Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
17

Pavel în Tesalonic

171Și după ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor. 2Și după cum era obiceiul său, Pavel a

17.2
Lc. 4.1613.5,14
14.1
16.13
19.8
intrat la ei și în trei Sabate a stat de vorbă cu ei din scripturi, 3descoperind și lămurind că Hristosul
17.3
Lc. 24.26,46Gal. 3.1
trebuia să pătimească și să învie dintre cei morți; și zicând că acest Isus, pe care vi‐l vestesc eu, este Hristosul. 4Și unii
17.4
Cap. 28.24.
dintre ei au fost înduplecați și s‐au însoțit cu Pavel și Sila
17.4
Cap. 15.22, 27, 32, 40.
și o mulțime mare din grecii cucernici și nu puține dintre femeile de frunte. 5Dar iudeii pizmuind și luând cu ei pe câțiva bărbați răi din cei de rând și făcând gloată, tulburau cetatea și năvălind la casa lui Iason, căutau să‐i scoată afară la popor. 6Și fiindcă nu i‐au găsit, târau pe Iason și pe unii frați la mai marii cetății, strigând: Aceștia
17.6
Rom. 16.21
care au întors
17.6
Cap. 16.20.
toată lumea pe dos, au venit și aici 7și Iason i‐a primit la sine. Și toți aceștia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, zicând
17.7
Lc. 23.2In. 19.121 Pet. 2.13
că este un alt împărat, Isus. 8Și au tulburat gloata și pe mai marii cetății care auzeau acestea. 9Și după ce au luat chezășie de la Iason și de la ceilalți, le‐au dat drumul.

Pavel la Berea

10Iar frații

17.10
Cap. 9.25. Vers. 14.
îndată au trimis noaptea pe Pavel și pe Sila la Berea, care când au sosit, s‐au dus în sinagoga iudeilor. 11Aceștia erau mai aleși la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată voioșia, cercetând
17.11
Is. 34.16Lc. 16.29In. 5.39
cu de‐amănuntul scripturile în fiecare zi, dacă acestea ar fi așa. 12Mulți dintre ei deci au crezut și din femeile grecești de stare bună și dintre bărbați, nu puțini. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au cunoscut că și în Berea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo întărâtând și tulburând gloatele. 14Și atunci frații îndată
17.14
Mat. 10.23
au trimis pe Pavel ca să se ducă până spre mare și Sila și Timotei au mai rămas acolo. 15Iar cei ce însoțeau pe Pavel l‐au dus
17.15
Cap. 18.5.
până la Atena; și luând ei poruncă de la el către Sila și Timotei ca să vină cât mai curând la el, au plecat.

Pavel la Atena. Cuvântarea

16Și pe când Pavel îi aștepta în Atena, i s‐a

17.16
2 Pet. 2.8
întărâtat duhul în sine când a văzut cetatea plină de idoli. 17Deci a stat de vorbă în sinagogă cu iudeii și cu cei cucernici și în târg în fiecare zi cu cei ce‐l întâlneau. 18Și unii dintre filosofii epicurieni și dintre filosofii stoici s‐au legat de el. Și alții ziceau: Ce vrea să spună acest semănător de vorbe? Iar alții: Pare că este vestitor de dumnezei străini! pentru că le binevestea pe Isus și învierea. 19Și l‐au luat cu ei și l‐au dus la Areopag zicând: Putem ști ce este această învățătură nouă care este vorbită de tine? 20Căci aduci la urechile noastre ceva străin; deci voim să știm ce vor să fie acestea. 21(Iar toți atenienii și străinii care se află vremelnic acolo nu aveau vreme potrivită pentru nimic altceva, decât să vorbească ceva sau să audă ceva mai nou). 22Și Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: Bărbați atenieni, întru toate vă văd mai religioși. 23Căci trecând și privind de aproape lucrurile de închinat ale voastre, am găsit și un altar pe care este scris: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Deci ceea ce voi cinstiți foarte mult, fără să cunoașteți, aceasta vă vestesc eu. 24Dumnezeu
17.24
Cap. 14.15.
care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea, el fiind Domnul
17.24
Mat. 11.25
cerului și al pământului, nu
17.24
Cap. 7.48.
locuiește în temple făcute de mâini, 25nici nu este slujit de mâini omenești, ca
17.25
Ps. 50.8
având trebuință de ceva, căci el
17.25
Gen. 2.7Num. 16.22Iov 12.10
27.3
33.4Is. 42.5
57.16Zah. 12.1
însuși dă tuturor viață și suflare și toate; 26și a făcut dintr‐un singur sânge orice neam de oameni ca să locuiască peste toată fața pământului, hotărând vremuri rânduite și marginile
17.26
Deut. 32.8
locuirii lor, 27ca
17.27
Rom. 1.20
să caute pe Dumnezeu, doar cel puțin l‐ar pipăi și l‐ar afla, deși
17.27
Cap. 14.47.
nu este departe de fiecare dintre noi. 28Căci în
17.28
Col. 1.17Evr. 1.3
el viețuim și ne mișcăm și suntem, după cum
17.28
Tit 1.12
au zis și unii dintre poeții voștri: Căci și noi suntem din neamul lui. 29Fiind deci din neamul lui Dumnezeu, nu
17.29
Is. 40.18
trebuie să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și născocirea omului! 30Deci Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile
17.30
Cap. 14.16.
de neștiință, dar acum
17.30
Lc. 24.47Tit 2.11,121 Pet. 1.14
4.3
poruncește oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, 31pentru că a pus o zi în care va
17.31
Cap. 10.42.
judeca cu dreptate pământul locuit prin bărbatul pe care l‐a rânduit, punând credința la îndemâna tuturor prin
17.31
Cap. 2.24.
aceea că l‐a înviat dintre cei morți…… 32Și când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: Te vom mai asculta iarăși despre aceasta. 33Așa Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Și unii bărbați s‐au alipit de el și au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris și alții cu ei.

