Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Petru își îndreptățește purtarea

111Și apostolii și frații care erau prin Iudeea au auzit că și Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s‐a suit Petru la Ierusalim, cei din tăierea împrejur se întrebau între ei împotriva

11.2
Cap. 10.45.
lui, 3zicând: Ai
11.3
Cap. 10.28.
intrat la bărbați care n‐au tăierea împrejur și
11.3
Gal. 2.12
ai mâncat cu ei. 4Dar Petru a început și le‐a înșiruit toate pe
11.4
Lc. 1.3
rând zicând: 5Eu
11.5
Cap. 10.9, etc.
mă rugam în cetatea Iope și am văzut o vedenie într‐o răpire sufletească: un vas pogorându‐se ca o pânză mare, lăsată jos din cer de patru capete și a venit până la mine; 6în care, când m‐am uitat țintă, deosebeam cu mintea și vedeam cele cu patru picioare ale pământului și fiare și târâtoare și păsările cerului. 7Și am auzit și un glas zicându‐mi: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 8Dar am zis: Cu niciun chip, Doamne, pentru că n‐a intrat niciodată în gura mea ceva spurcat sau necurat. 9Dar un glas a răspuns a doua oară din cer: Ce a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 10Și aceasta s‐a făcut până de trei ori și toate au fost trase iarăși sus în cer. 11Și iată, deodată trei bărbați s‐au înfățișat la casa în care eram noi, fiind trimiși de la Cesarea la mine. 12Și Duhul mi‐a
11.12
In. 16.1315.7
zis să mă duc cu ei neîndoindu‐mă de nimic. Și acești
11.12
Cap. 10.23.
șase frați au venit și ei cu mine și am intrat în casa bărbatului. 13Și
11.13
Cap. 10.30.
ne‐a spus cum a văzut pe înger stând în casa sa și zicând: Trimite la Iope și adu pe Simon care se numește și Petru, 14care îți va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta. 15Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei ca
11.15
Cap. 2.4.
și peste noi la început. 16Și mi‐am adus aminte de Cuvântul Domnului, cum zicea: Ioan
11.16
Mat. 3.11In. 1.26,3319.4
a botezat cu apă dar voi
11.16
Is. 44.3Ioel 2.28
3.18
veți fi botezați cu Duhul Sfânt. 17Dacă deci
11.17
Cap. 15.8, 9.
Dumnezeu le‐a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
11.17
Cap. 10.47.
eram eu ca să pot opri pe Dumnezeu? 18Și când au auzit acestea, s‐au liniștit și au slăvit pe Dumnezeu zicând: Așadar
11.18
Rom. 10.12,13
15.9,16
și Neamurilor a dat Dumnezeu pocăință spre viață.

Barnaba și Saul la Antiohia

19Deci cei

11.19
Cap. 8.1.
împrăștiați din pricina necazului făcut în privința lui Ștefan au străbătut până la Fenicia și Cipru și Antiohia, nevorbind nimănui cuvântul decât numai iudeilor. 20Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și din Cirene, care când au venit în Antiohia, vorbeau și către greci
11.20
Cap. 6.1;
, binevestind pe Domnul Isus. 21Și mâna
11.21
Lc. 1.66
Domnului era cu ei și un mare număr au crezut și s‐au
11.21
Cap. 9.35.
întors la Domnul. 22Și s‐a auzit vorba despre ei la urechile bisericii care este în Ierusalim și au trimis pe Barnaba
11.22
Cap. 9.27.
până la Antiohia, 23care când a venit și a văzut harul lui Dumnezeu, s‐a bucurat și îndemna
11.23
Cap. 13.43;
pe toți să stăruiască cu hotărâre de inimă în Domnul. 24Pentru că el era un bărbat bun și plin
11.24
Cap. 6.5.
de Duhul Sfânt și de credință. Și
11.24
Vers. 21. Cap. 5.14.
destulă gloată a fost adăugată la Domnul. 25Și a ieșit la Tars
11.25
Cap. 9.30.
ca să caute pe Saul. 26Și după ce l‐a găsit, l‐a adus la Antiohia. Și a fost așa: un an întreg ei s‐au adunat împreună cu biserica și au învățat gloată destulă și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia oară în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

