Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
15

Adunarea Bisericii din Ierusalim

151Și unii

15.1
Gal. 2.12
s‐au pogorât de la Ierusalim și învățau pe frați zicând: Dacă
15.1
In. 7.22Gal. 5.2Fil. 3.2Col. 2.8,11,16
nu veți fi tăiați împrejur, după
15.1
Gen. 17.10Lev. 12.3
datina lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2Și făcându‐se nu puțină împotrivire și cercetare din partea lui Pavel și Barnaba cu ei, au hotărât frații ca Pavel și Barnaba și alții oarecare dintre ei să
15.2
Gal. 2.1
se suie la apostoli și prezbiteri la Ierusalim pentru această neînțelegere. 3Deci ei fiind trimiși
15.3
Rom. 15.241 Cor. 16.6,11
de biserică, treceau prin Fenicia și Samaria, istorisind
15.3
Cap. 14.27.
întoarcerea Neamurilor: și făceau mare bucurie la toți frații. 4Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și prezbiteri și au spus
15.4
Vers. 12. Cap. 14.27;
toate câte făcuse Dumnezeu cu ei. 5Și unii din secta fariseilor, care au crezut, s‐au ridicat zicând că
15.5
Vers. 1.
trebuie să‐i taie împrejur și să le poruncească să păzească legea lui Moise. 6Și apostolii și prezbiterii s‐au adunat să vadă despre acest cuvânt. 7Și după ce s‐a făcut multă cercetare, s‐a sculat Petru și a zis către ei: Bărbați frați
15.7
Cap. 10.20;
, voi știți că din zilele de la început Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea Neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu care cunoaște
15.8
1 Cron. 28.9
inimile le‐a mărturisit dându‐le
15.8
Cap. 10.44.
Duhul Sfânt ca și nouă, 9și n‐a făcut nicio
15.9
Rom. 10.11
deosebire între noi și ei curățindu‐le
15.9
Cap. 10.15, 28, 43.
inimile prin credință. 10Acum dar de ce ispitiți pe Dumnezeu ca
15.10
Mat. 23.4Gal. 5.1
să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n‐am fost în stare să‐l purtăm? 11Ci credem
15.11
Rom. 3.24Ef. 2.8Tit 2.11
3.4,5
că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Hristos în același fel ca ei. 12Și toată mulțimea a tăcut
15.12
Cap. 14.27.
și ascultau pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni făcuse Dumnezeu între Neamuri prin ei.

Hotărârea Bisericii

13Iar după ce au tăcut ei, Iacov a

15.13
Cap. 12.17.
răspuns zicând: Bărbați frați, asultați‐mă: 14Simeon
15.14
Vers. 7.
a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a căutat să ia din Neamuri un popor pentru numele său. 15Și cu aceasta glăsuiesc împreună cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16După
15.16
Amos 9.11,12
acestea iar mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David și voi zidi iarăși cele răsturnate ale lui și‐l voi îndrepta, 17pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul și toate Neamurile peste care este chemat numele meu, 18zice Domnul care face acestea cunoscute din veac. 19De aceea eu
15.19
Vers. 28.
judec să nu supărăm pe aceia dintre Neamuri care se
15.19
1 Tes. 1.9
întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem ca să se ferească de
15.20
Gen. 35.2Ex. 20.3,23Ezec. 20.301 Cor. 8.1
10.20,28Ap. 2.14,20
întinăciunile idolilor și de
15.20
1 Cor. 6.9,18Gal. 5.19Ef. 5.3Col. 3.51 Tes. 4.31 Pet. 4.3
curvie și de ce este sugrumat și
15.20
Gen. 9.4Lev. 3.17Deut. 12.16,23
de sânge. 21Căci Moise are din vremuri de demult în fiecare cetate pe cei ce‐l propovăduiesc, fiind citit
15.21
Cap. 13.15, 27.
în sinagogi în fiecare Sabat. 22Atunci s‐a părut bine apostolilor și prezbiterilor cu toată biserica să aleagă bărbați dintre ei și să trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba, pe Iuda, care se numește Barsaba
15.22
Cap. 1.23.
, și pe Sila, bărbați căpetenii între frați. 23Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și prezbiterii și frații către frații celor dintre Neamuri, care sunt la Antiohia și în Siria și în Cilicia, sănătate. 24Deoarece am auzit că unii
15.24
Vers. 1.
dintre noi v‐au tulburat cu cuvinte, răsucindu‐vă sufletele, cărora noi nu le‐am poruncit, 25ni s‐a părut bine, fiind într‐un gând, să alegem bărbați și să trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oameni
15.26
Cap. 13.50;
care și‐au pus în joc sufletele pentru numele Domnului nostru Isus Hristos. 27Am trimis deci pe Iuda și pe Sila și ei înșiși vă vor da de știre prin viu grai aceleași. 28Căci s‐a părut bine Duhului Sfânt și nouă ca să nu se mai pună peste voi nicio greutate mai mare decât acestea ce sunt de neapărată trebuință: 29să vă feriți
15.29
Vers. 20. Cap. 21.25.
de cele înjunghiate idolilor și de sânge
15.29
Lev. 17.14
și de cele sugrumate și de curvie, de care dacă vă veți păzi pe voi înșivă cu îngrijire, bine faceți. Fiți sănătoși.

