Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

Pavel în Macedonia

201Și după ce a încetat tulburarea, Pavel trimițând după ucenici și îndemnându‐i, și‐a luat rămas bun de la ei și a

20.1
1 Cor. 16.51 Tim. 1.3
ieșit să se ducă în Macedonia. 2Și după ce a trecut prin părțile acelea și i‐a îndemnat cu mult cuvânt, a venit în Grecia. 3Și după ce a stat trei luni acolo și făcându‐se o pândă împotriva lui de către
20.3
Cap. 9.23;
iudei, când era să se ducă pe apă în Siria, a fost de părere să se întoarcă prin Macedonia. 4Și Sopater din Berea, al lui Pir, l‐a însoțit până în Asia; iar dintre tesaloniceni Aristarh
20.4
Cap. 19.29;
și Secund și Gaiu
20.4
Cap. 19.29.
din Derbe și Timotei
20.4
Cap. 16.1.
; iar dintre cei din Asia Tihic
20.4
Ef. 6.21Col. 4.72 Tim. 4.12Tit 3.12
și Trofim
20.4
Cap. 21.29.
. 5Și aceștia s‐au dus înainte și ne‐au așteptat în Troa. 6Și după zilele
20.6
Ex. 12.14,15
23.15
azimilor noi am plecat pe apă de la Filipi și în cinci zile am venit la ei în
20.6
Cap. 16.8.
Troa, unde am zăbovit șapte zile.

Învierea lui Eutih

7Și în ziua întâi

20.7
1 Cor. 16.2Ap. 1.10
a săptămânii când ne‐am adunat ca să
20.7
Cap. 2.42, 46.
frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții. 8Și erau destule felinare în
20.8
Cap. 1.13.
odaia de sus, unde eram adunați. 9Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort. 10Iar Pavel s‐a
20.10
1 Reg. 17.212 Reg. 4.34
pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nu
20.10
Mat. 9.24
vă speriați căci sufletul lui este în el. 11Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat. 12Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.

Pavel la Milet

13Și noi plecând înainte la corabie ne‐am dus pe apă la Asos, având de gând să luăm de acolo pe Pavel cu noi; căci astfel rânduise, deoarece el avea să meargă pe jos. 14Iar când ne‐a întâlnit la Asos, l‐am luat cu noi și am venit la Mitilene. 15Și de acolo plecând pe apă, am ajuns a doua zi în dreptul Chiosului și în ziua următoare ne‐am atins de Samos și rămânând în Troghilion am venit a doua zi la Milet. 16Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căci

20.16
Cap. 18.21;
se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, să
20.16
Cap. 24.17.
fie la Ierusalim în ziua
20.16
Cap. 2.1.
Cincizecimii.

Cuvântarea de rămas bun

17Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii. 18Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, din

