Ucenicii lui Ioan se fac creștini
191Și a fost așa: pe când era Apolo
3.5,6
în Corint, Pavel trecând prin părțile de sus, a venit la Efes și a găsit pe unii ucenici. 2Și le‐a zis: Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei i‐au zis: Dar nici n‐am
auzit dacă este Duhul Sfânt. 3Și a zis: Pentru ce botez ați fost dar botezați? Și ei au zis: Pentru
botezul lui Ioan. 4Și Pavel a zis: Ioan
13.24,25
a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului ca să creadă în cel ce vine după el, adică în Isus. 5Și când au auzit, au fost botezați pentru
numele Domnului Isus. 6Și după ce
a pus Pavel mâinile asupra lor, Duhul Sfânt a venit peste ei și vorbeau
în limbi și proroceau. 7Și toți erau ca la doisprezece bărbați.
Pavel învață pe popor la Efes
8Și
a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală vreme de trei luni, vorbind cu ei și înduplecându‐i cu privire la cele despre
Împărăția lui Dumnezeu. 9Și deoarece
unii erau învârtoșați și nu se înduplecau, vorbind de rău
Calea înaintea mulțimii, el s‐a despărțit de ei și a deosebit pe ucenici vorbind în fiecare zi în școala lui Tiran. 10Și aceasta
s‐a făcut vreme de doi ani, încât toți cei ce locuiesc în Asia au auzit Cuvântul Domnului, atât iudei cât și greci. 11Și Dumnezeu făcea
puteri nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12încât
pe bolnavi erau aduse de la trupul lui și ștergare sau mahrame și bolile se depărtau de la ei și duhurile rele ieșeau afară.
Exorciștii iudei
13Și unii
dintre iudeii exorciști care umblă din loc în loc s‐au
apucat să numească peste cei ce au duhuri rele numele Domnului Isus zicând: Vă jur pe Isus pe care‐l propovăduiește Pavel. 14Și erau șapte fii ai unuia Sceva, iudeu, mai mare preot, care făceau aceasta. 15Și duhul rău a răspuns și le‐a zis: Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți? 16Și omul în care era duhul rău a sărit asupra lor și i‐a biruit pe amândoi și a avut putere împotriva lor încât au fugit din casa aceea goi și răniți. 17Și aceasta a ajuns cunoscut tuturor, iudei și greci, care locuiesc în Efes; și
7.165.5,11
a căzut temere peste ei toți și numele Domnului Isus era mărit. 18Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau, mărturisindu‐și
și vestindu‐și faptele. 19Și destui din cei ce făceau meșteșuguri ciudate au adus cărțile și le ardeau înaintea tuturor și au socotit prețurile lor împreună și au găsit cincizeci de mii de arginți. 20Așa
de puternic sporea și se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21Și după ce
s‐au împlinit acestea, Pavel și‐a
pus în duh ca, după ce va trece prin Macedonia și Ahaia să se ducă la Ierusalim, zicând: După ce voi fi acolo, trebuie
să văd și Roma. 22Și trimițând în Macedonia pe doi dintre
cei ce‐i slujeau, pe Timotei și Erast
, el însuși a stat o vreme în Asia. 23Și cam pe vremea aceea
s‐a făcut nu puțină tulburare despre Cale
. 24Căci un oarecare cu numele Dimitrie, un argintar, care făcea temple mici de argint ale Dianei, aducea meșterilor nu puțin
câștig. 25Și i‐a adunat pe aceștia și pe lucrătorii care se îndeletniceau cu unele ca acestea și a zis: Bărbați, știți că din acest câștig ne este traiul. 26Și vedeți și auziți că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta a înduplecat și a abătut gloată destulă, zicând că nu
