Pavel în Iconia
141Și a fost așa: în Iconia au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit astfel încât a crezut o mare mulțime de iudei și greci. 2Dar iudeii care erau neînduplecați au întărâtat și înrăutățit sufletele Neamurilor împotriva fraților. 3Deci au rămas destulă vreme acolo vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care
mărturisea pentru cuvântul harului său, dând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Dar mulțimea cetății s‐a dezbinat și unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii
. 5Și când s‐a făcut o pornire a Neamurilor și a iudeilor cu mai marii lor, ca să‐i
înfrunte rușinos și să‐i omoare cu pietre, 6ei și‐au dat bine seama și au fugit
în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe și în împrejurime. 7Și acolo vesteau evanghelia.
Vindecarea unui olog
8Și în
Listra sta jos un bărbat neputincios de picioare, olog din pântecele mamei lui, care niciodată nu umblase. 9Acesta asculta pe Pavel vorbind; care uitându‐se țintă la el și văzând
9.28,29
că are credință ca să fie vindecat, 10a zis cu glas tare: Scoală‐te
drept pe picioarele tale. Și el a făcut o săritură și umbla. 11Iar gloatele, când au văzut ce a făcut Pavel, și‐au ridicat glasul în limba licaoniană zicând: Dumnezeii
s‐au coborât la noi în asemănarea oamenilor. 12Și numeau pe Barnaba Jupiter, iar pe Pavel Mercur, fiindcă el mânuia cuvântul. 13Iar preotul lui Jupiter, al cărui Templu este înaintea cetății, a adus tauri și cununi la porți și voia
să înjunghie jertfă cu gloatele. 14Și când au auzit apostolii Barnaba și Pavel și‐au
sfâșiat veșmintele și s‐au repezit în gloată strigând 15și zicând: Bărbați, pentru ce
faceți acestea? Și noi suntem
oameni de aceeași fire cu voi și vă aducem vestea bună ca să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni
la
Dumnezeul cel viu care
146.6Ap. 14.7
a făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele: 16care
în neamurile trecute a îngăduit toate Neamurile ca să meargă pe căile lor. 17Totuși
nu s‐a lăsat pe sine însuși fără martor, întrucât a lucrat binele și v‐a dat
28.12Iov 5.10Ps. 65.10
68.9
147.8Ier. 14.22Mat. 5.45
din cer ploi și vremuri roditoare, umplându‐vă inimile de hrană și veselie. 18Și zicând acestea, abia au oprit gloatele ca să nu le înjunghie jertfă.
Pavel în Derbe și Antiohia
19Dar au sosit niște iudei de la
Antiohia și Iconia și după ce au înduplecat gloatele și au aruncat
cu pietre în Pavel, îl târau afară din cetate socotind că este mort. 20Și după ce l‐au înconjurat ucenicii, s‐a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba la Derbe. 21Și după ce au vestit evanghelia în cetatea aceea și
au făcut destui ucenici, s‐au întors la Listra și la Iconia și la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‐i
să stăruiască în credință și că prin multe necazuri trebuie
16.24Lc. 22.28,29Rom. 8.172 Tim. 2.11,12
3.12
să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. 23Și după ce le‐au
rânduit prezbiteri în fiecare biserică și s‐au rugat cu postiri, i‐au încredințat Domnului, în care crezuseră. 24Și au străbătut Pisidia și au venit la Pamfilia 25și după ce au vorbit cuvântul în Perga, s‐au pogorât la Atalia, 26și
de acolo au plecat pe apă la Antiohia, de unde fuseseră încredințați
harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27Și când au ajuns și au adunat biserica, au
vestit toate câte făcuse Dumnezeu cu ei și că a deschis
Neamurilor o ușă de credință. 28Și au zăbovit acolo nu puțină vreme cu ucenicii.
Adunarea Bisericii din Ierusalim
151Și unii
s‐au pogorât de la Ierusalim și învățau pe frați zicând: Dacă
nu veți fi tăiați împrejur, după
datina lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2Și făcându‐se nu puțină împotrivire și cercetare din partea lui Pavel și Barnaba cu ei, au hotărât frații ca Pavel și Barnaba și alții oarecare dintre ei să
se suie la apostoli și prezbiteri la Ierusalim pentru această neînțelegere. 3Deci ei fiind trimiși
de biserică, treceau prin Fenicia și Samaria, istorisind
întoarcerea Neamurilor: și făceau mare bucurie la toți frații. 4Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și prezbiteri și au spus
toate câte făcuse Dumnezeu cu ei. 5Și unii din secta fariseilor, care au crezut, s‐au ridicat zicând că
trebuie să‐i taie împrejur și să le poruncească să păzească legea lui Moise. 6Și apostolii și prezbiterii s‐au adunat să vadă despre acest cuvânt. 7Și după ce s‐a făcut multă cercetare, s‐a sculat Petru și a zis către ei: Bărbați frați
, voi știți că din zilele de la început Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea Neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu care cunoaște
inimile le‐a mărturisit dându‐le
Duhul Sfânt ca și nouă, 9și n‐a făcut nicio
deosebire între noi și ei curățindu‐le
inimile prin credință. 10Acum dar de ce ispitiți pe Dumnezeu ca
să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n‐am fost în stare să‐l purtăm? 11Ci credem
3.4,5
că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Hristos în același fel ca ei. 12Și toată mulțimea a tăcut
și ascultau pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni făcuse Dumnezeu între Neamuri prin ei.
