Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
25

251Festus deci, după ce a pășit pe ținutul său, la trei zile s‐a suit de la Cesarea la Ierusalim. 2Și mai marii

25.2
Cap. 24.1. Vers. 15.
preoților și fruntașii iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Și‐l rugau, 3cerând ca un hatâr împotriva lui să trimită să‐l aducă la Ierusalim; făcând
25.3
Cap. 23.12, 15.
o pândă ca să‐l răpună pe cale. 4Festus deci a răspuns că Pavel este ținut în pază la Cesarea și că el însuși are să plece acolo în curând. 5Deci care dintre voi, zice el, sunt cu putere, să se pogoare cu mine și dacă
25.5
Cap. 18.14. Vers. 18.
este ceva nelalocul său în bărbat, să‐l învinuiască. 6Și după ce a zăbovit între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s‐a pogorât la Cesarea și a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Și când a venit el, iudeii care se pogorâseră de la Ierusalim l‐au înconjurat aducând împotriva lui multe
25.7
Mc. 15.3Lc. 23.2,10
și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească, 8pe când Pavel se apăra: N‐am păcătuit cu nimic, nici
25.8
Cap. 6.13;
față de legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cesar. 9Dar Festus, voind
25.9
Cap. 24.27.
să capete mulțumire de la iudei, a răspuns lui Pavel și a zis: Voiești
25.9
Vers. 20.
să te pogori la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea? 10Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecător al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat; pe iudei cu nimic nu i‐am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști. 11Deci, dacă
25.11
Vers. 25. Cap. 18.14;
nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic adevărat din cele pentru care mă învinuiesc aceștia, nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer
25.11
Cap. 26.32;
să fiu judecat de Cezarul. 12Atunci Festus, după ce a chibzuit împreună cu cei din sfat, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, te vei duce la Cezarul.

Împăratul Agripa la Cesarea

13Și după ce au trecut câteva zile, Agripa împăratul și Berenice au sosit la Cesarea ca să ureze lui Festus bun venit. 14Și fiindcă au zăbovit acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cele despre Pavel zicând: Este un

25.14
Cap. 24.27.
bărbat lăsat în închisoare de Felix: 15pentru
25.15
Vers. 2.3.
care, când eram eu la Ierusalim, mai marii preoților și bătrânii iudeilor mi‐au adus plângere, cerând o hotărâre împotriva lui; 16cărora le‐am
25.16
Vers. 4.5.
răspuns că romanii n‐au obiceiul să dăruiască pe un om mai înainte ca pârâtul să aibă de față pârâșii lui și să aibă prilej de apărare pentru învinuire. 17Deci după ce au venit ei aici, n‐am făcut nicio amânare
25.17
Vers. 6.
și a doua zi am șezut pe scaunul de judecător și am poruncit ca să fie adus bărbatul 18în privința căruia, când s‐au sculat pârâșii, nu aduceau nicio vină din acele rele pe care le bănuiam eu, 19ci aveau față de el niște
25.19
Cap. 18.15, 23, 29.
întrebări pentru religia lor și pentru un oarecare Isus mort, despre care Pavel zicea că este viu. 20Și eu nedumerindu‐mă cum să cercetez despre acestea, întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 21Dar când Pavel a cerut ca să fie ținut pentru hotărârea lui August, am poruncit să fie ținut până‐l voi trimite la Cezarul. 22Și Agripa
25.22
Cap. 9.15.
a zis lui Festus: Aș vrea și eu însumi să aud pe acest om. Mâine, zice el, îl vei auzi. 23Deci a doua zi când a venit Agripa și Berenice cu mult alai, au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și bărbații cei mai aleși ai cetății și Festus a poruncit și a fost adus Pavel. 24Și Festus a zis: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care toată
25.24
Vers. 2, 3, 7.
mulțimea iudeilor în Ierusalim și aici mi‐au adus pâră, strigând că nu trebuie să
25.24
Cap. 22.22.
mai trăiască. 25Dar eu am înțeles că n‐a făptuit
25.25
Cap. 23.9, 29;
nimic vrednic de moarte și el însuși
25.25
Vers. 11, 12.
cerând să fie judecat de Augustul, am hotărât să‐l trimit. 26Despre care n‐am ceva temeinic să scriu domnului meu. De aceea l‐am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va face cercetare cu de‐amănuntul, să am ce să scriu. 27Căci mi se pare fără rost ca trimițând pe un închis, să nu însemn și pricinile împotriva lui.

