Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Absalom ucis de Ioab

181Și David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei mai mari peste mii și mai mari peste sute. 2Și David a trimis poporul o treime sub mâna lui Ioab și o treime

18.2
Cap. 15.19.
sub mâna lui Abișai, fiul Țeruei, și fratele lui Ioab, și o treime sub mâna lui Itai Ghititul. Și împăratul a zis poporului: Voi ieși și eu însumi cu voi negreșit. 3Iar
18.3
Cap. 21.17.
poporul a zis: Să nu ieși; căci dacă vom fugi, nu vor lua seama la noi și dacă va muri jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, căci tu ești cât zece din noi. Și acum este mai bine ca tu să ne fii în ajutor din cetate. Și împăratul le‐a zis: Voi face ce este bine în ochii voștri. 4Și împăratul a stătut în latura porții și tot poporul a ieșit cu sutele și cu miile. 5Și împăratul a poruncit lui Ioab și lui Abișai și lui Itai, zicând: Purtați‐vă blând pentru mine cu tânărul, cu Absalom! Și tot poporul
18.5
Vers. 12.
a auzit când a poruncit împăratul tuturor mai marilor pentru Absalom. 6Și poporul a ieșit în câmp împotriva lui Israel și lupta a fost în pădurea
18.6
Ios. 17.15,18
lui Efraim. 7Și poporul lui Israel a fost bătut acolo înaintea robilor lui David și în ziua aceea a fost mare măcel acolo de douăzeci de mii de oameni. 8Și lupta s‐a întins acolo peste toată fața țării și pădurea a mâncat în ziua aceea mai mult popor decât a mâncat sabia. 9Și Absalom s‐a pomenit în fața robilor lui David. Și Absalom călărea pe catârul său și catârul a intrat sub desișul de ramuri al unui stejar mare și capul lui s‐a prins de stejar și a fost ridicat între cer și pământ, și catârul care era sub el a mers înainte. 10Și un bărbat a văzut și a spus lui Ioab și a zis: Iată am văzut pe Absalom atârnat de un stejar. 11Și Ioab a zis bărbatului care‐i spusese: Și iată l‐ai văzut și nu l‐ai lovit acolo la pământ? Și ți‐aș fi dat zece arginți și un brâu. 12Și bărbatul a zis lui Ioab: Chiar dacă aș cumpăni în mâna mea o mie de arginți, tot nu mi‐aș întinde mâna împotriva fiului împăratului, căci în
18.12
Vers. 5.
urechile noastre ți‐a poruncit împăratul ție și lui Abișai și lui Itai, zicând: Luați seama, oricine ați fi, la tânărul Absalom… 13Sau dacă aș fi lucrat cu viclenie împotriva vieții lui, căci nimic nu este ascuns înaintea împăratului, atunci tu însuți ai fi fost împotriva mea. 14Și Ioab a zis: Nu voi zăbovi atâta înaintea ta. Și a luat trei sulițe în mână și le‐a înfipt în inima lui Absalom când era încă viu în mijlocul stejarului. 15Și zece tineri care purtau armele lui Ioab au înconjurat pe Absalom și l‐au lovit și l‐au omorât. 16Și Ioab a suflat în trâmbiță și poporul s‐a întors din urmărirea lui Israel căci Ioab a oprit poporul. 17Și au luat pe Absalom și l‐au aruncat în pădure într‐o groapă mare și au ridicat
18.17
Ios. 7.26
peste el o foarte mare movilă de pietre. Și tot Israelul a fugit fiecare în cortul său. 18Și Absalom fiind încă în viață își luase și își așezase stâlpul care este în Valea împăratului
18.18
Gen. 14.17
. Căci zicea: N‐am
18.18
Cap. 14.27.
nici un fiu ca să păstreze pomenirea numelui meu. Și a numit stâlpul după numele său și se numește stâlpul lui Absalom până în ziua de astăzi.