Hotărârea Bisericii
13Iar după ce au tăcut ei, Iacov a
răspuns zicând: Bărbați frați, asultați‐mă: 14Simeon
a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a căutat să ia din Neamuri un popor pentru numele său. 15Și cu aceasta glăsuiesc împreună cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16După
acestea iar mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David și voi zidi iarăși cele răsturnate ale lui și‐l voi îndrepta, 17pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul și toate Neamurile peste care este chemat numele meu, 18zice Domnul care face acestea cunoscute din veac. 19De aceea eu
judec să nu supărăm pe aceia dintre Neamuri care se
întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem ca să se ferească de
10.20,28Ap. 2.14,20
întinăciunile idolilor și de
curvie și de ce este sugrumat și
de sânge. 21Căci Moise are din vremuri de demult în fiecare cetate pe cei ce‐l propovăduiesc, fiind citit
în sinagogi în fiecare Sabat. 22Atunci s‐a părut bine apostolilor și prezbiterilor cu toată biserica să aleagă bărbați dintre ei și să trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba, pe Iuda, care se numește Barsaba
, și pe Sila, bărbați căpetenii între frați. 23Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și prezbiterii și frații către frații celor dintre Neamuri, care sunt la Antiohia și în Siria și în Cilicia, sănătate. 24Deoarece am auzit că unii
dintre noi v‐au tulburat cu cuvinte, răsucindu‐vă sufletele, cărora noi nu le‐am poruncit, 25ni s‐a părut bine, fiind într‐un gând, să alegem bărbați și să trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oameni
care și‐au pus în joc sufletele pentru numele Domnului nostru Isus Hristos. 27Am trimis deci pe Iuda și pe Sila și ei înșiși vă vor da de știre prin viu grai aceleași. 28Căci s‐a părut bine Duhului Sfânt și nouă ca să nu se mai pună peste voi nicio greutate mai mare decât acestea ce sunt de neapărată trebuință: 29să vă feriți
de cele înjunghiate idolilor și de sânge
și de cele sugrumate și de curvie, de care dacă vă veți păzi pe voi înșivă cu îngrijire, bine faceți. Fiți sănătoși.
Hotărârea adusă în Antiohia
30Deci când li s‐a dat drumul, s‐au pogorât la Antiohia și strângând mulțimea, le‐au dat scrisoarea. 31Și după ce au citit‐o, s‐au bucurat de mângâiere. 32Și Iuda și Sila fiind și ei proroci, au
îndemnat prin multe cuvinte pe frați și i‐au întărit. 33Și după ce au stat câtăva vreme acolo, li s‐a
dat drumul în pace de către frați la cei ce i‐au trimis. 34Iar lui Sila i s‐a părut bine să rămână acolo. 35Dar Pavel
și Barnaba au zăbovit în Antiohia învățându‐i și binevestind Cuvântul lui Dumnezeu împreună și cu alții mulți.
Pavel cercetează Bisericile
36Și după câteva zile Pavel a zis către Barnaba: Să ne întoarcem acum să cercetăm pe frați în
fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, văzând cum se află. 37Și Barnaba s‐a hotărât să ia cu ei și pe Ioan
, care se numește Marcu. 38Dar Pavel găsea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care s‐a despărțit de ei
de la Pamfilia și n‐a venit cu ei la lucru. 39Și s‐a iscat o aprindere încât s‐au despărțit unul de altul și Barnaba a luat cu sine pe Marcu și a plecat pe apă la Cipru. 40Iar Pavel și‐a ales pe Sila și a ieșit fiind încredințat
de frați harului Domnului. 41Și străbătea prin Siria și Cilicia întărind
bisericile.
Timotei. Vedenia lui Pavel
161Și a ajuns și la Derbe
și Listra. Și iată acolo era un ucenic cu numele
Timotei, fiu
al unei femei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. 2El avea bună mărturie de la frații
care erau în Listra și Iconia. 3Pe el îl voia Pavel ca să iasă cu el și l‐a luat
și l‐a tăiat împrejur din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci știau toți că tatăl lui era grec. 4Și când treceau prin cetăți, le dădeau să păzească hotărârile
judecate de apostolii și prezbiterii care erau în Ierusalim. 5Deci bisericile
erau întărite în credință și sporeau la număr în fiecare zi. 6Și au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia. 7Și când au venit spre Misia, încercau să meargă în Bitinia și Duhul lui Isus nu le‐a îngăduit. 8Deci trecând pe lângă Misia, s‐au
pogorât la Troa. 9Și noaptea i s‐a arătat lui Pavel o vedenie: un bărbat
din
Macedonia sta și‐l ruga și zicea: Treci în Macedonia și ajută‐ne. 10Și când a văzut vedenia, îndată am căutat să ieșim în Macedonia, judecând că Dumnezeu ne‐a chemat să le vestim evanghelia.
