Petru își îndreptățește purtarea
111Și apostolii și frații care erau prin Iudeea au auzit că și Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s‐a suit Petru la Ierusalim, cei din tăierea împrejur se întrebau între ei împotriva
lui, 3zicând: Ai
intrat la bărbați care n‐au tăierea împrejur și
ai mâncat cu ei. 4Dar Petru a început și le‐a înșiruit toate pe
rând zicând: 5Eu
mă rugam în cetatea Iope și am văzut o vedenie într‐o răpire sufletească: un vas pogorându‐se ca o pânză mare, lăsată jos din cer de patru capete și a venit până la mine; 6în care, când m‐am uitat țintă, deosebeam cu mintea și vedeam cele cu patru picioare ale pământului și fiare și târâtoare și păsările cerului. 7Și am auzit și un glas zicându‐mi: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 8Dar am zis: Cu niciun chip, Doamne, pentru că n‐a intrat niciodată în gura mea ceva spurcat sau necurat. 9Dar un glas a răspuns a doua oară din cer: Ce a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 10Și aceasta s‐a făcut până de trei ori și toate au fost trase iarăși sus în cer. 11Și iată, deodată trei bărbați s‐au înfățișat la casa în care eram noi, fiind trimiși de la Cesarea la mine. 12Și Duhul mi‐a
zis să mă duc cu ei neîndoindu‐mă de nimic. Și acești
șase frați au venit și ei cu mine și am intrat în casa bărbatului. 13Și
ne‐a spus cum a văzut pe înger stând în casa sa și zicând: Trimite la Iope și adu pe Simon care se numește și Petru, 14care îți va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta. 15Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei ca
și peste noi la început. 16Și mi‐am adus aminte de Cuvântul Domnului, cum zicea: Ioan
a botezat cu apă dar voi
3.18
veți fi botezați cu Duhul Sfânt. 17Dacă deci
Dumnezeu le‐a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
eram eu ca să pot opri pe Dumnezeu? 18Și când au auzit acestea, s‐au liniștit și au slăvit pe Dumnezeu zicând: Așadar
15.9,16
și Neamurilor a dat Dumnezeu pocăință spre viață.
Barnaba și Saul la Antiohia
19Deci cei
împrăștiați din pricina necazului făcut în privința lui Ștefan au străbătut până la Fenicia și Cipru și Antiohia, nevorbind nimănui cuvântul decât numai iudeilor. 20Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și din Cirene, care când au venit în Antiohia, vorbeau și către greci
, binevestind pe Domnul Isus. 21Și mâna
Domnului era cu ei și un mare număr au crezut și s‐au
întors la Domnul. 22Și s‐a auzit vorba despre ei la urechile bisericii care este în Ierusalim și au trimis pe Barnaba
până la Antiohia, 23care când a venit și a văzut harul lui Dumnezeu, s‐a bucurat și îndemna
pe toți să stăruiască cu hotărâre de inimă în Domnul. 24Pentru că el era un bărbat bun și plin
de Duhul Sfânt și de credință. Și
destulă gloată a fost adăugată la Domnul. 25Și a ieșit la Tars
ca să caute pe Saul. 26Și după ce l‐a găsit, l‐a adus la Antiohia. Și a fost așa: un an întreg ei s‐au adunat împreună cu biserica și au învățat gloată destulă și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia oară în Antiohia.
O foamete prorocită de Agab
27Și în acele zile s‐au pogorât niște proroci
de la Ierusalim la Antiohia. 28Și unul dintre ei cu numele Agab
s‐a sculat și a însemnat prin Duhul că are să fie o foamete mare peste tot pământul locuit, care s‐a și făcut sub Claudiu. 29Și ucenicii, fiecare după cum se înlesnea, au hotărât să trimită un ajutor
fraților care locuiesc în Iudeea, 30ceea ce
au și făcut, trimițându‐l bătrânilor prin mâna lui Barnaba și Saul.