Țiba, Șimei, Hușai, Ahitofel
161Și
David trecuse puțin dincolo de vârf și iată l‐a întâmpinat Țiba
, robul lui Mefiboșet, cu o pereche de măgari înșeuați și pe ei două sute de pâini și o sută de ciorchine de struguri și o sută de poame de vară și un burduf cu vin. 2Și împăratul a zis lui Țiba: Ce vrei cu acestea? Și Țiba a zis: Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie și pâinile și poamele de vară pentru mâncarea tinerilor, și vinul de băut pentru
cei obosiți în pustie. 3Și împăratul a zis: Unde este fiul domnului tău? Și
Țiba a zis împăratului: Iată el rămâne în Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăția tatălui meu. 4Și
împăratul a zis lui Țiba: Iată tot ce a fost al lui Mefiboșet este al tău. Și Țiba a zis: Mă plec cu plecăciune! Să aflu har înaintea domnului meu împăratul! 5Și împăratul David a venit la Bahurim și iată de acolo a ieșit un bărbat din familia casei lui Saul, al cărui nume era Șimei
, fiul lui Ghera. El a ieșit blestemând 6și a aruncat cu pietre după David și după toți robii împăratului David, și tot poporul și toți vitejii erau la dreapta lui și la stânga lui. 7Și Șimei zicea așa și blestema: Du‐te, du‐te, om de sânge și
om al lui Belial! 8Domnul a întors
asupra ta tot
sângele casei lui Saul, în locul căruia te‐ai făcut împărat, și Domnul a dat împărăția în mâna lui Absalom, fiul tău. Și iată, acum ești în nenorocirea ta însuți, căci ești om de sânge. 9Atunci Abișai, fiul Țeruei, a zis împăratului: Pentru ce să blesteme
acest câine
mort pe domnul meu împăratul? Rogu‐mă, să trec și să‐i iau capul. 10Și împăratul a zis: Ce
am eu a face cu voi, fii ai Țeruei? Da, să blesteme, fiindcă Domnul
i‐a zis: Blestemă pe David! Și cine
va zice: De ce faci așa? 11Și David a zis lui Abișai și tuturor robilor săi: Iată, fiul meu
care
a ieșit din măruntaiele mele îmi caută viața, cu cât mai mult dar acest Beniamit? Lăsați‐l și să blesteme, căci Domnul i‐a poruncit. 12Poate că Domnul se va uita la nedreptatea mea și îmi va
răsplăti cu bine pentru blestemarea mea de astăzi. 13Și David mergea pe drum cu oamenii săi și Șimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui și blestema mergând, și arunca cu pietre după el și arunca cu praf. 14Și împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefin și s‐au răcorit acolo. 15Și Absalom
și tot poporul, bărbații din Israel, au venit la Ierusalim și Ahitofel cu el. 16Și a fost așa: când Hușai, Architul, prietenul
lui David, a venit la Absalom, Hușai a zis lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul! 17Și Absalom a zis lui Hușai: Aceasta este îndurarea ta către prietenul tău? De ce n‐ai
mers cu prietenul tău? 18Și Hușai a zis lui Absalom: Nu! Ci voi fi al aceluia pe care l‐a ales Domnul și acest popor și toți bărbații lui Israel și cu el voi rămânea. 19Și apoi cui
voi sluji? Oare nu înaintea fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău așa voi fi înaintea ta.
Absalom ascultă de Achitofel
20Și Absalom a zis lui Ahitofel: Dați‐vă sfatul ce vom face! 21Și Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la țiitoarele
tatălui tău pe care le‐a lăsat să păzească ele casa și tot Israelul v‐a auzi că ai miros urât
la tatăl tău; atunci mâinile tuturor
celor ce sunt cu tine se vor întări. 22Și au întins un cort lui Absalom pe acoperișul casei și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în ochii întregului
Israel. 23Și sfatul pe care‐l dădea Ahitofel în acele zile era ca și cum ar fi întrebat cineva cuvântul lui Dumnezeu; așa era tot sfatul lui Ahitofel atât la
David cât și la Absalom.