Femeia din Tecoa la David
141Și Ioab, fiul Țeruei, a înțeles că inima împăratului era după
Absalom. 2Și Ioab a trimis la Tecoa
și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și
îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort. 3Și intră la împărat și vorbește‐i după cuvântul acesta. Și Ioab
a pus cuvintele în gura ei. 4Și femeia din Tecoa a vorbit împăratului și a căzut
pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a zis: Ajută
, împărate! 5Și împăratul i‐a zis: Ce‐ți este? Și ea a răspuns: Cu adevărat, sunt o femeie văduvă
și bărbatul meu a murit. 6Și roaba ta avea doi fii și s‐au certat amândoi la câmp și nu era cine să‐i despartă și unul a lovit pe celălalt și l‐a ucis. 7Și iată toată familia
s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului. 8Și împăratul a zis femeii: Mergi la casa ta și voi porunci pentru tine. 9Și femeia din Tecoa a zis împăratului: Asupra mea
, domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea și asupra casei tatălui meu și împăratul
și scaunul său de domnie să fie fără vină. 10Și împăratul a zis: Pe cel ce‐ți va zice ceva, adu‐l la mine și nu te va mai atinge. 11Și ea a zis: Aducă‐și aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca să nu mai mărească răzbunătorul de sânge
prăpădul și să nu piardă ei pe fiul meu. Și el a zis: Viu este
Domnul, de va cădea un fir de păr al fiului tău la pământ. 12Atunci femeia a zis: Rogu‐te, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a zis: Vorbește. 13Și femeia a zis: Pentru ce dar ai născocit aceasta împotriva poporului
lui Dumnezeu? Și împăratul vorbește cuvântul acesta ca un vinovat, căci împăratul nu aduce iarăși înapoi pe cel pe care l‐a izgonit
. 14Căci vom muri
, și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca
cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el. 15Și acum dacă am venit să vorbesc acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m‐a înspăimântat și roaba ta a zis: Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale. 16Căci împăratul va asculta pe roaba sa ca s‐o scape din mâna omului care caută să ne piardă pe mine și pe fiul meu împreună, din moștenirea lui Dumnezeu. 17Și roaba ta a zis: Să fie, te rog, cuvântul domnului meu împăratul spre odihnă, căci domnul meu împăratul este ca un înger
al lui Dumnezeu, ca să deosebească binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine! 18Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Să nu‐mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba. Și femeia a zis: Rogu‐mă, să vorbească domnul meu, împăratul. 19Și împăratul a zis: Oare este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga din toate câte a vorbit domnul meu împăratul; căci robul tău Ioab, el mi‐a poruncit și el a pus
în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Ca să schimbe fața lucrului a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Și domnul meu este înțelept
, ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, ca să știe tot ce se face pe pământ.
Absalom iertat și adus înapoi
21Și împăratul a zis lui Ioab: Iată acum am făcut lucrul acesta; deci mergi și adu înapoi pe tânărul Absalom! 22Și Ioab a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a binecuvântat pe împărat. Și Ioab a zis: Astăzi cunoaște robul tău că am aflat har în ochii tăi, domnul meu împărate! Căci împăratul a împlinit cuvântul robului său. 23Și Ioab s‐a sculat și a mers la Gheșur
și a adus pe Absalom la Ierusalim. 24Și împăratul a zis: Să se întoarcă la casa sa și să nu‐mi vadă
fața. Și Absalom s‐a întors la casa sa și n‐a văzut fața împăratului. 25Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa
piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el. 26Și când își rădea capul (și îl rădea din an în an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl rădea), părul capului său cântărea două sute de sicli după greutatea împăratului. 27Și lui Absalom i s‐au născut
trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar: ea era o femeie frumoasă la față. 28Și Absalom a locuit doi ani de zile în Ierusalim și n‐a văzut
fața împăratulul. 29Și Absalom a trimis la Ioab, ca să‐l trimită la împărat, dar Ioab n‐a voit să vină la el. Și a trimis iarăși a doua oară și n‐a voit să vină. 30Și Absalom a zis robilor săi. Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo; mergeți și puneți‐i foc. Și robii lui Absalom au pus foc ogorului. 31Atunci Ioab s‐a sculat și a venit la Absalom în casa lui și a zis: De ce au pus foc robii tăi ogorului meu? 32Și Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine zicând: Vino aici ca să te trimit la împărat să‐i zici: De ce am venit din Gheșur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața împăratului și dacă este nelegiuire în mine, să mă ucidă. 33Și Ioab a venit la împărat și i‐a spus. Și împăratul a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul a sărutat
45.15Lc. 15.20
pe Absalom.
Răscoala lui Absalom.
