Urare. Virtuțile creștine
11Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, celor ce au căpătat o credință deopotrivă
de scumpă cu a noastră prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: 2Har
6.251 Pet. 1.2Iuda 2
vouă și pacea să fie înmulțită în cunoștința deplină a lui Dumnezeu și a lui Isus Domnul nostru. 3Întrucât dumnezeiasca lui putere ne‐a dăruit toate cele privitoare la viață și cucernicie, prin
cunoștința deplină a celui ce
4.72 Tes. 2.142 Tim. 1.91 Pet. 2.9
3.9
ne‐a chemat prin slava și virtutea sa, 4prin
care ne‐a dăruit făgăduințele de preț și mari, ca prin ele să vă faceți părtași
ai firii dumnezeiești, după ce ați fugit
de stricăciunea care este în lume prin poftă;
5și tocmai pentru aceasta punând
din partea voastră orice sârguință, mai adăugați la credința voastră virtutea; iar la virtute cunoștința
; 6iar la cunoștință înfrânarea; iar la înfrânare răbdarea; iar la răbdare cucernicia; 7iar la cucernicie dragostea frățească
5.151 In. 4.21
; iar la dragostea frățească iubirea. 8Căci dacă acestea sunt în voi și prisosesc, ele vă fac să nu fiți leneși, nici
neroditori în ce privește cunoștința deplină a Domnului nostru Isus Hristos. 9Căci cine n‐are acestea este
orb, scurt la vedere și a uitat curățirea
de păcatele sale de altădată. 10De aceea cu atât mai mult, fraților, sârguiți‐vă să
vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci făcând acestea, nu veți
greși niciodată. 11Căci astfel vi se va da cu bogăție intrarea în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Mărturia despre Isus
12Pentru aceea voi
îngriji totdeauna să vă aduc aminte de acestea, deși
știți și sunteți întăriți în adevărul de față. 13Și socotesc că este drept, câtă
vreme sunt în acest cort, să
vă deștept prin aducere aminte, 14fiindcă știu
31.142 Tim. 4.6
că lepădarea cortului meu va veni grabnic, după cum mi‐a făcut cunoscut și Domnul
nostru Isus Hristos. 15Dar mă voi sârgui ca după plecarea mea să puteți în orice vreme să vă aduceți aminte de acestea. 16Căci noi n‐am urmat niște basme
2.1,52 Cor. 2.17
4.2
închipuite, născocite cu iscusință, când v‐am făcut cunoscut puterea Domnului nostru Isus Hristos și venirea lui, ci am fost
4.14
martori cu ochii ai măreției lui. 17Căci el
17.5Mc. 1.11
9.7Lc. 3.22
9.35
a luat de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, când i s‐a adus acest glas de slava cea măreață: Acesta este Fiul meu cel iubit în care mi‐am găsit plăcerea. 18Și noi înșine am auzit acest glas adus din cer, pe când eram cu el, pe muntele
cel sfânt. 19Și avem cuvântul prorocesc făcut mai temeinic, la care bine faceți că luați aminte, ca la o
candelă strălucitoare într‐un loc pâclos, până să se lumineze de ziuă și să răsară luceafărul
22.16
dimineții în inimile voastre, 20știind aceasta mai întâi, că nicio
prorocie a scripturii nu se tâlcuiește singură. 21Căci nicio
prorocie n‐a venit vreodată prin voința omului: ci
3.18
oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit mânați de Duhul Sfânt.
Învățătorii mincinoși
21Dar au fost
și proroci mincinoși în popor, după cum și
între voi vor fi învățători mincinoși, care vor băga pe furiș secte de pieire, tăgăduind
chiar pe Stăpânul care
i‐a răscumpărat, aducând
asupra lor o grabnică pieire. 2Și mulți vor urma după destrăbălările lor; și din pricina lor calea adevărului va fi hulită 3și în
lăcomie de bani vor căuta un câștig
de la voi prin cuvântări plăsmuite; dar judecata
lor de demult nu întârzie și pieirea lor nu dormitează. 4Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu pe
îngerii care
au păcătuit ci i‐a aruncat în Tartar
și i‐a încredințat ca să fie păstrați în adâncuri de întuneric pentru judecată; 5și n‐a cruțat lumea veche, ci a păzit pe Noe
, al optulea propovăduitor
de dreptate, când a adus
potopul peste lumea celor necucernici 6și după ce a prefăcut în cenușă cetățile
Sodomei și Gomorei, le‐a osândit printr‐o răsturnare deplină, punându‐le
pildă celor ce aveau să fie necucernici; 7și
a scăpat pe dreptul Lot, tare muncit de petrecerea în destrăbălare a celor nelegiuiți; 8(căci dreptul acesta care locuia între ei prin vedere și auzire își chinuia
zi de zi sufletul său drept cu lucrurile lor nelegiuite…). 9Domnul știe
să scape din ispită pe cei cucernici și să păstreze pe nedrepți ca să fie pedepsiți în ziua judecății; 10și mai ales pe
cei ce umblă după carne, în pofta necurăției și disprețuiesc stăpânirea. Îndrăzneți
, îngâmfați, ei nu se cutremură hulind slavele, 11pe când îngerii