Hotărârea adusă în Antiohia

30Deci când li s‐a dat drumul, s‐au pogorât la Antiohia și strângând mulțimea, le‐au dat scrisoarea. 31Și după ce au citit‐o, s‐au bucurat de mângâiere. 32Și Iuda și Sila fiind și ei proroci, au

15.32
Cap. 14.22;
îndemnat prin multe cuvinte pe frați și i‐au întărit. 33Și după ce au stat câtăva vreme acolo, li s‐a
15.33
1 Cor. 16.11Evr. 11.31
dat drumul în pace de către frați la cei ce i‐au trimis. 34Iar lui Sila i s‐a părut bine să rămână acolo. 35Dar Pavel
15.35
Cap. 13.1.
și Barnaba au zăbovit în Antiohia învățându‐i și binevestind Cuvântul lui Dumnezeu împreună și cu alții mulți.

Pavel cercetează Bisericile

36Și după câteva zile Pavel a zis către Barnaba: Să ne întoarcem acum să cercetăm pe frați în

15.36
Cap. 13.4, 13, 14, 51;
fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, văzând cum se află. 37Și Barnaba s‐a hotărât să ia cu ei și pe Ioan
15.37
Cap. 12.12, 25;
, care se numește Marcu. 38Dar Pavel găsea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care s‐a despărțit de ei
15.38
Cap. 13.13.
de la Pamfilia și n‐a venit cu ei la lucru. 39Și s‐a iscat o aprindere încât s‐au despărțit unul de altul și Barnaba a luat cu sine pe Marcu și a plecat pe apă la Cipru. 40Iar Pavel și‐a ales pe Sila și a ieșit fiind încredințat
15.40
Cap. 14.26.
de frați harului Domnului. 41Și străbătea prin Siria și Cilicia întărind
15.41
Cap. 16.5.
bisericile.

16

Timotei. Vedenia lui Pavel

161Și a ajuns și la Derbe

16.1
Cap. 14.6.
și Listra. Și iată acolo era un ucenic cu numele
16.1
Cap. 19.22.
Timotei, fiu
16.1
2 Tim. 1.5
al unei femei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. 2El avea bună mărturie de la frații
16.2
Cap. 6.3.
care erau în Listra și Iconia. 3Pe el îl voia Pavel ca să iasă cu el și l‐a luat
16.3
1 Cor. 9.20Gal. 2.3Gal. 5.2
și l‐a tăiat împrejur din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci știau toți că tatăl lui era grec. 4Și când treceau prin cetăți, le dădeau să păzească hotărârile
16.4
Cap. 15.28, 29.
judecate de apostolii și prezbiterii care erau în Ierusalim. 5Deci bisericile
16.5
Cap. 15.41.
erau întărite în credință și sporeau la număr în fiecare zi. 6Și au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia. 7Și când au venit spre Misia, încercau să meargă în Bitinia și Duhul lui Isus nu le‐a îngăduit. 8Deci trecând pe lângă Misia, s‐au
16.8
2 Cor. 2.122 Tim. 4.13
pogorât la Troa. 9Și noaptea i s‐a arătat lui Pavel o vedenie: un bărbat
16.9
Cap. 10.30.
din
16.9
2 Cor. 2.13
Macedonia sta și‐l ruga și zicea: Treci în Macedonia și ajută‐ne. 10Și când a văzut vedenia, îndată am căutat să ieșim în Macedonia, judecând că Dumnezeu ne‐a chemat să le vestim evanghelia.

