Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Păcatul lui David cu Bat‐Șeba

111Și a fost așa: la întoarcerea anului, pe vremea când ies împărații la luptă, David a trimis

11.1
1 Cron. 20.1
pe Ioab și pe robii săi cu el și tot Israelul și au prăpădit pe copiii lui Amon și au împresurat Raba. Iar David a rămas la Ierusalim. 2Și a fost așa: La vremea serii David s‐a sculat din patul său și se plimba
11.2
Deut. 22.8
pe acoperișul casei împăratului. Și de pe acoperiș a văzut
11.2
Gen. 34.2Iov 31.1Mat. 5.28
o femeie scăldându‐se și femeia era foarte frumoasă la vedere. 3Și David a trimis și a cercetat despre femeie. Și cineva a zis: Oare nu este aceasta Bat‐Șeba, fiica lui Eliam, nevasta lui Urie
11.3
Cap. 23.39.
Hetitul? 4Și David a trimis soli și au luat‐o. Și ea a venit la el și s‐a culcat
11.4
Ps. 51Iac. 1.14
cu ea, căci era curățită
11.4
Lev. 15.19,28
18.19
de necurățenia ei și ea s‐a întors la casa ei. 5Și femeia a zămislit și a trimis și a spus lui David și a zis: Sunt însărcinată. 6Și David a trimis vorbă lui Ioab: Trimete‐mi pe Urie, Hetitul! Și Ioab a trimis pe Urie la David. 7Și Urie a venit la el și David l‐a întrebat despre mersul lui Ioab și despre mersul oastei și despre mersul războiului. 8Și David a zis lui Urie: Pogoară‐te în casa ta și spală‐ți
11.8
Gen. 18.4
19.2
picioarele! Și Urie a ieșit din casa împăratului și l‐a urmat un dar de bucate de la împărat. 9Și Urie a dormit la intrarea casei împăratului cu toți robii săi și nu s‐a pogorât acasă. 10Și au spus lui David, zicând: Urie nu s‐a pogorât la casa lui! Și David a zis lui Urie: Oare n‐ai venit de la drum? De ce nu te‐ai pogorât la casa ta? 11Și Urie a zis lui David: Chivotul
11.11
Cap. 7.2, 6.
și Israel și Iuda locuiesc în colibe și domnul
11.11
Cap. 20.6.
meu Ioab și robii domnului meu sunt tăbărâți în câmp și eu să intru în casa mea, ca să mănânc și să beau și să mă culc cu nevasta mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău, de voi face acest lucru! 12Și David a zis lui Urie: Mai rămâi și astăzi aici și mâine îți voi da drumul! Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13Și David l‐a chemat și a mâncat și a băut înaintea lui și l‐a îmbătat
11.13
Gen. 19.33,35
. Și el a ieșit seara afară să se culce în patul său cu robii
11.13
Vers. 9.
domnului său, dar nu s‐a pogorât în casa lui. 14Și a fost așa: David a scris
11.14
1 Reg. 21.8,9
o scrisoare lui Ioab și a trimis‐o prin mâna lui Urie. 15Și a scris în scrisoare zicând: Puneți pe Urie în frunte în toiul luptei și trageți‐vă dinapoia lui ca să fie lovit
11.15
Cap. 12.9.
și să moară. 16Și a fost așa: pe când Ioab cerceta cetatea, a pus pe Urie la locul unde știa că erau bărbați viteji. 17Și bărbații cetății au ieșit afară și s‐au luptat cu Ioab și au căzut unii din popor, din robii lui David și a murit și Urie, Hetitul. 18Și Ioab a trimis și a spus lui David toate lucrurile privitoare la război. 19Și a poruncit solului zicând: După ce vei sfârși de spus împăratului toate lucrurile privitoare la război, 20va fi așa: dacă se va ridica mânia împăratului și‐ți va zice: De ce v‐ați apropiat de cetate ca să luptați? N‐ați știut că au să săgeteze de pe zid? 21Cine a ucis pe Abimelec
11.21
Jud. 9.53
, fiul lui Ierubeșet
11.21
Jud. 6.32
? Oare n‐a aruncat o femeie o piatră de moară de deasupra de pe zid și el a murit la Tebeț? De ce v‐ați apropiat de zid. Atunci să zici: A murit și robul tău Urie, Hetitul. 22Și solul a mers și a venit și a spus lui David tot pentru ce‐l trimisese Ioab. 23Și solul a zis lui David: Bărbații au fost mai tari decât noi și au ieșit la noi în câmp și am fost asupra lor până la intrarea porții. 24Și arcașii au săgetat asupra robilor tăi de pe zid și au murit câțiva din robii împăratului și a murit și robul tău Urie Hetitul. 25Și David a zis solului: Să spui așa lui Ioab: Să nu fie rău în ochii tăi lucrul acesta, căci sabia curmă când pe unul când pe altul; întărește și mai mult lupta împotriva cetății și surpă‐o! Și îmbărbătează‐l! 26Și nevasta lui Urie a auzit că Urie, bărbatul său, murise și a bocit pe bărbatul său. 27Și după ce a trecut jelirea, David a trimis și a luat‐o în casa lui și ea i‐a fost nevastă
11.27
Cap. 12.9.
și i‐a născut un fiu. Dar lucrul pe care‐l făcuse David a fost rău în ochii Domnului.

