Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
13

Barnaba și Saul. Elima

131Și în

13.1
Cap. 11.27;
Antiohia, în biserica ce era acolo, erau proroci și învățători, Barnaba
13.1
Cap. 11.22‐26.
și Simeon numit Niger și Luciu
13.1
Rom. 16.21
din Cirene și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul și Saul. 2Și pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Deosebiți‐mi
13.2
Num. 8.1422.21Rom. 1.1Gal. 1.15
2.9
acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea
13.2
Mat. 9.38Rom. 10.15Ef. 3.7,81 Tim. 2.72 Tim. 1.11Evr. 5.4
la care mi i‐am chemat. 3Atunci, după ce au postit
13.3
Cap. 6.6.
și s‐au rugat, și‐au pus mâinile peste ei și le‐au dat drumul. 4Ei dar fiind trimiși afară de Duhul Sfânt, au venit la Seleucia și de acolo au plecat pe apă la Cipru
13.4
Cap. 4.36.
. 5Și când au ajuns la Salamina, au vestit
13.5
Vers. 46.
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau slujitor și pe Ioan
13.5
Cap. 12.25;
. 6Și după ce au străbătut tot ostrovul până la Pafos, au găsit pe un bărbat vrăjitor
13.6
Cap. 8.9.
, un proroc mincinos, un iudeu, al cărui nume era Bar‐Isus, 7care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat priceput. Acesta a chemat la sine pe Barnaba și pe Saul și a căutat cu stăruință să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
13.8
Ex. 7.112 Tim. 3.8
vrăjitorul, căci astfel se tălmăcește numele lui, li s‐a împotrivit, încercând să întoarcă cu desăvârșire pe proconsul de la credință. 9Dar Saul care este chemat și Pavel, fiind plin
13.9
Cap. 4.8.
de Duhul Sfânt, s‐a uitat țintă la el 10și a zis: O tu cel plin de orice înșelăciune și de orice răutate, fiu
13.10
Mat. 13.38In. 8.441 In. 3.8
al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu încetezi de a strâmba căile cele drepte ale Domnului? 11Și acum iată mâna
13.11
Ex. 9.31 Sam. 5.6
Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme anumită. Și îndată a căzut peste el negură și întuneric și umblând împrejur, căuta cine să‐l ducă de mână. 12Atunci proconsulul, când a văzut ce s‐a făcut, a crezut, mirându‐se de învățătura Domnului.

Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei

13Și Pavel și cei cu el au pornit pe mare de la Pafos și au venit la Perga în Pamfilia; și Ioan

