Cuvântarea lui Pavel
221Bărbați frați
și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3Eu
sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la
picioarele lui Gamaliel
după
strășnicia legii părintești, fiind
plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți
și voi toți astăzi. 4Și am
prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5după cum îmi este martor și marele preot și toată
bătrânimea, de la
care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6Și a fost așa: pe când mergeam
eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9Și cei ce
erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12Și un
oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie
bună de la toți iudeii
care locuiesc acolo, 13a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14Și el a zis: Dumnezeul
părinților noștri te‐a
ales ca să cunoști voia lui și să
15.8
vezi pe
Cel Drept și să
auzi un glas din gura lui. 15Căci
vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce
ai văzut și auzit. 16Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți
păcatele tale, după ce vei chema
numele lui. 17Și a
fost așa: când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18și l‐am
văzut zicându‐mi: Grăbește
și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19Și eu am zis: Doamne, ei
înșiși știu că puneam în temniță și băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20Și
când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam
împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21Și el mi‐a zis: Mergi, căci
te voi trimite departe la Neamuri.
Pavel: cetățean roman
22Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia
de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să
trăiască. 23Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă
este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman. 29Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.
Pavel înaintea Sinedriului
30Dar a doua zi, vrând să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de iudei, l‐a dezlegat și a poruncit ca să se adune mai marii preoților și tot sinedriul și a adus jos pe Pavel și l‐a pus înaintea lor.