151Și a fost așa: după
aceasta Absalom și‐a gătit un car
și cai și cincizeci de bărbați ca să alerge înaintea lui. 2Și Absalom s‐a sculat și a stătut alături de calea porții. Și a fost așa: dacă avea cineva vreo pricină și mergea la judecată la împărat, atunci Absalom îl chema și zicea: Din ce cetate ești? Și el zicea: Robul tău este din una din semințiile lui Israel. 3Și Absalom îi zicea: Iată, treburile tale sunt bune și drepte, dar nu este nimeni care să te asculte din partea împăratului. 4Absalom mai zicea: O! de
aș fi pus eu judecător în țară! Orice om care ar avea vreo pricină și judecată ar putea să vină la mine și i‐aș face dreptate. 5Și a fost așa: dacă se apropia cineva să‐i facă plecăciune, el își întindea mâna și îl apuca și‐l săruta. 6Și în felul acesta făcea Absalom la tot Israelul care venea la judecată la împărat și Absalom fura
inimile bărbaților lui Israel. 7Și a fost așa: după trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: Te rog, lasă‐mă să mă duc și să‐mi plătesc la Hebron juruința pe care am făcut‐o Domnului. 8Căci robul
tău a făcut o juruință
pe când
locuiam la Gheșur în Siria zicând: Dacă Domnul mă va întoarce în adevăr la Ierusalim, voi sluji Domnului. 9Și împăratul i‐a zis: Mergi în pace! Și s‐a sculat și a mers la Hebron. 10Și Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel zicând: Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: Absalom este împărat la Hebron. 11Și cu Absalom au mers două sute de bărbați din Ierusalim care au fost chemați
16.3,5
. Și mergeau în prostia
lor și nu știau nimic. 12Și Absalom a trimis după Ahitofel Ghilonitul
, sfetnicul
55.12,13,14
lui David, din cetatea sa, din Ghilo, pe când jertfea jertfe. Și uneltirea a fost puternică fiindcă poporul se înmulțea mereu
lângă Absalom.
Fuga lui David
13Și a venit un sol la David zicând: Inimile
bărbaților lui Israel sunt după Absalom. 14Și David a zis tuturor robilor săi care erau cu el în Ierusalim: Sculați‐vă și să fugim
, căci altfel nici unul din noi nu va scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți‐vă să plecăm ca să nu se grăbească el și să ne ajungă și să aducă rău peste noi și să lovească cetatea cu ascuțișul sabiei. 15Și robii împăratului au zis împăratului: După tot ce va alege domnul nostru împăratul, iată robii tăi! 16Și împăratul
a ieșit cu toată casa sa în urma sa. Și împăratul a lăsat zece
țiitoare ca să păzească ele casa. 17Și împăratul a ieșit și tot poporul în urma sa și a stătut la Betmerhac. 18Și toți robii lui mergeau alături cu el. Și toți cheretiții
și toți peletiții și toți ghitiții, șase sute de bărbați care au venit după el de la Gat, au trecut înaintea împăratului. 19Atunci împăratul a zis lui Itai
Ghititul: De ce mergi și tu cu noi? Întoarce‐te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și în surghiun în locul tău. 20Ieri ai venit și astăzi să te las să mergi cu noi în sus și în jos? Și eu merg unde
voi putea. Întoarce‐te și ia înapoi pe frații tăi; îndurarea și adevărul să fie cu tine. 21Și Itai a răspuns împăratului și a zis: Viu este Domnul și viu
18.24
este domnul meu împăratul că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie spre moarte fie spre viață, acolo va fi și robul tău. 22Și David a zis lui Itai: Du‐te, și treci! Și Itai Ghititul a trecut cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23Și toată țara plângea cu glas tare și tot poporul trecea; și împăratul a trecut pârâul Chedron și tot poporul a trecut în dreptul căii pustiei
. 24Și iată și Țadoc și toți leviții cu el purtând
chivotul legământului lui Dumnezeu și au pus jos chivotul lui Dumnezeu. Și Abiatar s‐a suit până ce tot poporul a sfârșit de trecut din cetate. 25Și împăratul a zis lui Țadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate! Dacă voi afla har înaintea Domnului, el mă va aduce înapoi
și mi‐l va arăta și pe el și locuința sa. 26Și dacă va zice astfel: Nu‐mi place
de tine! iată‐mă, să‐mi
facă ce este bine în ochii lui. 27Și împăratul a zis lui Țadoc preotul: Nu ești tu învățătorul? Întoarce‐te
în pace în cetate și Ahimaat, fiul tău, și Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii
ai voștri, cu voi. 28Vedeți, eu voi zăbovi
în vadurile pustiei până va veni un cuvânt de la voi ca să‐mi aducă știri. 29Și Țadoc și Abiatar au dus chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim și au rămas acolo. 30Și David s‐a suit pe suișul Măslinilor, suind și plângând; și avea capul
acoperit și mergea desculț
și tot poporul care era cu el suia fiecare cu capul acoperit
suind și plângând
. 31Și unul a spus lui David zicând: Ahitofel
55.12
este între urzitori cu Absalom. Și David a zis: Zădărnicește
sfatul lui Ahitofel, Doamne, te rog. 32Și a fost așa: când a venit David în vârf unde s‐a închinat lui Dumnezeu, iată i‐a ieșit înainte Hușai, Architul, cu cămașa sfâșiată
și cu pământ pe capul său. 33Și David i‐a zis: Dacă vei trece cu mine, îmi vei fi o povară
. 34Dar dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: Voi fi robul tău, împărate; cum am fost robul tatălui tău în trecut, așa voi fi robul
tău acum! atunci îmi vei zădărnici sfatul lui Ahitofel. 35Și oare nu sunt cu tine acolo Țadoc și Abiatar preoții? Și va fi așa: orice vei auzi din casa împăratului să spui
lui Țadoc și lui Abiatar preoților. 36Iată, acolo sunt cu
ei cei doi fii ai lor Ahimaaț, fiul lui Țadoc și Ionatan, fiul lui Abiatar. Și să‐mi trimeți prin ei orice cuvânt pe care‐l veți auzi. 37Și Hușai, prietenul
lui David, a venit în cetate și Absalom
a intrat în Ierusalim.
