Petru izbăvit din temniță
121Și pe vremea aceea Irod împăratul și‐a întins mâinile ca să facă rău la unii din ai bisericii. 2Și a omorât cu sabia pe Iacov, fratele
20.23
lui Ioan. 3Și când a văzut că place iudeilor, a mai adaus să prindă și pe Petru. Și erau zilele
23.15
azimilor. 4Și după ce l‐a prins
l‐a pus în temniță și l‐a dat la patru străji de câte patru ostași, ca să‐l păzească, fiind hotărât ca după Paști să‐l aducă sus înaintea poporului. 5Deci Petru era păzit în temniță și se făcea stăruitor rugăciune către Dumnezeu pentru el din partea bisericii. 6Și când avea de gând Irod să‐l aducă înainte, în noaptea aceea Petru era culcat între doi ostași, legat cu două lanțuri și păzitorii lângă ușă păzeau temnița. 7Și iată un înger al Domnului a stat lângă el și o lumină a strălucit în chilie; și el
a lovit coasta lui Petru și l‐a deșteptat zicând: Scoală‐te degrabă. Și i‐au căzut jos cătușele din mâini. 8Și îngerul i‐a zis: Încinge‐te și pune‐ți sandalele în picioare. Și el a făcut așa. Și i‐a zis: Aruncă‐ți haina pe tine și urmează‐mă. 9Și a ieșit și‐l urma și
nu știa că este adevărat ce se face prin înger, ci i se părea că vede
o vedenie. 10Și după ce au trecut cea dintâi strajă și pe a doua, au venit la poarta de fier care duce în cetate, care
li s‐a deschis de la sine și au ieșit și au trecut înainte printr‐o uliță. Și îndată îngerul s‐a depărtat de la el. 11Și Petru când și‐a venit în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a
6.22Evr. 1.14
trimis pe îngerul său și m‐a
34.22
41.2
97.102 Cor. 1.102 Pet. 2.9
scăpat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor. 12Și când și‐a dat bine seama, a
venit la casa Mariei, mama lui
Ioan, care se numește și Marcu, unde erau destui adunați și se rugau
. 13Și când a bătut la ușa porții, a venit o slujnică cu numele Roda să asculte. 14Și când a cunoscut glasul lui Petru, de bucurie n‐a deschis poarta, ci a alergat înăuntru și a vestit că Petru stă înaintea porții. 15Iar ei au zis către ea: Ești nebună. Dar ea întărea cu stăruință că așa este. Și ei ziceau: Este
îngerul lui. 16Dar Petru stăruia bătând. Și când au deschis, l‐au văzut și au rămas uimiți. 17Dar el, făcându‐le
semn cu mâna ca să tacă, le‐a istorisit cum Domnul l‐a scos din temniță și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și a ieșit și s‐a dus într‐alt loc. 18Și când s‐a făcut ziuă, era nu puțină tulburare între ostași ce s‐a făcut oare Petru. 19Și Irod, după ce l‐a căutat cu stăruință și nu l‐a găsit, a cercetat cu de‐amănuntul pe păzitori și a poruncit să fie duși la moarte. Și s‐a pogorât din Iudeea la Cesarea și a zăbovit acolo.
Moartea lui Irod
20Și Irod era în mare vrăjmășie cu tirienii și sidonienii. Dar ei au venit într‐un gând la el și înduplecând pe Blast, care era peste odaia de culcat a împăratului, cereau pace pentru că țara
lor se hrănea din cea împărătească. 21Și într‐o zi hotărâtă, Irod s‐a îmbrăcat în veșmântul împărătesc și a șezut pe scaunul de judecată și cuvânta către ei. 22Și poporul striga: Glas de Dumnezeu și nu de om. 23Și îndată l‐a
lovit un înger al Domnului pentru că
n‐a dat slavă lui Dumnezeu; și a fost mâncat de viermi și și‐a dat sufletul. 24Iar cuvântul
lui Dumnezeu sporea și se înmulțea. 25Și Barnaba și Saul, după ce și‐au împlinit slujba, s‐au întors din Ierusalim luând
cu ei și pe Ioan
care era numit și Marcu.
Barnaba și Saul. Elima
131Și în
Antiohia, în biserica ce era acolo, erau proroci și învățători, Barnaba
și Simeon numit Niger și Luciu
din Cirene și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul și Saul. 2Și pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Deosebiți‐mi
2.9
acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea
la care mi i‐am chemat. 3Atunci, după ce au postit
și s‐au rugat, și‐au pus mâinile peste ei și le‐au dat drumul. 4Ei dar fiind trimiși afară de Duhul Sfânt, au venit la Seleucia și de acolo au plecat pe apă la Cipru
. 5Și când au ajuns la Salamina, au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau slujitor și pe Ioan
. 6Și după ce au străbătut tot ostrovul până la Pafos, au găsit pe un bărbat vrăjitor
, un proroc mincinos, un iudeu, al cărui nume era Bar‐Isus, 7care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat priceput. Acesta a chemat la sine pe Barnaba și pe Saul și a căutat cu stăruință să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
vrăjitorul, căci astfel se tălmăcește numele lui, li s‐a împotrivit, încercând să întoarcă cu desăvârșire pe proconsul de la credință. 9Dar Saul care este chemat și Pavel, fiind plin
de Duhul Sfânt, s‐a uitat țintă la el 10și a zis: O tu cel plin de orice înșelăciune și de orice răutate, fiu
al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu încetezi de a strâmba căile cele drepte ale Domnului? 11Și acum iată mâna
Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme anumită. Și îndată a căzut peste el negură și întuneric și umblând împrejur, căuta cine să‐l ducă de mână. 12Atunci proconsulul, când a văzut ce s‐a făcut, a crezut, mirându‐se de învățătura Domnului.
Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei
13Și Pavel și cei cu el au pornit pe mare de la Pafos și au venit la Perga în Pamfilia; și Ioan
s‐a despărțit de ei și s‐a întors la Ierusalim. 14Iar ei străbătând de la Perga, au venit la Antiohia Pisidiei și au intrat
în sinagogă în ziua Sabatului și au șezut jos. 15Și după
citirea legii și a prorocilor, mai marii sinagogei au trimis la ei zicând: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt
de mângâiere pentru popor, vorbiți. 16Și Pavel s‐a sculat și făcând
semn cu mâna a zis: Bărbați israeliți și cei ce
vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17Dumnezeul poporului acestuia Israel și‐a
ales pe părinții noștri și a înălțat poporul
când au stat vremelnic în țara Egiptului, și
13.14,16
i‐a scos cu braț înalt din el. 18Și vreme
cam de patruzeci de ani a suferit apucăturile lor în pustie. 19Și după ce a nimicit
șapte neamuri în țara Canaan, le‐a
împărțit lor spre moștenire țara acelora, vreme cam de patru sute cincizeci de ani. 20Și după acestea le‐a
dat judecători până la
Samuel prorocul. 21Și după aceea
10.1
au cerut un împărat și Dumnezeu le‐a dat pe Saul, fiul lui Chis, bărbat din seminția lui Beniamin, patruzeci de ani. 22Și după ce l‐a înlăturat
16.1Osea 13.11
, le‐a
5.3
ridicat ca împărat pe David, căruia i‐a și zis mărturisind: Am
găsit pe David, fiul lui Iese, bărbat
după inima mea, care va face toate voile mele. 23Din
sămânța acestui om Dumnezeu după făgăduință
a adus lui Israel un Mântuitor
, pe Isus, 24după ce
Ioan a propovăduit înainte de venirea lui botezul pocăinței la tot poporul lui Israel. 25Și pe când Ioan își sfârșea alergarea, zicea: Ce
socotiți că sunt eu? Nu sunt eu acela; ci iată vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să‐i dezleg încălțămintea picioarelor. 26Bărbați frați, copii ai neamului lui Avraam și cei ce sunt între voi temători de Dumnezeu, nouă
ni s‐a trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai marii lor, fiindcă nu l‐au cunoscut
pe el nici glasurile prorocilor care
se citesc în fiecare Sabat, le‐au împlinit
judecându‐l 28și deși
n‐au găsit nicio vină de moarte în el, totuși
au cerut de la Pilat ca el să fie ucis. 29Și
24.44In. 19.28,30,36,37
când au săvârșit toate cele scrise despre el, l‐au luat jos
de pe lemn și l‐au pus într‐un mormânt. 30Dar
Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți; 31și el
a fost văzut mai multe zile de cei ce s‐au suit împreună cu el din
Galileea la Ierusalim, care
acum sunt martorii lui la popor. 32Și noi vă binevestim vouă făgăduința
12.3
22.18Rom. 4.13Gal. 3.16
făcută către părinți, 33că Dumnezeu a împlinit‐o pentru copiii noștri, înviind pe Isus, după cum și este scris în psalmul al doilea: Tu
5.5
ești Fiul meu, eu astăzi te‐am născut. 34Dar că l‐a înviat dintre cei morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a zis astfel: Vă voi
da binecuvântările cele cuvioase și de crezut ale lui David. 35De aceea și în altul zice: Nu
vei da pe Cel Cuvios al tău să vadă putrezire. 36Căci David, după ce a slujit neamului său, prin sfatul lui Dumnezeu, a adormit
și a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezire. 37Dar acela pe care Dumnezeu l‐a sculat n‐a văzut putrezire. 38Deci să vă fie cunoscut bărbați frați, că prin acesta
vi se vestește iertarea păcatelor 39și prin el
8.3Evr. 7.19
oricine crede este îndreptățit de toate de care n‐ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise. 40Deci luați aminte să nu vină peste voi ce s‐a zis în proroci
: 41Vedeți, disprețuitorilor, și mirați‐vă, și pieriți, căci eu lucrez o lucrare în zilele voastre, lucrare pe care n‐o veți crede dacă v‐o spune cineva.