27Și în acele zile s‐au pogorât niște proroci

11.27
Cap. 2.17;
de la Ierusalim la Antiohia. 28Și unul dintre ei cu numele Agab
11.28
Cap. 21.10.
s‐a sculat și a însemnat prin Duhul că are să fie o foamete mare peste tot pământul locuit, care s‐a și făcut sub Claudiu. 29Și ucenicii, fiecare după cum se înlesnea, au hotărât să trimită un ajutor
11.29
Rom. 15.261 Cor. 16.12 Cor. 9.1
fraților care locuiesc în Iudeea, 30ceea ce
11.30
Cap. 12.25.
au și făcut, trimițându‐l bătrânilor prin mâna lui Barnaba și Saul.

12

Petru izbăvit din temniță

121Și pe vremea aceea Irod împăratul și‐a întins mâinile ca să facă rău la unii din ai bisericii. 2Și a omorât cu sabia pe Iacov, fratele

12.2
Mat. 4.21
20.23
lui Ioan. 3Și când a văzut că place iudeilor, a mai adaus să prindă și pe Petru. Și erau zilele
12.3
Ex. 12.14,15
23.15
azimilor. 4Și după ce l‐a prins
12.4
In. 21.18
l‐a pus în temniță și l‐a dat la patru străji de câte patru ostași, ca să‐l păzească, fiind hotărât ca după Paști să‐l aducă sus înaintea poporului. 5Deci Petru era păzit în temniță și se făcea stăruitor rugăciune către Dumnezeu pentru el din partea bisericii. 6Și când avea de gând Irod să‐l aducă înainte, în noaptea aceea Petru era culcat între doi ostași, legat cu două lanțuri și păzitorii lângă ușă păzeau temnița. 7Și iată un înger al Domnului a stat lângă el și o lumină a strălucit în chilie; și el
12.7
Cap. 5.19.
a lovit coasta lui Petru și l‐a deșteptat zicând: Scoală‐te degrabă. Și i‐au căzut jos cătușele din mâini. 8Și îngerul i‐a zis: Încinge‐te și pune‐ți sandalele în picioare. Și el a făcut așa. Și i‐a zis: Aruncă‐ți haina pe tine și urmează‐mă. 9Și a ieșit și‐l urma și
12.9
Ps. 126.1
nu știa că este adevărat ce se face prin înger, ci i se părea că vede
12.9
Cap. 10.3, 17;
o vedenie. 10Și după ce au trecut cea dintâi strajă și pe a doua, au venit la poarta de fier care duce în cetate, care
12.10
Cap. 16.26.
li s‐a deschis de la sine și au ieșit și au trecut înainte printr‐o uliță. Și îndată îngerul s‐a depărtat de la el. 11Și Petru când și‐a venit în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a
12.11
Ps. 34.7Dan. 3.28
6.22Evr. 1.14
trimis pe îngerul său și m‐a
12.11
Iov 5.19Ps. 33.18,19
34.22
41.2
97.102 Cor. 1.102 Pet. 2.9
scăpat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor. 12Și când și‐a dat bine seama, a
12.12
Cap. 4.23.
venit la casa Mariei, mama lui
12.12
Cap. 15.37.
Ioan, care se numește și Marcu, unde erau destui adunați și se rugau
12.12
Vers. 5.
. 13Și când a bătut la ușa porții, a venit o slujnică cu numele Roda să asculte. 14Și când a cunoscut glasul lui Petru, de bucurie n‐a deschis poarta, ci a alergat înăuntru și a vestit că Petru stă înaintea porții. 15Iar ei au zis către ea: Ești nebună. Dar ea întărea cu stăruință că așa este. Și ei ziceau: Este
12.15
Gen. 48.16Mat. 18.10
îngerul lui. 16Dar Petru stăruia bătând. Și când au deschis, l‐au văzut și au rămas uimiți. 17Dar el, făcându‐le
12.17
Cap. 13.16;
semn cu mâna ca să tacă, le‐a istorisit cum Domnul l‐a scos din temniță și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și a ieșit și s‐a dus într‐alt loc. 18Și când s‐a făcut ziuă, era nu puțină tulburare între ostași ce s‐a făcut oare Petru. 19Și Irod, după ce l‐a căutat cu stăruință și nu l‐a găsit, a cercetat cu de‐amănuntul pe păzitori și a poruncit să fie duși la moarte. Și s‐a pogorât din Iudeea la Cesarea și a zăbovit acolo.

Moartea lui Irod

20Și Irod era în mare vrăjmășie cu tirienii și sidonienii. Dar ei au venit într‐un gând la el și înduplecând pe Blast, care era peste odaia de culcat a împăratului, cereau pace pentru că țara

12.20
1 Reg. 5.9,11Ezec. 27.17
lor se hrănea din cea împărătească. 21Și într‐o zi hotărâtă, Irod s‐a îmbrăcat în veșmântul împărătesc și a șezut pe scaunul de judecată și cuvânta către ei. 22Și poporul striga: Glas de Dumnezeu și nu de om. 23Și îndată l‐a
12.23
1 Sam. 25.382 Sam. 24.17
lovit un înger al Domnului pentru că
12.23
Ps. 115.1
n‐a dat slavă lui Dumnezeu; și a fost mâncat de viermi și și‐a dat sufletul. 24Iar cuvântul
12.24
Is. 55.1119.20Col. 1.6
lui Dumnezeu sporea și se înmulțea. 25Și Barnaba și Saul, după ce și‐au împlinit slujba, s‐au întors din Ierusalim luând
12.25
Cap. 13.5, 13;
cu ei și pe Ioan
12.25
Vers. 12.
care era numit și Marcu.

13

Barnaba și Saul. Elima

131Și în

13.1
Cap. 11.27;
Antiohia, în biserica ce era acolo, erau proroci și învățători, Barnaba
13.1
Cap. 11.22‐26.
și Simeon numit Niger și Luciu
13.1
Rom. 16.21
din Cirene și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul și Saul. 2Și pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Deosebiți‐mi
13.2
Num. 8.1422.21Rom. 1.1Gal. 1.15
2.9
acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea
13.2
Mat. 9.38Rom. 10.15Ef. 3.7,81 Tim. 2.72 Tim. 1.11Evr. 5.4
la care mi i‐am chemat. 3Atunci, după ce au postit
13.3
Cap. 6.6.
și s‐au rugat, și‐au pus mâinile peste ei și le‐au dat drumul. 4Ei dar fiind trimiși afară de Duhul Sfânt, au venit la Seleucia și de acolo au plecat pe apă la Cipru
13.4
Cap. 4.36.
. 5Și când au ajuns la Salamina, au vestit
13.5
Vers. 46.
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau slujitor și pe Ioan
13.5
Cap. 12.25;
. 6Și după ce au străbătut tot ostrovul până la Pafos, au găsit pe un bărbat vrăjitor
13.6
Cap. 8.9.
, un proroc mincinos, un iudeu, al cărui nume era Bar‐Isus, 7care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat priceput. Acesta a chemat la sine pe Barnaba și pe Saul și a căutat cu stăruință să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
13.8
Ex. 7.112 Tim. 3.8
vrăjitorul, căci astfel se tălmăcește numele lui, li s‐a împotrivit, încercând să întoarcă cu desăvârșire pe proconsul de la credință. 9Dar Saul care este chemat și Pavel, fiind plin
13.9
Cap. 4.8.
de Duhul Sfânt, s‐a uitat țintă la el 10și a zis: O tu cel plin de orice înșelăciune și de orice răutate, fiu
13.10
Mat. 13.38In. 8.441 In. 3.8
al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu încetezi de a strâmba căile cele drepte ale Domnului? 11Și acum iată mâna
13.11
Ex. 9.31 Sam. 5.6
Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme anumită. Și îndată a căzut peste el negură și întuneric și umblând împrejur, căuta cine să‐l ducă de mână. 12Atunci proconsulul, când a văzut ce s‐a făcut, a crezut, mirându‐se de învățătura Domnului.

Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei

13Și Pavel și cei cu el au pornit pe mare de la Pafos și au venit la Perga în Pamfilia; și Ioan

13.13
Cap. 15.38.
s‐a despărțit de ei și s‐a întors la Ierusalim. 14Iar ei străbătând de la Perga, au venit la Antiohia Pisidiei și au intrat
13.14
Cap. 16.13;
în sinagogă în ziua Sabatului și au șezut jos. 15Și după
13.15
Lc. 4.16
citirea legii și a prorocilor, mai marii sinagogei au trimis la ei zicând: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt
13.15
Evr. 13.22
de mângâiere pentru popor, vorbiți. 16Și Pavel s‐a sculat și făcând
13.16
Cap. 12.17.
semn cu mâna a zis: Bărbați israeliți și cei ce
13.16
Vers. 26, 42, 43. Cap. 10.35.
vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17Dumnezeul poporului acestuia Israel și‐a
13.17
Deut. 7.6,7
ales pe părinții noștri și a înălțat poporul
13.17
Ex. 1.1Ps. 105.23,24
când au stat vremelnic în țara Egiptului, și
13.17
Ex. 6.6
13.14,16
i‐a scos cu braț înalt din el. 18Și vreme
13.18
Ex. 16.35Num. 14.33,34Ps. 95.9,10
cam de patruzeci de ani a suferit apucăturile lor în pustie. 19Și după ce a nimicit
13.19
Deut. 7.1
șapte neamuri în țara Canaan, le‐a
13.19
Ios. 14.1,2Ps. 78.55
împărțit lor spre moștenire țara acelora, vreme cam de patru sute cincizeci de ani. 20Și după acestea le‐a
13.20
Jud. 2.16
dat judecători până la
13.20
1 Sam. 3.20
Samuel prorocul. 21Și după aceea
13.21
1 Sam. 8.5
10.1
au cerut un împărat și Dumnezeu le‐a dat pe Saul, fiul lui Chis, bărbat din seminția lui Beniamin, patruzeci de ani. 22Și după ce l‐a înlăturat
13.22
1 Sam. 15.23,26,28
16.1Osea 13.11
, le‐a
13.22
1 Sam. 16.132 Sam. 2.4
5.3
ridicat ca împărat pe David, căruia i‐a și zis mărturisind: Am
13.22
Ps. 89.20
găsit pe David, fiul lui Iese, bărbat
13.22
1 Sam. 13.14
după inima mea, care va face toate voile mele. 23Din
13.23
Is. 11.1Lc. 1.32,69Rom. 1.3
sămânța acestui om Dumnezeu după făgăduință
13.23
2 Sam. 7.12Ps. 132.11
a adus lui Israel un Mântuitor
13.23
Mat. 1.21Rom. 11.26
, pe Isus, 24după ce
13.24
Mat. 3.1Lc. 3.3
Ioan a propovăduit înainte de venirea lui botezul pocăinței la tot poporul lui Israel. 25Și pe când Ioan își sfârșea alergarea, zicea: Ce
13.25
Mat. 3.11Mc. 1.7Lc. 3.16In. 1.20,27
socotiți că sunt eu? Nu sunt eu acela; ci iată vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să‐i dezleg încălțămintea picioarelor. 26Bărbați frați, copii ai neamului lui Avraam și cei ce sunt între voi temători de Dumnezeu, nouă
13.26
Mat. 10.6Lc. 24.47
ni s‐a trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai marii lor, fiindcă nu l‐au cunoscut
13.27
Lc. 23.341 Cor. 2.8
pe el nici glasurile prorocilor care
13.27
Vers. 14, 15. Cap. 15.21.
se citesc în fiecare Sabat, le‐au împlinit
13.27
Lc. 24.20,44
judecându‐l 28și deși
13.28
Mat. 27.22Mc. 15.13,14Lc. 23.21,22In. 19.6,15
n‐au găsit nicio vină de moarte în el, totuși
13.28
Cap. 3.13, 14.
au cerut de la Pilat ca el să fie ucis. 29Și
13.29
Lc. 18.31
24.44In. 19.28,30,36,37
când au săvârșit toate cele scrise despre el, l‐au luat jos
13.29
Mat. 27.59Mc. 15.46Lc. 23.53In. 19.38
de pe lemn și l‐au pus într‐un mormânt. 30Dar
13.30
Mat. 28.65.30
Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți; 31și el
13.31
Mat. 28.161 Cor. 15.5‐7
a fost văzut mai multe zile de cei ce s‐au suit împreună cu el din
13.31
Cap. 1.11.
Galileea la Ierusalim, care
13.31
Cap. 1.8;
acum sunt martorii lui la popor. 32Și noi vă binevestim vouă făgăduința
13.32
Gen. 3.15
12.3
22.18Rom. 4.13Gal. 3.16
făcută către părinți, 33că Dumnezeu a împlinit‐o pentru copiii noștri, înviind pe Isus, după cum și este scris în psalmul al doilea: Tu
13.33
Ps. 2.7Evr. 1.5
5.5
ești Fiul meu, eu astăzi te‐am născut. 34Dar că l‐a înviat dintre cei morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a zis astfel: Vă voi
13.34
Is. 55.3
da binecuvântările cele cuvioase și de crezut ale lui David. 35De aceea și în altul zice: Nu
13.35
Ps. 16.10
vei da pe Cel Cuvios al tău să vadă putrezire. 36Căci David, după ce a slujit neamului său, prin sfatul lui Dumnezeu, a adormit
13.36
1 Reg. 2.10
și a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezire. 37Dar acela pe care Dumnezeu l‐a sculat n‐a văzut putrezire. 38Deci să vă fie cunoscut bărbați frați, că prin acesta
13.38
Ier. 31.34Dan. 9.24Lc. 24.471 In. 2.12
vi se vestește iertarea păcatelor 39și prin el
13.39
Is. 53.11Rom. 3.28
8.3Evr. 7.19
oricine crede este îndreptățit de toate de care n‐ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise. 40Deci luați aminte să nu vină peste voi ce s‐a zis în proroci
13.40
Is. 29.14Hab. 1.5
: 41Vedeți, disprețuitorilor, și mirați‐vă, și pieriți, căci eu lucrez o lucrare în zilele voastre, lucrare pe care n‐o veți crede dacă v‐o spune cineva.