12

Natan mustră pe David

121Și Domnul a trimis pe Natan la David. Și a venit

12.1
Ps. 51
la el și a zis
12.1
Cap. 14.5, etc. 1 Reg. 20.35–41.
: Erau doi oameni într‐o cetate, unul bogat și celălalt sărac. 2Bogatul avea foarte multe oi și boi, 3iar săracul n‐avea nimic decât o singură mielușea, pe care o cumpărase și o hrănea. Și ea creștea cu el și cu copiii săi împreună; mânca chiar din bucata lui și bea chiar din paharul lui și se culca la sânul său și‐i era ca o fiică. 4Și a venit un călător la omul bogat. Și el nu s‐a îndurat să ia din oile sale și din boii săi ca să gătească pentru călătorul care venise la el și a luat oaia omului sărac și a gătit‐o pentru bărbatul care venise la el. 5Și mânia lui David s‐a aprins împotriva bărbatului și a zis lui Natan: Viu este Domnul, omul care a făcut aceasta este un fiu al morții. 6Și să întoarcă
12.6
Ex. 22.1Lc. 19.8
oaia împătrit pentru că a făcut lucrul acesta și pentru că n‐a avut milă. 7Și Natan a zis lui David: Tu ești omul acela! Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te‐am uns
12.7
1 Sam. 16.13
împărat peste Israel și te‐am scăpat din mâna lui Saul 8și ți‐am dat casa domnului tău și nevestele domnului tău în sânul tău și ți‐am dat casa lui Israel și a lui Iuda și dacă ar fi fost prea puțin, ți‐aș fi adăugat astfel și astfel de lucruri. 9De ce
12.9
1 Sam. 15.19
ai disprețuit
12.9
Num. 15.31
cuvântul Domnului și ai făcut ce este rău în ochii săi? Ai lovit cu sabie pe Urie
12.9
Cap. 11.15, 16, 17, 27.
, Hetitul; și ți‐ai luat pe nevasta lui de nevastă și pe el l‐ai ucis cu sabia copiilor lui Amon. 10Și acum sabia
12.10
Amos 7.9
nu se va depărta din casa ta în veac pentru că m‐ai disprețuit și ai luat pe nevasta lui Urie Hetitul, de nevastă a ta. 11Așa zice Domnul: Iată voi ridica un rău împotriva ta din chiar casa ta și voi lua nevestele tale dinaintea ochilor tăi și le voi da aproapelui tău și el se va culca cu nevestele tale
12.11
Deut. 28.30
în fața soarelui acestuia. 12Căci tu ai făcut pe ascuns, dar
12.12
Cap. 16.22.
eu voi face acest lucru în fața întregului Israel și în fața soarelui. 13Și David
12.13
1 Sam. 15.24
a zis lui Natan: Am
12.13
Cap. 24.10.
păcătuit împotriva Domnului. Și Natan a zis lui David: Și Domnul ți‐a îndepărtat păcatul
12.13
Cap. 24.10.
; nu vei muri. 14Dar pentru că prin fapta aceasta ai dat mare prilej vrăjmașilor Domnului să hulească
12.14
Is. 52.5Ezec. 36.20,23Rom. 2.24
, și fiul tău care ți s‐a născut va muri.

Moartea copilului. Solomon

15Și Natan s‐a dus la casa sa. Și Domnul a lovit pruncul, pe care i‐l născuse lui David nevasta lui Urie și s‐a îmbolnăvit foarte greu. 16Și David a rugat pe Dumnezeu pentru prunc. Și David a postit și a intrat și a șezut culcat