Pavel la Filipi. Lidia

11Deci plecând pe apă din Troa, am mers drept la Samotracia și a doua zi la Neapoli 12și de acolo la Filipi

16.12
Fil. 1.1
, care este o cetate a Macedoniei, cea dintâi din ținut, o colonie romană; și am zăbovit în această cetate câteva zile. 13Și în ziua Sabatului am ieșit afară din poartă la un râu, unde socoteam că este un loc de rugăciune; și am șezut jos și vorbeam femeilor care erau adunate. 14Și o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de purpură din orașul Tiatira, temătoare de Dumnezeu, asculta; a cărei inimă a
16.14
Lc. 24.45
deschis‐o Domnul ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel. 15Și după ce a fost botezată ea și casa ei, ne‐a rugat zicând: Dacă ați judecat că sunt credincioasă Domnului, intrați în casa mea și rămâneți acolo. Și ne‐a
16.15
Gen. 19.3
33.11Jud. 19.21Lc. 24.29
13.2
silit.

O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi

16Și a fost așa: pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne‐a ieșit înainte o slujnică

16.16
1 Sam. 28.7
, având un duh al lui Piton, care aducea mult câștig
16.16
Cap. 19.24.
domnilor ei prin ghicire. 17Ea urmând după Pavel și noi, striga zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care vă vestesc calea mântuirii. 18Și aceasta o făcea multe zile. Dar Pavel, foarte necăjit,
16.18
Mc. 1.25,34
s‐a întors și a zis duhului: Îți poruncesc în numele lui Isus Hristos să ieși afară din ea. Și
16.18
Mc. 16.17
a ieșit afară în ceasul acela. 19Și când au văzut
16.19
Cap. 19.25, 26.
domnii ei că s‐a dus nădejdea câștigului lor, au apucat
16.19
2 Cor. 6.5
pe Pavel și Sila și i‐au târât
16.19
Mat. 10.18
în târg înaintea mai marilor. 20Și după ce i‐au adus la căpetenii, au zis: Acești oameni, care sunt iudei, turbură
16.20
1 Reg. 18.17
cetatea noastră 21și vestesc datine pe care nu ne este îngăduit să le primim nici să le facem, noi fiind romani. 22Și gloata s‐a ridicat împreună împotriva lor și căpeteniile le‐au sfâșiat veșmintele și au
16.22
2 Cor. 6.5
11.23,251 Tes. 2.2
poruncit să‐i bată cu nuiele. 23Și după ce le‐au dat multe lovituri, i‐au aruncat în temniță poruncind păzitorului închisorii să‐i păzească bine. 24Acesta primind o astfel de poruncă, i‐a aruncat în temnița dinăuntru și le‐a înțepenit picioarele în butuci. 25Iar pe la miezul nopții Pavel și Sila se rugau și cântau laudă lui Dumnezeu și cei legați îi ascultau cu luare aminte. 26Și deodată
16.26
Cap. 4.31.
s‐a făcut un cutremur mare de pământ încât s‐au zguduit temeliile închisorii; și îndată toate ușile s‐au deschis și legăturile tuturor s‐au
16.26
Cap. 5.19;
desfăcut. 27Iar păzitorul închisorii s‐a deșteptat din somn și văzând deschise ușile temniței, și‐a tras sabia și era să‐și răpună viața, socotind că cei legați au fugit afară. 28Dar Pavel a strigat cu glas mare zicând: Nu‐ți face niciun rău, căci toți suntem aici. 29Și a cerut lumini și s‐a repezit înăuntru și tremurând de frică a căzut înaintea lui Pavel și Sila 30și i‐a dus afară și a zis: Domnilor
16.30
Lc. 3.109.6
, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? 31Iar ei au zis: Crede
16.31
In. 3.16,36
6.471 In. 5.10
în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit tu și casa ta. 32Și i‐au vorbit Cuvântul Domnului cu toți care erau în casa lui. 33Și el i‐a luat la sine în acel ceas al nopții și le‐a spălat rănile și îndată a fost botezat el și toți ai săi. 34Și i‐a suit la casa sa și a
16.34
Lc. 5.29
19.6
pus masa și s‐a veselit cu toată casa lui, fiindcă crezuse în Dumnezeu.