Solia Cușitului

19Și Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: Lasă‐mă acum să alerg și să duc știre împăratului, că Domnul l‐a judecat din mâna vrăjmașilor săi. 20Și Ioab i‐a zis: Nu vei fi purtător de știri astăzi, ci altă dată vei duce știri; dar astăzi nu vei duce știri căci fiul împăratului a murit. 21Și Ioab a zis Cușitului: Mergi, spune împăratului ce ai văzut! Și Cușitul s‐a plecat înaintea lui Ioab și a alergat. 22Și Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăși lui Ioab: Și fie ce va fi, lasă‐mă, te rog, să alerg și eu după Cușit. Și Ioab a zis: De ce să alergi, fiul meu? Căci nu vei avea o răsplată pentru știre. 23Și fie ce va fi, a zis el, voi alerga. Și Ioab i‐a zis: Aleargă! Atunci Ahimaaț a alergat pe calea câmpiei și a întrecut pe Cușit. 24Și David ședea între cele două porți. Și străjerul

18.24
2 Reg. 9.17
s‐a suit pe acoperișul porții pe zid și și‐a ridicat ochii și a privit, și iată un om alergând singur. 25Și străjerul a strigat și a spus împăratului. Și împăratul a zis: Dacă este singur, are o știre în gură. Și el venea mereu și se apropia. 26Și străjerul a văzut un alt om alergând, și străjerul a strigat la portar și a zis: Iată, aleargă un alt om singur! Și împăratul a zis: Și el aduce o știre. 27Și străjerul a zis: Văd alergătura celui dintâi ca alergătura lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc. Și împăratul a zis: Este un om bun și vine cu stire bună. 28Și Ahimaaț a strigat și a zis împăratului: Pace! și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului și a zis: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat pe bărbații care și‐au ridicat mâna împotriva domnului meu împăratul! 29Și împăratul a zis: Este pace pentru tânărul Absalom? Și Ahimaaț a răspuns: Am văzut o mulțime mare când a trimis Ioab pe robul împăratului și pe mine robul tău dar n‐am știut ce era. 30Și împăratul a zis: Dă‐te în lături și stai aici! Și s‐a dat în lături și a stătut. 31Și iată a venit Cușitul. Și Cușitul a zis: Știre pentru domnul meu, împăratul. Căci Domnul ți‐a făcut judecată azi din mâna tuturor celor ce se sculaseră împotriva ta. 32Și împăratul a zis Cușitului: Este pace pentru tânărul Absalom? Și Cușitul a zis: Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu împăratul și toți cei ce se scoală împotriva ta spre rău! 33Și împăratul s‐a cutremurat și s‐a suit în odaia deasupra porții și a plâns. Și mergând zicea așa: O, fiul
18.33
Cap. 19.4.
meu, Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! De aș fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!

19

Jalea împăratului

191Și s‐a spus lui Ioab: Iată împăratul plânge și se jelește după Absalom! 2Și izbânda din ziua aceea s‐a prefăcut în jelire pentru tot poporul. Căci poporul a auzit zicându‐se în ziua aceea: Împăratul este amărât pentru fiul său. 3Și poporul s‐a furișat în ziua aceea înăuntrul

19.3
Vers. 32.
cetății cum se furișează un popor care se rușinează când fuge din luptă. 4Și împăratul și‐a acoperit
19.4
Cap. 15.
fața și împăratul bocea cu glas tare: Fiul
19.4
Cap. 18.33.
meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu! 5Și Ioab a intrat în casă la împărat și a zis: Ai rușinat astăzi fețele tuturor robilor tăi, care ți‐au mântuit astăzi viața ta, viețile fiilor tăi și ale fiicelor tale și viețile nevestelor tale și viețile țiitoarelor tale. 6Pentru că iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc. Căci ai dovedit astăzi, că mai marii și robii nu sunt nimic pentru tine. Căci cunosc astăzi că dacă ar fi trăit Absalom și noi toți am fi murit astăzi, atunci ar fi fost drept în ochii tăi. 7Și acum scoală‐te, ieși și vorbește la inima robilor tăi, căci mă jur pe Domnul, de nu vei ieși, nu va rămânea un om cu tine noaptea aceasta; și aceasta va fi mai rău pentru tine decât tot răul, care a venit asupră‐ți din tinereța ta și până acum. 8Și împăratul s‐a sculat și a șezut în poartă. Și au spus întregului popor zicând: Iată, împăratul șade în poartă. Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Și Israel fugise la cortul său.

