Pavel la Cesarea
241Și după cinci
zile marele preot
Anania s‐a pogorât cu unii bătrâni și cu un ritor oarecare Tertul; și a făcut plângere dregătorului împotriva lui Pavel. 2Și când a fost chemat el, Tertul a început să‐l învinuiască zicând: Întrucât avem parte de multă pace prin tine și multe îmbunătățiri s‐au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă, 3le primim în orice parte și pretutindeni, prea alesule Felix, cu toată mulțumirea. 4Dar ca să nu te țin mai mult, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta. 5Căci am
17.6
21.281 Pet. 2.12,15
aflat pe bărbatul acesta că e o ciumă și ațâță la răscoală printre toți iudeii care sunt peste tot pământul locuit și este o căpetenie a sectei nazarenilor, 6
care a încercat să spurce și Templul și pe care l‐am apucat și am voit să‐l judecăm
după legea noastră 7dar
a venit căpitanul Lisias și l‐a luat cu multă silă din mâinile noastre, 8poruncind
pârâșilor lui să vină înaintea ta; de la care vei putea, însuți cercetând cu scumpătate, să iei cunoștință cu de‐amănuntul despre toate acestea de care‐l învinuim. 9Și s‐au învoit la învinuire și iudeii zicând că acestea așa sunt.
Apărarea lui Pavel
10Și după ce i‐a făcut semn dregătorul să vorbească, Pavel a răspuns: Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi, 11căci poți cunoaște bine că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‐am suit ca să
mă închin la Ierusalim. 12Și nici în Templu nu
m‐au găsit vorbind către cineva sau făcând răscoală de gloată, nici în sinagogi, nici prin cetate, 13nici nu pot să‐ți dovedească cele de care mă învinuiesc ei acum. 14Dar îți mărturisesc aceasta că, potrivit cu Calea
pe care ei o numesc sectă, așa slujesc Dumnezeului
părinților mei crezând toate cele scrise după lege
și în proroci, 15având
nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o au, că
are să fie o înviere a drepților și a nedrepților. 16În aceasta și eu însumi mă
deprind să am un cuget fără vină față de Dumnezeu și de oameni totdeauna. 17Și după mai mulți ani am
venit ca să fac milostenii față de neamul meu și daruri; 18în mijlocul
cărora m‐au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă: dar erau unii din iudeii din Asia, 19care
ar trebui să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea. 20Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate au găsit când am stat înaintea sinedriului, 21decât numai pentru acest singur glas pe care l‐am strigat când am stat între ei: Pentru
învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră. 22Și Felix, pentru că știa mai cu de‐amănuntul cele despre Cale, i‐a amânat zicând: Când se va pogorî căpitanul
Lisias, voi hotărî cele ale voastre. 23Și a poruncit sutașului ca Pavel să fie ținut în pază și să aibă îngăduință și să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui ca să‐i slujească.
Pavel stă de vorbă cu Felix
24Și după câteva zile a venit Felix cu Drusila, nevastă‐sa, care era iudeică, și a trimis după Pavel și l‐a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Și pe când vorbea el cu ei despre dreptate și înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‐a înfricoșat și a răspuns: Pentru acum du‐te; și când voi avea vreme potrivită, te voi chema la mine. 26Totodată și nădăjduia că i
se vor da bani de Pavel; de aceea și trimitea mai adesea după el și vorbea cu el.
Pavel înaintea lui Festus
27Și când s‐au împlinit doi ani, Felix a avut ca urmaș pe Porcius Festus; și voind
să‐și capete mulțumire de la iudei, Felix a lăsat pe Pavel închis.