26

Pavel înaintea lui Agripa

261Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă

26.5
Cap. 22.3;
a credinței noastre. 6Și
26.6
Cap. 23.6.
acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința
26.6
Gen. 3.15
22.18
26.4
49.10Deut. 18.152 Sam. 7.12Ps. 132.11Is. 4.2
7.14
9.6
40.10Ier. 23.5
33.11‐16Ezec. 34.23
37.24Dan. 9.24Mica 7.20Rom. 15.8Tit 2.13
făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece
26.7
Iac. 1.1
seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi.
26.7
Lc. 2.371 Tes. 3.101 Tim. 5.5
Și pentru această nădejde
26.7
Fil. 3.11
sunt învinuit de iudei, împărate! 8Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9Deci
26.9
In. 16.21 Tim. 1.13
eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10ceea ce
26.10
Cap. 8.3.
am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la
26.10
Cap. 9.14, 21;
mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile
26.11
Cap. 22.19.
îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12În
26.12
Cap. 9.3;
acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca
26.16
Cap. 22.15.
să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la
26.17
Cap. 22.15.
care te trimit, 18ca să
26.18
Is. 35.5
42.7Lc. 1.79In. 8.122 Cor. 4.4Ef. 1.181 Tes. 5.5
le deschizi ochii să
26.18
2 Cor. 6.14Ef. 4.18
5.8Col. 1.131 Pet. 2.9,25
se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să
26.18
Lc. 1.77
ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț
26.18
Ef. 1.11Col. 1.12
între cei
26.18
Cap. 20.32.
sfințiți. 19De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20ci
26.20
Cap. 9.20, 22, 29;
am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri
26.20
Mat. 3.8
vrednice de pocăință. 21Pentru aceasta iudeii
26.21
Cap. 21.30, 31.
m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce
26.22
Lc. 24.27,44Rom. 3.21
au vorbit prorocii și Moise
26.22
In. 5.46
că au să fie; 23
26.23
Lc. 24.26,46
Hristosul are să fie supus la pătimire și că el
26.23
1 Cor. 15.20Col. 1.18Ap. 1.5
cel dintâi din învierea morților are să
26.23
Lc. 2.32
vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești
26.24
2 Reg. 9.11In. 10.201 Cor. 1.23
2.13,14
4.10
nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29Iar Pavel a zis: M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin,
26.29
1 Cor. 7.7
fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.

Nevinovăția lui Pavel recunoscută

30Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau

26.31
Cap. 23.9, 29;
unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă
26.32
Cap. 25.11.
n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.