Întoarcerea împăratului la Ierusalim

9Și tot poporul s‐a certat în toate semințiile lui Israel zicând: Împăratul ne‐a scăpat din mâna vrăjmașilor noștri și ne‐a mântuit din mâna filistenilor și acum a fugit

19.9
Cap. 15.14.
din țară dinaintea lui Absalom. 10Și Absalom pe care l‐am uns peste noi a murit în luptă; acum deci de ce nu vorbiți un cuvânt pentru aducerea înapoi a împăratului? 11Și împăratul David a trimis la Țadoc și Abiatar, preoții, zicând: Vorbiți bătrânilor lui Iuda zicând: De ce sunteți voi cei din urmă ca să aduceți pe împărat înapoi la casa sa? Căci cuvântul întregului Israel venise la împărat în casa sa. 12Voi sunteți frații mei; sunteți osul
19.12
Cap. 5.1.
meu și carnea mea. De ce deci sunteți cei din urmă ca să aduceți înapoi pe împărat? 13Și ziceți lui Amasa
19.13
Cap. 17.25.
: Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa
19.13
Rut 1.17
să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult dacă nu vei fi mai mare peste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioab! 14Și el a plecat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca pe un singur
19.14
Jud. 20.1
om, încât au trimis la împărat zicând: Întoarce‐te tu și toți robii tăi! 15Și împăratul s‐a întors și a venit până la Iordan. Și Iuda a venit până la Ghilgal
19.15
Ios. 5.9
ca să întâmpine pe împărat și să treacă pe împărat peste Iordan.

Bunătatea lui David

16Și Șimei

19.16
Cap. 16.5.
, fiul lui Ghera, Beniamitul care era din Bahurim, s‐a grăbit și s‐a pogorât cu bărbații din Iuda înaintea împăratului David. 17Și o mie de bărbați din Beniamin erau cu el și Țiba
19.17
Cap. 9.2, 10;
, robul casei lui Saul și cei cincisprezece fii ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui cu ei și au mers înaintea împăratului prin Iordan. 18Și a trecut luntrea ca să treacă dincolo casa împăratului și să facă ce era bun în ochii săi. Și Șimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului când trecea peste Iordan. 19Și a zis împăratului: Să nu‐mi socotească
19.19
1 Sam. 22.15
domnul meu nelegiuirea și să nu‐ți amintești
19.19
Cap. 16.5, 6, etc.
de răutatea, pe care a făcut‐o robul tău în ziua aceea, când a ieșit domnul meu împăratul din Ierusalim, ca s‐o pună
19.19
Cap. 13.33.
împăratul la inimă. 20Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit. Deci iată, am venit astăzi cel dintâi din toată casa lui Iosif
19.20
Cap. 16.5.
ca să mă pogor în întâmpinarea domnului meu împăratul. 21Și Abișai, fiul Țeruiei, a răspuns și a zis: Să nu fie ucis Șimei pentru aceasta, pentru că a blestemat
19.21
Ex. 22.28
pe unsul Domnului? 22Și David a zis: Ce
19.22
Cap. 16.10.
am eu a face cu voi, fii ai Țeruiei, de vă faceți astăzi potrivnici mie? Să fie ucis
19.22
1 Sam. 11.13
cineva în Israel astăzi? Căci nu știu eu că sunt astăzi împărat peste Israel? 23Și împăratul
19.23
1 Reg. 2.8,9,37,46
a zis lui Șimei: Nu vei muri. Și împăratul i‐a jurat. 24Și Mefiboșet
19.24
Cap. 9.6.
, fiul lui Saul, s‐a pogorât în întâmpinarea împăratului. Și nu‐și îngrijise picioarele, nici nu‐și făcuse barba, nici nu‐și spălase hainele din ziua în care plecase împăratul până în ziua când s‐a întors în pace. 25Și a fost așa: când a venit la Ierusalim spre întâmpinarea împăratului, împăratul i‐a zis: De ce n‐ai mers
19.25
Cap. 16.17.
cu mine, Mefiboșet? 26Și el a răspuns: Domnul meu împărate, robul meu m‐a înșelat. Căci robul tău a zis: Îmi voi înșeua măgarul și voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul pentru că slujitorul tău este olog. 27Și el a vorbit
19.27
Cap. 16.3.
de rău de robul tău la domnul meu
19.27
Cap. 14.17, 20.
, împăratul, dar domnul meu împăratul este ca îngerul lui Dumnezeu; fă deci ce este bine în ochii tăi. 28Căci toată casa tatălui meu nu era decât bărbați ai morții înaintea domnului meu împăratul; totuși
19.28
Cap. 9.7, 10, 13.
tu ai pus pe robul tău între cei ce mănâncă la însăși masa ta. Și ce drept mai am eu să mai strig către împăratul? 29Și împăratul i‐a zis: Pentru ce mai vorbești încă de lucrurile tale? Zic: Tu și Țiba împărțiți câmpul. 30Și Mefiboșet a zis împăratului: Da, să ia el totul, deoarece domnul meu, împăratul, a venit în pace în casa sa.

