231Și Pavel uitându‐se țintă la sinedriu, a zis: Bărbați frați, eu
m‐am purtat cu tot cugetul bun înaintea lui Dumnezeu până în această zi… 2Iar marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el ca să‐l
bată peste gură. 3Atunci Pavel i‐a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit: chiar tu șezi să mă judeci după lege și călcând legea poruncești
să fiu bătut? 4Iar cei ce stăteau de față au zis: Pe marele preot al lui Dumnezeu îl înfrunți tu? 5Și Pavel a zis: Nu
știam, fraților, că este mare preot; căci este scris: Nu vorbi de rău pe
mai marele poporului tău. 6Și când a cunoscut Pavel că o parte este de saduchei iar alta de farisei, striga în sinedriu: Bărbați frați, eu
sunt fariseu, fiu de farisei; sunt judecat pentru nădejdea
și învierea morților. 7Și după ce a vorbit aceasta, s‐a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s‐a dezbinat. 8Căci
saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9Și s‐a făcut un strigăt mare și unii dintre cărturarii din partea fariseilor s‐au sculat și se certau zicând: Nu găsim
niciun rău în omul acesta; dar dacă
i‐a vorbit un duh sau un înger?…
10Și când s‐a făcut mare neînțelegere, căpitanul temându‐se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit să se pogoare oștirea și să‐l răpească din mijlocul lor și să‐l ducă în cetățuie. 11Iar în
noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a zis: Îndrăznește; căci după cum ai mărturisit cele despre mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturisești și la Roma.
Pavel este dus la Cesarea
12Și când s‐a făcut ziuă, iudeii după ce s‐au
strâns în ceată, s‐au blestemat zicând că nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu omoară pe Pavel. 13Și erau mai mulți de patruzeci cei ce au făcut acest jurământ împreună. 14Și au venit la mai marii preoților și la bătrâni și au zis: Ne‐am blestemat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu omorâm pe Pavel. 15Acum dar voi împreună cu sinedriul faceți cunoscut căpitanului ca să‐l aducă jos la voi, ca și cum ați avea de gând să judecați mai cu de‐amănuntul cele despre el; iar noi mai înainte de a se apropia el, suntem gata să‐l răpunem. 16Dar fiul sorei lui Pavel a auzit de pândirea lor și a venit și a intrat în cetățuie și a spus lui Pavel. 17Și Pavel a chemat la sine pe unul din sutași și a zis: Du pe acest tânăr la căpitan, căci are să‐i spună ceva. 18Deci l‐a luat și l‐a dus la căpitan și a zis: Pavel cel închis m‐a chemat la el și m‐a rugat să aduc la tine pe acest tânăr căci are să‐ți vorbească ceva. 19Și căpitanul l‐a luat de mână și l‐a dus la o parte și a întrebat: Ce este ce ai să‐mi spui? 20Și el a zis: iudeii
s‐au înțeles să te roage ca mâine să aduci jos la sinedriu pe Pavel ca și cum ai avea de gând să judeci mai cu de‐amănuntul despre el. 21Tu deci nu asculta de ei: căci îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei, care s‐au blestemat ca nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu‐l vor răpune; și acum ei sunt gata așteptând făgăduința de la tine. 22Deci căpitanul a dat drumul tânărului poruncindu‐i: Nu spune la nimeni că mi‐ai făcut cunoscut acestea. 23Și a chemat la sine pe doi dintre sutași și a zis: De la al treilea ceas din noapte aveți gata două sute de ostași să meargă până la Cesarea și șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași 24și le‐a poruncit să aducă dobitoace de povară ca să pună deasupra pe Pavel și să‐l ducă bine la Felix dregătorul. 25Și a scris o scrisoare care avea acest cuprins: 26Claudius Lisias, prea alesului dregător Felix, sănătate. 27Pe bărbatul acesta
care a fost prins de iudei și era să fie omorât de ei, când am venit peste ei cu oștire, l‐am scăpat, aflând că este roman. 28Și voind
să cunosc bine vina pentru care‐l pârau, l‐am adus jos la sinedriul lor 29și l‐am găsit pârât pentru
întrebări de ale legii lor dar
neavând nicio vină vrednică de moarte sau de legături. 30Și când mi s‐a adus
la cunoștință că va fi o pândă din partea iudeilor împotriva bărbatului, îndată l‐am trimis la tine, poruncind
și pârâșilor săi să spună înaintea ta cele ce au împotriva lui. Fii sănătos. 31Deci ostașii au luat pe Pavel, după cum le fusese poruncit, și l‐au dus noaptea la Antipatrida. 32Și a doua zi au lăsat pe călăreți să se ducă cu el și s‐au întors în cetățuie; 33și când au intrat în Cesarea și au dat dregătorului scrisoarea, i‐au înfățișat și pe Pavel. 34Și după ce a citit‐o, a întrebat din care ținut este și când a înțeles că este din Cilicia
: 35Te voi
asculta cu de‐amănuntul, a zis el, când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit ca să fie păzit în palatul
lui Irod.
