând: În cutare și în cutare loc va fi tabăra mea. 9Și omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel zicând: Păzește‐te să nu treci prin locul acela, căci sirienii s‐au coborât acolo. 10Și împăratul lui Israel a trimis la locul pe care‐i spusese omul lui Dumnezeu și‐l înștiințase și a stat păzit acolo nu odată, nici de două ori. 11Și inima împăratului Siriei s‐a tulburat de lucrul acesta și a chemat pe slujitorii săi și le‐a zis: Nu‐mi veți arăta oare cine din noi este pentru împăratul lui Israel? 12Și unul din slujitorii lui a zis: Nu, domnul meu, împărate: ci Elisei, prorocul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le vorbești tu în odaia ta de dormit. 13Și el a zis: Mergeți și vedeți unde este și voi trimite să‐l prind. Și i s‐a spus zicând: Iată este în

6.13
Gen. 37.17
Dotan. 14Și a trimis acolo cai și care și oaste mare și au venit noaptea și au înconjurat cetatea. 15Și slujitorul omului lui Dumnezeu s‐a sculat de dimineață și a ieșit și iată o oaste înconjurase cetatea cu cai și cu care. Și slujitorul său i‐a zis: Vai, domnul meu, ce vom face? 16Și el a zis: Nu te teme, căci mai mulți
6.16
2 Cron. 32.7Ps. 55.18Rom. 8.31
sunt cei ce sunt cu noi decât cei ce sunt cu ei. 17Și Elisei s‐a rugat și a zis: Doamne, deschide‐i, te rog, ochii să vadă. Și Domnul a deschis ochii tânărului și a văzut și iată muntele era plin de cai și de care
6.17
Cap. 2.11.
de foc împrejurul lui Elisei. 18Și s‐au pogorât la el; și Elisei s‐a rugat Domnului și a zis: Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire. Și i‐a lovit
6.18
Gen. 19.11
cu orbire după cuvântul lui Elisei. 19Și Elisei le‐a zis: Nu este aceasta calea nici aceasta cetatea. Urmați‐mă și vă voi duce la omul pe care‐l căutați. Și i‐a dus la Samaria. 20Și a fost așa: Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă. Și Domnul le‐a deschis ochii și au văzut și iată erau în mijlocul Samariei. 21Și când i‐a văzut împăratul lui Israel, a zis lui Elisei: Să lovesc, să lovesc, tatăl meu? 22Și el a zis: Să nu lovești: vrei să lovești pe aceia pe care i‐ai luat prinși cu sabia ta și cu arcul tău? Pune‐le
6.22
Rom. 12.20
pâine și apă înainte să mănânce și să bea și să meargă la domnul lor. 23Și le‐a făcut un ospăț mare și au mâncat și au băut și le‐a dat drumul și s‐au dus la domnul lor. Și cetele Siriei n‐au
6.23
Cap. 5.2. Vers. 8, 9.
mai venit în țara lui Israel.

Împresurarea Samariei

24Și a fost așa: După aceasta Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și s‐a suit și a împresurat Samaria. 25Și era foamete mare în Samaria; și iată, au împresurat‐o până s‐a vândut un cap de măgar cu optzeci de arginți și un sfiert de cab de găinaț de porumbel cu cinci arginți. 26Și a fost așa: Pe când trecea împăratul lui Israel pe zid, o femeie a strigat la el zicând: Mântuiește‐mă, domnul meu, împărate! 27Și el a zis: Dacă Domnul nu te mântuiește, de unde să te mântuiesc eu? De la arie ori de la teasc? 28Și împăratul i‐a zis: Ce ai? Și ea a zis: Femeia aceasta mi‐a zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm astăzi și mâine vom mânca pe fiul meu. 29Și noi am

6.29
Lev. 26.29Deut. 28.53,57
fiert pe fiul meu și l‐am mâncat. Și a doua zi i‐am zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm! Dar ea a ascuns pe fiul său. 30Și a fost așa: Când a auzit împăratul cuvintele femeii, și‐a sfâșiat
6.30
1 Reg. 21.27
hainele și trecea pe zid și poporul privea și iată un sac era înlăuntru pe carnea lui. 31Și a zis: Așa să‐mi
6.31
Rut 1.171 Reg. 19.2
facă Dumnezeu și încă mai mult dacă va sta capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe el astăzi. 32Și Elisei ședea în casa sa și bătrânii
6.32
Ezec. 8.1
20.1
ședeau cu el. Și împăratul a trimis un bărbat înaintea sa. Mai înainte de a veni la el solul, Elisei a zis bătrânilor: Vedeți
6.32
Lc. 13.32
cum acest fiu de ucigaș
6.32
1 Reg. 18.4
a trimis să‐mi ia capul? Vedeți când va veni trimisul, închideți ușa și opriți‐l cu ușa. Oare nu este sunetul picioarelor domnului său înapoia sa? 33Și pe când încă vorbea cu ei, iată solul s‐a pogorât la el. Și împăratul a zis: Iată de la Domnul este răul acesta; de ce să mai
6.33
Iov 2.9
aștept pe Domnul?

