Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Elisei face ca să plutească un fier

61Și fiii

6.1
Cap. 4.38.
prorocilor au zis lui Elisei: Iată acum locul în care locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi. 2Să mergem, te rog, la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o grindă și să ne facem acolo un loc unde să locuim. 3Și el a zis: Duceți‐vă. Și unul a zis: Primește, rogu‐te, să mergi cu slujitorii tăi. Și el a zis: Voi merge. 4Și a mers cu ei. Și au venit la Iordan și au tăiat copacii. 5Și a fost așa: pe când tăia unul o grindă, a căzut fierul în apă și a strigat și a zis: Vai, domnul meu, și era împrumutat. 6Și omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Și i‐a arătat locul. Și a tăiat
6.6
Cap. 2.21.
un lemn și l‐a aruncat acolo și a făcut fierul să plutească. 7Și a zis: Ridică‐l la tine. Și și‐a întins mâna și l‐a luat.

Orbirea sirienilor

8Și împăratul Siriei făcea război împotriva lui Israel și s‐a sfătuit cu slujitorii săi zicând: În cutare și în cutare loc va fi tabăra mea. 9Și omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel zicând: Păzește‐te să nu treci prin locul acela, căci sirienii s‐au coborât acolo. 10Și împăratul lui Israel a trimis la locul pe care‐i spusese omul lui Dumnezeu și‐l înștiințase și a stat păzit acolo nu odată, nici de două ori. 11Și inima împăratului Siriei s‐a tulburat de lucrul acesta și a chemat pe slujitorii săi și le‐a zis: Nu‐mi veți arăta oare cine din noi este pentru împăratul lui Israel? 12Și unul din slujitorii lui a zis: Nu, domnul meu, împărate: ci Elisei, prorocul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le vorbești tu în odaia ta de dormit. 13Și el a zis: Mergeți și vedeți unde este și voi trimite să‐l prind. Și i s‐a spus zicând: Iată este în

6.13
Gen. 37.17
Dotan. 14Și a trimis acolo cai și care și oaste mare și au venit noaptea și au înconjurat cetatea. 15Și slujitorul omului lui Dumnezeu s‐a sculat de dimineață și a ieșit și iată o oaste înconjurase cetatea cu cai și cu care. Și slujitorul său i‐a zis: Vai, domnul meu, ce vom face? 16Și el a zis: Nu te teme, căci mai mulți
6.16
2 Cron. 32.7Ps. 55.18Rom. 8.31
sunt cei ce sunt cu noi decât cei ce sunt cu ei. 17Și Elisei s‐a rugat și a zis: Doamne, deschide‐i, te rog, ochii să vadă. Și Domnul a deschis ochii tânărului și a văzut și iată muntele era plin de cai și de care
6.17
Cap. 2.11.
de foc împrejurul lui Elisei. 18Și s‐au pogorât la el; și Elisei s‐a rugat Domnului și a zis: Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire. Și i‐a lovit
6.18
Gen. 19.11
cu orbire după cuvântul lui Elisei. 19Și Elisei le‐a zis: Nu este aceasta calea nici aceasta cetatea. Urmați‐mă și vă voi duce la omul pe care‐l căutați. Și i‐a dus la Samaria. 20Și a fost așa: Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă. Și Domnul le‐a deschis ochii și au văzut și iată erau în mijlocul Samariei. 21Și când i‐a văzut împăratul lui Israel, a zis lui Elisei: Să lovesc, să lovesc, tatăl meu? 22Și el a zis: Să nu lovești: vrei să lovești pe aceia pe care i‐ai luat prinși cu sabia ta și cu arcul tău? Pune‐le
6.22
Rom. 12.20
pâine și apă înainte să mănânce și să bea și să meargă la domnul lor. 23Și le‐a făcut un ospăț mare și au mâncat și au băut și le‐a dat drumul și s‐au dus la domnul lor. Și cetele Siriei n‐au
6.23
Cap. 5.2. Vers. 8, 9.
mai venit în țara lui Israel.

Împresurarea Samariei

24Și a fost așa: După aceasta Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și s‐a suit și a împresurat Samaria. 25Și era foamete mare în Samaria; și iată, au împresurat‐o până s‐a vândut un cap de măgar cu optzeci de arginți și un sfiert de cab de găinaț de porumbel cu cinci arginți. 26Și a fost așa: Pe când trecea împăratul lui Israel pe zid, o femeie a strigat la el zicând: Mântuiește‐mă, domnul meu, împărate! 27Și el a zis: Dacă Domnul nu te mântuiește, de unde să te mântuiesc eu? De la arie ori de la teasc? 28Și împăratul i‐a zis: Ce ai? Și ea a zis: Femeia aceasta mi‐a zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm astăzi și mâine vom mânca pe fiul meu. 29Și noi am

6.29
Lev. 26.29Deut. 28.53,57
fiert pe fiul meu și l‐am mâncat. Și a doua zi i‐am zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm! Dar ea a ascuns pe fiul său. 30Și a fost așa: Când a auzit împăratul cuvintele femeii, și‐a sfâșiat
6.30
1 Reg. 21.27
hainele și trecea pe zid și poporul privea și iată un sac era înlăuntru pe carnea lui. 31Și a zis: Așa să‐mi
6.31
Rut 1.171 Reg. 19.2
facă Dumnezeu și încă mai mult dacă va sta capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe el astăzi. 32Și Elisei ședea în casa sa și bătrânii
6.32
Ezec. 8.1
20.1
ședeau cu el. Și împăratul a trimis un bărbat înaintea sa. Mai înainte de a veni la el solul, Elisei a zis bătrânilor: Vedeți
6.32
Lc. 13.32
cum acest fiu de ucigaș
6.32
1 Reg. 18.4
a trimis să‐mi ia capul? Vedeți când va veni trimisul, închideți ușa și opriți‐l cu ușa. Oare nu este sunetul picioarelor domnului său înapoia sa? 33Și pe când încă vorbea cu ei, iată solul s‐a pogorât la el. Și împăratul a zis: Iată de la Domnul este răul acesta; de ce să mai
6.33
Iov 2.9
aștept pe Domnul?