18

Pavel la Corint

181După acestea a plecat din Atena și a venit la Corint. 2Și a aflat pe un iudeu cu numele Acuila

18.2
Rom. 16.31 Cor. 16.192 Tim. 4.19
, de neam din Pont, venit de curând din Italia cu Priscila, nevasta lui, căci Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Și el a venit la ei. 3Și fiindcă era de aceeași meserie, a rămas la ei și
18.3
Cap. 20.34.
lucrau; căci erau de meserie făcători de corturi. 4Și
18.4
Cap. 17.2.
sta de vorbă în sinagogă în fiecare Sabat și căuta să înduplece pe iudei și pe greci. 5Și când au venit
18.5
Cap. 17.14, 15.
din Macedonia Sila și Timotei, Pavel era
18.5
Iov 32.18
cu totul dedat cuvântului, aducând dovezi iudeilor că Isus este Hristosul. 6Și când ei s‐au împotrivit
18.6
Cap. 13.45.
și huleau, el și‐a scuturat
18.6
Neem. 5.13Mat. 10.14
hainele și a zis către ei: Sângele
18.6
Lev. 20.9,11,122 Sam. 1.16Ezec. 18.13
33.4
vostru fie peste capul vostru; eu
18.6
Ezec. 3.18,19
33.9
sunt curat; de aici
18.6
Cap. 13.46;
înainte mă voi duce la Neamuri. 7Și a trecut de acolo și a venit în casa unuia cu numele Titu Iust, cinstitor de Dumnezeu, a cărei casă era lipită cu sinagoga. 8Și Crisp
18.8
1 Cor. 1.14
, mai marele sinagogei, a crezut pe Domnul cu toată casa lui; și mulți dintre corinteni, auzind, au crezut și au fost botezați, 9Și Domnul
18.9
Cap. 23.11.
a zis noaptea într‐o vedenie lui Pavel: Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 10pentru că
18.10
Ier. 1.18,19Mat. 28.20
eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‐ți facă rău, fiindcă am mult popor în această cetate. 11Și a șezut acolo un an și șase luni, învățând între ei Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscoala iudeilor

12Dar pe când Galion era proconsul al Ahaiei, iudeii au pășit într‐un gând împotriva lui Pavel și l‐au dus la scaunul de judecată, 13zicând: Acesta înduplecă prin cuvinte amăgitoare pe oameni, ca să se închine lui Dumnezeu împotriva legii. 14Și pe când Pavel era să deschidă gura, Galion a zis către iudei: Dacă

18.14
Cap. 23.29;
ar fi vreo nedreptățire sau vreo faptă rea, iudeilor, după cuvânt v‐aș îngădui. 15Dar fiindcă sunt neînțelegeri despre un cuvânt și niște nume și despre legea voastră, vedeți voi înșivă; eu nu voiesc să fiu judecător al acestora. 16Și i‐a gonit de la scaunul de judecată. 17Și au pus mâna toți pe Sosten
18.17
1 Cor. 1.1
, mai marele sinagogei, și‐l băteau înaintea scaunului de judecată. Și lui Galion nu‐i păsa nimic de acestea.