13.13
Cap. 15.38.
s‐a despărțit de ei și s‐a întors la Ierusalim. 14Iar ei străbătând de la Perga, au venit la Antiohia Pisidiei și au intrat
13.14
Cap. 16.13;
în sinagogă în ziua Sabatului și au șezut jos. 15Și după
13.15
Lc. 4.16
citirea legii și a prorocilor, mai marii sinagogei au trimis la ei zicând: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt
13.15
Evr. 13.22
de mângâiere pentru popor, vorbiți. 16Și Pavel s‐a sculat și făcând
13.16
Cap. 12.17.
semn cu mâna a zis: Bărbați israeliți și cei ce
13.16
Vers. 26, 42, 43. Cap. 10.35.
vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17Dumnezeul poporului acestuia Israel și‐a
13.17
Deut. 7.6,7
ales pe părinții noștri și a înălțat poporul
13.17
Ex. 1.1Ps. 105.23,24
când au stat vremelnic în țara Egiptului, și
13.17
Ex. 6.6
13.14,16
i‐a scos cu braț înalt din el. 18Și vreme
13.18
Ex. 16.35Num. 14.33,34Ps. 95.9,10
cam de patruzeci de ani a suferit apucăturile lor în pustie. 19Și după ce a nimicit
13.19
Deut. 7.1
șapte neamuri în țara Canaan, le‐a
13.19
Ios. 14.1,2Ps. 78.55
împărțit lor spre moștenire țara acelora, vreme cam de patru sute cincizeci de ani. 20Și după acestea le‐a
13.20
Jud. 2.16
dat judecători până la
13.20
1 Sam. 3.20
Samuel prorocul. 21Și după aceea
13.21
1 Sam. 8.5
10.1
au cerut un împărat și Dumnezeu le‐a dat pe Saul, fiul lui Chis, bărbat din seminția lui Beniamin, patruzeci de ani. 22Și după ce l‐a înlăturat
13.22
1 Sam. 15.23,26,28
16.1Osea 13.11
, le‐a
13.22
1 Sam. 16.132 Sam. 2.4
5.3
ridicat ca împărat pe David, căruia i‐a și zis mărturisind: Am
13.22
Ps. 89.20
găsit pe David, fiul lui Iese, bărbat
13.22
1 Sam. 13.14
după inima mea, care va face toate voile mele. 23Din
13.23
Is. 11.1Lc. 1.32,69Rom. 1.3
sămânța acestui om Dumnezeu după făgăduință
13.23
2 Sam. 7.12Ps. 132.11
a adus lui Israel un Mântuitor
13.23
Mat. 1.21Rom. 11.26
, pe Isus, 24după ce
13.24
Mat. 3.1Lc. 3.3
Ioan a propovăduit înainte de venirea lui botezul pocăinței la tot poporul lui Israel. 25Și pe când Ioan își sfârșea alergarea, zicea: Ce
13.25
Mat. 3.11Mc. 1.7Lc. 3.16In. 1.20,27
socotiți că sunt eu? Nu sunt eu acela; ci iată vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să‐i dezleg încălțămintea picioarelor. 26Bărbați frați, copii ai neamului lui Avraam și cei ce sunt între voi temători de Dumnezeu, nouă
13.26
Mat. 10.6Lc. 24.47
ni s‐a trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai marii lor, fiindcă nu l‐au cunoscut
13.27
Lc. 23.341 Cor. 2.8
pe el nici glasurile prorocilor care
13.27
Vers. 14, 15. Cap. 15.21.
se citesc în fiecare Sabat, le‐au împlinit
13.27
Lc. 24.20,44
judecându‐l 28și deși
13.28
Mat. 27.22Mc. 15.13,14Lc. 23.21,22In. 19.6,15
n‐au găsit nicio vină de moarte în el, totuși
13.28
Cap. 3.13, 14.
au cerut de la Pilat ca el să fie ucis. 29Și
13.29
Lc. 18.31
24.44In. 19.28,30,36,37
când au săvârșit toate cele scrise despre el, l‐au luat jos
13.29
Mat. 27.59Mc. 15.46Lc. 23.53In. 19.38
de pe lemn și l‐au pus într‐un mormânt. 30Dar
13.30
Mat. 28.65.30
Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți; 31și el
13.31
Mat. 28.161 Cor. 15.5‐7
a fost văzut mai multe zile de cei ce s‐au suit împreună cu el din
13.31
Cap. 1.11.
Galileea la Ierusalim, care
13.31
Cap. 1.8;
acum sunt martorii lui la popor. 32Și noi vă binevestim vouă făgăduința
13.32
Gen. 3.15
12.3
22.18Rom. 4.13Gal. 3.16
făcută către părinți, 33că Dumnezeu a împlinit‐o pentru copiii noștri, înviind pe Isus, după cum și este scris în psalmul al doilea: Tu
13.33
Ps. 2.7Evr. 1.5
5.5
ești Fiul meu, eu astăzi te‐am născut. 34Dar că l‐a înviat dintre cei morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a zis astfel: Vă voi
13.34
Is. 55.3
da binecuvântările cele cuvioase și de crezut ale lui David. 35De aceea și în altul zice: Nu
13.35
Ps. 16.10
vei da pe Cel Cuvios al tău să vadă putrezire. 36Căci David, după ce a slujit neamului său, prin sfatul lui Dumnezeu, a adormit
13.36
1 Reg. 2.10
și a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezire. 37Dar acela pe care Dumnezeu l‐a sculat n‐a văzut putrezire. 38Deci să vă fie cunoscut bărbați frați, că prin acesta
13.38
Ier. 31.34Dan. 9.24Lc. 24.471 In. 2.12
vi se vestește iertarea păcatelor 39și prin el
13.39
Is. 53.11Rom. 3.28
8.3Evr. 7.19
oricine crede este îndreptățit de toate de care n‐ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise. 40Deci luați aminte să nu vină peste voi ce s‐a zis în proroci
13.40
Is. 29.14Hab. 1.5
: 41Vedeți, disprețuitorilor, și mirați‐vă, și pieriți, căci eu lucrez o lucrare în zilele voastre, lucrare pe care n‐o veți crede dacă v‐o spune cineva.