20.18
Cap. 18.19;
ziua întâi de când am călcat în Asia, 19slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări
20.19
Vers. 3.
, care mi s‐au întâmplat în pândirile iudeilor; 20cum nu m‐am
20.20
Vers. 27.
ferit de nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc și să vă învăț în fața tuturor și în case, 21mărturisind
20.21
Cap. 18.5.
atât iudeilor cât și grecilor pocăința
20.21
Mc. 1.15Lc. 24.47
față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum iată, legat
20.22
Cap. 19.21.
în duhul mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi se întâmple acolo, 23decât numai că Duhul Sfânt
20.23
Cap. 21.4, 11.
îmi mărturisește în fiecare cetate zicând că mă așteaptă legături și necazuri. 24Dar nu
20.24
Cap. 21.13.
țin nicio socoteală de viața mea, ca scumpă mie însumi
20.24
2 Tim. 4.7
, numai să‐mi săvârșesc calea și
20.24
Cap. 1.17.
slujba pe
20.24
Gal. 1.1Tit 1.3
care am luat‐o de la Domnul Isus, spre a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum iată știu
20.25
Vers. 38.
că nu‐mi veți mai vedea fața voi toți, printre care am trecut propovăduind Împărăția. 26De aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele
20.26
Cap. 18.6.
tuturor. 27Căci
20.27
Vers. 20.
nu m‐am ferit să vă vestesc tot sfatul
20.27
Lc. 7.30In. 15.15Ef. 1.11
lui Dumnezeu. 28Luați aminte
20.28
1 Tim. 4.161 Pet. 5.2
la voi înșivă și la toată turma în care v‐a
20.28
1 Cor. 12.28
pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care
20.28
Ef. 1.7,14Col. 1.14Evr. 9.121 Pet. 1.19Ap. 5.9
și‐a dobândit‐o prin
20.28
Evr. 9.14
însuși sângele său. 29Știu că după plecarea mea vor intra
20.29
Mat. 7.152 Pet. 2.1
între voi lupi grozavi, necruțând turma, 30și dintre
20.30
1 Tim. 1.201 In. 2.19
voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei. 31Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că trei
20.31
Cap. 19.10.
ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare. 32Și acum vă încredințez Domnului și cuvântului
20.32
Evr. 13.9
harului său, care poate să vă
20.32
Cap. 9.31.
zidească și să vă dea moștenirea
20.32
Cap. 26.18.
între toți cei sfințiți. 33N‐am poftit argint
20.33
1 Sam. 12.31 Cor. 9.122 Cor. 7.2
11.9
12.17
sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni. 34Voi înșivă cunoașteți că
20.34
Cap. 18.3.
aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine. 35În toate v‐am dat pildă că
20.35
Rom. 15.11 Cor. 9.122 Cor. 11.9,12
12.13Ef. 4.281 Tes. 4.11
5.142 Tes. 3.8
ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua. 36Și când a zis acestea, a îngenuncheat
20.36
Cap. 7.60;
și s‐a rugat cu ei toți. 37Și a fost destul plâns al tuturor și au căzut
20.37
Gen. 45.14
46.29
pe grumazul lui Pavel și‐l sărutau mult, 38întristându‐se mai ales pentru cuvântul pe
20.38
Vers. 25.
care‐l zisese că n‐au să‐i mai vadă fața. Și l‐au petrecut până la corabie.

21

Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir

211Și după ce a fost așa, ne‐am smuls de la ei și am plecat pe apă; am ținut drumul drept și am venit la Cos și a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. 2Și găsind un vas care era să treacă în Fenicia, ne‐am suit în el și am plecat pe apă. 3Și după ce am zărit Cipru, lăsându‐l la stânga mergeam pe apă spre Siria și ne‐am dat jos la Tir: pentru că acolo se descărca vasul de povară. 4Și după ce am găsit pe ucenici

21.4
Cap. 20.23. Vers. 12.
am rămas acolo șapte zile; și aceștia spuneau lui Pavel prin Duhul să nu pună piciorul în Ierusalim. 5Și a fost așa: am împlinit zilele, am ieșit și am plecat; și ne‐au petrecut toți cu neveste și copii până afară din cetate și îngenunchind
21.5
Cap. 20.36.
pe țărm, ne‐am rugat 6și ne‐am luat ziua bună unii de la alții și noi ne‐am suit în vas iar ei s‐au întors la ale lor
21.6
In. 1.11
.

Pavel la Ptolemaida și la Cesarea. Proorocia lui Agab

7Și când am sfârșit noi de tot călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida; și am urat bun găsit fraților și am rămas cu ei o zi. 8Și a doua zi am plecat și am venit la Cesarea; și intrând în casa lui Filip evanghelistul

