Sutașul Corneliu
101Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana, 2cucernic
și temător
de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 3El a văzut
lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie. 4Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru. 6El găzduiește la un oarecare Simon
tăbăcarul
, a cărui casă este lângă mare. 7Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el 8și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suit
pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage. 10Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească. 11Și zărește
cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ, 12în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 14Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru că
20.25Deut. 14.3,7Ezec. 4.14
niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat. 15Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: Ce
a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 16Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer. 17Și pe când Petru nu se dumirea în sine ce să fie vedenia pe care a văzut‐o, iată bărbații trimiși de Corneliu, întrebând cu de‐amănuntul de casa lui Simon, au stat la poartă 18și au strigat și au întrebat dacă Simon numit și Petru găzduiește aici. 19Dar pe când Petru se gândea în sine despre vedenie, Duhul i‐a
zis: Iată, te caută trei bărbați. 20Deci scoală‐te
, pogoară‐te și du‐te împreună cu ei fără să te îndoiești de ceva, pentru că eu i‐am trimis. 21Și Petru s‐a pogorât la bărbați și a zis: Iată, eu sunt acela pe care‐l căutați; care este pricina pentru care sunteți aici? 22Iar ei au zis: Corneliu
sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu și cu mărturie
de la tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr‐un înger sfânt ca să trimită să te cheme la casa lui și să audă cuvinte de la tine. 23I‐a chemat deci înăuntru și i‐a găzduit. Și a doua zi s‐a sculat și a ieșit cu ei, și unii dintre frații de la Iope au
venit cu el. 24Și a doua zi au intrat în Cesarea; iar Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele sale și pe prietenii săi de aproape. 25Și când a fost să intre Petru, Corneliu i‐a ieșit înainte, i‐a căzut la picioare și s‐a închinat. 26Dar Petru l‐a ridicat zicând: Scoală‐te
; și eu însumi sunt un om. 27Și pe când vorbea cu el, a intrat și găsește pe mulți care se adunaseră. 28Și a zis către ei: Voi știți că
18.28Gal. 2.12,14
este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină la unul de alt neam; și totuși mie Dumnezeu
mi‐a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29Și de aceea am venit fără să fac împotrivire când au trimis după mine. Întreb deci: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? 30Și Corneliu a zis: Acum patru zile, până la ceasul acesta, mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, și iată un
bărbat în
veșmânt strălucitor a stat înaintea mea. 31Și a zis: Cornelie, rugăciunea
ți‐a fost ascultată și
milosteniile tale au fost aduse aminte înaintea lui Dumnezeu. 32Trimite deci la Iope și cheamă la tine pe Simon, care se numește și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33Îndată deci am trimis la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 34Și Petru a deschis gura și a zis: Cu
adevărat înțeleg că Dumnezeu nu caută la față, 35ci în
orice neam, cel ce se teme de el și lucrează dreptate îi este primit. 36Cuvântul pe care l‐a trimis copiilor lui Israel, binevestind
evanghelia păcii prin Isus Hristos (el este
19.16
Domn al tuturor), 37voi înșivă știți vorba aceea care s‐a făcut prin toată Iudeea, începând
de la Galileea, după botezul pe care l‐a propovăduit Ioan; 38pe Isus din Nazaret, cum
Dumnezeu l‐a uns cu Duhul Sfânt și cu putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine și tămăduind pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că
Dumnezeu era cu el. 39Și noi
suntem martori pentru toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim; pe care l‐au
și omorât atârnându‐l pe lemn. 40Pe el Dumnezeu l‐a sculat
a treia zi și i‐a dat ca să se arate 41nu
la tot poporul, ci nouă martorilor care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu, care
am mâncat și am băut împreună cu el după învierea lui dintre cei morți. 42Și ne‐a
poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că
el este cel rânduit de Dumnezeu Judecător al viilor
și al morților. 43Pentru el mărturisesc toți prorocii că prin numele lui oricine
care crede în el
primește iertarea păcatelor. 44Pe când vorbea încă Petru aceste vorbe, Duhul Sfânt a
căzut peste toți care ascultau cuvântul. 45Și credincioșii din tăierea împrejur, cei ce au venit cu Petru, s‐au uimit
pentru că
darul Sfântului Duh s‐a vărsat și peste Neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47Nu cumva poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca
și noi? 48Și a
poruncit ca să fie botezați în
numele lui Isus Hristos. Atunci l‐au rugat să rămână câteva zile.