Pavel în Ierusalim și Antiohia

18Iar Pavel, mai rămânând acolo încă destule zile, și‐a luat rămas bun de la frați și s‐a dus pe apă în Siria și cu el Priscila și Acuila, după ce și‐a tuns

18.18
Num. 6.18
capul în Chencrea
18.18
Rom. 16.1
, căci avea o juruință. 19Și au ajuns la Efes și pe ei i‐a lăsat acolo, iar el a intrat în sinagogă și a vorbit cu iudeii. 20Și când l‐au rugat ca să rămână mai multă vreme, el nu s‐a învoit, 21ci și‐a luat rămas bun de la ei, zicând: (Trebuie
18.21
Cap. 19.21;
numaidecât ca sărbătoarea următoare s‐o fac în Ierusalim.) Dar
18.21
1 Cor. 4.19Evr. 6.3Iac. 4.15
mă voi întoarce la voi, de va vrea Dumnezeu. Și a plecat pe apă de la Efes. 22Și după ce s‐a dat jos la Cesarea, s‐a suit și a urat bisericii și s‐a pogorât la Antiohia.

A treia călătorie. Apolo

23Și după ce a stat câtăva vreme acolo, a ieșit și a trecut prin Galatia

18.23
Gal. 1.2
4.14
și Frigia, întărind
18.23
Cap. 14.22;
pe toți ucenicii. 24Iar un
18.24
1 Cor. 1.12
3.5,6
4.6Tit 3.13
iudeu cu numele Apolo, de neam din Alexandria, bărbat învățat, a venit la Efes și era tare în scripturi. 25Acesta fusese învățat prin viu graiu în calea Domnului; și fierbând
18.25
Rom. 12.11
cu duhul, vorbea și‐i învăța cu de‐amănuntul cele despre Isus, deși cunoștea
18.25
Cap. 19.3.
numai botezul lui Ioan. 26Și el a început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Și când l‐au auzit Priscila și Acuila, l‐au luat la ei și l‐au învățat mai cu de‐amănuntul calea lui Dumnezeu. 27Și când și‐a pus în gând să treacă în Ahaia, frații l‐au îmbărbătat și au scris către ucenici ca să‐l primească. Și când a venit, a
18.27
1 Cor. 3.6
ajutat mult prin har celor care crezuseră. 28Căci înfunda cu putere pe iudei înaintea lumii, arătând
18.28
Cap. 9.22;
prin scripturi că Isus este Hristosul.

19

Ucenicii lui Ioan se fac creștini

191Și a fost așa: pe când era Apolo

19.1
1 Cor. 1.12
3.5,6
în Corint, Pavel trecând prin părțile de sus, a venit la Efes și a găsit pe unii ucenici. 2Și le‐a zis: Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei i‐au zis: Dar nici n‐am
19.2
1 Sam. 3.7
auzit dacă este Duhul Sfânt. 3Și a zis: Pentru ce botez ați fost dar botezați? Și ei au zis: Pentru
19.3
Cap. 18.25.
botezul lui Ioan. 4Și Pavel a zis: Ioan
19.4
Mat. 3.11In. 1.15,27,3011.16
13.24,25
a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului ca să creadă în cel ce vine după el, adică în Isus. 5Și când au auzit, au fost botezați pentru
19.5
Cap. 8.16.
numele Domnului Isus. 6Și după ce
19.6
Cap. 6.6;
a pus Pavel mâinile asupra lor, Duhul Sfânt a venit peste ei și vorbeau
19.6
Cap. 2.4;
în limbi și proroceau. 7Și toți erau ca la doisprezece bărbați.

Pavel învață pe popor la Efes

8Și

19.8
Cap. 17.2;
a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală vreme de trei luni, vorbind cu ei și înduplecându‐i cu privire la cele despre
19.8
Cap. 1.3;
Împărăția lui Dumnezeu. 9Și deoarece
19.9
2 Tim. 1.152 Pet. 2.2Iuda 10
unii erau învârtoșați și nu se înduplecau, vorbind de rău
19.9
Cap. 9.2;
Calea înaintea mulțimii, el s‐a despărțit de ei și a deosebit pe ucenici vorbind în fiecare zi în școala lui Tiran. 10Și aceasta
19.10
Cap. 20.31.
s‐a făcut vreme de doi ani, încât toți cei ce locuiesc în Asia au auzit Cuvântul Domnului, atât iudei cât și greci. 11Și Dumnezeu făcea
19.11
Mc. 16.20
puteri nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12încât
19.12
2 Reg. 4.29
pe bolnavi erau aduse de la trupul lui și ștergare sau mahrame și bolile se depărtau de la ei și duhurile rele ieșeau afară.