21.8
Ef. 4.112 Tim. 4.5
, care
21.8
Cap. 6.5;
era unul din cei șapte, am rămas la el. 9Acesta avea patru fiice fecioare care
21.9
Ioel 2.28
proroceau. 10Și rămânând noi mai multe zile, s‐a pogorât din Iudeea un proroc oarecare cu numele Agab
21.10
Cap. 11.28.
, 11și venind la noi și luând cingătoarea lui Pavel, și‐a legat picioarele și mâinile și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: Astfel
21.11
Cap. 20.23. Vers. 33.
vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cui este cingătoarea aceasta și‐l vor da prins în mâinile Neamurilor. 12Și când am auzit acestea, noi și cei ce sunt de loc de acolo îl îndemnam ca să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns și a zis: Ce
21.13
Cap. 20.24.
faceți plângând și rupându‐mi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. 14Și neînduplecându‐se, ne‐am liniștit zicând: Facă‐se voia
21.14
Mat. 6.10
26.42Lc. 11.2
22.42
Domnului! 15Iar după aceste zile ne‐am pregătit și ne‐am suit la Ierusalim. 16Și au venit cu noi și dintre ucenicii de la Cesarea, care ne‐au adus la un oarecare Mnason din Cipru, ucenic vechi, la care am fost găzduiți.

Pavel la Ierusalim în Templu

17Și când

21.17
Cap. 15.4.
am fost noi în Ierusalim, frații ne‐au primit cu bunăvoință. 18Iar în ziua următoare Pavel a intrat cu noi la Iacov
21.18
Cap. 15.13.
și toți prezbiterii erau acolo. 19Și după ce le‐a urat de sănătate la toți, istorisea
21.19
Cap. 15.4, 12.
câte una cu de‐amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între Neamuri prin
21.19
Cap. 1.17;
slujba lui. 20Și ei când au auzit slăveau pe Dumnezeu și i‐au zis: Vezi, frate, câte zecimi de mii sunt între iudei cei ce au crezut și toți sunt plini de râvnă
21.20
Cap. 22.3.
pentru lege. 21Și au fost puși în cunoștință despre tine că înveți pe toți iudeii care sunt între Neamuri să se lepede de Moise zicând că ei nu trebuie să taie împrejur pe copii nici să umble în datine. 22Ce este dar? Negreșit vor auzi că ai venit. 23Deci fă ceea ce‐ți zicem. Avem patru bărbați care au asupra lor o juruință. 24Ia‐i și curățește‐te cu ei și cheltuește cu ei ca să‐și radă
21.24
Num. 6.2,13,18
capul și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost învățați despre tine, ci că și tu însuți urmezi păzind legea. 25Iar cât pentru Neamurile care au crezut, noi
21.25
Cap. 15.20, 29.
am trimis scrisoare după ce am judecat, ca ei să se ferească de ceea ce este înjunghiat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de curvie. 26Atunci Pavel a luat cu el pe bărbați și după ce s‐a curățit cu ei în ziua următoare, a
21.26
Cap. 24.18.
intrat în Templu și a vestit
21.26
Num. 6.13
când aveau să se împlinească zilele de curățire, vremea când avea să fie adus darul pentru fiecare dintre ei.

Prinderea lui Pavel

27Și când erau să se sfârșească cele șapte zile, iudeii

21.27
Cap. 24.18.
din Asia, zărindu‐l în Templu, au întărâtat toată gloata și au
21.27
Cap. 26.21.
pus mâinile pe el, 28strigând: Bărbați israeliți, dați ajutor; acesta este omul care
21.28
Cap. 24.5, 6.
învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a spurcat acest loc sfânt. 29Căci zăriseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim
21.29
Cap. 20.4.
efeseanul, despre care socoteau că Pavel l‐a adus în Templu. 30Și toată cetatea a fost mișcată
21.30
Cap. 26.21.
și poporul a alergat și au apucat pe Pavel și‐l trăgeau afară din Templu și îndată au fost închise ușile. 31Dar pe când cercau să‐l omoare, s‐a suit vestea la căpitanul cetei de ostași că tot Ierusalimul este întărâtat. 32Acesta
21.32
Cap. 23.27;
îndată a luat ostași și sutași și a alergat jos la ei; iar ei când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să bată pe Pavel. 33Atunci căpitanul s‐a apropiat și l‐a
21.33
Cap. 20.23. Vers. 11.
apucat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine era și ce a făptuit. 34Și strigau unii una iar alții alta din gloată; și neputând cunoaște ce este temeinic, din pricina zgomotului, a poruncit să‐l ducă în cetățuie. 35Și când a fost pe trepte, a fost așa: el a fost purtat de ostași din pricina îndârjirii gloatei; 36căci mulțimea poporului urma strigând: Ia‐l
21.36
Lc. 23.18In. 19.15
.

