Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Întoarcerea lui Saul

91Iar Saul

9.1
Cap. 8.3.
, suflând încă amenințare și omor împotriva ucenicilor Domnului, a venit la marele preot 2și a cerut de la el scrisori la Damasc, către sinagogi, că dacă va găsi pe vreunii că sunt ai Căii, atât bărbați cât și femei, să‐i aducă legați la Ierusalim. 3Și pe când
9.3
Cap. 22.6;
călătorea, a fost așa: s‐a apropiat de Damasc și fără veste a strălucit împrejurul lui o lumină din cer. 4Și a căzut la pământ și a auzit un glas zicându‐i: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești
9.4
Mat. 25.40
? 5Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Isus pe care‐l prigonești; (cu greu
9.5
Cap. 5.39.
îți este să calci cu piciorul peste ghimpi. 6Și tremurând și speriat fiind, zice: Doamne, ce
9.6
Lc. 3.1016.30
voiești să fac? Și Domnul zice către el:) Ci scoală‐te și intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. 7Iar bărbații
9.7
Dan. 10.7
care mergeau împreună cu el pe cale au stat încremeniți, auzind glasul dar nezărind pe nimeni. 8Și Saul s‐a sculat de la pământ și când i s‐au deschis ochii, nu vedea nimic; și l‐au dus de mână și l‐au adus în Damasc. 9Și a fost trei zile fără vedere și n‐a mâncat, nici n‐a băut. 10Și în Damasc era un ucenic cu numele
9.10
Cap. 22.12.
Anania. Și Domnul i‐a zis într‐o vedenie: Anania! Și el a zis: Iată‐mă, Doamne. 11Și Domnul a zis către el: Scoală‐te și du‐te pe ulița numită Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul din Tars
9.11
Cap. 21.39;
; căci iată se roagă. 12Și el a văzut în vedenie un bărbat cu numele Anania intrând la el și punând mâinile peste el ca să‐și capete vederea. 13Dar Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulți despre bărbatul acesta câte
9.13
Vers. 1.
rele a făcut sfinților tăi în Ierusalim. 14Și aici are împuternicire de la mai marii preoților ca să lege pe toți care
9.14
Vers. 21. Cap. 7.59;
cheamă numele tău. 15Dar Domnul i‐a zis: Du‐te, pentru că acesta
9.15
Cap. 13.2;
îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea Neamurilor
9.15
Rom. 1.5
11.13Gal. 2.7,8
și împăraților
9.15
Cap. 25.22, 23;
și copiilor lui Israel. 16Căci eu îi
9.16
Cap. 20.23;
voi arăta câte trebuie să sufere pentru numele meu. 17Și Anania
9.17
Cap. 22.12, 13.
a plecat și a intrat în casă; și punându‐și
9.17
Cap. 8.17.
mâinile peste el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ți s‐a arătat în calea pe care veneai, m‐a trimis ca iar să‐ți capeți vederea și să
9.17
Cap. 2.4;
fii umplut de Duhul Sfânt. 18Și îndată au căzut de la ochii lui ca niște solzi și și‐a căpătat vederea și s‐a sculat și a fost botezat. 19Și a luat mâncare și s‐a întărit. Și
9.19
Cap. 26.20.
a fost câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20Și îndată a propovăduit în sinagogi pe Isus că
9.20
Cap. 8.37.
el este Fiul lui Dumnezeu. 21Și toți care‐l auzeau erau uimiți și ziceau: Nu este oare acesta
9.21
Cap. 8.3. Vers. 1.
cel ce a nimicit în Ierusalim pe cei ce chemau acest nume? Și pentru aceasta a venit aici ca să‐i ducă legați la mai marii preoților. 22Iar Saul se întărea și mai mult și punea în încurcătură
9.22
Cap. 18.28.
pe iudeii care locuiau în Damasc, întărind că acesta este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

23Și când s‐au împlinit destule zile, iudeii s‐au

9.23
Cap. 23.12;
sfătuit împreună ca să‐l omoare. 24Dar sfatul
9.24
2 Cor. 11.32
lor a fost adus la cunoștința lui Saul. Și ei păzeau porțile zi și noapte ca să‐l omoare. 25Iar ucenicii l‐au luat noaptea și l‐au
9.25
Ios. 2.151 Sam. 19.12
pogorât prin zid, lăsându‐l jos într‐o coșniță. 26Și când a fost
9.26
Cap. 22.17.
la Ierusalim, cerca să se lipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic. 27Dar
9.27
Cap. 4.36;
Barnaba l‐a luat cu sine și l‐a dus la apostoli și le‐a istorisit cum pe cale a văzut pe Domnul și că i‐a vorbit și cum
9.27
Vers. 20, 22.
în Damasc a propovăduit pe față în numele lui Isus. 28Și era împreună cu ei în Ierusalim, intrând
9.28
Gal. 1.18
și ieșind, 29și propovăduind pe față în numele Domnului. Și vorbea și se întreba cu eleniștii
9.29
Cap. 6.1;
; dar
9.29
Vers. 23.
ei umblau ca să‐l omoare. 30Și când au știut frații, l‐au dus în jos la Cesarea și l‐au trimis la Tars.

