Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
24

Pavel la Cesarea

241Și după cinci

24.1
Cap. 21.27.
zile marele preot
24.1
Cap. 23.2, 30, 35;
Anania s‐a pogorât cu unii bătrâni și cu un ritor oarecare Tertul; și a făcut plângere dregătorului împotriva lui Pavel. 2Și când a fost chemat el, Tertul a început să‐l învinuiască zicând: Întrucât avem parte de multă pace prin tine și multe îmbunătățiri s‐au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă, 3le primim în orice parte și pretutindeni, prea alesule Felix, cu toată mulțumirea. 4Dar ca să nu te țin mai mult, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta. 5Căci am
24.5
Lc. 23.216.20
17.6
21.281 Pet. 2.12,15
aflat pe bărbatul acesta că e o ciumă și ațâță la răscoală printre toți iudeii care sunt peste tot pământul locuit și este o căpetenie a sectei nazarenilor, 6
24.6
Cap. 21.28.
care a încercat să spurce și Templul și pe care l‐am apucat și am voit să‐l judecăm
24.6
In. 18.31
după legea noastră 7dar
24.7
Cap. 21.33.
a venit căpitanul Lisias și l‐a luat cu multă silă din mâinile noastre, 8poruncind
24.8
Cap. 28.30.
pârâșilor lui să vină înaintea ta; de la care vei putea, însuți cercetând cu scumpătate, să iei cunoștință cu de‐amănuntul despre toate acestea de care‐l învinuim. 9Și s‐au învoit la învinuire și iudeii zicând că acestea așa sunt.

Apărarea lui Pavel

10Și după ce i‐a făcut semn dregătorul să vorbească, Pavel a răspuns: Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi, 11căci poți cunoaște bine că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‐am suit ca să

24.11
Cap. 21.26. Vers. 17.
mă închin la Ierusalim. 12Și nici în Templu nu
24.12
Cap. 25.8;
m‐au găsit vorbind către cineva sau făcând răscoală de gloată, nici în sinagogi, nici prin cetate, 13nici nu pot să‐ți dovedească cele de care mă învinuiesc ei acum. 14Dar îți mărturisesc aceasta că, potrivit cu Calea
24.14
Amos 8.14
pe care ei o numesc sectă, așa slujesc Dumnezeului
24.14
2 Tim. 1.3
părinților mei crezând toate cele scrise după lege
24.14
Cap. 26.22;
și în proroci, 15având
24.15
Cap. 23.6;
nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o au, că
24.15
Dan. 12.2In. 5.28,29
are să fie o înviere a drepților și a nedrepților. 16În aceasta și eu însumi mă
24.16
Cap. 23.1.
deprind să am un cuget fără vină față de Dumnezeu și de oameni totdeauna. 17Și după mai mulți ani am
24.17
Cap. 11.29, 30;
venit ca să fac milostenii față de neamul meu și daruri; 18în mijlocul
24.18
Cap. 21.26, 27;
cărora m‐au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă: dar erau unii din iudeii din Asia, 19care
24.19
Cap. 23.30;
ar trebui să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea. 20Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate au găsit când am stat înaintea sinedriului, 21decât numai pentru acest singur glas pe care l‐am strigat când am stat între ei: Pentru
24.21
Cap. 23.6;
învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră. 22Și Felix, pentru că știa mai cu de‐amănuntul cele despre Cale, i‐a amânat zicând: Când se va pogorî căpitanul
24.22
Vers. 7.
Lisias, voi hotărî cele ale voastre. 23Și a poruncit sutașului ca Pavel să fie ținut în pază și să aibă îngăduință și să nu oprească pe
24.23
Cap. 27.3;
nimeni dintre ai lui ca să‐i slujească.

Pavel stă de vorbă cu Felix

24Și după câteva zile a venit Felix cu Drusila, nevastă‐sa, care era iudeică, și a trimis după Pavel și l‐a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Și pe când vorbea el cu ei despre dreptate și înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‐a înfricoșat și a răspuns: Pentru acum du‐te; și când voi avea vreme potrivită, te voi chema la mine. 26Totodată și nădăjduia că i

24.26
Ex. 23.8
se vor da bani de Pavel; de aceea și trimitea mai adesea după el și vorbea cu el.

Pavel înaintea lui Festus

27Și când s‐au împlinit doi ani, Felix a avut ca urmaș pe Porcius Festus; și voind

24.27
Ex. 23.225.9,14
să‐și capete mulțumire de la iudei, Felix a lăsat pe Pavel închis.

25

251Festus deci, după ce a pășit pe ținutul său, la trei zile s‐a suit de la Cesarea la Ierusalim. 2Și mai marii

25.2
Cap. 24.1. Vers. 15.
preoților și fruntașii iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Și‐l rugau, 3cerând ca un hatâr împotriva lui să trimită să‐l aducă la Ierusalim; făcând
25.3
Cap. 23.12, 15.
o pândă ca să‐l răpună pe cale. 4Festus deci a răspuns că Pavel este ținut în pază la Cesarea și că el însuși are să plece acolo în curând. 5Deci care dintre voi, zice el, sunt cu putere, să se pogoare cu mine și dacă
25.5
Cap. 18.14. Vers. 18.
este ceva nelalocul său în bărbat, să‐l învinuiască. 6Și după ce a zăbovit între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s‐a pogorât la Cesarea și a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Și când a venit el, iudeii care se pogorâseră de la Ierusalim l‐au înconjurat aducând împotriva lui multe
25.7
Mc. 15.3Lc. 23.2,10
și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească, 8pe când Pavel se apăra: N‐am păcătuit cu nimic, nici
25.8
Cap. 6.13;
față de legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cesar. 9Dar Festus, voind
25.9
Cap. 24.27.
să capete mulțumire de la iudei, a răspuns lui Pavel și a zis: Voiești
25.9
Vers. 20.
să te pogori la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea? 10Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecător al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat; pe iudei cu nimic nu i‐am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști. 11Deci, dacă
25.11
Vers. 25. Cap. 18.14;
nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic adevărat din cele pentru care mă învinuiesc aceștia, nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer
25.11
Cap. 26.32;
să fiu judecat de Cezarul. 12Atunci Festus, după ce a chibzuit împreună cu cei din sfat, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, te vei duce la Cezarul.