Prigonirile iudeilor

42Și pe când ieșeau ei afară, îi rugau ca să li se vorbească vorbele acestea în Sabatul următor. 43Și după ce s‐a risipit sinagoga, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au urmat pe Pavel și Barnaba, care vorbind către ei îi

13.43
Cap. 11.23;
îndemnau să stăruiască în harul
13.43
Tit 2.11Evr. 12.151 Pet. 5.12
lui Dumnezeu. 44Și în Sabatul viitor mai toată cetatea s‐a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 45Dar când au văzut iudeii gloatele, s‐au umplut de pizmă și se împotriveau la cele vorbite
13.45
Cap. 18.6.
de Pavel și huleau. 46Și Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală și au zis: Era de trebuință
13.46
Mat. 10.6Rom. 1.16
ca vouă să vi se vorbească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar
13.46
Ex. 32.10Deut. 32.21Is. 55.5Mat. 21.43Rom. 10.19
fiindcă îl lepădați și nu vă judecați pe voi înșivă vrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem
13.46
Cap. 18.6;
la Neamuri. 47Căci așa ne‐a poruncit Domnul zicând: Te‐am
13.47
Is. 42.6
49.6Lc. 2.32
pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului. 48Și când au auzit Neamurile, se bucurau și slăveau Cuvântul Domnului și
13.48
Cap. 2.47.
câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut. 49Și Cuvântul Domnului se împrăștia prin tot ținutul. 50Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice, pe cele alese și pe bărbații de frunte ai cetății și au stârnit
13.50
2 Tim. 3.11
o prigonire împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‐au scos afară din hotarele lor. 51Iar ei
13.51
Mat. 10.14Mc. 6.11Lc. 9.5
au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au venit la Iconia. 52Și ucenicii erau plini
13.52
Mat. 5.12In. 16.22
de bucurie și de Duhul Sfânt.

14

Pavel în Iconia

141Și a fost așa: în Iconia au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit astfel încât a crezut o mare mulțime de iudei și greci. 2Dar iudeii care erau neînduplecați au întărâtat și înrăutățit sufletele Neamurilor împotriva fraților. 3Deci au rămas destulă vreme acolo vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care

14.3
Mc. 16.20Evr. 2.4
mărturisea pentru cuvântul harului său, dând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Dar mulțimea cetății s‐a dezbinat și unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii
14.4
Cap. 13.3.
. 5Și când s‐a făcut o pornire a Neamurilor și a iudeilor cu mai marii lor, ca să‐i
14.5
2 Tim. 3.11
înfrunte rușinos și să‐i omoare cu pietre, 6ei și‐au dat bine seama și au fugit
14.6
Mat. 10.23
în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe și în împrejurime. 7Și acolo vesteau evanghelia.

Vindecarea unui olog

8Și în

14.8
Cap. 3.2.
Listra sta jos un bărbat neputincios de picioare, olog din pântecele mamei lui, care niciodată nu umblase. 9Acesta asculta pe Pavel vorbind; care uitându‐se țintă la el și văzând
14.9
Mat. 8.10
9.28,29
că are credință ca să fie vindecat, 10a zis cu glas tare: Scoală‐te
14.10
Is. 35.6
drept pe picioarele tale. Și el a făcut o săritură și umbla. 11Iar gloatele, când au văzut ce a făcut Pavel, și‐au ridicat glasul în limba licaoniană zicând: Dumnezeii
14.11
Cap. 8.10;
s‐au coborât la noi în asemănarea oamenilor. 12Și numeau pe Barnaba Jupiter, iar pe Pavel Mercur, fiindcă el mânuia cuvântul. 13Iar preotul lui Jupiter, al cărui Templu este înaintea cetății, a adus tauri și cununi la porți și voia
14.13
Dan. 2.46
să înjunghie jertfă cu gloatele. 14Și când au auzit apostolii Barnaba și Pavel și‐au
14.14
Mat. 26.65
sfâșiat veșmintele și s‐au repezit în gloată strigând 15și zicând: Bărbați, pentru ce
14.15
Cap. 10.26.
faceți acestea? Și noi suntem
14.15
Iac. 5.17Ap. 19.10
oameni de aceeași fire cu voi și vă aducem vestea bună ca să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni
14.15
1 Sam. 12.211 Reg. 16.13Ier. 14.22Amos 2.41 Cor. 8.4
la
14.15
1 Tes. 1.9
Dumnezeul cel viu care
14.15
Gen. 1.1Ps. 33.6
146.6Ap. 14.7
a făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele: 16care
14.16
Ps. 81.121 Pet. 4.3
în neamurile trecute a îngăduit toate Neamurile ca să meargă pe căile lor. 17Totuși
14.17
Cap. 17.27.
nu s‐a lăsat pe sine însuși fără martor, întrucât a lucrat binele și v‐a dat
14.17
Lev. 26.4Deut. 11.14
28.12Iov 5.10Ps. 65.10
68.9
147.8Ier. 14.22Mat. 5.45
din cer ploi și vremuri roditoare, umplându‐vă inimile de hrană și veselie. 18Și zicând acestea, abia au oprit gloatele ca să nu le înjunghie jertfă.

