Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
22

Cuvântarea lui Pavel

221Bărbați frați

22.1
Cap. 7.2.
și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3Eu
22.3
Cap. 21.39.
sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la
22.3
Deut. 33.32 Reg. 4.38Lc. 10.39
picioarele lui Gamaliel
22.3
Cap. 5.34.
după
22.3
Cap. 26.5.
strășnicia legii părintești, fiind
22.3
Cap. 21.20.
plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți
22.3
Rom. 10.2
și voi toți astăzi. 4Și am
22.4
Cap. 8.3;
prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5după cum îmi este martor și marele preot și toată
22.5
Lc. 22.66
bătrânimea, de la
22.5
Cap. 9.2;
care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6Și a fost așa: pe când mergeam
22.6
Cap. 9.3;
eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9Și cei ce
22.9
Dan. 10.7
erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12Și un
22.12
Cap. 9.17.
oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie
22.12
Cap. 10.22.
bună de la toți iudeii
22.12
1 Tim. 3.7
care locuiesc acolo, 13a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14Și el a zis: Dumnezeul
22.14
Cap. 3.13;
părinților noștri te‐a
22.14
Cap. 9.15;
ales ca să cunoști voia lui și să
22.14
1 Cor. 9.1
15.8
vezi pe
22.14
Cap. 3.14;
Cel Drept și să
22.14
1 Cor. 11.23Gal. 1.12
auzi un glas din gura lui. 15Căci
22.15
Cap. 23.11.
vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce
22.15
Cap. 4.20;
ai văzut și auzit. 16Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți
22.16
Cap. 2.38.
păcatele tale, după ce vei chema
22.16
Cap. 9.14.
numele lui. 17Și a
22.17
Cap. 9.26.
fost așa: când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18și l‐am
22.18
Vers. 14.
văzut zicându‐mi: Grăbește
22.18
Mat. 10.14
și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19Și eu am zis: Doamne, ei
22.19
Cap. 8.3. Vers. 4.
înșiși știu că puneam în temniță și băteam
22.19
Mat. 10.17
prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20Și
22.20
Cap. 7.58.
când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam
22.20
Cap. 8.1.
împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21Și el mi‐a zis: Mergi, căci
22.21
Cap. 9.15;
te voi trimite departe la Neamuri.

Pavel: cetățean roman

22Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia

22.22
Cap. 21.36.
de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să
22.22
Cap. 25.24.
trăiască. 23Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă
22.25
Cap. 16.37.
este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman. 29Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.

Pavel înaintea Sinedriului

30Dar a doua zi, vrând să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de iudei, l‐a dezlegat și a poruncit ca să se adune mai marii preoților și tot sinedriul și a adus jos pe Pavel și l‐a pus înaintea lor.

23

231Și Pavel uitându‐se țintă la sinedriu, a zis: Bărbați frați, eu

23.1
Cap. 24.16.
m‐am purtat cu tot cugetul bun înaintea lui Dumnezeu până în această zi… 2Iar marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el ca să‐l
23.2
1 Reg. 22.24Ier. 20.2In. 18.22
bată peste gură. 3Atunci Pavel i‐a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit: chiar tu șezi să mă judeci după lege și călcând legea poruncești
23.3
Lev. 19.35Deut. 25.1,2In. 7.51
să fiu bătut? 4Iar cei ce stăteau de față au zis: Pe marele preot al lui Dumnezeu îl înfrunți tu? 5Și Pavel a zis: Nu
23.5
Cap. 24.17.
știam, fraților, că este mare preot; căci este scris: Nu vorbi de rău pe
23.5
Ex. 22.28Ecl. 10.202 Pet. 2.10Iuda 8
mai marele poporului tău. 6Și când a cunoscut Pavel că o parte este de saduchei iar alta de farisei, striga în sinedriu: Bărbați frați, eu
23.6
Cap. 26.5.
sunt fariseu, fiu de farisei; sunt judecat pentru nădejdea
23.6
Cap. 24.15, 21;
și învierea morților. 7Și după ce a vorbit aceasta, s‐a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s‐a dezbinat. 8Căci
23.8
Mat. 22.23Mc. 12.18Lc. 20.27
saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9Și s‐a făcut un strigăt mare și unii dintre cărturarii din partea fariseilor s‐au sculat și se certau zicând: Nu găsim
23.9
Cap. 25.25;
niciun rău în omul acesta; dar dacă
23.9
Cap. 22.7, 17, 18.
i‐a vorbit un duh sau un înger?…
23.9
Cap. 5.39.
10Și când s‐a făcut mare neînțelegere, căpitanul temându‐se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit să se pogoare oștirea și să‐l răpească din mijlocul lor și să‐l ducă în cetățuie. 11Iar în
23.11
Cap. 18.9;
noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a zis: Îndrăznește; căci după cum ai mărturisit cele despre mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturisești și la Roma.

