Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
26

Pavel înaintea lui Agripa

261Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă

26.5
Cap. 22.3;
a credinței noastre. 6Și
26.6
Cap. 23.6.
acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința
26.6
Gen. 3.15
22.18
26.4
49.10Deut. 18.152 Sam. 7.12Ps. 132.11Is. 4.2
7.14
9.6
40.10Ier. 23.5
33.11‐16Ezec. 34.23
37.24Dan. 9.24Mica 7.20Rom. 15.8Tit 2.13
făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece
26.7
Iac. 1.1
seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi.
26.7
Lc. 2.371 Tes. 3.101 Tim. 5.5
Și pentru această nădejde
26.7
Fil. 3.11
sunt învinuit de iudei, împărate! 8Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9Deci
26.9
In. 16.21 Tim. 1.13
eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10ceea ce
26.10
Cap. 8.3.
am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la
26.10
Cap. 9.14, 21;
mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile
26.11
Cap. 22.19.
îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12În
26.12
Cap. 9.3;
acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca
26.16
Cap. 22.15.
să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la
26.17
Cap. 22.15.
care te trimit, 18ca să
26.18
Is. 35.5
42.7Lc. 1.79In. 8.122 Cor. 4.4Ef. 1.181 Tes. 5.5
le deschizi ochii să
26.18
2 Cor. 6.14Ef. 4.18
5.8Col. 1.131 Pet. 2.9,25
se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să
26.18
Lc. 1.77
ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț
26.18
Ef. 1.11Col. 1.12
între cei
26.18
Cap. 20.32.
sfințiți. 19De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20ci
26.20
Cap. 9.20, 22, 29;
am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri
26.20
Mat. 3.8
vrednice de pocăință. 21Pentru aceasta iudeii
26.21
Cap. 21.30, 31.
m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce
26.22
Lc. 24.27,44Rom. 3.21
au vorbit prorocii și Moise
26.22
In. 5.46
că au să fie; 23
26.23
Lc. 24.26,46
Hristosul are să fie supus la pătimire și că el
26.23
1 Cor. 15.20Col. 1.18Ap. 1.5
cel dintâi din învierea morților are să
26.23
Lc. 2.32
vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești
26.24
2 Reg. 9.11In. 10.201 Cor. 1.23
2.13,14
4.10
nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29Iar Pavel a zis: M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin,
26.29
1 Cor. 7.7
fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.

Nevinovăția lui Pavel recunoscută

30Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau

26.31
Cap. 23.9, 29;
unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă
26.32
Cap. 25.11.
n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.