Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Țiba, Șimei, Hușai, Ahitofel

161Și

16.1
Cap. 15.30; 32.
David trecuse puțin dincolo de vârf și iată l‐a întâmpinat Țiba
16.1
Cap. 9.9.
, robul lui Mefiboșet, cu o pereche de măgari înșeuați și pe ei două sute de pâini și o sută de ciorchine de struguri și o sută de poame de vară și un burduf cu vin. 2Și împăratul a zis lui Țiba: Ce vrei cu acestea? Și Țiba a zis: Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie și pâinile și poamele de vară pentru mâncarea tinerilor, și vinul de băut pentru
16.2
Cap. 15.23: 17.29.
cei obosiți în pustie. 3Și împăratul a zis: Unde este fiul domnului tău? Și
16.3
Cap. 19.27.
Țiba a zis împăratului: Iată el rămâne în Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăția tatălui meu. 4Și
16.4
Prov. 18.13
împăratul a zis lui Țiba: Iată tot ce a fost al lui Mefiboșet este al tău. Și Țiba a zis: Mă plec cu plecăciune! Să aflu har înaintea domnului meu împăratul! 5Și împăratul David a venit la Bahurim și iată de acolo a ieșit un bărbat din familia casei lui Saul, al cărui nume era Șimei
16.5
Cap. 19.16.
, fiul lui Ghera. El a ieșit blestemând 6și a aruncat cu pietre după David și după toți robii împăratului David, și tot poporul și toți vitejii erau la dreapta lui și la stânga lui. 7Și Șimei zicea așa și blestema: Du‐te, du‐te, om de sânge și
16.7
Deut. 13.13
om al lui Belial! 8Domnul a întors
16.8
Jud. 9.24,56,571 Reg. 2.32,33
asupra ta tot
16.8
Cap. 1.16;
sângele casei lui Saul, în locul căruia te‐ai făcut împărat, și Domnul a dat împărăția în mâna lui Absalom, fiul tău. Și iată, acum ești în nenorocirea ta însuți, căci ești om de sânge. 9Atunci Abișai, fiul Țeruei, a zis împăratului: Pentru ce să blesteme
16.9
1 Sam. 24.14
acest câine
16.9
Ex. 22.28
mort pe domnul meu împăratul? Rogu‐mă, să trec și să‐i iau capul. 10Și împăratul a zis: Ce
16.10
Cap. 19.22.
am eu a face cu voi, fii ai Țeruei? Da, să blesteme, fiindcă Domnul
16.10
2 Reg. 18.25Plâng. 3.38
i‐a zis: Blestemă pe David! Și cine
16.10
Rom. 9.20
va zice: De ce faci așa? 11Și David a zis lui Abișai și tuturor robilor săi: Iată, fiul meu
16.11
Cap. 12.11.
care
16.11
Gen. 15.4
a ieșit din măruntaiele mele îmi caută viața, cu cât mai mult dar acest Beniamit? Lăsați‐l și să blesteme, căci Domnul i‐a poruncit. 12Poate că Domnul se va uita la nedreptatea mea și îmi va
16.12
Rom. 8.28
răsplăti cu bine pentru blestemarea mea de astăzi. 13Și David mergea pe drum cu oamenii săi și Șimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui și blestema mergând, și arunca cu pietre după el și arunca cu praf. 14Și împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefin și s‐au răcorit acolo. 15Și Absalom
16.15
Cap. 15.37.
și tot poporul, bărbații din Israel, au venit la Ierusalim și Ahitofel cu el. 16Și a fost așa: când Hușai, Architul, prietenul
16.16
Cap. 15.37.
lui David, a venit la Absalom, Hușai a zis lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul! 17Și Absalom a zis lui Hușai: Aceasta este îndurarea ta către prietenul tău? De ce n‐ai
16.17
Cap. 19.25.
mers cu prietenul tău? 18Și Hușai a zis lui Absalom: Nu! Ci voi fi al aceluia pe care l‐a ales Domnul și acest popor și toți bărbații lui Israel și cu el voi rămânea. 19Și apoi cui
16.19
Cap. 15.34.
voi sluji? Oare nu înaintea fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău așa voi fi înaintea ta.