Împăratul Agripa la Cesarea

13Și după ce au trecut câteva zile, Agripa împăratul și Berenice au sosit la Cesarea ca să ureze lui Festus bun venit. 14Și fiindcă au zăbovit acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cele despre Pavel zicând: Este un

25.14
Cap. 24.27.
bărbat lăsat în închisoare de Felix: 15pentru
25.15
Vers. 2.3.
care, când eram eu la Ierusalim, mai marii preoților și bătrânii iudeilor mi‐au adus plângere, cerând o hotărâre împotriva lui; 16cărora le‐am
25.16
Vers. 4.5.
răspuns că romanii n‐au obiceiul să dăruiască pe un om mai înainte ca pârâtul să aibă de față pârâșii lui și să aibă prilej de apărare pentru învinuire. 17Deci după ce au venit ei aici, n‐am făcut nicio amânare
25.17
Vers. 6.
și a doua zi am șezut pe scaunul de judecător și am poruncit ca să fie adus bărbatul 18în privința căruia, când s‐au sculat pârâșii, nu aduceau nicio vină din acele rele pe care le bănuiam eu, 19ci aveau față de el niște
25.19
Cap. 18.15, 23, 29.
întrebări pentru religia lor și pentru un oarecare Isus mort, despre care Pavel zicea că este viu. 20Și eu nedumerindu‐mă cum să cercetez despre acestea, întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 21Dar când Pavel a cerut ca să fie ținut pentru hotărârea lui August, am poruncit să fie ținut până‐l voi trimite la Cezarul. 22Și Agripa
25.22
Cap. 9.15.
a zis lui Festus: Aș vrea și eu însumi să aud pe acest om. Mâine, zice el, îl vei auzi. 23Deci a doua zi când a venit Agripa și Berenice cu mult alai, au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și bărbații cei mai aleși ai cetății și Festus a poruncit și a fost adus Pavel. 24Și Festus a zis: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care toată
25.24
Vers. 2, 3, 7.
mulțimea iudeilor în Ierusalim și aici mi‐au adus pâră, strigând că nu trebuie să
25.24
Cap. 22.22.
mai trăiască. 25Dar eu am înțeles că n‐a făptuit
25.25
Cap. 23.9, 29;
nimic vrednic de moarte și el însuși
25.25
Vers. 11, 12.
cerând să fie judecat de Augustul, am hotărât să‐l trimit. 26Despre care n‐am ceva temeinic să scriu domnului meu. De aceea l‐am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va face cercetare cu de‐amănuntul, să am ce să scriu. 27Căci mi se pare fără rost ca trimițând pe un închis, să nu însemn și pricinile împotriva lui.

26

Pavel înaintea lui Agripa

261Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă

26.5
Cap. 22.3;
a credinței noastre. 6Și
26.6
Cap. 23.6.
acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința
26.6
Gen. 3.15
22.18
26.4
49.10Deut. 18.152 Sam. 7.12Ps. 132.11Is. 4.2
7.14
9.6
40.10Ier. 23.5
33.11‐16Ezec. 34.23
37.24Dan. 9.24Mica 7.20Rom. 15.8Tit 2.13
făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece
26.7
Iac. 1.1
seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi.
26.7
Lc. 2.371 Tes. 3.101 Tim. 5.5
Și pentru această nădejde
26.7
Fil. 3.11
sunt învinuit de iudei, împărate! 8Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9Deci
26.9
In. 16.21 Tim. 1.13
eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10ceea ce
26.10
Cap. 8.3.
am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la
26.10
Cap. 9.14, 21;
mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile
26.11
Cap. 22.19.
îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12În
26.12
Cap. 9.3;
acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca
26.16
Cap. 22.15.
să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la
26.17
Cap. 22.15.
care te trimit, 18ca să
26.18
Is. 35.5
42.7Lc. 1.79In. 8.122 Cor. 4.4Ef. 1.181 Tes. 5.5
le deschizi ochii să
26.18
2 Cor. 6.14Ef. 4.18
5.8Col. 1.131 Pet. 2.9,25
se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să
26.18
Lc. 1.77
ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț
26.18
Ef. 1.11Col. 1.12
între cei
26.18
Cap. 20.32.
sfințiți. 19De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20ci
26.20
Cap. 9.20, 22, 29;
am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri
26.20
Mat. 3.8
vrednice de pocăință. 21Pentru aceasta iudeii
26.21
Cap. 21.30, 31.
m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce
26.22
Lc. 24.27,44Rom. 3.21
au vorbit prorocii și Moise
26.22
In. 5.46
că au să fie; 23
26.23
Lc. 24.26,46
Hristosul are să fie supus la pătimire și că el
26.23
1 Cor. 15.20Col. 1.18Ap. 1.5
cel dintâi din învierea morților are să
26.23
Lc. 2.32
vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești
26.24
2 Reg. 9.11In. 10.201 Cor. 1.23
2.13,14
4.10
nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29Iar Pavel a zis: M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin,
26.29
1 Cor. 7.7
fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.

Nevinovăția lui Pavel recunoscută

30Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau

26.31
Cap. 23.9, 29;
unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă
26.32
Cap. 25.11.
n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.