Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Absalom ucis de Ioab

181Și David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei mai mari peste mii și mai mari peste sute. 2Și David a trimis poporul o treime sub mâna lui Ioab și o treime

18.2
Cap. 15.19.
sub mâna lui Abișai, fiul Țeruei, și fratele lui Ioab, și o treime sub mâna lui Itai Ghititul. Și împăratul a zis poporului: Voi ieși și eu însumi cu voi negreșit. 3Iar
18.3
Cap. 21.17.
poporul a zis: Să nu ieși; căci dacă vom fugi, nu vor lua seama la noi și dacă va muri jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, căci tu ești cât zece din noi. Și acum este mai bine ca tu să ne fii în ajutor din cetate. Și împăratul le‐a zis: Voi face ce este bine în ochii voștri. 4Și împăratul a stătut în latura porții și tot poporul a ieșit cu sutele și cu miile. 5Și împăratul a poruncit lui Ioab și lui Abișai și lui Itai, zicând: Purtați‐vă blând pentru mine cu tânărul, cu Absalom! Și tot poporul
18.5
Vers. 12.
a auzit când a poruncit împăratul tuturor mai marilor pentru Absalom. 6Și poporul a ieșit în câmp împotriva lui Israel și lupta a fost în pădurea
18.6
Ios. 17.15,18
lui Efraim. 7Și poporul lui Israel a fost bătut acolo înaintea robilor lui David și în ziua aceea a fost mare măcel acolo de douăzeci de mii de oameni. 8Și lupta s‐a întins acolo peste toată fața țării și pădurea a mâncat în ziua aceea mai mult popor decât a mâncat sabia. 9Și Absalom s‐a pomenit în fața robilor lui David. Și Absalom călărea pe catârul său și catârul a intrat sub desișul de ramuri al unui stejar mare și capul lui s‐a prins de stejar și a fost ridicat între cer și pământ, și catârul care era sub el a mers înainte. 10Și un bărbat a văzut și a spus lui Ioab și a zis: Iată am văzut pe Absalom atârnat de un stejar. 11Și Ioab a zis bărbatului care‐i spusese: Și iată l‐ai văzut și nu l‐ai lovit acolo la pământ? Și ți‐aș fi dat zece arginți și un brâu. 12Și bărbatul a zis lui Ioab: Chiar dacă aș cumpăni în mâna mea o mie de arginți, tot nu mi‐aș întinde mâna împotriva fiului împăratului, căci în
18.12
Vers. 5.
urechile noastre ți‐a poruncit împăratul ție și lui Abișai și lui Itai, zicând: Luați seama, oricine ați fi, la tânărul Absalom… 13Sau dacă aș fi lucrat cu viclenie împotriva vieții lui, căci nimic nu este ascuns înaintea împăratului, atunci tu însuți ai fi fost împotriva mea. 14Și Ioab a zis: Nu voi zăbovi atâta înaintea ta. Și a luat trei sulițe în mână și le‐a înfipt în inima lui Absalom când era încă viu în mijlocul stejarului. 15Și zece tineri care purtau armele lui Ioab au înconjurat pe Absalom și l‐au lovit și l‐au omorât. 16Și Ioab a suflat în trâmbiță și poporul s‐a întors din urmărirea lui Israel căci Ioab a oprit poporul. 17Și au luat pe Absalom și l‐au aruncat în pădure într‐o groapă mare și au ridicat
18.17
Ios. 7.26
peste el o foarte mare movilă de pietre. Și tot Israelul a fugit fiecare în cortul său. 18Și Absalom fiind încă în viață își luase și își așezase stâlpul care este în Valea împăratului
18.18
Gen. 14.17
. Căci zicea: N‐am
18.18
Cap. 14.27.
nici un fiu ca să păstreze pomenirea numelui meu. Și a numit stâlpul după numele său și se numește stâlpul lui Absalom până în ziua de astăzi.

Solia Cușitului

19Și Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: Lasă‐mă acum să alerg și să duc știre împăratului, că Domnul l‐a judecat din mâna vrăjmașilor săi. 20Și Ioab i‐a zis: Nu vei fi purtător de știri astăzi, ci altă dată vei duce știri; dar astăzi nu vei duce știri căci fiul împăratului a murit. 21Și Ioab a zis Cușitului: Mergi, spune împăratului ce ai văzut! Și Cușitul s‐a plecat înaintea lui Ioab și a alergat. 22Și Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăși lui Ioab: Și fie ce va fi, lasă‐mă, te rog, să alerg și eu după Cușit. Și Ioab a zis: De ce să alergi, fiul meu? Căci nu vei avea o răsplată pentru știre. 23Și fie ce va fi, a zis el, voi alerga. Și Ioab i‐a zis: Aleargă! Atunci Ahimaaț a alergat pe calea câmpiei și a întrecut pe Cușit. 24Și David ședea între cele două porți. Și străjerul

18.24
2 Reg. 9.17
s‐a suit pe acoperișul porții pe zid și și‐a ridicat ochii și a privit, și iată un om alergând singur. 25Și străjerul a strigat și a spus împăratului. Și împăratul a zis: Dacă este singur, are o știre în gură. Și el venea mereu și se apropia. 26Și străjerul a văzut un alt om alergând, și străjerul a strigat la portar și a zis: Iată, aleargă un alt om singur! Și împăratul a zis: Și el aduce o știre. 27Și străjerul a zis: Văd alergătura celui dintâi ca alergătura lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc. Și împăratul a zis: Este un om bun și vine cu stire bună. 28Și Ahimaaț a strigat și a zis împăratului: Pace! și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului și a zis: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat pe bărbații care și‐au ridicat mâna împotriva domnului meu împăratul! 29Și împăratul a zis: Este pace pentru tânărul Absalom? Și Ahimaaț a răspuns: Am văzut o mulțime mare când a trimis Ioab pe robul împăratului și pe mine robul tău dar n‐am știut ce era. 30Și împăratul a zis: Dă‐te în lături și stai aici! Și s‐a dat în lături și a stătut. 31Și iată a venit Cușitul. Și Cușitul a zis: Știre pentru domnul meu, împăratul. Căci Domnul ți‐a făcut judecată azi din mâna tuturor celor ce se sculaseră împotriva ta. 32Și împăratul a zis Cușitului: Este pace pentru tânărul Absalom? Și Cușitul a zis: Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu împăratul și toți cei ce se scoală împotriva ta spre rău! 33Și împăratul s‐a cutremurat și s‐a suit în odaia deasupra porții și a plâns. Și mergând zicea așa: O, fiul
18.33
Cap. 19.4.
meu, Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! De aș fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!