sunt dumnezei aceia care sunt făcuți de mâini. 27Și nu numai această parte ne este în primejdie ca să cadă în dispreț, ci și Templul marii zeițe Diana să fie socotit o nimica și are să fie chiar dată jos din măreția ei, ea pe care toată Asia și tot pământul locuit o cinstește. 28Și când au auzit ei, s‐au umplut de mânie și strigau zicând: Mare este Diana efesenilor. 29Și cetatea s‐a umplut de învălmășeală și s‐au năpustit într‐un gând la teatru, răpind cu ei pe Gaiu
și Aristarh
, macedoneni, împreună călători ai lui Pavel. 30Și când Pavel și‐a pus în gând să intre în popor, ucenicii nu l‐au lăsat. 31Și unii dintre căpeteniile Asiei, fiindu‐i prieteni, au trimis la el și‐l rugau să nu se ducă la teatru. 32Deci unii strigau una, alții altceva; căci adunarea era învălmășită și cei mai mulți nu știau pentru ce se adunaseră laolaltă. 33Și au făcut pe Alexandru să iasă din gloată, împingându‐l iudeii înainte. Și Alexandru
a făcut
semn cu mâna și voia să se apere înaintea poporului. 34Dar când au cunoscut că este iudeu, s‐a făcut un glas din partea tuturor strigând cam două ceasuri: Mare este Diana efesenilor. 35Și după ce logofătul a potolit gloata, zice: Bărbați efeseni, cine este oare dintre oameni care nu cunoaște că cetatea efesenilor este păzitoarea Templului marii Diane și a chipului căzut de la Jupiter? 36Deci fiindcă acestea sunt fără cuvânt de împotrivire, se cuvine să fiți liniștiți și să nu faceți nimic în pripă. 37Căci ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici hoți de cele sfinte, nici hulitori ai zeiței noastre. 38Deci dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au cuvânt împotriva cuiva, se țin adunări pentru judecare și sunt proconsuli: să se învinuiască unii pe alții. 39Iar dacă cereți ceva despre altele, se va lămuri în adunarea legiuită. 40Căci suntem în primejdie să fim învinuiți pentru răscoala de astăzi; și în privința ei nu vom putea da socoteală de îmbulzeala aceasta. 41Și după ce a zis acestea, a dat drumul adunării.
Pavel în Macedonia
201Și după ce a încetat tulburarea, Pavel trimițând după ucenici și îndemnându‐i, și‐a luat rămas bun de la ei și a
ieșit să se ducă în Macedonia. 2Și după ce a trecut prin părțile acelea și i‐a îndemnat cu mult cuvânt, a venit în Grecia. 3Și după ce a stat trei luni acolo și făcându‐se o pândă împotriva lui de către
iudei, când era să se ducă pe apă în Siria, a fost de părere să se întoarcă prin Macedonia. 4Și Sopater din Berea, al lui Pir, l‐a însoțit până în Asia; iar dintre tesaloniceni Aristarh
și Secund și Gaiu
din Derbe și Timotei
; iar dintre cei din Asia Tihic
și Trofim
. 5Și aceștia s‐au dus înainte și ne‐au așteptat în Troa. 6Și după zilele
23.15
azimilor noi am plecat pe apă de la Filipi și în cinci zile am venit la ei în
Troa, unde am zăbovit șapte zile.
Învierea lui Eutih
7Și în ziua întâi
a săptămânii când ne‐am adunat ca să
frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții. 8Și erau destule felinare în
odaia de sus, unde eram adunați. 9Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort. 10Iar Pavel s‐a
pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nu
vă speriați căci sufletul lui este în el. 11Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat. 12Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.