Pavel la Cesarea
241Și după cinci
zile marele preot
Anania s‐a pogorât cu unii bătrâni și cu un ritor oarecare Tertul; și a făcut plângere dregătorului împotriva lui Pavel. 2Și când a fost chemat el, Tertul a început să‐l învinuiască zicând: Întrucât avem parte de multă pace prin tine și multe îmbunătățiri s‐au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă, 3le primim în orice parte și pretutindeni, prea alesule Felix, cu toată mulțumirea. 4Dar ca să nu te țin mai mult, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta. 5Căci am
17.6
21.281 Pet. 2.12,15
aflat pe bărbatul acesta că e o ciumă și ațâță la răscoală printre toți iudeii care sunt peste tot pământul locuit și este o căpetenie a sectei nazarenilor, 6
care a încercat să spurce și Templul și pe care l‐am apucat și am voit să‐l judecăm
după legea noastră 7dar
a venit căpitanul Lisias și l‐a luat cu multă silă din mâinile noastre, 8poruncind
pârâșilor lui să vină înaintea ta; de la care vei putea, însuți cercetând cu scumpătate, să iei cunoștință cu de‐amănuntul despre toate acestea de care‐l învinuim. 9Și s‐au învoit la învinuire și iudeii zicând că acestea așa sunt.
Apărarea lui Pavel
10Și după ce i‐a făcut semn dregătorul să vorbească, Pavel a răspuns: Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi, 11căci poți cunoaște bine că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‐am suit ca să
mă închin la Ierusalim. 12Și nici în Templu nu
m‐au găsit vorbind către cineva sau făcând răscoală de gloată, nici în sinagogi, nici prin cetate, 13nici nu pot să‐ți dovedească cele de care mă învinuiesc ei acum. 14Dar îți mărturisesc aceasta că, potrivit cu Calea
pe care ei o numesc sectă, așa slujesc Dumnezeului
părinților mei crezând toate cele scrise după lege
și în proroci, 15având
nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o au, că
are să fie o înviere a drepților și a nedrepților. 16În aceasta și eu însumi mă
deprind să am un cuget fără vină față de Dumnezeu și de oameni totdeauna. 17Și după mai mulți ani am
venit ca să fac milostenii față de neamul meu și daruri; 18în mijlocul
cărora m‐au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă: dar erau unii din iudeii din Asia, 19care
ar trebui să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea. 20Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate au găsit când am stat înaintea sinedriului, 21decât numai pentru acest singur glas pe care l‐am strigat când am stat între ei: Pentru
învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră. 22Și Felix, pentru că știa mai cu de‐amănuntul cele despre Cale, i‐a amânat zicând: Când se va pogorî căpitanul
Lisias, voi hotărî cele ale voastre. 23Și a poruncit sutașului ca Pavel să fie ținut în pază și să aibă îngăduință și să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui ca să‐i slujească.
Pavel stă de vorbă cu Felix
24Și după câteva zile a venit Felix cu Drusila, nevastă‐sa, care era iudeică, și a trimis după Pavel și l‐a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Și pe când vorbea el cu ei despre dreptate și înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‐a înfricoșat și a răspuns: Pentru acum du‐te; și când voi avea vreme potrivită, te voi chema la mine. 26Totodată și nădăjduia că i
se vor da bani de Pavel; de aceea și trimitea mai adesea după el și vorbea cu el.
