Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
25

251Festus deci, după ce a pășit pe ținutul său, la trei zile s‐a suit de la Cesarea la Ierusalim. 2Și mai marii

25.2
Cap. 24.1. Vers. 15.
preoților și fruntașii iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Și‐l rugau, 3cerând ca un hatâr împotriva lui să trimită să‐l aducă la Ierusalim; făcând
25.3
Cap. 23.12, 15.
o pândă ca să‐l răpună pe cale. 4Festus deci a răspuns că Pavel este ținut în pază la Cesarea și că el însuși are să plece acolo în curând. 5Deci care dintre voi, zice el, sunt cu putere, să se pogoare cu mine și dacă
25.5
Cap. 18.14. Vers. 18.
este ceva nelalocul său în bărbat, să‐l învinuiască. 6Și după ce a zăbovit între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s‐a pogorât la Cesarea și a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Și când a venit el, iudeii care se pogorâseră de la Ierusalim l‐au înconjurat aducând împotriva lui multe
25.7
Mc. 15.3Lc. 23.2,10
și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească, 8pe când Pavel se apăra: N‐am păcătuit cu nimic, nici
25.8
Cap. 6.13;
față de legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cesar. 9Dar Festus, voind
25.9
Cap. 24.27.
să capete mulțumire de la iudei, a răspuns lui Pavel și a zis: Voiești
25.9
Vers. 20.
să te pogori la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea? 10Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecător al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat; pe iudei cu nimic nu i‐am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști. 11Deci, dacă
25.11
Vers. 25. Cap. 18.14;
nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic adevărat din cele pentru care mă învinuiesc aceștia, nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer
25.11
Cap. 26.32;
să fiu judecat de Cezarul. 12Atunci Festus, după ce a chibzuit împreună cu cei din sfat, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, te vei duce la Cezarul.

Împăratul Agripa la Cesarea

13Și după ce au trecut câteva zile, Agripa împăratul și Berenice au sosit la Cesarea ca să ureze lui Festus bun venit. 14Și fiindcă au zăbovit acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cele despre Pavel zicând: Este un

25.14
Cap. 24.27.
bărbat lăsat în închisoare de Felix: 15pentru
25.15
Vers. 2.3.
care, când eram eu la Ierusalim, mai marii preoților și bătrânii iudeilor mi‐au adus plângere, cerând o hotărâre împotriva lui; 16cărora le‐am
25.16
Vers. 4.5.
răspuns că romanii n‐au obiceiul să dăruiască pe un om mai înainte ca pârâtul să aibă de față pârâșii lui și să aibă prilej de apărare pentru învinuire. 17Deci după ce au venit ei aici, n‐am făcut nicio amânare
25.17
Vers. 6.
și a doua zi am șezut pe scaunul de judecător și am poruncit ca să fie adus bărbatul 18în privința căruia, când s‐au sculat pârâșii, nu aduceau nicio vină din acele rele pe care le bănuiam eu, 19ci aveau față de el niște
25.19
Cap. 18.15, 23, 29.
întrebări pentru religia lor și pentru un oarecare Isus mort, despre care Pavel zicea că este viu. 20Și eu nedumerindu‐mă cum să cercetez despre acestea, întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 21Dar când Pavel a cerut ca să fie ținut pentru hotărârea lui August, am poruncit să fie ținut până‐l voi trimite la Cezarul. 22Și Agripa
25.22
Cap. 9.15.
a zis lui Festus: Aș vrea și eu însumi să aud pe acest om. Mâine, zice el, îl vei auzi. 23Deci a doua zi când a venit Agripa și Berenice cu mult alai, au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și bărbații cei mai aleși ai cetății și Festus a poruncit și a fost adus Pavel. 24Și Festus a zis: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care toată
25.24
Vers. 2, 3, 7.
mulțimea iudeilor în Ierusalim și aici mi‐au adus pâră, strigând că nu trebuie să
25.24
Cap. 22.22.
mai trăiască. 25Dar eu am înțeles că n‐a făptuit
25.25
Cap. 23.9, 29;
nimic vrednic de moarte și el însuși
25.25
Vers. 11, 12.
cerând să fie judecat de Augustul, am hotărât să‐l trimit. 26Despre care n‐am ceva temeinic să scriu domnului meu. De aceea l‐am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va face cercetare cu de‐amănuntul, să am ce să scriu. 27Căci mi se pare fără rost ca trimițând pe un închis, să nu însemn și pricinile împotriva lui.