Țiba, Șimei, Hușai, Ahitofel
161Și
David trecuse puțin dincolo de vârf și iată l‐a întâmpinat Țiba
, robul lui Mefiboșet, cu o pereche de măgari înșeuați și pe ei două sute de pâini și o sută de ciorchine de struguri și o sută de poame de vară și un burduf cu vin. 2Și împăratul a zis lui Țiba: Ce vrei cu acestea? Și Țiba a zis: Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie și pâinile și poamele de vară pentru mâncarea tinerilor, și vinul de băut pentru
cei obosiți în pustie. 3Și împăratul a zis: Unde este fiul domnului tău? Și
Țiba a zis împăratului: Iată el rămâne în Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăția tatălui meu. 4Și
împăratul a zis lui Țiba: Iată tot ce a fost al lui Mefiboșet este al tău. Și Țiba a zis: Mă plec cu plecăciune! Să aflu har înaintea domnului meu împăratul! 5Și împăratul David a venit la Bahurim și iată de acolo a ieșit un bărbat din familia casei lui Saul, al cărui nume era Șimei
, fiul lui Ghera. El a ieșit blestemând 6și a aruncat cu pietre după David și după toți robii împăratului David, și tot poporul și toți vitejii erau la dreapta lui și la stânga lui. 7Și Șimei zicea așa și blestema: Du‐te, du‐te, om de sânge și
om al lui Belial! 8Domnul a întors
asupra ta tot
sângele casei lui Saul, în locul căruia te‐ai făcut împărat, și Domnul a dat împărăția în mâna lui Absalom, fiul tău. Și iată, acum ești în nenorocirea ta însuți, căci ești om de sânge. 9Atunci Abișai, fiul Țeruei, a zis împăratului: Pentru ce să blesteme
acest câine
mort pe domnul meu împăratul? Rogu‐mă, să trec și să‐i iau capul. 10Și împăratul a zis: Ce
am eu a face cu voi, fii ai Țeruei? Da, să blesteme, fiindcă Domnul
i‐a zis: Blestemă pe David! Și cine
va zice: De ce faci așa? 11Și David a zis lui Abișai și tuturor robilor săi: Iată, fiul meu
care
a ieșit din măruntaiele mele îmi caută viața, cu cât mai mult dar acest Beniamit? Lăsați‐l și să blesteme, căci Domnul i‐a poruncit. 12Poate că Domnul se va uita la nedreptatea mea și îmi va
răsplăti cu bine pentru blestemarea mea de astăzi. 13Și David mergea pe drum cu oamenii săi și Șimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui și blestema mergând, și arunca cu pietre după el și arunca cu praf. 14Și împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefin și s‐au răcorit acolo. 15Și Absalom
și tot poporul, bărbații din Israel, au venit la Ierusalim și Ahitofel cu el. 16Și a fost așa: când Hușai, Architul, prietenul
lui David, a venit la Absalom, Hușai a zis lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul! 17Și Absalom a zis lui Hușai: Aceasta este îndurarea ta către prietenul tău? De ce n‐ai
mers cu prietenul tău? 18Și Hușai a zis lui Absalom: Nu! Ci voi fi al aceluia pe care l‐a ales Domnul și acest popor și toți bărbații lui Israel și cu el voi rămânea. 19Și apoi cui
voi sluji? Oare nu înaintea fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău așa voi fi înaintea ta.
Absalom ascultă de Achitofel
20Și Absalom a zis lui Ahitofel: Dați‐vă sfatul ce vom face! 21Și Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la țiitoarele
tatălui tău pe care le‐a lăsat să păzească ele casa și tot Israelul v‐a auzi că ai miros urât
la tatăl tău; atunci mâinile tuturor
celor ce sunt cu tine se vor întări. 22Și au întins un cort lui Absalom pe acoperișul casei și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în ochii întregului
Israel. 23Și sfatul pe care‐l dădea Ahitofel în acele zile era ca și cum ar fi întrebat cineva cuvântul lui Dumnezeu; așa era tot sfatul lui Ahitofel atât la
David cât și la Absalom.