Pavel la Milet
13Și noi plecând înainte la corabie ne‐am dus pe apă la Asos, având de gând să luăm de acolo pe Pavel cu noi; căci astfel rânduise, deoarece el avea să meargă pe jos. 14Iar când ne‐a întâlnit la Asos, l‐am luat cu noi și am venit la Mitilene. 15Și de acolo plecând pe apă, am ajuns a doua zi în dreptul Chiosului și în ziua următoare ne‐am atins de Samos și rămânând în Troghilion am venit a doua zi la Milet. 16Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căci
se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, să
fie la Ierusalim în ziua
Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas bun
17Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii. 18Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, din
ziua întâi de când am călcat în Asia, 19slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări
, care mi s‐au întâmplat în pândirile iudeilor; 20cum nu m‐am
ferit de nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc și să vă învăț în fața tuturor și în case, 21mărturisind
atât iudeilor cât și grecilor pocăința
față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum iată, legat
în duhul mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi se întâmple acolo, 23decât numai că Duhul Sfânt
îmi mărturisește în fiecare cetate zicând că mă așteaptă legături și necazuri. 24Dar nu
țin nicio socoteală de viața mea, ca scumpă mie însumi
, numai să‐mi săvârșesc calea și
slujba pe
care am luat‐o de la Domnul Isus, spre a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum iată știu
că nu‐mi veți mai vedea fața voi toți, printre care am trecut propovăduind Împărăția. 26De aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele
tuturor. 27Căci
nu m‐am ferit să vă vestesc tot sfatul
lui Dumnezeu. 28Luați aminte
la voi înșivă și la toată turma în care v‐a
pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care
și‐a dobândit‐o prin
însuși sângele său. 29Știu că după plecarea mea vor intra
între voi lupi grozavi, necruțând turma, 30și dintre
voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei. 31Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că trei
ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare. 32Și acum vă încredințez Domnului și cuvântului
harului său, care poate să vă
zidească și să vă dea moștenirea
între toți cei sfințiți. 33N‐am poftit argint
11.9
12.17
sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni. 34Voi înșivă cunoașteți că
aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine. 35În toate v‐am dat pildă că
12.13Ef. 4.281 Tes. 4.11
5.142 Tes. 3.8
ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua. 36Și când a zis acestea, a îngenuncheat
și s‐a rugat cu ei toți. 37Și a fost destul plâns al tuturor și au căzut
46.29
pe grumazul lui Pavel și‐l sărutau mult, 38întristându‐se mai ales pentru cuvântul pe
care‐l zisese că n‐au să‐i mai vadă fața. Și l‐au petrecut până la corabie.
Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir
211Și după ce a fost așa, ne‐am smuls de la ei și am plecat pe apă; am ținut drumul drept și am venit la Cos și a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. 2Și găsind un vas care era să treacă în Fenicia, ne‐am suit în el și am plecat pe apă. 3Și după ce am zărit Cipru, lăsându‐l la stânga mergeam pe apă spre Siria și ne‐am dat jos la Tir: pentru că acolo se descărca vasul de povară. 4Și după ce am găsit pe ucenici
am rămas acolo șapte zile; și aceștia spuneau lui Pavel prin Duhul să nu pună piciorul în Ierusalim. 5Și a fost așa: am împlinit zilele, am ieșit și am plecat; și ne‐au petrecut toți cu neveste și copii până afară din cetate și îngenunchind
pe țărm, ne‐am rugat 6și ne‐am luat ziua bună unii de la alții și noi ne‐am suit în vas iar ei s‐au întors la ale lor
.
Pavel la Ptolemaida și la Cesarea. Proorocia lui Agab
7Și când am sfârșit noi de tot călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida; și am urat bun găsit fraților și am rămas cu ei o zi. 8Și a doua zi am plecat și am venit la Cesarea; și intrând în casa lui Filip evanghelistul
, care
era unul din cei șapte, am rămas la el. 9Acesta avea patru fiice fecioare care
proroceau. 10Și rămânând noi mai multe zile, s‐a pogorât din Iudeea un proroc oarecare cu numele Agab
, 11și venind la noi și luând cingătoarea lui Pavel, și‐a legat picioarele și mâinile și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: Astfel
vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cui este cingătoarea aceasta și‐l vor da prins în mâinile Neamurilor. 12Și când am auzit acestea, noi și cei ce sunt de loc de acolo îl îndemnam ca să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns și a zis: Ce
faceți plângând și rupându‐mi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. 14Și neînduplecându‐se, ne‐am liniștit zicând: Facă‐se voia
26.42Lc. 11.2
22.42
Domnului! 15Iar după aceste zile ne‐am pregătit și ne‐am suit la Ierusalim. 16Și au venit cu noi și dintre ucenicii de la Cesarea, care ne‐au adus la un oarecare Mnason din Cipru, ucenic vechi, la care am fost găzduiți.
