Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Natan mustră pe David

121Și Domnul a trimis pe Natan la David. Și a venit

12.1
Ps. 51
la el și a zis
12.1
Cap. 14.5, etc. 1 Reg. 20.35–41.
: Erau doi oameni într‐o cetate, unul bogat și celălalt sărac. 2Bogatul avea foarte multe oi și boi, 3iar săracul n‐avea nimic decât o singură mielușea, pe care o cumpărase și o hrănea. Și ea creștea cu el și cu copiii săi împreună; mânca chiar din bucata lui și bea chiar din paharul lui și se culca la sânul său și‐i era ca o fiică. 4Și a venit un călător la omul bogat. Și el nu s‐a îndurat să ia din oile sale și din boii săi ca să gătească pentru călătorul care venise la el și a luat oaia omului sărac și a gătit‐o pentru bărbatul care venise la el. 5Și mânia lui David s‐a aprins împotriva bărbatului și a zis lui Natan: Viu este Domnul, omul care a făcut aceasta este un fiu al morții. 6Și să întoarcă
12.6
Ex. 22.1Lc. 19.8
oaia împătrit pentru că a făcut lucrul acesta și pentru că n‐a avut milă. 7Și Natan a zis lui David: Tu ești omul acela! Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te‐am uns
12.7
1 Sam. 16.13
împărat peste Israel și te‐am scăpat din mâna lui Saul 8și ți‐am dat casa domnului tău și nevestele domnului tău în sânul tău și ți‐am dat casa lui Israel și a lui Iuda și dacă ar fi fost prea puțin, ți‐aș fi adăugat astfel și astfel de lucruri. 9De ce
12.9
1 Sam. 15.19
ai disprețuit
12.9
Num. 15.31
cuvântul Domnului și ai făcut ce este rău în ochii săi? Ai lovit cu sabie pe Urie
12.9
Cap. 11.15, 16, 17, 27.
, Hetitul; și ți‐ai luat pe nevasta lui de nevastă și pe el l‐ai ucis cu sabia copiilor lui Amon. 10Și acum sabia
12.10
Amos 7.9
nu se va depărta din casa ta în veac pentru că m‐ai disprețuit și ai luat pe nevasta lui Urie Hetitul, de nevastă a ta. 11Așa zice Domnul: Iată voi ridica un rău împotriva ta din chiar casa ta și voi lua nevestele tale dinaintea ochilor tăi și le voi da aproapelui tău și el se va culca cu nevestele tale
12.11
Deut. 28.30
în fața soarelui acestuia. 12Căci tu ai făcut pe ascuns, dar
12.12
Cap. 16.22.
eu voi face acest lucru în fața întregului Israel și în fața soarelui. 13Și David
12.13
1 Sam. 15.24
a zis lui Natan: Am
12.13
Cap. 24.10.
păcătuit împotriva Domnului. Și Natan a zis lui David: Și Domnul ți‐a îndepărtat păcatul
12.13
Cap. 24.10.
; nu vei muri. 14Dar pentru că prin fapta aceasta ai dat mare prilej vrăjmașilor Domnului să hulească
12.14
Is. 52.5Ezec. 36.20,23Rom. 2.24
, și fiul tău care ți s‐a născut va muri.

Moartea copilului. Solomon

15Și Natan s‐a dus la casa sa. Și Domnul a lovit pruncul, pe care i‐l născuse lui David nevasta lui Urie și s‐a îmbolnăvit foarte greu. 16Și David a rugat pe Dumnezeu pentru prunc. Și David a postit și a intrat și a șezut culcat

12.16
Cap. 13.31.
pe pământ toată noaptea. 17Și bătrânii casei sale s‐au sculat și au stătut lângă el ca să‐l ridice de la pământ, dar n‐a voit și nici n‐a mâncat pâine cu ei. 18Și a fost așa: în ziua a șaptea pruncul a murit. Și robii lui David s‐au temut să‐i spună că pruncul a murit, căci ziceau: Iată încă pe când trăia pruncul i‐am vorbit și n‐a ascultat de glasul nostru, cum se va mâhni deci dacă‐i vom spune acum că pruncul a murit! 19Dar David a văzut că robii săi șopteau împreună și David a înțeles că pruncul murise. Și David a zis robilor săi: A murit pruncul? Și ei au zis: A murit! 20Atunci David s‐a sculat de la pământ și s‐a spălat și s‐a uns
12.20
Rut 3.3
și și‐a schimbat veșmintele și a intrat în casa Domnului și s‐a închinat
12.20
Iov 1.20
. Apoi a venit în casa sa însuși și a cerut și i‐au pus pâine înainte și a mâncat. 21Și robii săi i‐au zis: Ce faci? Tu ai postit și ai plâns pentru prunc când trăia și acum, când pruncul a murit, te scoli și mănânci pâine? 22Și el a zis: Când trăia încă pruncul am postit și am plâns, căci
12.22
Is. 38.1,5Iona 3.9
ziceam: Cine știe dacă nu se va îndura Domnul de mine ca să trăiască pruncul? 23Dar acum că a murit, de ce să postesc? Pot eu să‐l aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va
12.23
Iov 7.8,9,10
întoarce la mine. 24Și David a mângâiat pe Bat‐Șeba, nevastă‐sa, și a intrat la ea și s‐a culcat cu ea. Și ea
12.24
Mat. 1.6
a născut un fiu și el i‐a pus numele
12.24
1 Cron. 22.9
Solomon. Și Domnul l‐a iubit. 25Și a trimis prin Natan, prorocul, și i‐a pus numele Iedidia, din pricina Domnului.

