Cântarea lui David.
221Și David a vorbit către Domnul cuvintele
acestei cântări, în ziua când Domnul l‐a scăpat
din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. 2Și a zis: Domnul
71.3
91.2
144.2
este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu, da al meu. 3Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune
încrederea în el, scutul meu
și cornul
mântuirii mele, turnul
meu înalt și scăparea
14.6
59.16
71.7Ier. 16.19
mea. Mântuitorul meu, tu mă mântuiești din asuprire. 4Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă și voi fi mântuit de vrăjmașii mei. 5Căci valurile morții m‐au înconjurat, șivoaiele lui Belial m‐au spăimântat, 6funiile
Șeolului m‐au cuprins, lațurile morții au căzut peste mine. 7În strâmtorarea mea am chemat
120.1Iona 2.2
pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și El a auzit
din templul său glasul meu și strigătul meu a venit la urechile sale. 8Atunci pământul s‐a zguduit
97.4
și s‐a cutremurat, temeliile
cerurilor s‐au mișcat și s‐au zguduit, căci el se mâniase. 9Un fum se ridica din nările lui și un foc
mistuia din gura lui; cărbuni se aprindeau din ea. 10Și el a plecat
cerurile și s‐a pogorât și era întuneric
sub picioarele sale. 11Și călărea pe un heruvim și zbura și se vedea pe aripile
vântului. 12În juru‐i a făcut întunericul
drept cort, grămezi de ape, nori deși ai cerurilor. 13Din strălucirea dinaintea lui s‐au aprins cărbuni
de foc. 14Domnul a tunat
7.10Ps. 29.3Is. 30.33
din ceruri și Cel Prea Înalt a făcut să se audă glasul său. 15Și a trimis săgeți
77.17
144.6Hab. 3.11
și i‐a împrăștiat, fulgerul și i‐a risipit. 16Și păturile mării s‐au văzut. Temeliile lumii s‐au descoperit, la certarea
Domnului, la suflarea vântului nărilor lui. 17El
a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari, 18m‐a scăpat
de vrăjmașul meu cel puternic, de cei ce mă urau. Căci erau prea tari pentru mine. 19Ei au venit peste mine în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu. 20Și el m‐a scos la loc
118.5
larg, el m‐a scăpat, căci a găsit plăcere de
mine; 21Domnul mi‐a
răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curăția
mâinilor mele. 22Căci am păzit
128.1Prov. 8.32
căile Domnului și nu m‐am abătut cu răutate de la Dumnezeul meu. 23Căci toate judecățile
lui au fost
17.1Iov 1.1
înaintea mea și nu m‐am depărtat de la așezămintele lui. 24Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea. 25Și Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea
mea, după curăția mea înaintea ochilor lui. 26Cu cel îndurător
te vei arăta îndurător, cu bărbatul desăvârșit, te vei arăta desăvârșit. 27Cu cel curat te vei arăta curat și cu cel strâmb
te vei arăta strâmb. 28Și vei mântui pe poporul
necăjit și ochii tăi sunt peste cei mândri
5.15Dan. 4.37
ca să‐i scobori. 29Căci tu ești candela mea, Doamne, și Domnul luminează întunericul meu. 30Căci cu tine alerg asupra unei cete; cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31Cât pentru Dumnezeu, calea sa este
desăvârșită, cuvântul Domnului este
119.140Prov. 30.5
cercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el. 32Căci cine
este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? 33Dumnezeu este cetățuia
28.7,8
31.4Is. 12.2
mea cea tare și el călăuzește pe cel desăvârșit
în
119.1
calea sa. 34El face picioarele mele ca
ale cerbului și mă pune pe înălțimile
58.14
mele. 35El îmi
deprinde mâinile la război și brațele mele întind un arc de aramă. 36Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și smerenia ta m‐a făcut mare. 37Tu ai lărgit
pașii mei sub mine și gleznele mele n‐au alunecat. 38Am urmărit pe vrăjmașii mei și i‐am stârpit și nu m‐am întors până i‐am nimicit. 39Și i‐am nimicit și i‐am străpuns și nu se mai scoală, ci au
căzut sub picioarele mele. 40Și m‐ai încins
cu putere pentru luptă; ai răpus sub mine pe cei ce se ridicau împotriva
mea. 41Și ai făcut pe vrăjmașii mei să întoarcă
spatele la mine, și am stârpit pe cei ce mă urăsc. 42Ei se uitau, dar nu era nimeni să mântuiască; cătau la Domnul
și el nu le‐a răspuns. 43Și i‐am tocat ca
pulberea pământului, i‐am zdrobit, i‐am călcat ca noroiul
de pe ulițe. 44Tu m‐ai scăpat
din certurile poporului meu. Tu m‐ai păstrat să fiu capul
neamurilor. Un popor
pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji. 45Fiii străinului mă lingușesc. Cum aud ei de mine, mi se supun. 46Fiii străinului se vor veșteji și vor ieși tremurând din
întăriturile lor. 47Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și prea înălțat să fie Dumnezeu, stânca mântuirii
mele! 48Da, Dumnezeu care mă răzbună și aduce
popoarele sub mine. 49El mă smulge de la vrăjmașii mei; da, tu mă înalți mai presus de cei ce se ridică împotriva mea. Tu mă scapi de omul
asupritor. 50De aceea te voi lăuda, Doamne, între
neamuri și voi cânta laude numelui tău. 51El dă
mare mântuire împăratului său și arată îndurare unsului
său, lui David și seminței
lui în veac.