Pavel la Ierusalim în Templu
17Și când
am fost noi în Ierusalim, frații ne‐au primit cu bunăvoință. 18Iar în ziua următoare Pavel a intrat cu noi la Iacov
și toți prezbiterii erau acolo. 19Și după ce le‐a urat de sănătate la toți, istorisea
câte una cu de‐amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între Neamuri prin
slujba lui. 20Și ei când au auzit slăveau pe Dumnezeu și i‐au zis: Vezi, frate, câte zecimi de mii sunt între iudei cei ce au crezut și toți sunt plini de râvnă
pentru lege. 21Și au fost puși în cunoștință despre tine că înveți pe toți iudeii care sunt între Neamuri să se lepede de Moise zicând că ei nu trebuie să taie împrejur pe copii nici să umble în datine. 22Ce este dar? Negreșit vor auzi că ai venit. 23Deci fă ceea ce‐ți zicem. Avem patru bărbați care au asupra lor o juruință. 24Ia‐i și curățește‐te cu ei și cheltuește cu ei ca să‐și radă
capul și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost învățați despre tine, ci că și tu însuți urmezi păzind legea. 25Iar cât pentru Neamurile care au crezut, noi
am trimis scrisoare după ce am judecat, ca ei să se ferească de ceea ce este înjunghiat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de curvie. 26Atunci Pavel a luat cu el pe bărbați și după ce s‐a curățit cu ei în ziua următoare, a
intrat în Templu și a vestit
când aveau să se împlinească zilele de curățire, vremea când avea să fie adus darul pentru fiecare dintre ei.
Prinderea lui Pavel
27Și când erau să se sfârșească cele șapte zile, iudeii
din Asia, zărindu‐l în Templu, au întărâtat toată gloata și au
pus mâinile pe el, 28strigând: Bărbați israeliți, dați ajutor; acesta este omul care
învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a spurcat acest loc sfânt. 29Căci zăriseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim
efeseanul, despre care socoteau că Pavel l‐a adus în Templu. 30Și toată cetatea a fost mișcată
și poporul a alergat și au apucat pe Pavel și‐l trăgeau afară din Templu și îndată au fost închise ușile. 31Dar pe când cercau să‐l omoare, s‐a suit vestea la căpitanul cetei de ostași că tot Ierusalimul este întărâtat. 32Acesta
îndată a luat ostași și sutași și a alergat jos la ei; iar ei când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să bată pe Pavel. 33Atunci căpitanul s‐a apropiat și l‐a
apucat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine era și ce a făptuit. 34Și strigau unii una iar alții alta din gloată; și neputând cunoaște ce este temeinic, din pricina zgomotului, a poruncit să‐l ducă în cetățuie. 35Și când a fost pe trepte, a fost așa: el a fost purtat de ostași din pricina îndârjirii gloatei; 36căci mulțimea poporului urma strigând: Ia‐l
.
Pavel cere voie să vorbească
37Și când era să fie băgat în cetățuie, Pavel zice căpitanului: Îmi este oare îngăduit să‐ți spun ceva? Iar el a zis: Știi grecește? 38Nu
ești tu dar egipteanul care mai înainte de aceste zile a răsculat și a scos în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași? 39Dar Pavel a zis: Eu
sunt om iudeu, din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu neînsemnate; te rog dar, dă‐mi voie să vorbesc către popor. 40Și după ce i‐a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a
făcut semn cu mâna poporului. Și când s‐a făcut tăcere mare, le‐a vorbit în graiul evreiesc zicând: