Barnaba și Saul. Elima
131Și în
14.26
15.35
Antiohia, în biserica ce era acolo, erau proroci și învățători, Barnaba
și Simeon numit Niger și Luciu
din Cirene și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul și Saul. 2Și pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Deosebiți‐mi
2.9
acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea
la care mi i‐am chemat. 3Atunci, după ce au postit
și s‐au rugat, și‐au pus mâinile peste ei și le‐au dat drumul. 4Ei dar fiind trimiși afară de Duhul Sfânt, au venit la Seleucia și de acolo au plecat pe apă la Cipru
. 5Și când au ajuns la Salamina, au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau slujitor și pe Ioan
15.37
. 6Și după ce au străbătut tot ostrovul până la Pafos, au găsit pe un bărbat vrăjitor
, un proroc mincinos, un iudeu, al cărui nume era Bar‐Isus, 7care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat priceput. Acesta a chemat la sine pe Barnaba și pe Saul și a căutat cu stăruință să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
vrăjitorul, căci astfel se tălmăcește numele lui, li s‐a împotrivit, încercând să întoarcă cu desăvârșire pe proconsul de la credință. 9Dar Saul care este chemat și Pavel, fiind plin
de Duhul Sfânt, s‐a uitat țintă la el 10și a zis: O tu cel plin de orice înșelăciune și de orice răutate, fiu
al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu încetezi de a strâmba căile cele drepte ale Domnului? 11Și acum iată mâna
Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme anumită. Și îndată a căzut peste el negură și întuneric și umblând împrejur, căuta cine să‐l ducă de mână. 12Atunci proconsulul, când a văzut ce s‐a făcut, a crezut, mirându‐se de învățătura Domnului.
Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei
13Și Pavel și cei cu el au pornit pe mare de la Pafos și au venit la Perga în Pamfilia; și Ioan
s‐a despărțit de ei și s‐a întors la Ierusalim. 14Iar ei străbătând de la Perga, au venit la Antiohia Pisidiei și au intrat
17.2
18.4
în sinagogă în ziua Sabatului și au șezut jos. 15Și după
citirea legii și a prorocilor, mai marii sinagogei au trimis la ei zicând: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt
de mângâiere pentru popor, vorbiți. 16Și Pavel s‐a sculat și făcând
semn cu mâna a zis: Bărbați israeliți și cei ce
vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17Dumnezeul poporului acestuia Israel și‐a
ales pe părinții noștri și a înălțat poporul
când au stat vremelnic în țara Egiptului, și
13.14,16
i‐a scos cu braț înalt din el. 18Și vreme
cam de patruzeci de ani a suferit apucăturile lor în pustie. 19Și după ce a nimicit
șapte neamuri în țara Canaan, le‐a
împărțit lor spre moștenire țara acelora, vreme cam de patru sute cincizeci de ani. 20Și după acestea le‐a
dat judecători până la
Samuel prorocul. 21Și după aceea
10.1
au cerut un împărat și Dumnezeu le‐a dat pe Saul, fiul lui Chis, bărbat din seminția lui Beniamin, patruzeci de ani. 22Și după ce l‐a înlăturat
16.1Osea 13.11
, le‐a
5.3
ridicat ca împărat pe David, căruia i‐a și zis mărturisind: Am
găsit pe David, fiul lui Iese, bărbat
după inima mea, care va face toate voile mele. 23Din
sămânța acestui om Dumnezeu după făgăduință
a adus lui Israel un Mântuitor
, pe Isus, 24după ce
Ioan a propovăduit înainte de venirea lui botezul pocăinței la tot poporul lui Israel. 25Și pe când Ioan își sfârșea alergarea, zicea: Ce
socotiți că sunt eu? Nu sunt eu acela; ci iată vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să‐i dezleg încălțămintea picioarelor. 26Bărbați frați, copii ai neamului lui Avraam și cei ce sunt între voi temători de Dumnezeu, nouă
ni s‐a trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai marii lor, fiindcă nu l‐au cunoscut
pe el nici glasurile prorocilor care
se citesc în fiecare Sabat, le‐au împlinit
judecându‐l 28și deși
n‐au găsit nicio vină de moarte în el, totuși
au cerut de la Pilat ca el să fie ucis. 29Și
24.44In. 19.28,30,36,37
când au săvârșit toate cele scrise despre el, l‐au luat jos
de pe lemn și l‐au pus într‐un mormânt. 30Dar
Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți; 31și el
a fost văzut mai multe zile de cei ce s‐au suit împreună cu el din
Galileea la Ierusalim, care
2.32
3.15
5.32
acum sunt martorii lui la popor. 32Și noi vă binevestim vouă făgăduința
12.3
22.18Rom. 4.13Gal. 3.16
făcută către părinți, 33că Dumnezeu a împlinit‐o pentru copiii noștri, înviind pe Isus, după cum și este scris în psalmul al doilea: Tu
5.5
ești Fiul meu, eu astăzi te‐am născut. 34Dar că l‐a înviat dintre cei morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a zis astfel: Vă voi
da binecuvântările cele cuvioase și de crezut ale lui David. 35De aceea și în altul zice: Nu
vei da pe Cel Cuvios al tău să vadă putrezire. 36Căci David, după ce a slujit neamului său, prin sfatul lui Dumnezeu, a adormit
și a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezire. 37Dar acela pe care Dumnezeu l‐a sculat n‐a văzut putrezire. 38Deci să vă fie cunoscut bărbați frați, că prin acesta
vi se vestește iertarea păcatelor 39și prin el
8.3Evr. 7.19
oricine crede este îndreptățit de toate de care n‐ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise. 40Deci luați aminte să nu vină peste voi ce s‐a zis în proroci
: 41Vedeți, disprețuitorilor, și mirați‐vă, și pieriți, căci eu lucrez o lucrare în zilele voastre, lucrare pe care n‐o veți crede dacă v‐o spune cineva.
Prigonirile iudeilor
42Și pe când ieșeau ei afară, îi rugau ca să li se vorbească vorbele acestea în Sabatul următor. 43Și după ce s‐a risipit sinagoga, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au urmat pe Pavel și Barnaba, care vorbind către ei îi
14.22
îndemnau să stăruiască în harul
lui Dumnezeu. 44Și în Sabatul viitor mai toată cetatea s‐a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 45Dar când au văzut iudeii gloatele, s‐au umplut de pizmă și se împotriveau la cele vorbite
1 Pet. 4.4Iuda 10
de Pavel și huleau. 46Și Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală și au zis: Era de trebuință
ca vouă să vi se vorbească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar
fiindcă îl lepădați și nu vă judecați pe voi înșivă vrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem
28.28
la Neamuri. 47Căci așa ne‐a poruncit Domnul zicând: Te‐am
49.6Lc. 2.32
pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului. 48Și când au auzit Neamurile, se bucurau și slăveau Cuvântul Domnului și
câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut. 49Și Cuvântul Domnului se împrăștia prin tot ținutul. 50Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice, pe cele alese și pe bărbații de frunte ai cetății și au stârnit
o prigonire împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‐au scos afară din hotarele lor. 51Iar ei
au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au venit la Iconia. 52Și ucenicii erau plini
de bucurie și de Duhul Sfânt.