Absalom ascultă de Achitofel

20Și Absalom a zis lui Ahitofel: Dați‐vă sfatul ce vom face! 21Și Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la țiitoarele

16.21
Cap. 15.16;
tatălui tău pe care le‐a lăsat să păzească ele casa și tot Israelul v‐a auzi că ai miros urât
16.21
Gen. 34.301 Sam. 13.4
la tatăl tău; atunci mâinile tuturor
16.21
Cap. 2.7.
celor ce sunt cu tine se vor întări. 22Și au întins un cort lui Absalom pe acoperișul casei și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în ochii întregului
16.22
Cap. 12.11, 12.
Israel. 23Și sfatul pe care‐l dădea Ahitofel în acele zile era ca și cum ar fi întrebat cineva cuvântul lui Dumnezeu; așa era tot sfatul lui Ahitofel atât la
16.23
Cap. 15.12.
David cât și la Absalom.

17

Sfatul lui Ahitofel zădărnicit

171Și Ahitofel a zis lui Absalom: Să aleg acum douăsprezece mii de bărbați și mă voi scula și voi urmări pe David în noaptea aceasta. 2Și voi veni peste el, când va fi obosit

17.2
Deut. 25.18
și mâinile sale slăbite, și‐l voi înspăimânta și tot poporul care este cu el va fugi și voi ucide numai pe împărat
17.2
Zah. 13.7
. 3Și voi aduce înapoi tot poporul la tine; bărbatul pe care‐l cauți tu este ca și cum toți s‐ar întoarce: tot poporul va fi în pace. 4Și cuvântul a fost drept în ochii lui Absalom și în ochii tuturor bătrânilor lui Israel. 5Și Absalom a zis: Cheamă, te rog, și pe Hușai, Architul, ca să auzim și ce este în gura lui. 6Și Hușai a venit la Absalom și Absalom i‐a vorbit zicând: Ahitofel a vorbit cu cuvântul acesta: să facem ce a zis el? Dacă nu, vorbește tu. 7Și Hușai a zis lui Absalom: Sfatul pe care l‐a dat Ahitofel nu este bun de astădată. 8Și Hușai a zis: Tu cunoști pe tatăl tău și pe bărbații lui că sunt viteji și amărâți la suflet, ca o
17.8
Osea 13.8
ursoaică ai cărei pui au fost răpiți pe câmp. Și tatăl tău este un om de război și nu va sta noaptea cu poporul. 9Iată este ascuns acum în vreo groapă sau în alt loc. Și va fi așa: dacă vor cădea la început unii din ei, oricine va auzi va zice: Este un măcel în poporul care urmează pe Absalom. 10Și chiar și cel viteaz, a cărui inimă este ca inima unui leu, se va topi
17.10
Ios. 2.11
de tot, căci tot Israelul știe că tatăl tău este puternic și cei ce sunt cu el sunt bărbați viteji. 11Dar eu sfătuiesc să se adune la tine tot Israelul de la Dan
17.11
Jud. 20.1
până la Beer‐Șeba ca nisipul
17.11
Gen. 22.17
care este lângă mare în mulțime, și fața ta însăți să meargă la luptă. 12Și vom veni peste el în vreun loc unde se găsește și vom tăbărî asupra lui cum cade roua pe pământ; și nu vom lăsa nici măcar unul din el și din toți bărbații care sunt cu el. 13Și dacă s‐a dus într‐o cetate, atunci tot Israelul va aduce funii la acea cetate și o vom trage în râu până nu se va mai găsi acolo nicio petricică. 14Și Absalom și toți bărbații lui Israel au zis: Mai bun este sfatul lui Hușai Architul decât sfatul lui Ahitofel. Căci Domnul
17.14
Cap. 15.31, 34.
hotărâse să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel ca Domnul să facă să vină răul asupra lui Absalom.

