Înălțarea lui Isus
11Cea dintâi istorisire am făcut‐o, Teofile
, despre toate câte a început Isus să facă și să învețe, 2până
24.511 Tim. 3.16
în ziua în care a fost luat sus, după ce prin Duhul Sfânt dăduse
porunci apostolilor pe care și i‐a ales, 3cărora s‐a și înfățișat
21.1,141 Cor. 15.5
după pătimirea sa cu multe dovezi netăgăduite, arătându‐li‐se vreme de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu. 4Și pe
când era adunat cu ei, le‐a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe care
15.26
16.7
, zicea el, ați auzit‐o de la mine. 5Pentru că
Ioan a botezat cu apă, iar voi veți
fi botezați cu Duhul Sfânt nu după multe aceste zile. 6Deci când erau adunați laolaltă, l‐au întrebat zicând: Doamne
, nu cumva în vremea aceasta statornicești
iarăși împărăția pentru Israel? 7El a zis către ei: Nu
este al vostru să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le‐a pus sub stăpânirea sa. 8Ci
veți lua putere când va veni
Duhul Sfânt peste voi și‐mi veți
fi martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului. 9Și când
a zis acestea, a fost ridicat
în sus, pe când priveau ei și un nor l‐a luat de la ochii lor. 10Și pe când se uitau țintă în cer, când se ducea el, iată li s‐au înfățișat și doi bărbați în
veșminte albe, 11care au și zis: Bărbați Galileeni
, ce stați uitându‐vă în cer? Acest Isus care a fost luat de la voi în cer va
4.162 Tes. 1.10Ap. 1.7
veni așa, în același fel cum l‐ați văzut ducându‐se în cer.
Întoarcerea apostolilor
12Atunci
s‐au întors la Ierusalim de la muntele numit Măsliniș, care este aproape de Ierusalim de o cale de sabat. 13Și când au intrat, s‐au suit în
odaia de sus, unde stăteau și Petru
și Ioan și Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon
Zelotul și Iuda
al lui Iacov. 14Aceștia
toți stăruiau într‐un gând în rugăciune, cu femeile
24.10
și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații
lui.
Alegerea lui Matia
15Și în zilele acestea Petru s‐a sculat în mijlocul fraților și a zis: (și era o gloată
ca la o sută douăzeci de nume strânși împreună în acel loc). 16Bărbați frați, trebuia ca să fie împlinită scriptura
pe care a spus‐o mai dinainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iuda, care
s‐a făcut călăuză celor ce au prins pe Isus, 17fiindcă
era numărat între noi și a luat sorțul slujbei
acesteia. 18(Omul
acesta deci și‐a dobândit un ogor din plata
fărădelegii și căzând cu capul în jos a plesnit prin mijloc și i s‐au vărsat toate măruntaiele. 19Și a ajuns cunoscut tuturor care locuiesc în Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit în limba lor Acheldama, adică: Ogorul sângelui.) 20Căci în cartea Psalmilor este scris: Locuința lui să ajungă
pustie și să nu fie cine să locuiască în ea: și: Slujba
lui de priveghetor s‐o ia altul. 21Deci trebuie ca din bărbații care au mers împreună cu noi în orice vreme cât Domnul Isus a intrat și a ieșit între noi, 22începând
de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost luat
de la noi, unul
să fie martor al învierii lui împreună cu noi. 23Și au pus înainte pe doi, pe Iosif numit Barsaba
, care a fost numit și Iust, și pe Matia. 24Și s‐au rugat și au zis: Tu, Doamne, care
29.17Ier. 11.20
17.10Ap. 2.23
cunoști inimile tuturor, arată din acești doi pe unul, pe care l‐ai ales 25ca
să ia locul acestei slujbe și apostolii, de la care s‐a abătut Iuda ca să se ducă la locul său. 26Și le‐au dat sorți și sorțul a căzut pe Matia și a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Pogorârea Duhului Sfânt
21Și pe când se împlinea ziua
Cincizecimii, erau
toți împreună la un loc. 2Și s‐a făcut fără veste din cer un sunet ca de vâjâitul unui vânt tare și a
umplut toată casa unde ședeau. 3Și li s‐au arătat limbi ca de foc despărțite și s‐au așezat peste fiecare dintre ei. 4Și toți s‐au
umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească
13.1
14.2
în alte limbi, după cum le da Duhul să rostească. 5Și erau iudei care ședeau vremelnic în Ierusalim, bărbați evlavioși din orice neam al celor ce sunt sub cer. 6Și după ce s‐a făcut acest sunet, mulțimea s‐a strâns și s‐a tulburat pentru că fiecare îi auzea vorbind în graiul său însuși. 7Și toți erau uimiți și se minunau zicând: Iată, oare nu sunt toți aceștia care vorbesc Galileeni?