Prigonirile iudeilor
42Și pe când ieșeau ei afară, îi rugau ca să li se vorbească vorbele acestea în Sabatul următor. 43Și după ce s‐a risipit sinagoga, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au urmat pe Pavel și Barnaba, care vorbind către ei îi
îndemnau să stăruiască în harul
lui Dumnezeu. 44Și în Sabatul viitor mai toată cetatea s‐a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 45Dar când au văzut iudeii gloatele, s‐au umplut de pizmă și se împotriveau la cele vorbite
de Pavel și huleau. 46Și Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală și au zis: Era de trebuință
ca vouă să vi se vorbească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar
fiindcă îl lepădați și nu vă judecați pe voi înșivă vrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem
la Neamuri. 47Căci așa ne‐a poruncit Domnul zicând: Te‐am
49.6Lc. 2.32
pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului. 48Și când au auzit Neamurile, se bucurau și slăveau Cuvântul Domnului și
câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut. 49Și Cuvântul Domnului se împrăștia prin tot ținutul. 50Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice, pe cele alese și pe bărbații de frunte ai cetății și au stârnit
o prigonire împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‐au scos afară din hotarele lor. 51Iar ei
au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au venit la Iconia. 52Și ucenicii erau plini
de bucurie și de Duhul Sfânt.
Pavel în Iconia
141Și a fost așa: în Iconia au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit astfel încât a crezut o mare mulțime de iudei și greci. 2Dar iudeii care erau neînduplecați au întărâtat și înrăutățit sufletele Neamurilor împotriva fraților. 3Deci au rămas destulă vreme acolo vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care
mărturisea pentru cuvântul harului său, dând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Dar mulțimea cetății s‐a dezbinat și unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii
. 5Și când s‐a făcut o pornire a Neamurilor și a iudeilor cu mai marii lor, ca să‐i
înfrunte rușinos și să‐i omoare cu pietre, 6ei și‐au dat bine seama și au fugit
în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe și în împrejurime. 7Și acolo vesteau evanghelia.
Vindecarea unui olog
8Și în
Listra sta jos un bărbat neputincios de picioare, olog din pântecele mamei lui, care niciodată nu umblase. 9Acesta asculta pe Pavel vorbind; care uitându‐se țintă la el și văzând
9.28,29
că are credință ca să fie vindecat, 10a zis cu glas tare: Scoală‐te
drept pe picioarele tale. Și el a făcut o săritură și umbla. 11Iar gloatele, când au văzut ce a făcut Pavel, și‐au ridicat glasul în limba licaoniană zicând: Dumnezeii
s‐au coborât la noi în asemănarea oamenilor. 12Și numeau pe Barnaba Jupiter, iar pe Pavel Mercur, fiindcă el mânuia cuvântul. 13Iar preotul lui Jupiter, al cărui Templu este înaintea cetății, a adus tauri și cununi la porți și voia
să înjunghie jertfă cu gloatele. 14Și când au auzit apostolii Barnaba și Pavel și‐au
sfâșiat veșmintele și s‐au repezit în gloată strigând 15și zicând: Bărbați, pentru ce
faceți acestea? Și noi suntem
oameni de aceeași fire cu voi și vă aducem vestea bună ca să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni
la
Dumnezeul cel viu care
146.6Ap. 14.7
a făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele: 16care
în neamurile trecute a îngăduit toate Neamurile ca să meargă pe căile lor. 17Totuși
nu s‐a lăsat pe sine însuși fără martor, întrucât a lucrat binele și v‐a dat
28.12Iov 5.10Ps. 65.10
68.9
147.8Ier. 14.22Mat. 5.45
din cer ploi și vremuri roditoare, umplându‐vă inimile de hrană și veselie. 18Și zicând acestea, abia au oprit gloatele ca să nu le înjunghie jertfă.
Pavel în Derbe și Antiohia
19Dar au sosit niște iudei de la
Antiohia și Iconia și după ce au înduplecat gloatele și au aruncat
cu pietre în Pavel, îl târau afară din cetate socotind că este mort. 20Și după ce l‐au înconjurat ucenicii, s‐a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba la Derbe. 21Și după ce au vestit evanghelia în cetatea aceea și
au făcut destui ucenici, s‐au întors la Listra și la Iconia și la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‐i
să stăruiască în credință și că prin multe necazuri trebuie
16.24Lc. 22.28,29Rom. 8.172 Tim. 2.11,12
3.12
să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. 23Și după ce le‐au
rânduit prezbiteri în fiecare biserică și s‐au rugat cu postiri, i‐au încredințat Domnului, în care crezuseră. 24Și au străbătut Pisidia și au venit la Pamfilia 25și după ce au vorbit cuvântul în Perga, s‐au pogorât la Atalia, 26și
de acolo au plecat pe apă la Antiohia, de unde fuseseră încredințați
harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27Și când au ajuns și au adunat biserica, au
vestit toate câte făcuse Dumnezeu cu ei și că a deschis
Neamurilor o ușă de credință. 28Și au zăbovit acolo nu puțină vreme cu ucenicii.