Moartea lui Ahitofel

15Și Hușai

17.15
Cap. 15.35.
a zis preoților Țadoc și Abiatar: Ahitofel a sfătuit așa și așa pe Absalom și pe bătrânii lui Israel și eu am sfătuit așa și așa. 16Și acum trimiteți repede și spuneți lui David și ziceți: Nu mânea la noapte la vadurile
17.16
Cap. 15.28.
pustiei, ci du‐te neapărat mai departe, ca să nu fie înghițit împăratul și tot poporul care este cu el. 17Și Ionatan
17.17
Cap. 15.27, 36.
și Ahimaaț stăteau lângă En‐Roguel
17.17
Ios. 15.7
18.16
și o slujnică s‐a dus și le‐a spus și ei s‐au dus și au spus împăratului David, căci nu puteau să se arate intrând în cetate. 18Și i‐a văzut un băiat și a spus lui Absalom. Și au plecat amândoi repede și au venit în casa unui bărbat în Bahurim
17.18
Cap. 16.5.
, care avea o fântână în curtea sa și s‐au pogorât acolo. 19Și femeia
17.19
Ios. 2.6
a luat învelitoarea și a întins‐o peste gura fântânii și a presărat grăunțe pisate deasupra. Și nimic n‐a fost cunoscut. 20Și robii lui Absalom au venit la femeie în casă și au zis: Unde sunt Ahimaaț și Ionatan? Și femeia
17.20
Ex. 1.19Ios. 2.4,5
le‐a zis: Au trecut peste pârâul de apă. Și i‐au căutat și nu i‐au găsit și s‐au întors la Ierusalim. 21Și a fost așa: după ce au plecat, au ieșit din fântână și au mers și au spus împăratului David. Și au zis lui David: Sculați‐vă
17.21
Vers. 15.16.
și treceți repede apa, căci așa a sfătuit Ahitofel împotriva voastră. 22Și David s‐a sculat și tot poporul care era cu el și au trecut Iordanul. La lumina dimineții n‐a lipsit un om din ei care să nu fi trecut Iordanul. 23Și când a văzut Ahitofel că sfatul lui n‐a fost urmat, și‐a înșeuat măgarul și s‐a sculat și s‐a dus acasă în cetatea sa și și‐a pus casa în rânduială și s‐a spânzurat și a murit și a fost îmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanaim

24Și David a venit la Mahanaim

17.24
Gen. 32.2Ios. 13.26
. Și Absalom a trecut Iordanul, el și toți bărbații lui Israel cu el. 25Și Absalom a pus pe Amasa peste oaste în locul lui Ioab. Și Amasa era fiul unui bărbat al cărui nume era Itra Israelitul, care intrase la Abigal
17.25
1 Cron. 2.17
, fata lui Nahaș, sora Țeruei, mama lui Ioab. 26Și Israel și Absalom au tăbărât în țara Galaad. 27Și a fost așa: pe când venea David la Mahanaim, Șobi
17.27
Cap. 10.1;
, fiul lui Nahaș, din Raba copiilor lui Amon, și Machir
17.27
Cap. 9.4.
, fiul lui Amiel, din Lodebar și Barzilai
17.27
Cap. 19.31, 32.
Galaaditul, din Roghelim, 28au adus paturi și străchini și vase de pământ și grâu și orz și făină și grăunțe prăjite și fasole și linte și uscături 29și miere și unt și oi și brânză de vaci pentru David și pentru poporul care era cu el, ca să mănânce. Căci au zis: Poporul este flămând și obosit și însetat în pustie
17.29
Cap. 16.2.
.

18

Absalom ucis de Ioab

181Și David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei mai mari peste mii și mai mari peste sute. 2Și David a trimis poporul o treime sub mâna lui Ioab și o treime

18.2
Cap. 15.19.
sub mâna lui Abișai, fiul Țeruei, și fratele lui Ioab, și o treime sub mâna lui Itai Ghititul. Și împăratul a zis poporului: Voi ieși și eu însumi cu voi negreșit. 3Iar
18.3
Cap. 21.17.
poporul a zis: Să nu ieși; căci dacă vom fugi, nu vor lua seama la noi și dacă va muri jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, căci tu ești cât zece din noi. Și acum este mai bine ca tu să ne fii în ajutor din cetate. Și împăratul le‐a zis: Voi face ce este bine în ochii voștri. 4Și împăratul a stătut în latura porții și tot poporul a ieșit cu sutele și cu miile. 5Și împăratul a poruncit lui Ioab și lui Abișai și lui Itai, zicând: Purtați‐vă blând pentru mine cu tânărul, cu Absalom! Și tot poporul
18.5
Vers. 12.
a auzit când a poruncit împăratul tuturor mai marilor pentru Absalom. 6Și poporul a ieșit în câmp împotriva lui Israel și lupta a fost în pădurea
18.6
Ios. 17.15,18
lui Efraim. 7Și poporul lui Israel a fost bătut acolo înaintea robilor lui David și în ziua aceea a fost mare măcel acolo de douăzeci de mii de oameni. 8Și lupta s‐a întins acolo peste toată fața țării și pădurea a mâncat în ziua aceea mai mult popor decât a mâncat sabia. 9Și Absalom s‐a pomenit în fața robilor lui David. Și Absalom călărea pe catârul său și catârul a intrat sub desișul de ramuri al unui stejar mare și capul lui s‐a prins de stejar și a fost ridicat între cer și pământ, și catârul care era sub el a mers înainte. 10Și un bărbat a văzut și a spus lui Ioab și a zis: Iată am văzut pe Absalom atârnat de un stejar. 11Și Ioab a zis bărbatului care‐i spusese: Și iată l‐ai văzut și nu l‐ai lovit acolo la pământ? Și ți‐aș fi dat zece arginți și un brâu. 12Și bărbatul a zis lui Ioab: Chiar dacă aș cumpăni în mâna mea o mie de arginți, tot nu mi‐aș întinde mâna împotriva fiului împăratului, căci în
18.12
Vers. 5.
urechile noastre ți‐a poruncit împăratul ție și lui Abișai și lui Itai, zicând: Luați seama, oricine ați fi, la tânărul Absalom… 13Sau dacă aș fi lucrat cu viclenie împotriva vieții lui, căci nimic nu este ascuns înaintea împăratului, atunci tu însuți ai fi fost împotriva mea. 14Și Ioab a zis: Nu voi zăbovi atâta înaintea ta. Și a luat trei sulițe în mână și le‐a înfipt în inima lui Absalom când era încă viu în mijlocul stejarului. 15Și zece tineri care purtau armele lui Ioab au înconjurat pe Absalom și l‐au lovit și l‐au omorât. 16Și Ioab a suflat în trâmbiță și poporul s‐a întors din urmărirea lui Israel căci Ioab a oprit poporul. 17Și au luat pe Absalom și l‐au aruncat în pădure într‐o groapă mare și au ridicat
18.17
Ios. 7.26
peste el o foarte mare movilă de pietre. Și tot Israelul a fugit fiecare în cortul său. 18Și Absalom fiind încă în viață își luase și își așezase stâlpul care este în Valea împăratului
18.18
Gen. 14.17
. Căci zicea: N‐am
18.18
Cap. 14.27.
nici un fiu ca să păstreze pomenirea numelui meu. Și a numit stâlpul după numele său și se numește stâlpul lui Absalom până în ziua de astăzi.