8Și cum auzim noi fiecare în graiul nostru în care am fost născuți, 9Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și Capadocia, în Pont și Asia, 10în Frigia și Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei și lângă Cirene și romanii care se află aici vremelnic, iudei și prozeliți, 11Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mari ale lui Dumnezeu? 12Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? 13Iar alții, bătându‐și joc, ziceau: Sunt plini de must.
Cuvântarea lui Petru
14Dar Petru stând cu cei unsprezece și‐a ridicat glasul și le‐a rostit: Bărbați iudei și toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut aceasta și luați în urechi cuvintele mele. 15Căci aceștia nu sunt beți, cum socotiți voi, căci
este numai al treilea ceas din zi. 16Ci aceasta este ce s‐a zis prin prorocul Ioel: 17Și va fi așa: în
36.27Ioel 2.28,29Zah. 12.10In. 7.38
zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi
turna din Duhul meu peste orice carne și fiii voștri și fiicele
voastre vor proroci și tinerii voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise; 18și anume voi turna peste robii mei și peste roabele mele în zilele acelea din Duhul meu și
vor proroci. 19Și voi
da minuni, în cer sus și semne pe pământ jos, sânge și foc și abur de fum. 20Soarele
se va preface în întuneric și luna în sânge mai înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită. 21Și va fi așa: oricine
care va chema numele Domnului va fi mântuit.
Cuvântarea lui Petru
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat dovedit de la Dumnezeu pentru voi cu
14.10,11Evr. 2.4
puteri și minuni și semne pe care le‐a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe acesta, dat
24.444.28
vouă
, după sfatul rânduit și cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi l‐ați pironit prin mâna celor fărădelege și l‐ați omorât, 24pe
care Dumnezeu l‐a înviat după ce a dezlegat durerile morții, pentru că nu era cu putință ca el să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre el: Priveam
pe Domnul totdeauna înaintea feței mele; pentru că este la dreapta mea ca să nu fiu clătinat. 26De aceea inima mi s‐a veselit și limba mi s‐a bucurat; chiar și carnea mea își va pune cortul pe încredere 27pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Hades, nici nu vei da pe Cuviosul tău să vadă putrezirea. 28Mi‐ai făcut cunoscut căile vieții, mă vei umple de veselie cu fața ta. 29Bărbați frați, îmi este îngăduit să vă spun pe față despre
patriarhul David, că a murit și a fost înmormântat și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta. 30Fiind deci proroc și
știind că Dumnezeu i‐a jurat cu jurământ că din rodul coapsei lui va pune unul pe scaunul lui de domnie, 31văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că
nici n‐a fost lăsat în Hades, nici carnea lui n‐a văzut putrezire. 32Dumnezeu a înviat pe
acest Isus, pentru care noi
toți suntem martori. 33Deci fiind înălțat
prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit
15.26
16.7,13
făgăduința Duhului Sfânt
de la Tatăl, a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s‐a suit în ceruri, ci el însuși zice: Domnul a zis
Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 35până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 36Să știe deci neclintit toată casa lui Israel că Dumnezeu a
făcut și Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l‐ați răstignit.
Cei dintâi creștini
37Iar când au auzit ei aceasta, au
fost străpunși prin inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Ce să facem, bărbați frați? 38Și Petru le‐a zis: Pocăiți‐vă
și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh. 39Căci pentru voi este făgăduința și pentru
copiii voștri și pentru
toți cei în depărtare, pe câți îi va chema la sine Domnul Dumnezeul nostru. 40Și prin mai multe alte cuvinte mărturisea și‐i îndemna zicând: Scăpați‐vă de acest neam sucit. 41Deci cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea s‐au adăugat la ei ca la trei mii de suflete. 42Și
stăruiau în învățătura apostolilor și în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Și fiecărui suflet i s‐a făcut teamă; și multe
minuni și semne se făceau prin apostoli în Ierusalim și era teamă mare peste toți. 44Și toți credincioșii erau la un loc și aveau
toate de obște. 45Și vindeau averile lor și bunurile și le împărțeau
la toți, după cum avea cineva trebuință. 46Și
stăruiau în
fiecare zi într‐un gând în Templu; și frângând
pâine acasă, își luau hrana cu bucurie și nevinovăție de inimă, 47lăudând pe Dumnezeu și având har
la tot poporul. Iar Domnul
adăuga împreună în fiecare zi pe cei ce erau mântuiți.
