Pavel în Macedonia
201Și după ce a încetat tulburarea, Pavel trimițând după ucenici și îndemnându‐i, și‐a luat rămas bun de la ei și a
ieșit să se ducă în Macedonia. 2Și după ce a trecut prin părțile acelea și i‐a îndemnat cu mult cuvânt, a venit în Grecia. 3Și după ce a stat trei luni acolo și făcându‐se o pândă împotriva lui de către
iudei, când era să se ducă pe apă în Siria, a fost de părere să se întoarcă prin Macedonia. 4Și Sopater din Berea, al lui Pir, l‐a însoțit până în Asia; iar dintre tesaloniceni Aristarh
și Secund și Gaiu
din Derbe și Timotei
; iar dintre cei din Asia Tihic
și Trofim
. 5Și aceștia s‐au dus înainte și ne‐au așteptat în Troa. 6Și după zilele
23.15
azimilor noi am plecat pe apă de la Filipi și în cinci zile am venit la ei în
Troa, unde am zăbovit șapte zile.
Învierea lui Eutih
7Și în ziua întâi
a săptămânii când ne‐am adunat ca să
frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții. 8Și erau destule felinare în
odaia de sus, unde eram adunați. 9Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort. 10Iar Pavel s‐a
pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nu
vă speriați căci sufletul lui este în el. 11Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat. 12Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.
Pavel la Milet
13Și noi plecând înainte la corabie ne‐am dus pe apă la Asos, având de gând să luăm de acolo pe Pavel cu noi; căci astfel rânduise, deoarece el avea să meargă pe jos. 14Iar când ne‐a întâlnit la Asos, l‐am luat cu noi și am venit la Mitilene. 15Și de acolo plecând pe apă, am ajuns a doua zi în dreptul Chiosului și în ziua următoare ne‐am atins de Samos și rămânând în Troghilion am venit a doua zi la Milet. 16Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căci
se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, să
fie la Ierusalim în ziua
Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas bun
17Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii. 18Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, din
ziua întâi de când am călcat în Asia, 19slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări
, care mi s‐au întâmplat în pândirile iudeilor; 20cum nu m‐am
ferit de nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc și să vă învăț în fața tuturor și în case, 21mărturisind
atât iudeilor cât și grecilor pocăința
față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum iată, legat
în duhul mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi se întâmple acolo, 23decât numai că Duhul Sfânt
îmi mărturisește în fiecare cetate zicând că mă așteaptă legături și necazuri. 24Dar nu
țin nicio socoteală de viața mea, ca scumpă mie însumi
, numai să‐mi săvârșesc calea și
slujba pe
care am luat‐o de la Domnul Isus, spre a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum iată știu
că nu‐mi veți mai vedea fața voi toți, printre care am trecut propovăduind Împărăția. 26De aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele
tuturor. 27Căci
nu m‐am ferit să vă vestesc tot sfatul
lui Dumnezeu. 28Luați aminte
la voi înșivă și la toată turma în care v‐a
pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care
și‐a dobândit‐o prin
însuși sângele său. 29Știu că după plecarea mea vor intra
între voi lupi grozavi, necruțând turma, 30și dintre
voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei. 31Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că trei
ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare. 32Și acum vă încredințez Domnului și cuvântului
harului său, care poate să vă
zidească și să vă dea moștenirea
între toți cei sfințiți. 33N‐am poftit argint
11.9
12.17
sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni. 34Voi înșivă cunoașteți că
aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine. 35În toate v‐am dat pildă că
12.13Ef. 4.281 Tes. 4.11
5.142 Tes. 3.8
ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua. 36Și când a zis acestea, a îngenuncheat
și s‐a rugat cu ei toți. 37Și a fost destul plâns al tuturor și au căzut
46.29
pe grumazul lui Pavel și‐l sărutau mult, 38întristându‐se mai ales pentru cuvântul pe
care‐l zisese că n‐au să‐i mai vadă fața. Și l‐au petrecut până la corabie.