Pavel și Sila slobozi

35Iar când s‐a făcut ziuă, căpeteniile au trimis pe cei ce purtau nuielele zicând: Dă drumul la oamenii aceia. 36Și păzitorul închisorii a spus lui Pavel cuvintele acestea zicând: Căpeteniile au trimis ca să vi se dea drumul; acum dar ieșiți afară și mergeți în pace. 37Dar Pavel a zis către ei: După ce ne‐au bătut în fața lumii, neosândiți, pe noi, oameni care

16.37
Cap. 22.25.
suntem romani, ne‐au aruncat în temniță; și acum ne scot afară pe ascuns? Nu așa, ci să vină ei înșiși să ne scoată afară, 38Și cei ce purtau nuielele au adus la cunoștința căpeteniilor aceste vorbe; iar ei s‐au temut când au auzit că sunt romani. 39Și au venit și i‐au îmbunat și i‐au dus afară și‐i rugau
16.39
Mat. 8.34
să plece din cetate. 40Și ei au ieșit din temniță și au
16.40
Vers. 14.
intrat în casa Lidiei; și când au văzut pe frați, i‐au mângâiat și au ieșit.

17

Pavel în Tesalonic

171Și după ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor. 2Și după cum era obiceiul său, Pavel a

17.2
Lc. 4.1613.5,14
14.1
16.13
19.8
intrat la ei și în trei Sabate a stat de vorbă cu ei din scripturi, 3descoperind și lămurind că Hristosul
17.3
Lc. 24.26,46Gal. 3.1
trebuia să pătimească și să învie dintre cei morți; și zicând că acest Isus, pe care vi‐l vestesc eu, este Hristosul. 4Și unii
17.4
Cap. 28.24.
dintre ei au fost înduplecați și s‐au însoțit cu Pavel și Sila
17.4
Cap. 15.22, 27, 32, 40.
și o mulțime mare din grecii cucernici și nu puține dintre femeile de frunte. 5Dar iudeii pizmuind și luând cu ei pe câțiva bărbați răi din cei de rând și făcând gloată, tulburau cetatea și năvălind la casa lui Iason, căutau să‐i scoată afară la popor. 6Și fiindcă nu i‐au găsit, târau pe Iason și pe unii frați la mai marii cetății, strigând: Aceștia
17.6
Rom. 16.21
care au întors
17.6
Cap. 16.20.
toată lumea pe dos, au venit și aici 7și Iason i‐a primit la sine. Și toți aceștia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, zicând
17.7
Lc. 23.2In. 19.121 Pet. 2.13
că este un alt împărat, Isus. 8Și au tulburat gloata și pe mai marii cetății care auzeau acestea. 9Și după ce au luat chezășie de la Iason și de la ceilalți, le‐au dat drumul.