Vindecarea ologului din naștere
31Iar Petru și Ioan se suiau la
Templu, la ceasul rugăciunii, care este
al nouălea. 2Și era
purtat un oarecare bărbat, care era olog din pântecele mamei sale, pe care‐l puneau în fiecare zi lângă poarta Templului, numită Frumoasă, spre a
cerși milostenie de la cei ce intrau în Templu. 3El, văzând pe Petru și pe Ioan că aveau de gând să intre în Templu, s‐a rugat să‐i dea milostenie. 4Și Petru, uitându‐se țintă la el, cu Ioan, a zis: Uită‐te la noi. 5Și el i‐a privit cu luare aminte așteptând să primească ceva de la ei. 6Dar Petru a zis: Argint și aur n‐am; dar ce am, aceasta îți dau: în
numele lui Isus Hristos din Nazaret, umblă. 7Și l‐a apucat de mâna dreaptă și l‐a sculat: și îndată i s‐au întărit picioarele și gleznele. 8Și sărind
în sus a stat și a început să umble. Și a intrat cu ei în Templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9Și tot poporul l‐a
văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10Și‐l cunoșteau că el ședea
pentru milostenie lângă Poarta Frumoasă a Templului, și s‐au umplut de mirare și uimire, pentru ceea ce i se întâmplase. 11Și pe când ținea el pe Petru și pe Ioan, tot poporul a alergat la ei în pridvorul numit
al lui Solomon, fiind uimiți.
Cuvântarea lui Petru
12Și când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbați israeliți, de ce vă minunați de acest om sau de ce vă uitați țintă la noi ca și cum cu puterea sau cucernicia noastră am fi făcut ca el să umble? 13Dumnezeul
lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit
12.16
17.1
pe Slujitorul său Isus, pe care voi l‐ați dat
prins și l‐ați tăgăduit în fața lui Pilat, când acesta a judecat să‐i dea drumul. 14Dar voi ați
19.15
tăgăduit pe Cel
Sfânt și Drept
și ați cerut să vi se dăruiască un bărbat ucigaș 15și ați omorât pe Domnitorul vieții, pe
care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, pentru care noi
suntem martori. 16Și prin credința în
numele lui, a întărit numele lui pe acest om, pe care‐l vedeți și‐l știți, și credința care este prin el i‐a dat sănătatea aceasta întreagă înaintea voastră a tuturor. 17Și acum, fraților, știu că din
neștiință ați făptuit ca și mai marii voștri. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce a vestit mai înainte
prin
53.5Dan. 9.261 Pet. 1.10,11
gura tuturor prorocilor, că Hristosul său avea să sufere. 19Pocăiți‐vă deci
și întoarceți‐vă iarăși ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină vremuri de însuflețire de la fața Domnului 20și să trimită pe Hristos Isus, cel mai dinainte rânduit pentru voi, 21pe
care cerul trebuie să‐l primească până la vremuri de întocmire
din nou a tuturor, despre care a
vorbit Dumnezeu, prin gura sfinților săi proroci din veac. 22Moise, da, a zis: Domnul Dumnezeu vă va ridica un Prooroc
dintre frații voștri ca mine; să ascultați de el în toate câte va vorbi către voi. 23Și va fi așa: orice suflet care nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din popor. 24Da, și toți prorocii de la Samuel și cei ce au urmat pe rând, câți au vorbit au și vestit zilele acestea. 25Voi
sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l‐a făcut Dumnezeu cu părinții voștri, zicând lui Avraam: Și în sămânța
18.18
22.18
26.4
28.14Gal. 3.8
ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 26Dumnezeu înviind pe Slujitorul său, l‐a trimis
15.24Lc. 24.47
întâi vouă
ca să vă binecuvânteze, întorcându‐vă
fiecare de la răutățile voastre.