Vindecarea lui Enea

31Deci Biserica

9.31
Cap. 8.1.
prin toată Iudeea și Galileea și Samaria avea pace, zidindu‐se și înaintând în frica Domnului, și prin mângâierea Sfântului Duh se înmulțea. 32Și a fost așa: pe când trecea Petru prin
9.32
Cap. 8.14.
toate părțile, s‐a pogorât la sfinții care locuiesc în Lida. 33Și a găsit acolo pe un om, cu numele Enea, de opt ani zăcând în pat, care era slăbănog. 34Și Petru i‐a zis: Enea, Isus Hristos te
9.34
Cap. 3.6, 16;
vindecă; scoală și fă‐ți patul. Și îndată s‐a sculat. 35Și toți locuitorii din Lida și Sarona
9.35
1 Cron. 5.16
l‐au văzut și s‐au
9.35
Cap. 11.21.
întors la Domnul.

Învierea Tabitei

36Și în Iope era o ucenică cu numele Tabita, care tălmăcit se zice Dorca. Aceasta era plină de

9.36
1 Tim. 2.10Tit 3.8
fapte bune și de milostenii pe care le făcea. 37Și a fost așa: în acele zile ea s‐a îmbolnăvit și a murit; și după ce au scăldat‐o, au pus‐o în odaia de sus
9.37
Cap. 1.13.
. 38Și fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii când au auzit că Petru este în ea, au trimis doi bărbați la el rugându‐l: Nu pregeta să vii până la noi. 39Și Petru s‐a sculat și a venit cu ei; și când a sosit, l‐au dus în odaia de sus și i s‐au înfățișat toate văduvele plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Dorca, pe când era cu ele. 40Dar Petru i‐a scos
9.40
Mat. 9.25
pe toți afară și a îngenuncheat
9.40
Cap. 7.60.
și s‐a rugat; și întorcându‐se spre trup, a
9.40
Mc. 5.41,42In. 11.43
zis: Tabita, scoală‐te. Și ea și‐a deschis ochii și când a văzut pe Petru, s‐a ridicat în sus. 41Și el i‐a dat mâna și a sculat‐o în sus; și chemând pe sfinți și pe văduve, le‐a înfățișat‐o vie. 42Și s‐a făcut cunoscut prin toată Iope și
9.42
In. 11.45
12.11
mulți au crezut în Domnul. 43Și a fost așa: el a rămas destule zile în Iope la un oarecare Simon
9.43
Cap. 10.6.
, un tăbăcar.

10

Sutașul Corneliu

101Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana, 2cucernic

10.2
Vers. 22. Cap. 8.2;
și temător
10.2
Vers. 35.
de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 3El a văzut
10.3
Vers. 30. Cap. 11.13.
lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie. 4Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru. 6El găzduiește la un oarecare Simon
10.6
Cap. 9.43.
tăbăcarul
10.6
Cap. 11.14.
, a cărui casă este lângă mare. 7Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el 8și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

9Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suit

10.9
Cap. 11.5, etc.
pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage. 10Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească. 11Și zărește
10.11
Cap. 7.56.
cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ, 12în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 14Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru că
10.14
Lev. 11.4
20.25Deut. 14.3,7Ezec. 4.14
niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat. 15Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: Ce
10.15
Mat. 15.11Rom. 14.14,17,201 Cor. 10.251 Tim. 4.4Tit 1.15
a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 16Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer. 17Și pe când Petru nu se dumirea în sine ce să fie vedenia pe care a văzut‐o, iată bărbații trimiși de Corneliu, întrebând cu de‐amănuntul de casa lui Simon, au stat la poartă 18și au strigat și au întrebat dacă Simon numit și Petru găzduiește aici. 19Dar pe când Petru se gândea în sine despre vedenie, Duhul i‐a
10.19
Cap. 11.12.
zis: Iată, te caută trei bărbați. 20Deci scoală‐te
10.20
Cap. 15.7.
, pogoară‐te și du‐te împreună cu ei fără să te îndoiești de ceva, pentru că eu i‐am trimis. 21Și Petru s‐a pogorât la bărbați și a zis: Iată, eu sunt acela pe care‐l căutați; care este pricina pentru care sunteți aici? 22Iar ei au zis: Corneliu
10.22
Vers. 1.2, etc.
sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu și cu mărturie
10.22
Cap. 22.12.
de la tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr‐un înger sfânt ca să trimită să te cheme la casa lui și să audă cuvinte de la tine. 23I‐a chemat deci înăuntru și i‐a găzduit. Și a doua zi s‐a sculat și a ieșit cu ei, și unii dintre frații de la Iope au
10.23
Vers. 45. Cap. 11.12.
venit cu el. 24Și a doua zi au intrat în Cesarea; iar Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele sale și pe prietenii săi de aproape. 25Și când a fost să intre Petru, Corneliu i‐a ieșit înainte, i‐a căzut la picioare și s‐a închinat. 26Dar Petru l‐a ridicat zicând: Scoală‐te
10.26
Cap. 14.14, 15.
; și eu însumi sunt un om. 27Și pe când vorbea cu el, a intrat și găsește pe mulți care se adunaseră. 28Și a zis către ei: Voi știți că
10.28
In. 4.9
18.28Gal. 2.12,14
este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină la unul de alt neam; și totuși mie Dumnezeu
10.28
Cap. 15.8, 9.
mi‐a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29Și de aceea am venit fără să fac împotrivire când au trimis după mine. Întreb deci: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? 30Și Corneliu a zis: Acum patru zile, până la ceasul acesta, mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, și iată un
10.30
Cap. 1.10.
bărbat în
10.30
Mat. 28.3Mc. 16.5Lc. 24.4
veșmânt strălucitor a stat înaintea mea. 31Și a zis: Cornelie, rugăciunea
10.31
Dan. 10.12
ți‐a fost ascultată și
10.31
Evr. 6.10
milosteniile tale au fost aduse aminte înaintea lui Dumnezeu. 32Trimite deci la Iope și cheamă la tine pe Simon, care se numește și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33Îndată deci am trimis la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 34Și Petru a deschis gura și a zis: Cu
10.34
Deut. 10.172 Cron. 19.7Iov 34.19Rom. 2.11Gal. 2.6Ef. 6.9Col. 3.251 Pet. 1.17
adevărat înțeleg că Dumnezeu nu caută la față, 35ci în
10.35
Cap. 15.9.
orice neam, cel ce se teme de el și lucrează dreptate îi este primit. 36Cuvântul pe care l‐a trimis copiilor lui Israel, binevestind
10.36
Is. 57.19Ef. 2.14,16,17Col. 1.20
evanghelia păcii prin Isus Hristos (el este
10.36
Mat. 28.18Rom. 10.121 Cor. 15.27Ef. 1.20,221 Pet. 3.22Ap. 17.14
19.16
Domn al tuturor), 37voi înșivă știți vorba aceea care s‐a făcut prin toată Iudeea, începând
10.37
Lc. 4.14
de la Galileea, după botezul pe care l‐a propovăduit Ioan; 38pe Isus din Nazaret, cum
10.38
Lc. 4.184.27Evr. 1.9
Dumnezeu l‐a uns cu Duhul Sfânt și cu putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine și tămăduind pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că
10.38
In. 3.2
Dumnezeu era cu el. 39Și noi
10.39
Cap. 2.20.
suntem martori pentru toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim; pe care l‐au
10.39
Cap. 5.30.
și omorât atârnându‐l pe lemn. 40Pe el Dumnezeu l‐a sculat
10.40
Cap. 2.24.
a treia zi și i‐a dat ca să se arate 41nu
10.41
In. 14.17,22
la tot poporul, ci nouă martorilor care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu, care
10.41
Lc. 24.30,43In. 21.13
am mâncat și am băut împreună cu el după învierea lui dintre cei morți. 42Și ne‐a
10.42
Mat. 28.19,20
poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că
10.42
In. 5.22,27
el este cel rânduit de Dumnezeu Judecător al viilor
10.42
Rom. 14.9,102 Cor. 5.102 Tim. 4.11 Pet. 4.5
și al morților. 43Pentru el mărturisesc toți prorocii că prin numele lui oricine
10.43
Is. 53.11Ier. 31.34Dan. 9.24Mica 7.18Zah. 13.1Mal. 4.2
care crede în el
10.43
Cap. 15.9;
primește iertarea păcatelor. 44Pe când vorbea încă Petru aceste vorbe, Duhul Sfânt a
10.44
Cap. 4.31;
căzut peste toți care ascultau cuvântul. 45Și credincioșii din tăierea împrejur, cei ce au venit cu Petru, s‐au uimit
10.45
Vers. 23.
pentru că
10.45
Cap. 11.18.
darul Sfântului Duh s‐a vărsat și peste Neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47Nu cumva poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca
10.47
Cap. 11.17;
și noi? 48Și a
10.48
1 Cron. 1.17
poruncit ca să fie botezați în
10.48
Cap. 2.38;
numele lui Isus Hristos. Atunci l‐au rugat să rămână câteva zile.