12.16
Cap. 13.31.
pe pământ toată noaptea. 17Și bătrânii casei sale s‐au sculat și au stătut lângă el ca să‐l ridice de la pământ, dar n‐a voit și nici n‐a mâncat pâine cu ei. 18Și a fost așa: în ziua a șaptea pruncul a murit. Și robii lui David s‐au temut să‐i spună că pruncul a murit, căci ziceau: Iată încă pe când trăia pruncul i‐am vorbit și n‐a ascultat de glasul nostru, cum se va mâhni deci dacă‐i vom spune acum că pruncul a murit! 19Dar David a văzut că robii săi șopteau împreună și David a înțeles că pruncul murise. Și David a zis robilor săi: A murit pruncul? Și ei au zis: A murit! 20Atunci David s‐a sculat de la pământ și s‐a spălat și s‐a uns
12.20
Rut 3.3
și și‐a schimbat veșmintele și a intrat în casa Domnului și s‐a închinat
12.20
Iov 1.20
. Apoi a venit în casa sa însuși și a cerut și i‐au pus pâine înainte și a mâncat. 21Și robii săi i‐au zis: Ce faci? Tu ai postit și ai plâns pentru prunc când trăia și acum, când pruncul a murit, te scoli și mănânci pâine? 22Și el a zis: Când trăia încă pruncul am postit și am plâns, căci
12.22
Is. 38.1,5Iona 3.9
ziceam: Cine știe dacă nu se va îndura Domnul de mine ca să trăiască pruncul? 23Dar acum că a murit, de ce să postesc? Pot eu să‐l aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va
12.23
Iov 7.8,9,10
întoarce la mine. 24Și David a mângâiat pe Bat‐Șeba, nevastă‐sa, și a intrat la ea și s‐a culcat cu ea. Și ea
12.24
Mat. 1.6
a născut un fiu și el i‐a pus numele
12.24
1 Cron. 22.9
Solomon. Și Domnul l‐a iubit. 25Și a trimis prin Natan, prorocul, și i‐a pus numele Iedidia, din pricina Domnului.

Luarea Rabei

26Și Ioab

12.26
1 Cron. 20.1
a luptat împotriva Rabei
12.26
Deut. 3.11
a copiilor lui Amon și a luat cetatea împărătească. 27Și Ioab a trimis soli la David și a zis: Am luptat împotriva Rabei și am luat cetatea apelor. 28Și acum strânge rămășița poporului și tăbărăște împotriva cetății și ia‐o tu ca să nu iau eu cetatea și să i se pună numele după numele meu. 29Și David a strâns tot poporul și a mers la Raba și au luptat împotriva ei și a luat‐o. 30Și a
12.30
1 Cron. 20.2
luat cununa împăratului lor de pe capul său, și greutatea ei era un talant de aur și pietre scumpe, și a fost pusă pe capul lui David. Și a luat din cetate foarte multă pradă. 31Și a scos pe poporul care era în ea și l‐a pus sub ferestrău și subsuluri de fier și sub securi de fier și i‐a trecut prin cuptorul de cărămizi. Și așa a făcut tuturor cetăților copiilor lui Amon. Și David și tot poporul s‐au întors la Ierusalim.

13

Amon curvește cu sora sa

131Și a fost așa: după aceasta Absalom

13.1
Cap. 3.2, 3.
, fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar
13.1
1 Cron. 3.9
. Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea
13.3
1 Sam. 16.9
, fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două
13.6
Gen. 18.6
turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă
13.9
Gen. 45.1
de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o
13.11
Gen. 39.12
și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel
13.12
Lev. 18.9,11
20.17
de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie
13.12
Gen. 34.7Jud. 19.23
20.6
. 13Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu
13.13
Lev. 18.9,11
mă va opri de la tine. 14Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o
13.14
Deut. 22.25
și s‐a culcat cu ea. 15Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18Și ea purta o cămașă pestriță
13.18
Gen. 37.3Jud. 5.30Ps. 45.14
, căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19Și Tamar și‐a pus cenușă
13.19
Ios. 7.6Iov 2.12
pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna
13.19
Ier. 2.37
pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău
13.22
Gen. 24.50
31.24
nici bine, căci Absalom ura
13.22
Lev. 19.17,18
pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.

Amnon omorât

23Și a fost așa: după doi ani de zile Absalom avea tunzători

13.23
Gen. 38.12,131 Sam. 25.4,36
de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli
13.28
Jud. 19.6,9,22Rut 3.71 Sam. 25.36Est. 1.10Ps. 104.15
inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30Și a fost așa: când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele
13.31
Cap. 1.11.
și s‐a culcat
13.31
Cap. 12.16.
pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32Și Ionadab
13.32
Vers. 3.
, fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33Și acum să
13.33
Cap. 19.19.
nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34Și Absalom
13.34
Vers. 38.
a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36Și a fost așa: pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai
13.37
Cap. 3.3.
, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur
13.38
Cap. 14.23; 32;
și a fost acolo trei ani. 39Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase
13.39
Gen. 38.12
cu privire la Amnon că murise.