Luarea Rabei

26Și Ioab

12.26
1 Cron. 20.1
a luptat împotriva Rabei
12.26
Deut. 3.11
a copiilor lui Amon și a luat cetatea împărătească. 27Și Ioab a trimis soli la David și a zis: Am luptat împotriva Rabei și am luat cetatea apelor. 28Și acum strânge rămășița poporului și tăbărăște împotriva cetății și ia‐o tu ca să nu iau eu cetatea și să i se pună numele după numele meu. 29Și David a strâns tot poporul și a mers la Raba și au luptat împotriva ei și a luat‐o. 30Și a
12.30
1 Cron. 20.2
luat cununa împăratului lor de pe capul său, și greutatea ei era un talant de aur și pietre scumpe, și a fost pusă pe capul lui David. Și a luat din cetate foarte multă pradă. 31Și a scos pe poporul care era în ea și l‐a pus sub ferestrău și subsuluri de fier și sub securi de fier și i‐a trecut prin cuptorul de cărămizi. Și așa a făcut tuturor cetăților copiilor lui Amon. Și David și tot poporul s‐au întors la Ierusalim.

13

Amon curvește cu sora sa

131Și a fost așa: după aceasta Absalom

13.1
Cap. 3.2, 3.
, fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar
13.1
1 Cron. 3.9
. Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea
13.3
1 Sam. 16.9
, fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două
13.6
Gen. 18.6
turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă
13.9
Gen. 45.1
de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o
13.11
Gen. 39.12
și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel
13.12
Lev. 18.9,11
20.17
de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie
13.12
Gen. 34.7Jud. 19.23
20.6
. 13Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu
13.13
Lev. 18.9,11
mă va opri de la tine. 14Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o
13.14
Deut. 22.25
și s‐a culcat cu ea. 15Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18Și ea purta o cămașă pestriță
13.18
Gen. 37.3Jud. 5.30Ps. 45.14
, căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19Și Tamar și‐a pus cenușă
13.19
Ios. 7.6Iov 2.12
pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna
13.19
Ier. 2.37
pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău
13.22
Gen. 24.50
31.24
nici bine, căci Absalom ura
13.22
Lev. 19.17,18
pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.

Amnon omorât

23Și a fost așa: după doi ani de zile Absalom avea tunzători

13.23
Gen. 38.12,131 Sam. 25.4,36
de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli
13.28
Jud. 19.6,9,22Rut 3.71 Sam. 25.36Est. 1.10Ps. 104.15
inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30Și a fost așa: când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele
13.31
Cap. 1.11.
și s‐a culcat
13.31
Cap. 12.16.
pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32Și Ionadab
13.32
Vers. 3.
, fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33Și acum să
13.33
Cap. 19.19.
nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34Și Absalom
13.34
Vers. 38.
a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36Și a fost așa: pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai
13.37
Cap. 3.3.
, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur
13.38
Cap. 14.23; 32;
și a fost acolo trei ani. 39Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase
13.39
Gen. 38.12
cu privire la Amnon că murise.

