Adunarea Bisericii din Ierusalim
151Și unii
s‐au pogorât de la Ierusalim și învățau pe frați zicând: Dacă
nu veți fi tăiați împrejur, după
datina lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2Și făcându‐se nu puțină împotrivire și cercetare din partea lui Pavel și Barnaba cu ei, au hotărât frații ca Pavel și Barnaba și alții oarecare dintre ei să
se suie la apostoli și prezbiteri la Ierusalim pentru această neînțelegere. 3Deci ei fiind trimiși
de biserică, treceau prin Fenicia și Samaria, istorisind
întoarcerea Neamurilor: și făceau mare bucurie la toți frații. 4Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și prezbiteri și au spus
toate câte făcuse Dumnezeu cu ei. 5Și unii din secta fariseilor, care au crezut, s‐au ridicat zicând că
trebuie să‐i taie împrejur și să le poruncească să păzească legea lui Moise. 6Și apostolii și prezbiterii s‐au adunat să vadă despre acest cuvânt. 7Și după ce s‐a făcut multă cercetare, s‐a sculat Petru și a zis către ei: Bărbați frați
, voi știți că din zilele de la început Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea Neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu care cunoaște
inimile le‐a mărturisit dându‐le
Duhul Sfânt ca și nouă, 9și n‐a făcut nicio
deosebire între noi și ei curățindu‐le
inimile prin credință. 10Acum dar de ce ispitiți pe Dumnezeu ca
să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n‐am fost în stare să‐l purtăm? 11Ci credem
3.4,5
că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Hristos în același fel ca ei. 12Și toată mulțimea a tăcut
și ascultau pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni făcuse Dumnezeu între Neamuri prin ei.
Hotărârea Bisericii
13Iar după ce au tăcut ei, Iacov a
răspuns zicând: Bărbați frați, asultați‐mă: 14Simeon
a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a căutat să ia din Neamuri un popor pentru numele său. 15Și cu aceasta glăsuiesc împreună cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16După
acestea iar mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David și voi zidi iarăși cele răsturnate ale lui și‐l voi îndrepta, 17pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul și toate Neamurile peste care este chemat numele meu, 18zice Domnul care face acestea cunoscute din veac. 19De aceea eu
judec să nu supărăm pe aceia dintre Neamuri care se
întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem ca să se ferească de
10.20,28Ap. 2.14,20
întinăciunile idolilor și de
curvie și de ce este sugrumat și
de sânge. 21Căci Moise are din vremuri de demult în fiecare cetate pe cei ce‐l propovăduiesc, fiind citit
în sinagogi în fiecare Sabat. 22Atunci s‐a părut bine apostolilor și prezbiterilor cu toată biserica să aleagă bărbați dintre ei și să trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba, pe Iuda, care se numește Barsaba
, și pe Sila, bărbați căpetenii între frați. 23Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și prezbiterii și frații către frații celor dintre Neamuri, care sunt la Antiohia și în Siria și în Cilicia, sănătate. 24Deoarece am auzit că unii
dintre noi v‐au tulburat cu cuvinte, răsucindu‐vă sufletele, cărora noi nu le‐am poruncit, 25ni s‐a părut bine, fiind într‐un gând, să alegem bărbați și să trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oameni
care și‐au pus în joc sufletele pentru numele Domnului nostru Isus Hristos. 27Am trimis deci pe Iuda și pe Sila și ei înșiși vă vor da de știre prin viu grai aceleași. 28Căci s‐a părut bine Duhului Sfânt și nouă ca să nu se mai pună peste voi nicio greutate mai mare decât acestea ce sunt de neapărată trebuință: 29să vă feriți
de cele înjunghiate idolilor și de sânge
și de cele sugrumate și de curvie, de care dacă vă veți păzi pe voi înșivă cu îngrijire, bine faceți. Fiți sănătoși.
Hotărârea adusă în Antiohia
30Deci când li s‐a dat drumul, s‐au pogorât la Antiohia și strângând mulțimea, le‐au dat scrisoarea. 31Și după ce au citit‐o, s‐au bucurat de mângâiere. 32Și Iuda și Sila fiind și ei proroci, au
îndemnat prin multe cuvinte pe frați și i‐au întărit. 33Și după ce au stat câtăva vreme acolo, li s‐a
dat drumul în pace de către frați la cei ce i‐au trimis. 34Iar lui Sila i s‐a părut bine să rămână acolo. 35Dar Pavel
și Barnaba au zăbovit în Antiohia învățându‐i și binevestind Cuvântul lui Dumnezeu împreună și cu alții mulți.
Pavel cercetează Bisericile
36Și după câteva zile Pavel a zis către Barnaba: Să ne întoarcem acum să cercetăm pe frați în
fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, văzând cum se află. 37Și Barnaba s‐a hotărât să ia cu ei și pe Ioan
, care se numește Marcu. 38Dar Pavel găsea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care s‐a despărțit de ei
de la Pamfilia și n‐a venit cu ei la lucru. 39Și s‐a iscat o aprindere încât s‐au despărțit unul de altul și Barnaba a luat cu sine pe Marcu și a plecat pe apă la Cipru. 40Iar Pavel și‐a ales pe Sila și a ieșit fiind încredințat
de frați harului Domnului. 41Și străbătea prin Siria și Cilicia întărind
bisericile.