Mulțumirea lui David față de Barzilai

31Și Barzilai

19.31
1 Reg. 2.7
, Galaaditul, s‐a pogorât de la Roghelim și a trecut cu împăratul peste Iordan ca să‐l petreacă peste Iordan. 32Și Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani; și îngrijise
19.32
Cap. 17.27.
de împărat când locuia în Mahanaim, căci era un bărbat foarte cuprins. 33Și împăratul a zis lui Barzilai: Treci cu mine și voi îngriji de tine la mine în Ierusalim. 34Și Barzilai a zis împăratului: Câte sunt zilele anilor vieții mele ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35Am optzeci de ani
19.35
Ps. 90.10
astăzi; pot eu oare deosebi între bun și rău? Poate să guste robul tău ce mănânc și ce beau? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? De ce dar să mai fie robul tău o povară domnului meu, împăratul? 36Robul tău va trece puțin cu împăratul peste Iordan. Și de ce să‐mi răsplătească împăratul cu această răsplată? 37Lasă, te rog, să se întoarcă robul tău ca să mor în cetatea mea lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Și iată robul tău Chimham
19.37
1 Reg. 2.7Ier. 41.17
să treacă cu domnul meu împăratul și fă‐i ce este bine în ochii tăi! 38Și împăratul a zis: Chimham să treacă cu mine, și‐i voi face ce va fi bine în ochii tăi și îți voi face tot ce vei voi de la mine. 39Și tot poporul a trecut Iordanul și împăratul a trecut și împăratul a sărutat
19.39
Gen. 31.55
pe Barzilai și l‐a binecuvântat și el s‐a întors la locul său. 40Și împăratul a trecut la Ghilgal și Chimham a trecut cu el. Și tot poporul lui Iuda a petrecut pe împărat și chiar și jumătate din poporul lui Israel. 41Și iată toți bărbații din Israel au venit la împărat și i‐au zis: De ce te‐au furat frații noștri, bărbații din Iuda, și au
19.41
Vers. 15.
trecut pe împărat și casa lui peste Iordan și pe toți bărbații lui David cu el? 42Și toți bărbații din Iuda au răspuns bărbaților din Israel: Pentru că împăratul ne este
19.42
Vers. 12.
rudă de aproape. Și de ce sunteți voi mânioși pentru lucrul acesta? Am mâncat noi ceva de la împărat? Sau ne‐a dat el vreun dar? 43Și bărbații din Israel au răspuns bărbaților din Iuda și au zis: Noi avem zece părți în împărat și chiar mai mult în David decât voi și pentru ce dar ne‐ați disprețuit? Și n‐a fost sfatul nostru cel dintâi pentru aducerea înapoi a împăratului nostru? Și cuvântul
19.43
Jud. 8.1
12.1
bărbaților din Iuda a fost mai aspru decât cuvântul bărbaților din Israel.

20

Ioab omoară pe Amasa

201Și a fost așa: era acolo un om al lui Belial al cărui nume era Șeba, fiul lui Bicri, un Beniamit. Și el a suflat în trâmbiță și a zis: Noi