, fiind mai mari în tărie și putere, n‐aduc înaintea Domnului nicio judecată hulitoare împotriva lor. 12Aceștia însă, ca
niște dobitoace fără minte, născute firește ca să fie prinse și nimicite, hulind în cele ce nu știu, vor fi nimiciți și ei în stricăciunea lor, 13
suferind nedreptate ca răsplată a nedreptății; ei socotesc plăcere
desfătarea în timpul zilei, pete și întinăciuni
, desmierdându‐se în înșelăciunile lor în timp ce ospătează
cu voi, 14având ochii plini de preacurvie și care nu pot înceta de la păcat, momind sufletele neîntărite; având
inima deprinsă la lăcomie de bani, copii ai blestemului; 15părăsind calea dreaptă, s‐au rătăcit, urmând calea lui Balaam
, fiul lui Beor, care a iubit plata nedreptății, 16dar a fost mustrat pentru călcarea lui de lege: o măgăriță fără glas a grăit cu glas de om și a oprit nebunia prorocului. 17Aceștia
sunt puțuri fără apă și neguri mânate de furtună, pentru care este păstrată întunecimea întunericului. 18Căci rostind
mari umflări de vorbe de deșertăciune, momesc prin poftele cărnii, prin destrăbălările lor pe cei ce de‐abia
au fugit de cei ce trăiesc în rătăcire; 19făgăduindu‐le slobozenia
când ei înșiși sunt robi
ai stricăciunii; căci de cine este biruit cineva, aceluia îi este rob. 20Căci dacă
, după ce au
fugit de necurățeniile lumii prin
cunoștința deplină a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, iarăși s‐au încurcat în ele și sunt biruiți, starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. 21Căci mai
15
bine era pentru ei să nu fi cunoscut deplin calea dreptății, decât după ce au cunoscut‐o deplin, să se întoarcă de la sfânta poruncă încredințată lor. 22Li s‐a întâmplat după pilda adevărată: Câinele
s‐a întors la vărsătura sa și scroafa spălată, ca să se tăvălească în mocirlă.
Venirea Domnului
31Vă scriu acum, preaiubiților, această a doua epistolă și în amândouă vă deștept
mintea voastră curată spre a vă aduce aminte, 2ca să vă amintiți de cuvintele vorbite mai înainte de sfinții proroci și
de porunca Domnului și Mântuitorului prin apostolii voștri: 3cunoscând mai întâi
aceasta, că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori cu batjocură, umblând
potrivit cu înseși poftele lor 4și zicând: Unde
este făgăduința venirii lui? Căci de când au adormit părinții, toate rămân cum erau de la începutul facerii lumii. 5Căci ei uită aceasta cu voia, că de demult au fost ceruri și un pământ închegat
din apă și prin apă, prin
136.6Col. 1.17
Cuvântul lui Dumnezeu, 6prin care
21.23
lumea care era atunci a pierit potopită cu apă. 7Dar cerurile
care sunt acum și pământul au fost păstrate prin același cuvânt pentru foc
, fiind ținute pentru ziua judecății și pieirii oamenilor necucernici. 8Și nu uitați acest lucru, preaiubiților, că o singură zi la Domnul este ca o mie de ani și o
mie de ani ca o singură zi. 9Domnul nu
întârzie cu făgăduința, după cum socotesc unii că este întârziere: ci rabdă îndelung
pentru voi, nevrând
33.11
să piară vreunii, ci
toți să vină la pocăință. 10Dar ziua Domnului va
16.15
veni ca un hoț și în ziua aceea cerurile
21.1
vor trece cu mare vâjâit, iar stihiile aprinse vor fi desfăcute și pământul și lucrurile care sunt în el vor fi arse de tot.
Îndemn la sfințenie
11Fiindcă toate acestea deci au să fie desfăcute, ce fel trebuie să fiți voi în
purtări sfinte și în cucernicii, 12așteptând
și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, din pricina căreia cerurile fiind aprinse, vor
fi desfăcute și stihiile se
vor topi arzând. 13Dar noi, potrivit făgăduinței lui, așteptăm ceruri
66.22Ap. 21.1,27
noi și pământ nou în care locuiește dreptatea. 14Pentru aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați acestea, sârguiți‐vă ca să
15.58Fil. 1.101 Tes. 3.13
5.23
fiți aflați în pace, nepătați și fără vină înaintea lui 15și socotiți că îndelunga răbdare
a Domnului nostru este mântuire, după cum v‐a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, potrivit înțelepciunii date lui, 16ca și în toate epistolele lui, când vorbește
în ele despre acestea, în care unele sunt greu de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le întortochează ca și pe celelalte scripturi, spre pieirea lor înșiși. 17Voi deci, preaiubiților, fiindcă știți acestea
mai dinainte, păziți‐vă
ca nu cumva, lăsându‐vă duși de rătăcirea celor fărădelege, să cădeți din statornicia voastră. 18Ci
creșteți în harul și cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A lui
să fie slava și acum și în ziua veșniciei! Amin.