Pavel înaintea lui Festus
27Și când s‐au împlinit doi ani, Felix a avut ca urmaș pe Porcius Festus; și voind
să‐și capete mulțumire de la iudei, Felix a lăsat pe Pavel închis.
251Festus deci, după ce a pășit pe ținutul său, la trei zile s‐a suit de la Cesarea la Ierusalim. 2Și mai marii
preoților și fruntașii iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Și‐l rugau, 3cerând ca un hatâr împotriva lui să trimită să‐l aducă la Ierusalim; făcând
o pândă ca să‐l răpună pe cale. 4Festus deci a răspuns că Pavel este ținut în pază la Cesarea și că el însuși are să plece acolo în curând. 5Deci care dintre voi, zice el, sunt cu putere, să se pogoare cu mine și dacă
este ceva nelalocul său în bărbat, să‐l învinuiască. 6Și după ce a zăbovit între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s‐a pogorât la Cesarea și a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Și când a venit el, iudeii care se pogorâseră de la Ierusalim l‐au înconjurat aducând împotriva lui multe
și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească, 8pe când Pavel se apăra: N‐am păcătuit cu nimic, nici
față de legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cesar. 9Dar Festus, voind
să capete mulțumire de la iudei, a răspuns lui Pavel și a zis: Voiești
să te pogori la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea? 10Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecător al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat; pe iudei cu nimic nu i‐am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști. 11Deci, dacă
nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic adevărat din cele pentru care mă învinuiesc aceștia, nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer
să fiu judecat de Cezarul. 12Atunci Festus, după ce a chibzuit împreună cu cei din sfat, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, te vei duce la Cezarul.
Împăratul Agripa la Cesarea
13Și după ce au trecut câteva zile, Agripa împăratul și Berenice au sosit la Cesarea ca să ureze lui Festus bun venit. 14Și fiindcă au zăbovit acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cele despre Pavel zicând: Este un
bărbat lăsat în închisoare de Felix: 15pentru
care, când eram eu la Ierusalim, mai marii preoților și bătrânii iudeilor mi‐au adus plângere, cerând o hotărâre împotriva lui; 16cărora le‐am
răspuns că romanii n‐au obiceiul să dăruiască pe un om mai înainte ca pârâtul să aibă de față pârâșii lui și să aibă prilej de apărare pentru învinuire. 17Deci după ce au venit ei aici, n‐am făcut nicio amânare
și a doua zi am șezut pe scaunul de judecător și am poruncit ca să fie adus bărbatul 18în privința căruia, când s‐au sculat pârâșii, nu aduceau nicio vină din acele rele pe care le bănuiam eu, 19ci aveau față de el niște
întrebări pentru religia lor și pentru un oarecare Isus mort, despre care Pavel zicea că este viu. 20Și eu nedumerindu‐mă cum să cercetez despre acestea, întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 21Dar când Pavel a cerut ca să fie ținut pentru hotărârea lui August, am poruncit să fie ținut până‐l voi trimite la Cezarul. 22Și Agripa
a zis lui Festus: Aș vrea și eu însumi să aud pe acest om. Mâine, zice el, îl vei auzi. 23Deci a doua zi când a venit Agripa și Berenice cu mult alai, au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și bărbații cei mai aleși ai cetății și Festus a poruncit și a fost adus Pavel. 24Și Festus a zis: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care toată
mulțimea iudeilor în Ierusalim și aici mi‐au adus pâră, strigând că nu trebuie să
mai trăiască. 25Dar eu am înțeles că n‐a făptuit
nimic vrednic de moarte și el însuși
cerând să fie judecat de Augustul, am hotărât să‐l trimit. 26Despre care n‐am ceva temeinic să scriu domnului meu. De aceea l‐am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va face cercetare cu de‐amănuntul, să am ce să scriu. 27Căci mi se pare fără rost ca trimițând pe un închis, să nu însemn și pricinile împotriva lui.