Pavel cere voie să vorbească

37Și când era să fie băgat în cetățuie, Pavel zice căpitanului: Îmi este oare îngăduit să‐ți spun ceva? Iar el a zis: Știi grecește? 38Nu

21.38
Cap. 5.36.
ești tu dar egipteanul care mai înainte de aceste zile a răsculat și a scos în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași? 39Dar Pavel a zis: Eu
21.39
Cap. 9.11;
sunt om iudeu, din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu neînsemnate; te rog dar, dă‐mi voie să vorbesc către popor. 40Și după ce i‐a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a
21.40
Cap. 12.17.
făcut semn cu mâna poporului. Și când s‐a făcut tăcere mare, le‐a vorbit în graiul evreiesc zicând:

22

Cuvântarea lui Pavel

221Bărbați frați

22.1
Cap. 7.2.
și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3Eu
22.3
Cap. 21.39.
sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la
22.3
Deut. 33.32 Reg. 4.38Lc. 10.39
picioarele lui Gamaliel
22.3
Cap. 5.34.
după
22.3
Cap. 26.5.
strășnicia legii părintești, fiind
22.3
Cap. 21.20.
plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți
22.3
Rom. 10.2
și voi toți astăzi. 4Și am
22.4
Cap. 8.3;
prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5după cum îmi este martor și marele preot și toată
22.5
Lc. 22.66
bătrânimea, de la
22.5
Cap. 9.2;
care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6Și a fost așa: pe când mergeam
22.6
Cap. 9.3;
eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9Și cei ce
22.9
Dan. 10.7
erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12Și un
22.12
Cap. 9.17.
oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie
22.12
Cap. 10.22.
bună de la toți iudeii
22.12
1 Tim. 3.7
care locuiesc acolo, 13a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14Și el a zis: Dumnezeul
22.14
Cap. 3.13;
părinților noștri te‐a
22.14
Cap. 9.15;
ales ca să cunoști voia lui și să
22.14
1 Cor. 9.1
15.8
vezi pe
22.14
Cap. 3.14;
Cel Drept și să
22.14
1 Cor. 11.23Gal. 1.12
auzi un glas din gura lui. 15Căci
22.15
Cap. 23.11.
vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce
22.15
Cap. 4.20;
ai văzut și auzit. 16Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți
22.16
Cap. 2.38.
păcatele tale, după ce vei chema
22.16
Cap. 9.14.
numele lui. 17Și a
22.17
Cap. 9.26.
fost așa: când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18și l‐am
22.18
Vers. 14.
văzut zicându‐mi: Grăbește
22.18
Mat. 10.14
și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19Și eu am zis: Doamne, ei
22.19
Cap. 8.3. Vers. 4.
înșiși știu că puneam în temniță și băteam
22.19
Mat. 10.17
prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20Și
22.20
Cap. 7.58.
când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam
22.20
Cap. 8.1.
împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21Și el mi‐a zis: Mergi, căci
22.21
Cap. 9.15;
te voi trimite departe la Neamuri.

Pavel: cetățean roman

22Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia

22.22
Cap. 21.36.
de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să
22.22
Cap. 25.24.
trăiască. 23Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă
22.25
Cap. 16.37.
este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman. 29Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.

Pavel înaintea Sinedriului

30Dar a doua zi, vrând să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de iudei, l‐a dezlegat și a poruncit ca să se adune mai marii preoților și tot sinedriul și a adus jos pe Pavel și l‐a pus înaintea lor.