Pavel la Filipi. Lidia
11Deci plecând pe apă din Troa, am mers drept la Samotracia și a doua zi la Neapoli 12și de acolo la Filipi
, care este o cetate a Macedoniei, cea dintâi din ținut, o colonie romană; și am zăbovit în această cetate câteva zile. 13Și în ziua Sabatului am ieșit afară din poartă la un râu, unde socoteam că este un loc de rugăciune; și am șezut jos și vorbeam femeilor care erau adunate. 14Și o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de purpură din orașul Tiatira, temătoare de Dumnezeu, asculta; a cărei inimă a
deschis‐o Domnul ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel. 15Și după ce a fost botezată ea și casa ei, ne‐a rugat zicând: Dacă ați judecat că sunt credincioasă Domnului, intrați în casa mea și rămâneți acolo. Și ne‐a
33.11Jud. 19.21Lc. 24.29
13.2
silit.
O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi
16Și a fost așa: pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne‐a ieșit înainte o slujnică
, având un duh al lui Piton, care aducea mult câștig
domnilor ei prin ghicire. 17Ea urmând după Pavel și noi, striga zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care vă vestesc calea mântuirii. 18Și aceasta o făcea multe zile. Dar Pavel, foarte necăjit,
s‐a întors și a zis duhului: Îți poruncesc în numele lui Isus Hristos să ieși afară din ea. Și
a ieșit afară în ceasul acela. 19Și când au văzut
domnii ei că s‐a dus nădejdea câștigului lor, au apucat
pe Pavel și Sila și i‐au târât
în târg înaintea mai marilor. 20Și după ce i‐au adus la căpetenii, au zis: Acești oameni, care sunt iudei, turbură
cetatea noastră 21și vestesc datine pe care nu ne este îngăduit să le primim nici să le facem, noi fiind romani. 22Și gloata s‐a ridicat împreună împotriva lor și căpeteniile le‐au sfâșiat veșmintele și au
11.23,251 Tes. 2.2
poruncit să‐i bată cu nuiele. 23Și după ce le‐au dat multe lovituri, i‐au aruncat în temniță poruncind păzitorului închisorii să‐i păzească bine. 24Acesta primind o astfel de poruncă, i‐a aruncat în temnița dinăuntru și le‐a înțepenit picioarele în butuci. 25Iar pe la miezul nopții Pavel și Sila se rugau și cântau laudă lui Dumnezeu și cei legați îi ascultau cu luare aminte. 26Și deodată
s‐a făcut un cutremur mare de pământ încât s‐au zguduit temeliile închisorii; și îndată toate ușile s‐au deschis și legăturile tuturor s‐au
desfăcut. 27Iar păzitorul închisorii s‐a deșteptat din somn și văzând deschise ușile temniței, și‐a tras sabia și era să‐și răpună viața, socotind că cei legați au fugit afară. 28Dar Pavel a strigat cu glas mare zicând: Nu‐ți face niciun rău, căci toți suntem aici. 29Și a cerut lumini și s‐a repezit înăuntru și tremurând de frică a căzut înaintea lui Pavel și Sila 30și i‐a dus afară și a zis: Domnilor
, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? 31Iar ei au zis: Crede
6.471 In. 5.10
în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit tu și casa ta. 32Și i‐au vorbit Cuvântul Domnului cu toți care erau în casa lui. 33Și el i‐a luat la sine în acel ceas al nopții și le‐a spălat rănile și îndată a fost botezat el și toți ai săi. 34Și i‐a suit la casa sa și a
19.6
pus masa și s‐a veselit cu toată casa lui, fiindcă crezuse în Dumnezeu.
Pavel și Sila slobozi
35Iar când s‐a făcut ziuă, căpeteniile au trimis pe cei ce purtau nuielele zicând: Dă drumul la oamenii aceia. 36Și păzitorul închisorii a spus lui Pavel cuvintele acestea zicând: Căpeteniile au trimis ca să vi se dea drumul; acum dar ieșiți afară și mergeți în pace. 37Dar Pavel a zis către ei: După ce ne‐au bătut în fața lumii, neosândiți, pe noi, oameni care
suntem romani, ne‐au aruncat în temniță; și acum ne scot afară pe ascuns? Nu așa, ci să vină ei înșiși să ne scoată afară, 38Și cei ce purtau nuielele au adus la cunoștința căpeteniilor aceste vorbe; iar ei s‐au temut când au auzit că sunt romani. 39Și au venit și i‐au îmbunat și i‐au dus afară și‐i rugau
să plece din cetate. 40Și ei au ieșit din temniță și au
intrat în casa Lidiei; și când au văzut pe frați, i‐au mângâiat și au ieșit.
