Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir
211Și după ce a fost așa, ne‐am smuls de la ei și am plecat pe apă; am ținut drumul drept și am venit la Cos și a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. 2Și găsind un vas care era să treacă în Fenicia, ne‐am suit în el și am plecat pe apă. 3Și după ce am zărit Cipru, lăsându‐l la stânga mergeam pe apă spre Siria și ne‐am dat jos la Tir: pentru că acolo se descărca vasul de povară. 4Și după ce am găsit pe ucenici
am rămas acolo șapte zile; și aceștia spuneau lui Pavel prin Duhul să nu pună piciorul în Ierusalim. 5Și a fost așa: am împlinit zilele, am ieșit și am plecat; și ne‐au petrecut toți cu neveste și copii până afară din cetate și îngenunchind
pe țărm, ne‐am rugat 6și ne‐am luat ziua bună unii de la alții și noi ne‐am suit în vas iar ei s‐au întors la ale lor
.
Pavel la Ptolemaida și la Cesarea. Proorocia lui Agab
7Și când am sfârșit noi de tot călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida; și am urat bun găsit fraților și am rămas cu ei o zi. 8Și a doua zi am plecat și am venit la Cesarea; și intrând în casa lui Filip evanghelistul
, care
era unul din cei șapte, am rămas la el. 9Acesta avea patru fiice fecioare care
proroceau. 10Și rămânând noi mai multe zile, s‐a pogorât din Iudeea un proroc oarecare cu numele Agab
, 11și venind la noi și luând cingătoarea lui Pavel, și‐a legat picioarele și mâinile și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: Astfel
vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cui este cingătoarea aceasta și‐l vor da prins în mâinile Neamurilor. 12Și când am auzit acestea, noi și cei ce sunt de loc de acolo îl îndemnam ca să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns și a zis: Ce
faceți plângând și rupându‐mi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. 14Și neînduplecându‐se, ne‐am liniștit zicând: Facă‐se voia
26.42Lc. 11.2
22.42
Domnului! 15Iar după aceste zile ne‐am pregătit și ne‐am suit la Ierusalim. 16Și au venit cu noi și dintre ucenicii de la Cesarea, care ne‐au adus la un oarecare Mnason din Cipru, ucenic vechi, la care am fost găzduiți.
Pavel la Ierusalim în Templu
17Și când
am fost noi în Ierusalim, frații ne‐au primit cu bunăvoință. 18Iar în ziua următoare Pavel a intrat cu noi la Iacov
și toți prezbiterii erau acolo. 19Și după ce le‐a urat de sănătate la toți, istorisea
câte una cu de‐amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între Neamuri prin
slujba lui. 20Și ei când au auzit slăveau pe Dumnezeu și i‐au zis: Vezi, frate, câte zecimi de mii sunt între iudei cei ce au crezut și toți sunt plini de râvnă
pentru lege. 21Și au fost puși în cunoștință despre tine că înveți pe toți iudeii care sunt între Neamuri să se lepede de Moise zicând că ei nu trebuie să taie împrejur pe copii nici să umble în datine. 22Ce este dar? Negreșit vor auzi că ai venit. 23Deci fă ceea ce‐ți zicem. Avem patru bărbați care au asupra lor o juruință. 24Ia‐i și curățește‐te cu ei și cheltuește cu ei ca să‐și radă
capul și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost învățați despre tine, ci că și tu însuți urmezi păzind legea. 25Iar cât pentru Neamurile care au crezut, noi
am trimis scrisoare după ce am judecat, ca ei să se ferească de ceea ce este înjunghiat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de curvie. 26Atunci Pavel a luat cu el pe bărbați și după ce s‐a curățit cu ei în ziua următoare, a
intrat în Templu și a vestit
când aveau să se împlinească zilele de curățire, vremea când avea să fie adus darul pentru fiecare dintre ei.