Petru își îndreptățește purtarea
111Și apostolii și frații care erau prin Iudeea au auzit că și Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s‐a suit Petru la Ierusalim, cei din tăierea împrejur se întrebau între ei împotriva
lui, 3zicând: Ai
intrat la bărbați care n‐au tăierea împrejur și
ai mâncat cu ei. 4Dar Petru a început și le‐a înșiruit toate pe
rând zicând: 5Eu
mă rugam în cetatea Iope și am văzut o vedenie într‐o răpire sufletească: un vas pogorându‐se ca o pânză mare, lăsată jos din cer de patru capete și a venit până la mine; 6în care, când m‐am uitat țintă, deosebeam cu mintea și vedeam cele cu patru picioare ale pământului și fiare și târâtoare și păsările cerului. 7Și am auzit și un glas zicându‐mi: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 8Dar am zis: Cu niciun chip, Doamne, pentru că n‐a intrat niciodată în gura mea ceva spurcat sau necurat. 9Dar un glas a răspuns a doua oară din cer: Ce a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 10Și aceasta s‐a făcut până de trei ori și toate au fost trase iarăși sus în cer. 11Și iată, deodată trei bărbați s‐au înfățișat la casa în care eram noi, fiind trimiși de la Cesarea la mine. 12Și Duhul mi‐a
zis să mă duc cu ei neîndoindu‐mă de nimic. Și acești
șase frați au venit și ei cu mine și am intrat în casa bărbatului. 13Și
ne‐a spus cum a văzut pe înger stând în casa sa și zicând: Trimite la Iope și adu pe Simon care se numește și Petru, 14care îți va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta. 15Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei ca
și peste noi la început. 16Și mi‐am adus aminte de Cuvântul Domnului, cum zicea: Ioan
a botezat cu apă dar voi
3.18
veți fi botezați cu Duhul Sfânt. 17Dacă deci
Dumnezeu le‐a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
eram eu ca să pot opri pe Dumnezeu? 18Și când au auzit acestea, s‐au liniștit și au slăvit pe Dumnezeu zicând: Așadar
15.9,16
și Neamurilor a dat Dumnezeu pocăință spre viață.
Barnaba și Saul la Antiohia
19Deci cei
împrăștiați din pricina necazului făcut în privința lui Ștefan au străbătut până la Fenicia și Cipru și Antiohia, nevorbind nimănui cuvântul decât numai iudeilor. 20Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și din Cirene, care când au venit în Antiohia, vorbeau și către greci
, binevestind pe Domnul Isus. 21Și mâna
Domnului era cu ei și un mare număr au crezut și s‐au
întors la Domnul. 22Și s‐a auzit vorba despre ei la urechile bisericii care este în Ierusalim și au trimis pe Barnaba
până la Antiohia, 23care când a venit și a văzut harul lui Dumnezeu, s‐a bucurat și îndemna
pe toți să stăruiască cu hotărâre de inimă în Domnul. 24Pentru că el era un bărbat bun și plin
de Duhul Sfânt și de credință. Și
destulă gloată a fost adăugată la Domnul. 25Și a ieșit la Tars
ca să caute pe Saul. 26Și după ce l‐a găsit, l‐a adus la Antiohia. Și a fost așa: un an întreg ei s‐au adunat împreună cu biserica și au învățat gloată destulă și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia oară în Antiohia.
O foamete prorocită de Agab
27Și în acele zile s‐au pogorât niște proroci
de la Ierusalim la Antiohia. 28Și unul dintre ei cu numele Agab
s‐a sculat și a însemnat prin Duhul că are să fie o foamete mare peste tot pământul locuit, care s‐a și făcut sub Claudiu. 29Și ucenicii, fiecare după cum se înlesnea, au hotărât să trimită un ajutor
fraților care locuiesc în Iudeea, 30ceea ce
au și făcut, trimițându‐l bătrânilor prin mâna lui Barnaba și Saul.