7

Elisei vestește ieftinătatea de grâu în Samaria

71Și Elisei a zis: Ascultați cuvântul Domnului. Așa zice Domnul: Mâine

7.1
Vers. 18, 19.
, pe vremea aceasta, în poarta Samariei măsura de floarea făinii se va vinde cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu. 2Și căpetenia, pe mâna căreia se rezema împăratul, a răspuns
7.2
Vers. 17, 19, 20.
omului lui Dumnezeu și a zis: Iată
7.2
Mal. 3.10
, dacă ar face Domnul ferestre în ceruri, ar fi oare lucrul acesta? Și el a zis: Iată vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. 3Și erau patru bărbați leproși la intrarea
7.3
Lev. 13.46
porții. Și au zis unul către altul: De ce ședem aici până vom muri? 4Dacă vom zice: Să intrăm în cetate! Foametea e în cetate și vom muri acolo; și dacă vom ședea aici, vom muri. Și acum veniți să cădem pe tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa vii, vom trăi și dacă ne vor omorî, vom muri. 5Și s‐au sculat în amurg ca să meargă la tabăra sirienilor; și au venit la capătul taberei sirienilor și, iată, nu era niciun om acolo. 6Căci Domnul făcuse să se audă
7.6
2 Sam. 5.24Iov 15.21
în tabăra sirienilor un vuiet de care, un tropot de cai și zarvă de oaste mare și au zis unul către altul: Iată împăratul lui Israel a tocmit pe împărații hetiților
7.6
1 Reg. 10.29
și pe împărații egiptenilor ca să vină asupra noastră. 7Și s‐au sculat
7.7
Ps. 48.4,5,6Prov. 28.1
și au fugit în amurg și au lăsat corturile lor și caii lor și măgarii lor și tabăra, cum era, și au fugit ca să‐și scape viața. 8Și acești leproși au venit la capătul taberei, și au intrat într‐un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s‐au dus și le‐au ascuns. Și s‐au întors și au intrat în alt cort și au luat de acolo și s‐au dus și au ascuns. 9Și au zis unul către altul: Nu facem bine; ziua aceasta este o zi de veste bună și noi tăcem: dacă vom zăbovi până la lumina dimineții ne va afla nelegiuirea; și acum veniți să mergem și să spunem casei împăratului. 10Și au venit și au strigat către portarii cetății și le‐au spus zicând: Am venit la tabăra dirienilor și iată nu era nimeni acolo, nici glas de om, ci caii legați și măgarii legați și corturile cum erau. 11Și portarii au strigat și au spus înăuntrul casei împăratului. 12Și împăratul s‐a sculat noaptea și a zis slujitorilor săi: Să vă spun ce ne‐au făcut sirienii. Ei știu că suntem flămânzi și au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmp, zicând: Când vor ieși din cetate, îi vom prinde de vii și vom intra în cetate. 13Și unul din slujitorii lui a răspuns și a zis: Să ia cineva, te rog, cinci din caii rămași, care au rămas în cetate, (iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israel, ce a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulțimea israeliților care au pierit); și să‐i trimitem și să vedem. 14Și au luat două care cu caii lor și împăratul a trimis după tabăra sirienilor zicând: Mergeți și vedeți. 15Și au mers pe urma lor până la Iordan și iată toată calea era plină de hainele și de vasele pe care le aruncaseră sirienii în graba lor. Și solii s‐au întors și au spus împăratului. 16Și poporul a ieșit și a prădat tabăra sirienilor și măsura de floarea făinii s‐a vândut cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după
7.16
Vers. 1.
cuvântul Domnului. 17Și împăratul a pus mai mare peste poartă pe căpetenia pe mâna căruia se rezema și l‐a călcat poporul în poartă și a murit, după
7.17
Cap. 6.32. Vers. 2.
cum zisese omul lui Dumnezeu, cum a zis când se pogorâse împăratul la el. 18Și a fost așa: cum vorbise omul lui Dumnezeu către împărat zicând: Două
7.18
Vers. 1.
măsuri de orz se vor vinde cu un siclu și măsura de floarea făinii cu un siclu, mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei. 19Și căpetenia aceea răspunsese omului lui Dumnezeu, și zisese: Iată dacă va face Domnul ferestre în ceruri, ar fi oare lucrul acesta? Și el a zis: Iată vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. 20Și așa i s‐a întâmplat, căci l‐a călcat poporul în poartă și a murit.