Prinderea lui Pavel
27Și când erau să se sfârșească cele șapte zile, iudeii
din Asia, zărindu‐l în Templu, au întărâtat toată gloata și au
pus mâinile pe el, 28strigând: Bărbați israeliți, dați ajutor; acesta este omul care
învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a spurcat acest loc sfânt. 29Căci zăriseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim
efeseanul, despre care socoteau că Pavel l‐a adus în Templu. 30Și toată cetatea a fost mișcată
și poporul a alergat și au apucat pe Pavel și‐l trăgeau afară din Templu și îndată au fost închise ușile. 31Dar pe când cercau să‐l omoare, s‐a suit vestea la căpitanul cetei de ostași că tot Ierusalimul este întărâtat. 32Acesta
îndată a luat ostași și sutași și a alergat jos la ei; iar ei când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să bată pe Pavel. 33Atunci căpitanul s‐a apropiat și l‐a
apucat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine era și ce a făptuit. 34Și strigau unii una iar alții alta din gloată; și neputând cunoaște ce este temeinic, din pricina zgomotului, a poruncit să‐l ducă în cetățuie. 35Și când a fost pe trepte, a fost așa: el a fost purtat de ostași din pricina îndârjirii gloatei; 36căci mulțimea poporului urma strigând: Ia‐l
.
Pavel cere voie să vorbească
37Și când era să fie băgat în cetățuie, Pavel zice căpitanului: Îmi este oare îngăduit să‐ți spun ceva? Iar el a zis: Știi grecește? 38Nu
ești tu dar egipteanul care mai înainte de aceste zile a răsculat și a scos în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași? 39Dar Pavel a zis: Eu
sunt om iudeu, din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu neînsemnate; te rog dar, dă‐mi voie să vorbesc către popor. 40Și după ce i‐a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a
făcut semn cu mâna poporului. Și când s‐a făcut tăcere mare, le‐a vorbit în graiul evreiesc zicând:
Cuvântarea lui Pavel
221Bărbați frați
și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3Eu
sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la
picioarele lui Gamaliel
după
strășnicia legii părintești, fiind
plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți
și voi toți astăzi. 4Și am
prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5după cum îmi este martor și marele preot și toată
bătrânimea, de la
care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6Și a fost așa: pe când mergeam
eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9Și cei ce
erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12Și un
oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie
bună de la toți iudeii
care locuiesc acolo, 13a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14Și el a zis: Dumnezeul
părinților noștri te‐a
ales ca să cunoști voia lui și să
15.8
vezi pe
Cel Drept și să
auzi un glas din gura lui. 15Căci
vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce
ai văzut și auzit. 16Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți
păcatele tale, după ce vei chema
numele lui. 17Și a
fost așa: când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18și l‐am
văzut zicându‐mi: Grăbește
și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19Și eu am zis: Doamne, ei
înșiși știu că puneam în temniță și băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20Și
când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam
împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21Și el mi‐a zis: Mergi, căci
te voi trimite departe la Neamuri.
Pavel: cetățean roman
22Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia
de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să
trăiască. 23Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă
este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman. 29Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.
Pavel înaintea Sinedriului
30Dar a doua zi, vrând să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de iudei, l‐a dezlegat și a poruncit ca să se adune mai marii preoților și tot sinedriul și a adus jos pe Pavel și l‐a pus înaintea lor.
231Și Pavel uitându‐se țintă la sinedriu, a zis: Bărbați frați, eu
m‐am purtat cu tot cugetul bun înaintea lui Dumnezeu până în această zi… 2Iar marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el ca să‐l
bată peste gură. 3Atunci Pavel i‐a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit: chiar tu șezi să mă judeci după lege și călcând legea poruncești
să fiu bătut? 4Iar cei ce stăteau de față au zis: Pe marele preot al lui Dumnezeu îl înfrunți tu? 5Și Pavel a zis: Nu
știam, fraților, că este mare preot; căci este scris: Nu vorbi de rău pe
mai marele poporului tău. 6Și când a cunoscut Pavel că o parte este de saduchei iar alta de farisei, striga în sinedriu: Bărbați frați, eu
sunt fariseu, fiu de farisei; sunt judecat pentru nădejdea
și învierea morților. 7Și după ce a vorbit aceasta, s‐a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s‐a dezbinat. 8Căci
saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9Și s‐a făcut un strigăt mare și unii dintre cărturarii din partea fariseilor s‐au sculat și se certau zicând: Nu găsim
niciun rău în omul acesta; dar dacă
i‐a vorbit un duh sau un înger?…
10Și când s‐a făcut mare neînțelegere, căpitanul temându‐se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit să se pogoare oștirea și să‐l răpească din mijlocul lor și să‐l ducă în cetățuie. 11Iar în
noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a zis: Îndrăznește; căci după cum ai mărturisit cele despre mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturisești și la Roma.