Pavel la Berea

10Iar frații

17.10
Cap. 9.25. Vers. 14.
îndată au trimis noaptea pe Pavel și pe Sila la Berea, care când au sosit, s‐au dus în sinagoga iudeilor. 11Aceștia erau mai aleși la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată voioșia, cercetând
17.11
Is. 34.16Lc. 16.29In. 5.39
cu de‐amănuntul scripturile în fiecare zi, dacă acestea ar fi așa. 12Mulți dintre ei deci au crezut și din femeile grecești de stare bună și dintre bărbați, nu puțini. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au cunoscut că și în Berea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo întărâtând și tulburând gloatele. 14Și atunci frații îndată
17.14
Mat. 10.23
au trimis pe Pavel ca să se ducă până spre mare și Sila și Timotei au mai rămas acolo. 15Iar cei ce însoțeau pe Pavel l‐au dus
17.15
Cap. 18.5.
până la Atena; și luând ei poruncă de la el către Sila și Timotei ca să vină cât mai curând la el, au plecat.

Pavel la Atena. Cuvântarea

16Și pe când Pavel îi aștepta în Atena, i s‐a

17.16
2 Pet. 2.8
întărâtat duhul în sine când a văzut cetatea plină de idoli. 17Deci a stat de vorbă în sinagogă cu iudeii și cu cei cucernici și în târg în fiecare zi cu cei ce‐l întâlneau. 18Și unii dintre filosofii epicurieni și dintre filosofii stoici s‐au legat de el. Și alții ziceau: Ce vrea să spună acest semănător de vorbe? Iar alții: Pare că este vestitor de dumnezei străini! pentru că le binevestea pe Isus și învierea. 19Și l‐au luat cu ei și l‐au dus la Areopag zicând: Putem ști ce este această învățătură nouă care este vorbită de tine? 20Căci aduci la urechile noastre ceva străin; deci voim să știm ce vor să fie acestea. 21(Iar toți atenienii și străinii care se află vremelnic acolo nu aveau vreme potrivită pentru nimic altceva, decât să vorbească ceva sau să audă ceva mai nou). 22Și Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: Bărbați atenieni, întru toate vă văd mai religioși. 23Căci trecând și privind de aproape lucrurile de închinat ale voastre, am găsit și un altar pe care este scris: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Deci ceea ce voi cinstiți foarte mult, fără să cunoașteți, aceasta vă vestesc eu. 24Dumnezeu
17.24
Cap. 14.15.
care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea, el fiind Domnul
17.24
Mat. 11.25
cerului și al pământului, nu
17.24
Cap. 7.48.
locuiește în temple făcute de mâini, 25nici nu este slujit de mâini omenești, ca
17.25
Ps. 50.8
având trebuință de ceva, căci el
17.25
Gen. 2.7Num. 16.22Iov 12.10
27.3
33.4Is. 42.5
57.16Zah. 12.1
însuși dă tuturor viață și suflare și toate; 26și a făcut dintr‐un singur sânge orice neam de oameni ca să locuiască peste toată fața pământului, hotărând vremuri rânduite și marginile
17.26
Deut. 32.8
locuirii lor, 27ca
17.27
Rom. 1.20
să caute pe Dumnezeu, doar cel puțin l‐ar pipăi și l‐ar afla, deși
17.27
Cap. 14.47.
nu este departe de fiecare dintre noi. 28Căci în
17.28
Col. 1.17Evr. 1.3
el viețuim și ne mișcăm și suntem, după cum
17.28
Tit 1.12
au zis și unii dintre poeții voștri: Căci și noi suntem din neamul lui. 29Fiind deci din neamul lui Dumnezeu, nu
17.29
Is. 40.18
trebuie să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și născocirea omului! 30Deci Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile
17.30
Cap. 14.16.
de neștiință, dar acum
17.30
Lc. 24.47Tit 2.11,121 Pet. 1.14
4.3
poruncește oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, 31pentru că a pus o zi în care va
17.31
Cap. 10.42.
judeca cu dreptate pământul locuit prin bărbatul pe care l‐a rânduit, punând credința la îndemâna tuturor prin
17.31
Cap. 2.24.
aceea că l‐a înviat dintre cei morți…… 32Și când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: Te vom mai asculta iarăși despre aceasta. 33Așa Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Și unii bărbați s‐au alipit de el și au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris și alții cu ei.