Pavel este dus la Cesarea

12Și când s‐a făcut ziuă, iudeii după ce s‐au

23.12
Vers. 21, 30. Cap. 25.3.
strâns în ceată, s‐au blestemat zicând că nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu omoară pe Pavel. 13Și erau mai mulți de patruzeci cei ce au făcut acest jurământ împreună. 14Și au venit la mai marii preoților și la bătrâni și au zis: Ne‐am blestemat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu omorâm pe Pavel. 15Acum dar voi împreună cu sinedriul faceți cunoscut căpitanului ca să‐l aducă jos la voi, ca și cum ați avea de gând să judecați mai cu de‐amănuntul cele despre el; iar noi mai înainte de a se apropia el, suntem gata să‐l răpunem. 16Dar fiul sorei lui Pavel a auzit de pândirea lor și a venit și a intrat în cetățuie și a spus lui Pavel. 17Și Pavel a chemat la sine pe unul din sutași și a zis: Du pe acest tânăr la căpitan, căci are să‐i spună ceva. 18Deci l‐a luat și l‐a dus la căpitan și a zis: Pavel cel închis m‐a chemat la el și m‐a rugat să aduc la tine pe acest tânăr căci are să‐ți vorbească ceva. 19Și căpitanul l‐a luat de mână și l‐a dus la o parte și a întrebat: Ce este ce ai să‐mi spui? 20Și el a zis: iudeii
23.20
Vers. 12.
s‐au înțeles să te roage ca mâine să aduci jos la sinedriu pe Pavel ca și cum ai avea de gând să judeci mai cu de‐amănuntul despre el. 21Tu deci nu asculta de ei: căci îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei, care s‐au blestemat ca nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu‐l vor răpune; și acum ei sunt gata așteptând făgăduința de la tine. 22Deci căpitanul a dat drumul tânărului poruncindu‐i: Nu spune la nimeni că mi‐ai făcut cunoscut acestea. 23Și a chemat la sine pe doi dintre sutași și a zis: De la al treilea ceas din noapte aveți gata două sute de ostași să meargă până la Cesarea și șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași 24și le‐a poruncit să aducă dobitoace de povară ca să pună deasupra pe Pavel și să‐l ducă bine la Felix dregătorul. 25Și a scris o scrisoare care avea acest cuprins: 26Claudius Lisias, prea alesului dregător Felix, sănătate. 27Pe bărbatul acesta
23.27
Cap. 21.33;
care a fost prins de iudei și era să fie omorât de ei, când am venit peste ei cu oștire, l‐am scăpat, aflând că este roman. 28Și voind
23.28
Cap. 22.30.
să cunosc bine vina pentru care‐l pârau, l‐am adus jos la sinedriul lor 29și l‐am găsit pârât pentru
23.29
Cap. 18.15;
întrebări de ale legii lor dar
23.29
Cap. 26.31.
neavând nicio vină vrednică de moarte sau de legături. 30Și când mi s‐a adus
23.30
Vers. 20.
la cunoștință că va fi o pândă din partea iudeilor împotriva bărbatului, îndată l‐am trimis la tine, poruncind
23.30
Cap. 24.8;
și pârâșilor săi să spună înaintea ta cele ce au împotriva lui. Fii sănătos. 31Deci ostașii au luat pe Pavel, după cum le fusese poruncit, și l‐au dus noaptea la Antipatrida. 32Și a doua zi au lăsat pe călăreți să se ducă cu el și s‐au întors în cetățuie; 33și când au intrat în Cesarea și au dat dregătorului scrisoarea, i‐au înfățișat și pe Pavel. 34Și după ce a citit‐o, a întrebat din care ținut este și când a înțeles că este din Cilicia
23.34
Cap. 21.39.
: 35Te voi
23.35
Cap. 24.1, 10;
asculta cu de‐amănuntul, a zis el, când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit ca să fie păzit în palatul
23.35
Mat. 27.27
lui Irod.