Prigonirile iudeilor

42Și pe când ieșeau ei afară, îi rugau ca să li se vorbească vorbele acestea în Sabatul următor. 43Și după ce s‐a risipit sinagoga, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au urmat pe Pavel și Barnaba, care vorbind către ei îi

13.43
Cap. 11.23;
îndemnau să stăruiască în harul
13.43
Tit 2.11Evr. 12.151 Pet. 5.12
lui Dumnezeu. 44Și în Sabatul viitor mai toată cetatea s‐a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 45Dar când au văzut iudeii gloatele, s‐au umplut de pizmă și se împotriveau la cele vorbite
13.45
Cap. 18.6.
de Pavel și huleau. 46Și Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală și au zis: Era de trebuință
13.46
Mat. 10.6Rom. 1.16
ca vouă să vi se vorbească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar
13.46
Ex. 32.10Deut. 32.21Is. 55.5Mat. 21.43Rom. 10.19
fiindcă îl lepădați și nu vă judecați pe voi înșivă vrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem
13.46
Cap. 18.6;
la Neamuri. 47Căci așa ne‐a poruncit Domnul zicând: Te‐am
13.47
Is. 42.6
49.6Lc. 2.32
pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului. 48Și când au auzit Neamurile, se bucurau și slăveau Cuvântul Domnului și
13.48
Cap. 2.47.
câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut. 49Și Cuvântul Domnului se împrăștia prin tot ținutul. 50Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice, pe cele alese și pe bărbații de frunte ai cetății și au stârnit
13.50
2 Tim. 3.11
o prigonire împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‐au scos afară din hotarele lor. 51Iar ei
13.51
Mat. 10.14Mc. 6.11Lc. 9.5
au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au venit la Iconia. 52Și ucenicii erau plini
13.52
Mat. 5.12In. 16.22
de bucurie și de Duhul Sfânt.