Solia Cușitului

19Și Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: Lasă‐mă acum să alerg și să duc știre împăratului, că Domnul l‐a judecat din mâna vrăjmașilor săi. 20Și Ioab i‐a zis: Nu vei fi purtător de știri astăzi, ci altă dată vei duce știri; dar astăzi nu vei duce știri căci fiul împăratului a murit. 21Și Ioab a zis Cușitului: Mergi, spune împăratului ce ai văzut! Și Cușitul s‐a plecat înaintea lui Ioab și a alergat. 22Și Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăși lui Ioab: Și fie ce va fi, lasă‐mă, te rog, să alerg și eu după Cușit. Și Ioab a zis: De ce să alergi, fiul meu? Căci nu vei avea o răsplată pentru știre. 23Și fie ce va fi, a zis el, voi alerga. Și Ioab i‐a zis: Aleargă! Atunci Ahimaaț a alergat pe calea câmpiei și a întrecut pe Cușit. 24Și David ședea între cele două porți. Și străjerul

18.24
2 Reg. 9.17
s‐a suit pe acoperișul porții pe zid și și‐a ridicat ochii și a privit, și iată un om alergând singur. 25Și străjerul a strigat și a spus împăratului. Și împăratul a zis: Dacă este singur, are o știre în gură. Și el venea mereu și se apropia. 26Și străjerul a văzut un alt om alergând, și străjerul a strigat la portar și a zis: Iată, aleargă un alt om singur! Și împăratul a zis: Și el aduce o știre. 27Și străjerul a zis: Văd alergătura celui dintâi ca alergătura lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc. Și împăratul a zis: Este un om bun și vine cu stire bună. 28Și Ahimaaț a strigat și a zis împăratului: Pace! și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului și a zis: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat pe bărbații care și‐au ridicat mâna împotriva domnului meu împăratul! 29Și împăratul a zis: Este pace pentru tânărul Absalom? Și Ahimaaț a răspuns: Am văzut o mulțime mare când a trimis Ioab pe robul împăratului și pe mine robul tău dar n‐am știut ce era. 30Și împăratul a zis: Dă‐te în lături și stai aici! Și s‐a dat în lături și a stătut. 31Și iată a venit Cușitul. Și Cușitul a zis: Știre pentru domnul meu, împăratul. Căci Domnul ți‐a făcut judecată azi din mâna tuturor celor ce se sculaseră împotriva ta. 32Și împăratul a zis Cușitului: Este pace pentru tânărul Absalom? Și Cușitul a zis: Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu împăratul și toți cei ce se scoală împotriva ta spre rău! 33Și împăratul s‐a cutremurat și s‐a suit în odaia deasupra porții și a plâns. Și mergând zicea așa: O, fiul
18.33
Cap. 19.4.
meu, Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! De aș fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!