Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
14

Femeia din Tecoa la David

141Și Ioab, fiul Țeruei, a înțeles că inima împăratului era după

14.1
Cap. 13.39.
Absalom. 2Și Ioab a trimis la Tecoa
14.2
2 Cron. 11.6
și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și
14.2
Rut 3.3
îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort. 3Și intră la împărat și vorbește‐i după cuvântul acesta. Și Ioab
14.3
Vers. 19.
a pus cuvintele în gura ei. 4Și femeia din Tecoa a vorbit împăratului și a căzut
14.4
1 Sam. 20.41
pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a zis: Ajută
14.4
2 Reg. 6.26,28
, împărate! 5Și împăratul i‐a zis: Ce‐ți este? Și ea a răspuns: Cu adevărat, sunt o femeie văduvă
14.5
Cap. 12.1.
și bărbatul meu a murit. 6Și roaba ta avea doi fii și s‐au certat amândoi la câmp și nu era cine să‐i despartă și unul a lovit pe celălalt și l‐a ucis. 7Și iată toată familia
14.7
Num. 35.19Deut. 1.12
s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului. 8Și împăratul a zis femeii: Mergi la casa ta și voi porunci pentru tine. 9Și femeia din Tecoa a zis împăratului: Asupra mea
14.9
Gen. 27.131 Sam. 25.24Mat. 27.25
, domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea și asupra casei tatălui meu și împăratul
14.9
Cap. 3.28, 29.
și scaunul său de domnie să fie fără vină. 10Și împăratul a zis: Pe cel ce‐ți va zice ceva, adu‐l la mine și nu te va mai atinge. 11Și ea a zis: Aducă‐și aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca să nu mai mărească răzbunătorul de sânge
14.11
Num. 35.19
prăpădul și să nu piardă ei pe fiul meu. Și el a zis: Viu este
14.11
1 Sam. 14.45Fapte. 27.34
Domnul, de va cădea un fir de păr al fiului tău la pământ. 12Atunci femeia a zis: Rogu‐te, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a zis: Vorbește. 13Și femeia a zis: Pentru ce dar ai născocit aceasta împotriva poporului
14.13
Jud. 20.2
lui Dumnezeu? Și împăratul vorbește cuvântul acesta ca un vinovat, căci împăratul nu aduce iarăși înapoi pe cel pe care l‐a izgonit
14.13
Cap. 13.37, 38.
. 14Căci vom muri
14.14
Iov 34.15Evr. 9.27
, și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca
14.14
Num. 35.15,25,28
cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el. 15Și acum dacă am venit să vorbesc acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m‐a înspăimântat și roaba ta a zis: Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale. 16Căci împăratul va asculta pe roaba sa ca s‐o scape din mâna omului care caută să ne piardă pe mine și pe fiul meu împreună, din moștenirea lui Dumnezeu. 17Și roaba ta a zis: Să fie, te rog, cuvântul domnului meu împăratul spre odihnă, căci domnul meu împăratul este ca un înger
14.17
Vers. 20. Cap. 19.27.
al lui Dumnezeu, ca să deosebească binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine! 18Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Să nu‐mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba. Și femeia a zis: Rogu‐mă, să vorbească domnul meu, împăratul. 19Și împăratul a zis: Oare este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga din toate câte a vorbit domnul meu împăratul; căci robul tău Ioab, el mi‐a poruncit și el a pus
14.19
Vers. 3.
în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Ca să schimbe fața lucrului a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Și domnul meu este înțelept
14.20
Vers. 17. Cap. 19.27.
, ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, ca să știe tot ce se face pe pământ.

Absalom iertat și adus înapoi

21Și împăratul a zis lui Ioab: Iată acum am făcut lucrul acesta; deci mergi și adu înapoi pe tânărul Absalom! 22Și Ioab a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a binecuvântat pe împărat. Și Ioab a zis: Astăzi cunoaște robul tău că am aflat har în ochii tăi, domnul meu împărate! Căci împăratul a împlinit cuvântul robului său. 23Și Ioab s‐a sculat și a mers la Gheșur

14.23
Cap. 13.37.
și a adus pe Absalom la Ierusalim. 24Și împăratul a zis: Să se întoarcă la casa sa și să nu‐mi vadă
14.24
Gen. 43.3
fața. Și Absalom s‐a întors la casa sa și n‐a văzut fața împăratului. 25Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa
14.25
Is. 1.6
piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el. 26Și când își rădea capul (și îl rădea din an în an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl rădea), părul capului său cântărea două sute de sicli după greutatea împăratului. 27Și lui Absalom i s‐au născut
14.27
Cap. 18.18.
trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar: ea era o femeie frumoasă la față. 28Și Absalom a locuit doi ani de zile în Ierusalim și n‐a văzut
14.28
Vers. 24.
fața împăratulul. 29Și Absalom a trimis la Ioab, ca să‐l trimită la împărat, dar Ioab n‐a voit să vină la el. Și a trimis iarăși a doua oară și n‐a voit să vină. 30Și Absalom a zis robilor săi. Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo; mergeți și puneți‐i foc. Și robii lui Absalom au pus foc ogorului. 31Atunci Ioab s‐a sculat și a venit la Absalom în casa lui și a zis: De ce au pus foc robii tăi ogorului meu? 32Și Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine zicând: Vino aici ca să te trimit la împărat să‐i zici: De ce am venit din Gheșur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața împăratului și dacă este nelegiuire în mine, să mă ucidă. 33Și Ioab a venit la împărat și i‐a spus. Și împăratul a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul a sărutat
14.33
Gen. 33.4
45.15Lc. 15.20
pe Absalom.