Exorciștii iudei

13Și unii

19.13
Mat. 12.27
dintre iudeii exorciști care umblă din loc în loc s‐au
19.13
Mc. 9.38Lc. 9.49
apucat să numească peste cei ce au duhuri rele numele Domnului Isus zicând: Vă jur pe Isus pe care‐l propovăduiește Pavel. 14Și erau șapte fii ai unuia Sceva, iudeu, mai mare preot, care făceau aceasta. 15Și duhul rău a răspuns și le‐a zis: Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți? 16Și omul în care era duhul rău a sărit asupra lor și i‐a biruit pe amândoi și a avut putere împotriva lor încât au fugit din casa aceea goi și răniți. 17Și aceasta a ajuns cunoscut tuturor, iudei și greci, care locuiesc în Efes; și
19.17
Lc. 1.65
7.165.5,11
a căzut temere peste ei toți și numele Domnului Isus era mărit. 18Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau, mărturisindu‐și
19.18
Mat. 3.6
și vestindu‐și faptele. 19Și destui din cei ce făceau meșteșuguri ciudate au adus cărțile și le ardeau înaintea tuturor și au socotit prețurile lor împreună și au găsit cincizeci de mii de arginți. 20Așa
19.20
Cap. 6.7;
de puternic sporea și se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

21Și după ce

19.21
Rom. 15.25Gal. 2.1
s‐au împlinit acestea, Pavel și‐a
19.21
Cap. 20.22.
pus în duh ca, după ce va trece prin Macedonia și Ahaia să se ducă la Ierusalim, zicând: După ce voi fi acolo, trebuie
19.21
Cap. 18.21;
să văd și Roma. 22Și trimițând în Macedonia pe doi dintre
19.22
Cap. 13.5.
cei ce‐i slujeau, pe Timotei și Erast
19.22
Rom. 16.232 Tim. 4.20
, el însuși a stat o vreme în Asia. 23Și cam pe vremea aceea
19.23
2 Cor. 1.8
s‐a făcut nu puțină tulburare despre Cale
19.23
Cap. 9.2.
. 24Căci un oarecare cu numele Dimitrie, un argintar, care făcea temple mici de argint ale Dianei, aducea meșterilor nu puțin
19.24
Cap. 16.16, 19.
câștig. 25Și i‐a adunat pe aceștia și pe lucrătorii care se îndeletniceau cu unele ca acestea și a zis: Bărbați, știți că din acest câștig ne este traiul. 26Și vedeți și auziți că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta a înduplecat și a abătut gloată destulă, zicând că nu
19.26
Ps. 115.4Is. 44.10‐20Ier. 10.3
sunt dumnezei aceia care sunt făcuți de mâini. 27Și nu numai această parte ne este în primejdie ca să cadă în dispreț, ci și Templul marii zeițe Diana să fie socotit o nimica și are să fie chiar dată jos din măreția ei, ea pe care toată Asia și tot pământul locuit o cinstește. 28Și când au auzit ei, s‐au umplut de mânie și strigau zicând: Mare este Diana efesenilor. 29Și cetatea s‐a umplut de învălmășeală și s‐au năpustit într‐un gând la teatru, răpind cu ei pe Gaiu
19.29
Rom. 16.231 Cor. 1.14
și Aristarh
19.29
Cap. 20.4;
, macedoneni, împreună călători ai lui Pavel. 30Și când Pavel și‐a pus în gând să intre în popor, ucenicii nu l‐au lăsat. 31Și unii dintre căpeteniile Asiei, fiindu‐i prieteni, au trimis la el și‐l rugau să nu se ducă la teatru. 32Deci unii strigau una, alții altceva; căci adunarea era învălmășită și cei mai mulți nu știau pentru ce se adunaseră laolaltă. 33Și au făcut pe Alexandru să iasă din gloată, împingându‐l iudeii înainte. Și Alexandru
19.33
1 Tim. 1.202 Tim. 4.14
a făcut
19.33
Cap. 12.17.
semn cu mâna și voia să se apere înaintea poporului. 34Dar când au cunoscut că este iudeu, s‐a făcut un glas din partea tuturor strigând cam două ceasuri: Mare este Diana efesenilor. 35Și după ce logofătul a potolit gloata, zice: Bărbați efeseni, cine este oare dintre oameni care nu cunoaște că cetatea efesenilor este păzitoarea Templului marii Diane și a chipului căzut de la Jupiter? 36Deci fiindcă acestea sunt fără cuvânt de împotrivire, se cuvine să fiți liniștiți și să nu faceți nimic în pripă. 37Căci ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici hoți de cele sfinte, nici hulitori ai zeiței noastre. 38Deci dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au cuvânt împotriva cuiva, se țin adunări pentru judecare și sunt proconsuli: să se învinuiască unii pe alții. 39Iar dacă cereți ceva despre altele, se va lămuri în adunarea legiuită. 40Căci suntem în primejdie să fim învinuiți pentru răscoala de astăzi; și în privința ei nu vom putea da socoteală de îmbulzeala aceasta. 41Și după ce a zis acestea, a dat drumul adunării.