Cele din urmă cuvinte ale lui David
231Și acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David. David, fiul lui Isai, zice, și bărbatul
care a fost ridicat în înălțime zice, unsul
Dumnezeului lui Iacov și cel plăcut în psalmii lui Israel: 2Duhul
Domnului a vorbit prin mine și cuvântul lui a fost pe limba mea. 3Dumnezeul lui Israel a zis, Stânca
lui Israel mi‐a vorbit: Cel ce domnește peste oameni cu dreptate, cel ce domnește
în frica lui Dumnezeu 4va fi
ca lumina dimineții, când răsare soarele, într‐o dimineață fără nori, când încolțește iarba fragedă din pământ prin lumină după ploaie. 5Cu adevărat casa mea nu este așa înaintea lui. Dumnezeu! Totuși el a
făcut cu mine un legământ veșnic bine rânduit în toate și statornic, căci aceasta este toată mântuirea mea și toată dorința mea, deși n‐o face să crească. 6Dar ai lui Belial vor fi cu toții ca spinii de aruncat. Pentru că nu pot fi luați cu mâna. 7Și omul care se atinge de ei se înarmează cu fier și cu mâner de suliță și vor fi arși de tot cu foc pe loc.
Vitejii lui David
8Acestea sunt numele vitejilor pe care‐i avea David: Ioșeb‐Basșebet, Tahchemonitul, mai marele căpeteniilor. Adino, Eznitul, a fost împotriva a opt sute omorâți deodată. 9Și după el Eleazar
27.4
, fiul lui Dodo, fiul unui Ahohit, unul din cei trei viteji cu David, când batjocoreau pe filisteni care erau adunați acolo la luptă și se suiseră bărbații lui Israel. 10El s‐a sculat și a bătut pe filisteni până i‐a obosit mâna și i s‐a lipit mâna de sabie. Și Domnul a lucrat o mare mântuire în ziua aceea și poporul s‐a întors după el numai pentru a prăda. 11Și după el a fost Șama
, fiul lui Aghe, Hararitul. Și filistenii
se adunaseră în ceată și acolo era un ogor plin de linte. Și poporul fugise dinaintea filistenilor. 12Și el s‐a așezat în mijlocul ogorului și l‐a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a lucrat o mare mântuire. 13Și trei
dintre cei treizeci de capi s‐au pogorât și au venit pe vremea culesului la David în peștera
Adulam și ceata filistenilor tăbărâse în valea
Refaim. 14Și David era atunci în
cetățuie și straja filistenilor era atunci în Betleem. 15Și David a poftit și a zis: O, de mi‐ar da cineva de băut apă din fântâna din Betleem care este la poartă! 16Și cei trei viteji au năvălit prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna din Betleem care este la poartă și au luat‐o și au dus‐o la David. Și el n‐a voit s‐o bea, ci a turnat‐o ca dar de băutură Domnului. 17Și a zis: Departe de mine, Doamne, să fac aceasta. Să beau eu sângele
bărbaților care s‐au dus cu viețile lor în mână? Și n‐a voit să bea. Acestea au făcut cei trei viteji. 18Și Abișai
, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era mai marele celor trei. Și el și‐a ridicat sulița împotriva a trei sute și i‐a ucis. Și el avea un nume între cei trei. 19Nu era el oare cel mai prețuit între cei trei? Deci a fost făcut mai marele lor, dar n‐a ajuns până la cei dintâi trei. 20Și Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui bărbat viteaz care făcuse fapte puternice, era din
Cabțeel. El
a ucis pe cei doi lei din Moab. Și s‐a pogorât și a ucis un leu în mijlocul unei gropi într‐o zi de zăpadă. 21Și a ucis pe un egiptean, bărbat frumos. Și în mâna egipteanului era o suliță și s‐a pogorât la el cu un toiag și a smuls sulița din mâna egipteanului și l‐a omorât cu chiar sulița sa. 22Acestea a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și avea un nume între cei trei viteji. 23El era mai prețuit decât cei treizeci, dar n‐a ajuns la cei trei dintâi. Și David l‐a pus peste garda
sa. 24Asael
, fratele lui Ioab, era unul din cei treizeci; Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem; 25Șama
, Haroditul; Elica, Haroditul; 26Heleț, Peletitul; Ira, fiul lui Icheș, Tecoitul; 27Abiezer Anatotitul; Mebunai, Hușatitul; 28Țalmon, Ahohitul; Maharai, Netofatitul; 29Heleb, fiul lui Baana, Netofatitul; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea copiilor lui Beniamin; 30Benaia, Piratonitul; Hidai, de la Nahale‐Gaaș
; 31Abi‐Albon, Arbatitul; Azmavet, Barhumitul; 32Eliahba, Șaalbonitul; Bene‐Iașen; Ionatan; 33Șama, Hararitul; Ahiam, fiul lui Șarar, Araritul; 34Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul Maacatitului, Eliam, fiul lui Ahitofel, Ghilonitul; 35Hețrai, Carmelitul; Paarai, Arbitul; 36Igheal, fiul lui Natan, de la Țoba; Bani, Gaditul; 37Țelec, Amonitul; Naharai, Beerotitul, purtătorul armelor lui Ioab, fiul Țeruiei; 38Ira
, Ietritul; Gareb, Ietritul; 39Urie
, Hetitul: treizeci și șapte de toți.