27

Plecarea lui Pavel la Roma

271Și când s‐a hotărât

27.1
Cap. 25.12, 25.
ca noi să plecăm pe apă în Italia, au dat pe Pavel și pe alți închiși unui sutaș cu numele Iuliu din ceata Augusta. 2Și suindu‐se într‐o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe apă la locurile de pe lângă Asia, am pornit pe apă fiind cu noi Aristarh
27.2
Cap. 19.29.
Macedoneanul din Tesalonic. 3Și în cealaltă zi am ajuns la Sidon. Și Iuliu s‐a purtat
27.3
Cap. 24.23;
omenos cu Pavel și i‐a dat voie să se ducă la prietenii săi ca să capete îngrijire. 4Și de acolo am pornit pe mare și am mers pe apă pe lângă Cipru pentru că vânturile erau protivnice. 5Și după ce am trecut marea care este pe lângă Cilicia și Pamfilia, ne‐am pogorât la Mira în Licia. 6Și acolo sutașul a găsit o corabie din Alexandria, mergând în Italia și ne‐a suit în ea. 7Și fiindcă multe zile mergeam încet și am ajuns cu anevoie lângă Cnid, deoarece nu ne lăsa vântul să ne apropiem, am mers pe lângă Creta spre Salmona. 8Și mergând cu greutate pe lângă ea, am venit la un loc numit Limanuri Frumoase, de care era aproape cetatea Lasea. 9Și trecând multă vreme și călătoria fiind acum primejdioasă, pentru că
27.9
Lev. 23.27,29
trecuse și postul acum, Pavel îi îndemna 10și le zicea: Bărbați, văd că și călătoria are să fie cu mare vătămare și multă pagubă nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru sufletele noastre. 11Dar sutașul asculta mai mult de cârmaci și de stăpânul vasului, decât de cele zise de Pavel. 12Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au dat sfat să plece pe apă de acolo, dacă ar putea ajunge și să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, privind în jos spre vântul de miazăzi‐apus și spre vântul de miazănoapte‐apus. 13Și când a bătut încet vântul de miazăzi, părându‐li‐se că sunt stăpâni pe ținta lor, au ridicat ancora și mergeau aproape de țărm de‐a lungul Cretei. 14Dar nu după multă vreme s‐a repezit din ea un vânt furtunos care se numește Eurachilon. 15Și când a fost răpită corabia cu totul și nu putea să facă față vântului, ne‐am lăsat în voia lui, lăsându‐ne duși. 16Și alergând pe lângă un ostrov mic numit Clauda, cu anevoie am fost în stare să prindem luntrea, 17pe care ridicând‐o sus, întrebuințau mijloace de apărare încingând vasul pe dedesubt; și temându‐se să nu dea peste Sirta, au lăsat vetrilele jos și erau mânați astfel. 18Și fiindcă ne nevoiam mult cu furtuna, a doua zi au început să arunce povara 19și a treia zi au
27.19
In. 1.5
aruncat cu mâinile lor uneltele corăbiei. 20Și fiindcă mai multe zile n‐au lucit peste noi nici soare, nici stele și nu mică furtună ne amenința acum, era luată orice nădejde că vom scăpa. 21Și fiindcă au fost mult fără hrană, atunci Pavel a stat în mijlocul lor și a zis: Bărbați, trebuia să fi ascultat de mine și să nu fi plecat de la Creta, și să fi cruțat această vătămare și pagubă. 22Și acum vă îndemn să fiți cu inimă bună; căci nicio pierdere de suflet nu va fi dintre voi, afară de a corăbiei. 23Pentru că în noaptea aceasta a stat lângă mine un înger
27.23
Cap. 23.11.
al Dumnezeului al căruia
27.23
Dan. 6.16Rom. 1.92 Tim. 1.3
sunt eu și căruia îi slujesc, 24zicând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată Dumnezeu ți‐a dăruit pe toți cei ce călătoresc pe mare cu tine. 25De aceea, bărbați, fiți cu inimă bună; căci
27.25
Lc. 1.45Rom. 4.20,212 Tim. 1.12
eu cred pe Dumnezeu, că va fi așa după cum mi s‐a vorbit. 26Dar trebuie să dăm peste
27.26
Cap. 28.1.
un ostrov oarecare. 27Și când a fost a patrusprezecea noapte, pe când eram mânați încoace și încolo în marea Adriatică, pe la miezul nopții marinarii bănuiau că se apropie de o țară oarecare. 28Și au lăsat măsura în jos și au găsit douăzeci de stânjeni; și depărtându‐se puțin și lăsând iar măsura în jos, au găsit cincisprezece stânjeni. 29Și temându‐se ca nu cumva să dăm peste locuri stâncoase, au aruncat patru ancore din partea dinapoi a corăbiei și doreau să se facă ziuă. 30Și fiindcă marinarii căutau să fugă din corabie și lăsaseră luntrea jos în mare sub cuvânt că ar avea să întindă ancore de la pisc, 31Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi scăpați. 32Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat‐o să cadă. 33Și până să se facă ziuă, Pavel îndemna pe toți să ia ceva de mâncare zicând: Astăzi este a patrusprezecea zi de când așteptați și stați întruna nemâncați neluând nimic. 34De aceea vă îndemn să luați ceva de mâncare; căci aceasta este spre scăparea voastră; pentru că
27.34
1 Reg. 1.52Mat. 10.30Lc. 12.7
21.18
un păr nu va pieri din capul niciunuia dintre voi. 35Și după ce a zis acestea și a luat pâine, a
27.35
1 Sam. 9.13Mat. 15.36Mc. 8.6In. 6.111 Tim. 4.3
4
mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor și a frânt‐o și a început să mănânce. 36Atunci toți au fost cu inima bună și au luat și ei de mâncare. 37Și în corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete
27.37
Cap. 2.41;
. 38Și după ce s‐au săturat de mâncare, ușurau corabia aruncând afară grâul în mare. 39Și când s‐a făcut ziuă, nu cunoșteau bine pământul dar zăreau un sân de mare având un țărm, către care s‐au sfătuit, dacă ar putea, să mâne corabia. 40Și desfăcând ancorele, le‐au lăsat în mare, lăsând totodată în jos legăturile cârmelor și întinzând vetrila din frunte în adierea vântului, țineau spre țărm. 41Dar dând peste un loc între două mări, au înțepenit vasul și piscul s‐a
27.41
2 Cor. 11.25
înfipt și sta neclintit iar partea dinapoia vasului se sfărâma de tăria valurilor. 42Și sfatul ostașilor a fost ca să omoare pe cei legați, ca nu cumva vreunul să iasă afară în înot și să scape prin fugă. 43Dar sutașul voind să scape pe Pavel, i‐a împiedicat de la planul lor și a poruncit ca cei ce pot să înoate să se arunce afară cei dintâi și să iasă la pământ 44și ceilalți care pe scânduri, care pe ceva de ale corăbiei. Și astfel s‐a făcut că toți au
27.44
Vers. 22.
fost scăpați la pământ.