14

Femeia din Tecoa la David

141Și Ioab, fiul Țeruei, a înțeles că inima împăratului era după

14.1
Cap. 13.39.
Absalom. 2Și Ioab a trimis la Tecoa
14.2
2 Cron. 11.6
și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și
14.2
Rut 3.3
îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort. 3Și intră la împărat și vorbește‐i după cuvântul acesta. Și Ioab
14.3
Vers. 19.
a pus cuvintele în gura ei. 4Și femeia din Tecoa a vorbit împăratului și a căzut
14.4
1 Sam. 20.41
pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a zis: Ajută
14.4
2 Reg. 6.26,28
, împărate! 5Și împăratul i‐a zis: Ce‐ți este? Și ea a răspuns: Cu adevărat, sunt o femeie văduvă
14.5
Cap. 12.1.
și bărbatul meu a murit. 6Și roaba ta avea doi fii și s‐au certat amândoi la câmp și nu era cine să‐i despartă și unul a lovit pe celălalt și l‐a ucis. 7Și iată toată familia
14.7
Num. 35.19Deut. 1.12
s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului. 8Și împăratul a zis femeii: Mergi la casa ta și voi porunci pentru tine. 9Și femeia din Tecoa a zis împăratului: Asupra mea
14.9
Gen. 27.131 Sam. 25.24Mat. 27.25
, domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea și asupra casei tatălui meu și împăratul
14.9
Cap. 3.28, 29.
și scaunul său de domnie să fie fără vină. 10Și împăratul a zis: Pe cel ce‐ți va zice ceva, adu‐l la mine și nu te va mai atinge. 11Și ea a zis: Aducă‐și aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca să nu mai mărească răzbunătorul de sânge
14.11
Num. 35.19
prăpădul și să nu piardă ei pe fiul meu. Și el a zis: Viu este
14.11
1 Sam. 14.45Fapte. 27.34
Domnul, de va cădea un fir de păr al fiului tău la pământ. 12Atunci femeia a zis: Rogu‐te, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a zis: Vorbește. 13Și femeia a zis: Pentru ce dar ai născocit aceasta împotriva poporului
14.13
Jud. 20.2
lui Dumnezeu? Și împăratul vorbește cuvântul acesta ca un vinovat, căci împăratul nu aduce iarăși înapoi pe cel pe care l‐a izgonit
14.13
Cap. 13.37, 38.
. 14Căci vom muri
14.14
Iov 34.15Evr. 9.27
, și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca
14.14
Num. 35.15,25,28
cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el. 15Și acum dacă am venit să vorbesc acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m‐a înspăimântat și roaba ta a zis: Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale. 16Căci împăratul va asculta pe roaba sa ca s‐o scape din mâna omului care caută să ne piardă pe mine și pe fiul meu împreună, din moștenirea lui Dumnezeu. 17Și roaba ta a zis: Să fie, te rog, cuvântul domnului meu împăratul spre odihnă, căci domnul meu împăratul este ca un înger
14.17
Vers. 20. Cap. 19.27.
al lui Dumnezeu, ca să deosebească binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine! 18Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Să nu‐mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba. Și femeia a zis: Rogu‐mă, să vorbească domnul meu, împăratul. 19Și împăratul a zis: Oare este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga din toate câte a vorbit domnul meu împăratul; căci robul tău Ioab, el mi‐a poruncit și el a pus
14.19
Vers. 3.
în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Ca să schimbe fața lucrului a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Și domnul meu este înțelept
14.20
Vers. 17. Cap. 19.27.
, ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, ca să știe tot ce se face pe pământ.

Absalom iertat și adus înapoi

21Și împăratul a zis lui Ioab: Iată acum am făcut lucrul acesta; deci mergi și adu înapoi pe tânărul Absalom! 22Și Ioab a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a binecuvântat pe împărat. Și Ioab a zis: Astăzi cunoaște robul tău că am aflat har în ochii tăi, domnul meu împărate! Căci împăratul a împlinit cuvântul robului său. 23Și Ioab s‐a sculat și a mers la Gheșur

14.23
Cap. 13.37.
și a adus pe Absalom la Ierusalim. 24Și împăratul a zis: Să se întoarcă la casa sa și să nu‐mi vadă
14.24
Gen. 43.3
fața. Și Absalom s‐a întors la casa sa și n‐a văzut fața împăratului. 25Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa
14.25
Is. 1.6
piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el. 26Și când își rădea capul (și îl rădea din an în an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl rădea), părul capului său cântărea două sute de sicli după greutatea împăratului. 27Și lui Absalom i s‐au născut
14.27
Cap. 18.18.
trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar: ea era o femeie frumoasă la față. 28Și Absalom a locuit doi ani de zile în Ierusalim și n‐a văzut
14.28
Vers. 24.
fața împăratulul. 29Și Absalom a trimis la Ioab, ca să‐l trimită la împărat, dar Ioab n‐a voit să vină la el. Și a trimis iarăși a doua oară și n‐a voit să vină. 30Și Absalom a zis robilor săi. Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo; mergeți și puneți‐i foc. Și robii lui Absalom au pus foc ogorului. 31Atunci Ioab s‐a sculat și a venit la Absalom în casa lui și a zis: De ce au pus foc robii tăi ogorului meu? 32Și Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine zicând: Vino aici ca să te trimit la împărat să‐i zici: De ce am venit din Gheșur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața împăratului și dacă este nelegiuire în mine, să mă ucidă. 33Și Ioab a venit la împărat și i‐a spus. Și împăratul a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul a sărutat
14.33
Gen. 33.4
45.15Lc. 15.20
pe Absalom.