Pavel în Derbe și Antiohia

19Dar au sosit niște iudei de la

14.19
Cap. 13.45.
Antiohia și Iconia și după ce au înduplecat gloatele și au aruncat
14.19
2 Cor. 11.252 Tim. 3.11
cu pietre în Pavel, îl târau afară din cetate socotind că este mort. 20Și după ce l‐au înconjurat ucenicii, s‐a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba la Derbe. 21Și după ce au vestit evanghelia în cetatea aceea și
14.21
Mat. 28.19
au făcut destui ucenici, s‐au întors la Listra și la Iconia și la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‐i
14.22
Cap. 11.23;
să stăruiască în credință și că prin multe necazuri trebuie
14.22
Mat. 10.38
16.24Lc. 22.28,29Rom. 8.172 Tim. 2.11,12
3.12
să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. 23Și după ce le‐au
14.23
Tit 1.5
rânduit prezbiteri în fiecare biserică și s‐au rugat cu postiri, i‐au încredințat Domnului, în care crezuseră. 24Și au străbătut Pisidia și au venit la Pamfilia 25și după ce au vorbit cuvântul în Perga, s‐au pogorât la Atalia, 26și
14.26
Cap. 13.1, 3.
de acolo au plecat pe apă la Antiohia, de unde fuseseră încredințați
14.26
Cap. 15.40.
harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27Și când au ajuns și au adunat biserica, au
14.27
Cap. 15.4, 12;
vestit toate câte făcuse Dumnezeu cu ei și că a deschis
14.27
1 Cor. 16.92 Cor. 2.12Col. 4.3Ap. 3.8
Neamurilor o ușă de credință. 28Și au zăbovit acolo nu puțină vreme cu ucenicii.

15

Adunarea Bisericii din Ierusalim

151Și unii

15.1
Gal. 2.12
s‐au pogorât de la Ierusalim și învățau pe frați zicând: Dacă
15.1
In. 7.22Gal. 5.2Fil. 3.2Col. 2.8,11,16
nu veți fi tăiați împrejur, după
15.1
Gen. 17.10Lev. 12.3
datina lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2Și făcându‐se nu puțină împotrivire și cercetare din partea lui Pavel și Barnaba cu ei, au hotărât frații ca Pavel și Barnaba și alții oarecare dintre ei să
15.2
Gal. 2.1
se suie la apostoli și prezbiteri la Ierusalim pentru această neînțelegere. 3Deci ei fiind trimiși
15.3
Rom. 15.241 Cor. 16.6,11
de biserică, treceau prin Fenicia și Samaria, istorisind
15.3
Cap. 14.27.
întoarcerea Neamurilor: și făceau mare bucurie la toți frații. 4Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și prezbiteri și au spus
15.4
Vers. 12. Cap. 14.27;
toate câte făcuse Dumnezeu cu ei. 5Și unii din secta fariseilor, care au crezut, s‐au ridicat zicând că
15.5
Vers. 1.
trebuie să‐i taie împrejur și să le poruncească să păzească legea lui Moise. 6Și apostolii și prezbiterii s‐au adunat să vadă despre acest cuvânt. 7Și după ce s‐a făcut multă cercetare, s‐a sculat Petru și a zis către ei: Bărbați frați
15.7
Cap. 10.20;
, voi știți că din zilele de la început Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea Neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu care cunoaște
15.8
1 Cron. 28.9
inimile le‐a mărturisit dându‐le
15.8
Cap. 10.44.
Duhul Sfânt ca și nouă, 9și n‐a făcut nicio
15.9
Rom. 10.11
deosebire între noi și ei curățindu‐le
15.9
Cap. 10.15, 28, 43.
inimile prin credință. 10Acum dar de ce ispitiți pe Dumnezeu ca
15.10
Mat. 23.4Gal. 5.1
să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n‐am fost în stare să‐l purtăm? 11Ci credem
15.11
Rom. 3.24Ef. 2.8Tit 2.11
3.4,5
că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Hristos în același fel ca ei. 12Și toată mulțimea a tăcut
15.12
Cap. 14.27.
și ascultau pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni făcuse Dumnezeu între Neamuri prin ei.

Hotărârea Bisericii

13Iar după ce au tăcut ei, Iacov a

15.13
Cap. 12.17.
răspuns zicând: Bărbați frați, asultați‐mă: 14Simeon
15.14
Vers. 7.
a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a căutat să ia din Neamuri un popor pentru numele său. 15Și cu aceasta glăsuiesc împreună cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16După
15.16
Amos 9.11,12
acestea iar mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David și voi zidi iarăși cele răsturnate ale lui și‐l voi îndrepta, 17pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul și toate Neamurile peste care este chemat numele meu, 18zice Domnul care face acestea cunoscute din veac. 19De aceea eu
15.19
Vers. 28.
judec să nu supărăm pe aceia dintre Neamuri care se
15.19
1 Tes. 1.9
întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem ca să se ferească de
15.20
Gen. 35.2Ex. 20.3,23Ezec. 20.301 Cor. 8.1
10.20,28Ap. 2.14,20
întinăciunile idolilor și de
15.20
1 Cor. 6.9,18Gal. 5.19Ef. 5.3Col. 3.51 Tes. 4.31 Pet. 4.3
curvie și de ce este sugrumat și
15.20
Gen. 9.4Lev. 3.17Deut. 12.16,23
de sânge. 21Căci Moise are din vremuri de demult în fiecare cetate pe cei ce‐l propovăduiesc, fiind citit
15.21
Cap. 13.15, 27.
în sinagogi în fiecare Sabat. 22Atunci s‐a părut bine apostolilor și prezbiterilor cu toată biserica să aleagă bărbați dintre ei și să trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba, pe Iuda, care se numește Barsaba
15.22
Cap. 1.23.
, și pe Sila, bărbați căpetenii între frați. 23Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și prezbiterii și frații către frații celor dintre Neamuri, care sunt la Antiohia și în Siria și în Cilicia, sănătate. 24Deoarece am auzit că unii
15.24
Vers. 1.
dintre noi v‐au tulburat cu cuvinte, răsucindu‐vă sufletele, cărora noi nu le‐am poruncit, 25ni s‐a părut bine, fiind într‐un gând, să alegem bărbați și să trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oameni
15.26
Cap. 13.50;
care și‐au pus în joc sufletele pentru numele Domnului nostru Isus Hristos. 27Am trimis deci pe Iuda și pe Sila și ei înșiși vă vor da de știre prin viu grai aceleași. 28Căci s‐a părut bine Duhului Sfânt și nouă ca să nu se mai pună peste voi nicio greutate mai mare decât acestea ce sunt de neapărată trebuință: 29să vă feriți
15.29
Vers. 20. Cap. 21.25.
de cele înjunghiate idolilor și de sânge
15.29
Lev. 17.14
și de cele sugrumate și de curvie, de care dacă vă veți păzi pe voi înșivă cu îngrijire, bine faceți. Fiți sănătoși.

Hotărârea adusă în Antiohia

30Deci când li s‐a dat drumul, s‐au pogorât la Antiohia și strângând mulțimea, le‐au dat scrisoarea. 31Și după ce au citit‐o, s‐au bucurat de mângâiere. 32Și Iuda și Sila fiind și ei proroci, au

15.32
Cap. 14.22;
îndemnat prin multe cuvinte pe frați și i‐au întărit. 33Și după ce au stat câtăva vreme acolo, li s‐a
15.33
1 Cor. 16.11Evr. 11.31
dat drumul în pace de către frați la cei ce i‐au trimis. 34Iar lui Sila i s‐a părut bine să rămână acolo. 35Dar Pavel
15.35
Cap. 13.1.
și Barnaba au zăbovit în Antiohia învățându‐i și binevestind Cuvântul lui Dumnezeu împreună și cu alții mulți.

Pavel cercetează Bisericile

36Și după câteva zile Pavel a zis către Barnaba: Să ne întoarcem acum să cercetăm pe frați în

15.36
Cap. 13.4, 13, 14, 51;
fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, văzând cum se află. 37Și Barnaba s‐a hotărât să ia cu ei și pe Ioan
15.37
Cap. 12.12, 25;
, care se numește Marcu. 38Dar Pavel găsea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care s‐a despărțit de ei
15.38
Cap. 13.13.
de la Pamfilia și n‐a venit cu ei la lucru. 39Și s‐a iscat o aprindere încât s‐au despărțit unul de altul și Barnaba a luat cu sine pe Marcu și a plecat pe apă la Cipru. 40Iar Pavel și‐a ales pe Sila și a ieșit fiind încredințat
15.40
Cap. 14.26.
de frați harului Domnului. 41Și străbătea prin Siria și Cilicia întărind
15.41
Cap. 16.5.
bisericile.