11

Petru își îndreptățește purtarea

111Și apostolii și frații care erau prin Iudeea au auzit că și Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s‐a suit Petru la Ierusalim, cei din tăierea împrejur se întrebau între ei împotriva

11.2
Cap. 10.45.
lui, 3zicând: Ai
11.3
Cap. 10.28.
intrat la bărbați care n‐au tăierea împrejur și
11.3
Gal. 2.12
ai mâncat cu ei. 4Dar Petru a început și le‐a înșiruit toate pe
11.4
Lc. 1.3
rând zicând: 5Eu
11.5
Cap. 10.9, etc.
mă rugam în cetatea Iope și am văzut o vedenie într‐o răpire sufletească: un vas pogorându‐se ca o pânză mare, lăsată jos din cer de patru capete și a venit până la mine; 6în care, când m‐am uitat țintă, deosebeam cu mintea și vedeam cele cu patru picioare ale pământului și fiare și târâtoare și păsările cerului. 7Și am auzit și un glas zicându‐mi: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 8Dar am zis: Cu niciun chip, Doamne, pentru că n‐a intrat niciodată în gura mea ceva spurcat sau necurat. 9Dar un glas a răspuns a doua oară din cer: Ce a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 10Și aceasta s‐a făcut până de trei ori și toate au fost trase iarăși sus în cer. 11Și iată, deodată trei bărbați s‐au înfățișat la casa în care eram noi, fiind trimiși de la Cesarea la mine. 12Și Duhul mi‐a
11.12
In. 16.1315.7
zis să mă duc cu ei neîndoindu‐mă de nimic. Și acești
11.12
Cap. 10.23.
șase frați au venit și ei cu mine și am intrat în casa bărbatului. 13Și
11.13
Cap. 10.30.
ne‐a spus cum a văzut pe înger stând în casa sa și zicând: Trimite la Iope și adu pe Simon care se numește și Petru, 14care îți va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta. 15Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei ca
11.15
Cap. 2.4.
și peste noi la început. 16Și mi‐am adus aminte de Cuvântul Domnului, cum zicea: Ioan
11.16
Mat. 3.11In. 1.26,3319.4
a botezat cu apă dar voi
11.16
Is. 44.3Ioel 2.28
3.18
veți fi botezați cu Duhul Sfânt. 17Dacă deci
11.17
Cap. 15.8, 9.
Dumnezeu le‐a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
11.17
Cap. 10.47.
eram eu ca să pot opri pe Dumnezeu? 18Și când au auzit acestea, s‐au liniștit și au slăvit pe Dumnezeu zicând: Așadar
11.18
Rom. 10.12,13
15.9,16
și Neamurilor a dat Dumnezeu pocăință spre viață.

Barnaba și Saul la Antiohia

19Deci cei

11.19
Cap. 8.1.
împrăștiați din pricina necazului făcut în privința lui Ștefan au străbătut până la Fenicia și Cipru și Antiohia, nevorbind nimănui cuvântul decât numai iudeilor. 20Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și din Cirene, care când au venit în Antiohia, vorbeau și către greci
11.20
Cap. 6.1;
, binevestind pe Domnul Isus. 21Și mâna
11.21
Lc. 1.66
Domnului era cu ei și un mare număr au crezut și s‐au
11.21
Cap. 9.35.
întors la Domnul. 22Și s‐a auzit vorba despre ei la urechile bisericii care este în Ierusalim și au trimis pe Barnaba
11.22
Cap. 9.27.
până la Antiohia, 23care când a venit și a văzut harul lui Dumnezeu, s‐a bucurat și îndemna
11.23
Cap. 13.43;
pe toți să stăruiască cu hotărâre de inimă în Domnul. 24Pentru că el era un bărbat bun și plin
11.24
Cap. 6.5.
de Duhul Sfânt și de credință. Și
11.24
Vers. 21. Cap. 5.14.
destulă gloată a fost adăugată la Domnul. 25Și a ieșit la Tars
11.25
Cap. 9.30.
ca să caute pe Saul. 26Și după ce l‐a găsit, l‐a adus la Antiohia. Și a fost așa: un an întreg ei s‐au adunat împreună cu biserica și au învățat gloată destulă și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia oară în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

27Și în acele zile s‐au pogorât niște proroci

11.27
Cap. 2.17;
de la Ierusalim la Antiohia. 28Și unul dintre ei cu numele Agab
11.28
Cap. 21.10.
s‐a sculat și a însemnat prin Duhul că are să fie o foamete mare peste tot pământul locuit, care s‐a și făcut sub Claudiu. 29Și ucenicii, fiecare după cum se înlesnea, au hotărât să trimită un ajutor
11.29
Rom. 15.261 Cor. 16.12 Cor. 9.1
fraților care locuiesc în Iudeea, 30ceea ce
11.30
Cap. 12.25.
au și făcut, trimițându‐l bătrânilor prin mâna lui Barnaba și Saul.