20.1
Cap. 19.43.
n‐avem nici o parte în David și nici o moștenire în fiul lui Isai! Fiecare
20.1
1 Reg. 12.162 Cron. 10.16
om la corturile sale, Israele! 2Și toți bărbații din Israel s‐au suit de la David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbații lui Iuda s‐au lipit de împăratul lor de la Iordan până la Ierusalim. 3Și David a venit la casa lui în Ierusalim. Și împăratul a luat pe cele zece
20.3
Cap. 15.16;
femei, țiitoarele lui, pe care le lăsase să păzească ele casa, și le‐a pus într‐o casă sub pază și s‐a îngrijit de ele, dar n‐a intrat la ele și ele au rămas închise până în ziua morții lor, în văduvia vieții. 4Și împăratul a zis lui Amasa: Cheamă‐mi
20.4
Cap. 19.13.
împreună pe bărbații lui Iuda în trei zile și fii de față aici! 5Și Amasa a mers să cheme împreună pe Iuda, dar a întârziat peste vremea pe care i‐o hotărâse. 6Și David a zis lui Abișai: Acum Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât Absalom. Ia tu pe slujitorii
20.6
Cap. 11.11.
domnului tău și urmărește‐l, ca să nu ajungă în cetățile întărite și să scape de ochiul nostru. 7Și bărbații lui Ioab și cheretiții
20.7
Cap. 8.18.
și peletiții și toți oamenii cei tari au mers pe urma lui. Și au ieșit din Ierusalim, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 8Și când erau lângă piatra cea mare care este în Gabaon le‐a venit Amasa înainte. Și Ioab era încins cu mantaua sa de război pe care o îmbrăcase și peste ea era o cingătoare cu sabia întărită peste coapsele lui în teaca ei. Și pe când ieșea el, ea a căzut. 9Și Ioab a zis lui Amasa: Pace ție, fratele meu? Și Ioab a apucat
20.9
Mat. 26.49Lc. 22.47
cu mâna dreaptă barba lui Amasa ca să‐l sărute. 10Și Amasa n‐a luat seama la sabia care era în mâna lui Ioab și Ioab l‐a lovit
20.10
1 Reg. 2.5
cu ea în
20.10
Cap. 2.23.
pântece și i‐a vărsat măruntaiele pe pământ și nu l‐a mai lovit a doua oară și a murit. Și Ioab și Abișai, fratele lui, au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri. 11Și unul din tinerii lui Ioab stătea lângă el și a zis: Cine‐i place Ioab și cine este pentru David să urmeze pe Ioab. 12Și Amasa se rostogolia în sânge în mijlocul drumului. Și când a văzut bărbatul acesta că tot poporul se oprea, a scos pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină deasupra lui, când a văzut că toți care veneau la el se opreau. 13După ce a fost scos din drum, toți bărbații au mers după Ioab să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

Omorârea lui Șeba

14Și el a trecut prin toate semințiile lui Israel până la

20.14
2 Reg. 15.292 Cron. 16.4
Abel și la Bet‐Maaca și tot Berimul și s‐au adunat și au mers și ei după el. 15Și au venit și au împresurat pe Șeba în Abel‐Bet‐Maaca. Și au ridicat
20.15
2 Reg. 19.32
un val împotriva cetății și se ridica înaintea zidului și tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să‐l dărâme. 16Și o femeie înțeleaptă a strigat din cetate: Ascultați, ascultați! Spuneți, rogu‐vă, lui Ioab: Apropie‐te până aici și voi vorbi cu tine. 17Și s‐a apropiat de ea. Și femeia a zis: Tu ești Ioab? Și el a zis: Eu. Și ea i‐a zis: Ascultă cuvintele roabei tale. Și el a zis: Ascult. 18Și ea a vorbit zicând: În vechime obișnuiau să vorbească zicând: Întrebați numai la Abel. Și așa sfârșeau. 19Eu sunt iubitoare de pace și credincioasă în Israel; tu cauți să pierzi o cetate și pe o mamă în Israel? Pentru ce voiești să înghiți moștenirea
20.19
1 Sam. 26.19
Domnului? 20Și Ioab a răspuns și a zis: Departe, departe de mine, să înghit și să pierd. 21Nu așa stă lucrul, ci un bărbat din ținutul muntos al lui Efraim, cu numele Șeba, fiul lui Bicri, și‐a ridicat mâna împotriva împăratului, împotriva lui David; dați‐l numai pe el în mâna mea și mă voi depărta de cetate. Și femeia a zis lui Ioab: Iată, capul său ți se va arunca peste zid. 22Și femeia s‐a dus la tot poporul în înțelepciunea
20.22
Ecl. 9.14,15
ei. Și au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l‐au aruncat lui Ioab. Și el a suflat în trâmbiță și s‐au împrăștiat de lângă cetate, fiecare la cortul său. Și Ioab s‐a întors la Ierusalim, la împărat.

Dregătorii lui David

23Și Ioab

20.23
Cap. 8.16, 18.
era peste toată oastea lui Israel și Benaia, fiul lui Iehoiada, peste cheretiți și peste peletiți, 24și Adoram
20.24
1 Reg. 4.6
peste dări și Iosafat
20.24
Cap. 8.16.
, fiul lui Ahilud, era scriitor de cronici, 25și Șeia era scriitor și Țadoc
20.25
Cap. 8.17.
și Abiatar erau preoți. 26Încă și Ira
20.26
Cap. 23.38.
, Iairitul, era slujbaș de căpetenie al lui David.