Petru izbăvit din temniță
121Și pe vremea aceea Irod împăratul și‐a întins mâinile ca să facă rău la unii din ai bisericii. 2Și a omorât cu sabia pe Iacov, fratele
20.23
lui Ioan. 3Și când a văzut că place iudeilor, a mai adaus să prindă și pe Petru. Și erau zilele
23.15
azimilor. 4Și după ce l‐a prins
l‐a pus în temniță și l‐a dat la patru străji de câte patru ostași, ca să‐l păzească, fiind hotărât ca după Paști să‐l aducă sus înaintea poporului. 5Deci Petru era păzit în temniță și se făcea stăruitor rugăciune către Dumnezeu pentru el din partea bisericii. 6Și când avea de gând Irod să‐l aducă înainte, în noaptea aceea Petru era culcat între doi ostași, legat cu două lanțuri și păzitorii lângă ușă păzeau temnița. 7Și iată un înger al Domnului a stat lângă el și o lumină a strălucit în chilie; și el
a lovit coasta lui Petru și l‐a deșteptat zicând: Scoală‐te degrabă. Și i‐au căzut jos cătușele din mâini. 8Și îngerul i‐a zis: Încinge‐te și pune‐ți sandalele în picioare. Și el a făcut așa. Și i‐a zis: Aruncă‐ți haina pe tine și urmează‐mă. 9Și a ieșit și‐l urma și
nu știa că este adevărat ce se face prin înger, ci i se părea că vede
o vedenie. 10Și după ce au trecut cea dintâi strajă și pe a doua, au venit la poarta de fier care duce în cetate, care
li s‐a deschis de la sine și au ieșit și au trecut înainte printr‐o uliță. Și îndată îngerul s‐a depărtat de la el. 11Și Petru când și‐a venit în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a
6.22Evr. 1.14
trimis pe îngerul său și m‐a
34.22
41.2
97.102 Cor. 1.102 Pet. 2.9
scăpat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor. 12Și când și‐a dat bine seama, a
venit la casa Mariei, mama lui
Ioan, care se numește și Marcu, unde erau destui adunați și se rugau
. 13Și când a bătut la ușa porții, a venit o slujnică cu numele Roda să asculte. 14Și când a cunoscut glasul lui Petru, de bucurie n‐a deschis poarta, ci a alergat înăuntru și a vestit că Petru stă înaintea porții. 15Iar ei au zis către ea: Ești nebună. Dar ea întărea cu stăruință că așa este. Și ei ziceau: Este
îngerul lui. 16Dar Petru stăruia bătând. Și când au deschis, l‐au văzut și au rămas uimiți. 17Dar el, făcându‐le
semn cu mâna ca să tacă, le‐a istorisit cum Domnul l‐a scos din temniță și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și a ieșit și s‐a dus într‐alt loc. 18Și când s‐a făcut ziuă, era nu puțină tulburare între ostași ce s‐a făcut oare Petru. 19Și Irod, după ce l‐a căutat cu stăruință și nu l‐a găsit, a cercetat cu de‐amănuntul pe păzitori și a poruncit să fie duși la moarte. Și s‐a pogorât din Iudeea la Cesarea și a zăbovit acolo.
Moartea lui Irod
20Și Irod era în mare vrăjmășie cu tirienii și sidonienii. Dar ei au venit într‐un gând la el și înduplecând pe Blast, care era peste odaia de culcat a împăratului, cereau pace pentru că țara
lor se hrănea din cea împărătească. 21Și într‐o zi hotărâtă, Irod s‐a îmbrăcat în veșmântul împărătesc și a șezut pe scaunul de judecată și cuvânta către ei. 22Și poporul striga: Glas de Dumnezeu și nu de om. 23Și îndată l‐a
lovit un înger al Domnului pentru că
n‐a dat slavă lui Dumnezeu; și a fost mâncat de viermi și și‐a dat sufletul. 24Iar cuvântul
lui Dumnezeu sporea și se înmulțea. 25Și Barnaba și Saul, după ce și‐au împlinit slujba, s‐au întors din Ierusalim luând
cu ei și pe Ioan
care era numit și Marcu.