Pavel este dus la Cesarea
12Și când s‐a făcut ziuă, iudeii după ce s‐au
strâns în ceată, s‐au blestemat zicând că nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu omoară pe Pavel. 13Și erau mai mulți de patruzeci cei ce au făcut acest jurământ împreună. 14Și au venit la mai marii preoților și la bătrâni și au zis: Ne‐am blestemat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu omorâm pe Pavel. 15Acum dar voi împreună cu sinedriul faceți cunoscut căpitanului ca să‐l aducă jos la voi, ca și cum ați avea de gând să judecați mai cu de‐amănuntul cele despre el; iar noi mai înainte de a se apropia el, suntem gata să‐l răpunem. 16Dar fiul sorei lui Pavel a auzit de pândirea lor și a venit și a intrat în cetățuie și a spus lui Pavel. 17Și Pavel a chemat la sine pe unul din sutași și a zis: Du pe acest tânăr la căpitan, căci are să‐i spună ceva. 18Deci l‐a luat și l‐a dus la căpitan și a zis: Pavel cel închis m‐a chemat la el și m‐a rugat să aduc la tine pe acest tânăr căci are să‐ți vorbească ceva. 19Și căpitanul l‐a luat de mână și l‐a dus la o parte și a întrebat: Ce este ce ai să‐mi spui? 20Și el a zis: iudeii
s‐au înțeles să te roage ca mâine să aduci jos la sinedriu pe Pavel ca și cum ai avea de gând să judeci mai cu de‐amănuntul despre el. 21Tu deci nu asculta de ei: căci îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei, care s‐au blestemat ca nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu‐l vor răpune; și acum ei sunt gata așteptând făgăduința de la tine. 22Deci căpitanul a dat drumul tânărului poruncindu‐i: Nu spune la nimeni că mi‐ai făcut cunoscut acestea. 23Și a chemat la sine pe doi dintre sutași și a zis: De la al treilea ceas din noapte aveți gata două sute de ostași să meargă până la Cesarea și șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași 24și le‐a poruncit să aducă dobitoace de povară ca să pună deasupra pe Pavel și să‐l ducă bine la Felix dregătorul. 25Și a scris o scrisoare care avea acest cuprins: 26Claudius Lisias, prea alesului dregător Felix, sănătate. 27Pe bărbatul acesta
care a fost prins de iudei și era să fie omorât de ei, când am venit peste ei cu oștire, l‐am scăpat, aflând că este roman. 28Și voind
să cunosc bine vina pentru care‐l pârau, l‐am adus jos la sinedriul lor 29și l‐am găsit pârât pentru
întrebări de ale legii lor dar
neavând nicio vină vrednică de moarte sau de legături. 30Și când mi s‐a adus
la cunoștință că va fi o pândă din partea iudeilor împotriva bărbatului, îndată l‐am trimis la tine, poruncind
și pârâșilor săi să spună înaintea ta cele ce au împotriva lui. Fii sănătos. 31Deci ostașii au luat pe Pavel, după cum le fusese poruncit, și l‐au dus noaptea la Antipatrida. 32Și a doua zi au lăsat pe călăreți să se ducă cu el și s‐au întors în cetățuie; 33și când au intrat în Cesarea și au dat dregătorului scrisoarea, i‐au înfățișat și pe Pavel. 34Și după ce a citit‐o, a întrebat din care ținut este și când a înțeles că este din Cilicia
: 35Te voi
asculta cu de‐amănuntul, a zis el, când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit ca să fie păzit în palatul
lui Irod.