Numărătoarea poporului
241Și mânia
Domnului s‐a aprins iarăși împotriva lui Israel. Și a ațâțat pe David împotriva lor, zicând: Mergi
, numără pe Israel și Iuda! 2Și împăratul a zis lui Ioab, mai marele oastei, care era cu el: Treci acum prin toate semințiile lui Israel de la Dan
până la Beer‐Șeba și numărați poporul, ca să știu
numărul poporului! 3Și Ioab a zis împăratului: Domnul Dumnezeul tău să adauge acum la popor de o sută de ori pe cât sunt acum și să vadă ochii domnului meu, împăratul. Dar pentru ce găsește plăcere domnul meu, împăratul, în lucrul acesta? 4Totuși cuvântul împăratului a rămas tare împotriva lui Ioab și împotriva mai marilor oastei. Și Ioab și mai marii oastei au ieșit dinaintea împăratului să numere poporul, pe Israel. 5Și au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer
, la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și până la Iaezer
. 6Și au venit la Galaad și la țara Tahtim‐Hodși; și au venit la Dan‐Iaan
și împrejur până la Sidon
. 7Și au venit la cetățuia Tirului și în toate cetățile heviților și ale cananiților; și au ieșit la miazăzi de Iuda la Beer‐Șeba. 8Și după ce au străbătut toată țara, după trecere de nouă luni și douăzeci de zile, au venit la Ierusalim. 9Și Ioab a dat împăratului suma numărătorii poporului: și erau
în Israel opt sute de mii de bărbați de război care trăgeau sabia și bărbații lui Iuda cinci sute de mii de bărbați.
Ciuma
10Și‐i bătea
inima lui David după ce numărase poporul. Și David a zis Domnului: Am păcătuit
mult că am făcut aceasta. Și acum, Doamne, îndepărtează, te rog, nelegiuirea robului tău, căci am lucrat foarte
nebunește. 11Și când s‐a sculat David dimineața, cuvântul Domnului a fost către Gad
, prorocul
, văzătorul lui David, zicând: 12Du‐te și vorbește lui David: Așa zice Domnul: Îți pun înainte trei nenorociri: alege‐ți una din ele și‐ți voi face‐o. 13Și Gad a venit la David și i‐a spus și i‐a zis: Să‐ți vină șapte ani de foamete
în țara ta? Sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi și să te gonească? Sau să fie ciumă trei zile în țara ta? Acum cunoaște și vezi ce răspuns să duc celui ce m‐a trimis. 14Și David a zis lui Gad: Sunt în mare strâmtorare. Să cădem, te rog, în mâna Domnului, căci mari sunt îndurările
119.156
lui și să nu
cad în mâna omului. 15Și Domnul
27.24
a trimis ciumă în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și au murit din popor de la Dan până la Beer‐Șeba șaptezeci de mii de bărbați. 16Și
îngerul și‐a întins mâna peste Ierusalim ca să‐l nimicească și Domnul s‐a căit
de acel rău și a zis îngerului care nimicea pe popor: Destul! Oprește‐ți acum mâna. Și îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna
, Iebusitul. 17Și David când a văzut pe îngerul care lovea pe popor a vorbit Domnului și a zis: Iată, eu am
păcătuit și eu am făcut rău, dar aceste oi ce au făcut? Fie mâna ta, te rog, împotriva mea și împotriva casei tatălui meu! 18Și Gad a venit în ziua aceea la David și i‐a zis: Suie‐te
, ridică un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul. 19Și David s‐a suit după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20Și Aravna s‐a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui venind spre el. Și Aravna a ieșit și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. 21Și Aravna a zis: Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul său? Și David
a zis: Ca să cumpăr de la tine aria ea să zidesc un altar Domnului ca să încețeze
rana din popor. 22Și Aravna a zis lui David: S‐o ia domnul meu, împăratul, și să jertfească ce este bine în ochii lui. Iată
boii vor fi pentru arderea de tot și uneltele de treierat și jugurile boilor în loc de lemne. 23Pe toate acestea, împărate, Aravna le dă împăratului. Și Aravna a zis împăratului: Domnul Dumnezeul tău să te
primească! 24Și împăratul a zis lui Aravna: Nu, ci cu adevărat voi cumpăra de la tine cu preț și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot care nu costă nimic. Și David a cumpărat
aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25Și David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de pace. Și Domnul
s‐a înduplecat iarăși față de țară și rana
a fost oprită de peste Israel.