24

Pavel la Cesarea

241Și după cinci

24.1
Cap. 21.27.
zile marele preot
24.1
Cap. 23.2, 30, 35;
Anania s‐a pogorât cu unii bătrâni și cu un ritor oarecare Tertul; și a făcut plângere dregătorului împotriva lui Pavel. 2Și când a fost chemat el, Tertul a început să‐l învinuiască zicând: Întrucât avem parte de multă pace prin tine și multe îmbunătățiri s‐au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă, 3le primim în orice parte și pretutindeni, prea alesule Felix, cu toată mulțumirea. 4Dar ca să nu te țin mai mult, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta. 5Căci am
24.5
Lc. 23.216.20
17.6
21.281 Pet. 2.12,15
aflat pe bărbatul acesta că e o ciumă și ațâță la răscoală printre toți iudeii care sunt peste tot pământul locuit și este o căpetenie a sectei nazarenilor, 6
24.6
Cap. 21.28.
care a încercat să spurce și Templul și pe care l‐am apucat și am voit să‐l judecăm
24.6
In. 18.31
după legea noastră 7dar
24.7
Cap. 21.33.
a venit căpitanul Lisias și l‐a luat cu multă silă din mâinile noastre, 8poruncind
24.8
Cap. 28.30.
pârâșilor lui să vină înaintea ta; de la care vei putea, însuți cercetând cu scumpătate, să iei cunoștință cu de‐amănuntul despre toate acestea de care‐l învinuim. 9Și s‐au învoit la învinuire și iudeii zicând că acestea așa sunt.

Apărarea lui Pavel

10Și după ce i‐a făcut semn dregătorul să vorbească, Pavel a răspuns: Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi, 11căci poți cunoaște bine că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‐am suit ca să

24.11
Cap. 21.26. Vers. 17.
mă închin la Ierusalim. 12Și nici în Templu nu
24.12
Cap. 25.8;
m‐au găsit vorbind către cineva sau făcând răscoală de gloată, nici în sinagogi, nici prin cetate, 13nici nu pot să‐ți dovedească cele de care mă învinuiesc ei acum. 14Dar îți mărturisesc aceasta că, potrivit cu Calea
24.14
Amos 8.14
pe care ei o numesc sectă, așa slujesc Dumnezeului
24.14
2 Tim. 1.3
părinților mei crezând toate cele scrise după lege
24.14
Cap. 26.22;
și în proroci, 15având
24.15
Cap. 23.6;
nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o au, că
24.15
Dan. 12.2In. 5.28,29
are să fie o înviere a drepților și a nedrepților. 16În aceasta și eu însumi mă
24.16
Cap. 23.1.
deprind să am un cuget fără vină față de Dumnezeu și de oameni totdeauna. 17Și după mai mulți ani am
24.17
Cap. 11.29, 30;
venit ca să fac milostenii față de neamul meu și daruri; 18în mijlocul
24.18
Cap. 21.26, 27;
cărora m‐au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă: dar erau unii din iudeii din Asia, 19care
24.19
Cap. 23.30;
ar trebui să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea. 20Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate au găsit când am stat înaintea sinedriului, 21decât numai pentru acest singur glas pe care l‐am strigat când am stat între ei: Pentru
24.21
Cap. 23.6;
învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră. 22Și Felix, pentru că știa mai cu de‐amănuntul cele despre Cale, i‐a amânat zicând: Când se va pogorî căpitanul
24.22
Vers. 7.
Lisias, voi hotărî cele ale voastre. 23Și a poruncit sutașului ca Pavel să fie ținut în pază și să aibă îngăduință și să nu oprească pe
24.23
Cap. 27.3;
nimeni dintre ai lui ca să‐i slujească.

Pavel stă de vorbă cu Felix

24Și după câteva zile a venit Felix cu Drusila, nevastă‐sa, care era iudeică, și a trimis după Pavel și l‐a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Și pe când vorbea el cu ei despre dreptate și înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‐a înfricoșat și a răspuns: Pentru acum du‐te; și când voi avea vreme potrivită, te voi chema la mine. 26Totodată și nădăjduia că i

24.26
Ex. 23.8
se vor da bani de Pavel; de aceea și trimitea mai adesea după el și vorbea cu el.

Pavel înaintea lui Festus

27Și când s‐au împlinit doi ani, Felix a avut ca urmaș pe Porcius Festus; și voind

24.27
Ex. 23.225.9,14
să‐și capete mulțumire de la iudei, Felix a lăsat pe Pavel închis.