Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
27

Plecarea lui Pavel la Roma

271Și când s‐a hotărât

27.1
Cap. 25.12, 25.
ca noi să plecăm pe apă în Italia, au dat pe Pavel și pe alți închiși unui sutaș cu numele Iuliu din ceata Augusta. 2Și suindu‐se într‐o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe apă la locurile de pe lângă Asia, am pornit pe apă fiind cu noi Aristarh
27.2
Cap. 19.29.
Macedoneanul din Tesalonic. 3Și în cealaltă zi am ajuns la Sidon. Și Iuliu s‐a purtat
27.3
Cap. 24.23;
omenos cu Pavel și i‐a dat voie să se ducă la prietenii săi ca să capete îngrijire. 4Și de acolo am pornit pe mare și am mers pe apă pe lângă Cipru pentru că vânturile erau protivnice. 5Și după ce am trecut marea care este pe lângă Cilicia și Pamfilia, ne‐am pogorât la Mira în Licia. 6Și acolo sutașul a găsit o corabie din Alexandria, mergând în Italia și ne‐a suit în ea. 7Și fiindcă multe zile mergeam încet și am ajuns cu anevoie lângă Cnid, deoarece nu ne lăsa vântul să ne apropiem, am mers pe lângă Creta spre Salmona. 8Și mergând cu greutate pe lângă ea, am venit la un loc numit Limanuri Frumoase, de care era aproape cetatea Lasea. 9Și trecând multă vreme și călătoria fiind acum primejdioasă, pentru că
27.9
Lev. 23.27,29
trecuse și postul acum, Pavel îi îndemna 10și le zicea: Bărbați, văd că și călătoria are să fie cu mare vătămare și multă pagubă nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru sufletele noastre. 11Dar sutașul asculta mai mult de cârmaci și de stăpânul vasului, decât de cele zise de Pavel. 12Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au dat sfat să plece pe apă de acolo, dacă ar putea ajunge și să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, privind în jos spre vântul de miazăzi‐apus și spre vântul de miazănoapte‐apus. 13Și când a bătut încet vântul de miazăzi, părându‐li‐se că sunt stăpâni pe ținta lor, au ridicat ancora și mergeau aproape de țărm de‐a lungul Cretei. 14Dar nu după multă vreme s‐a repezit din ea un vânt furtunos care se numește Eurachilon. 15Și când a fost răpită corabia cu totul și nu putea să facă față vântului, ne‐am lăsat în voia lui, lăsându‐ne duși. 16Și alergând pe lângă un ostrov mic numit Clauda, cu anevoie am fost în stare să prindem luntrea, 17pe care ridicând‐o sus, întrebuințau mijloace de apărare încingând vasul pe dedesubt; și temându‐se să nu dea peste Sirta, au lăsat vetrilele jos și erau mânați astfel. 18Și fiindcă ne nevoiam mult cu furtuna, a doua zi au început să arunce povara 19și a treia zi au
27.19
In. 1.5
aruncat cu mâinile lor uneltele corăbiei. 20Și fiindcă mai multe zile n‐au lucit peste noi nici soare, nici stele și nu mică furtună ne amenința acum, era luată orice nădejde că vom scăpa. 21Și fiindcă au fost mult fără hrană, atunci Pavel a stat în mijlocul lor și a zis: Bărbați, trebuia să fi ascultat de mine și să nu fi plecat de la Creta, și să fi cruțat această vătămare și pagubă. 22Și acum vă îndemn să fiți cu inimă bună; căci nicio pierdere de suflet nu va fi dintre voi, afară de a corăbiei. 23Pentru că în noaptea aceasta a stat lângă mine un înger
27.23
Cap. 23.11.
al Dumnezeului al căruia
27.23
Dan. 6.16Rom. 1.92 Tim. 1.3
sunt eu și căruia îi slujesc, 24zicând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată Dumnezeu ți‐a dăruit pe toți cei ce călătoresc pe mare cu tine. 25De aceea, bărbați, fiți cu inimă bună; căci
27.25
Lc. 1.45Rom. 4.20,212 Tim. 1.12
eu cred pe Dumnezeu, că va fi așa după cum mi s‐a vorbit. 26Dar trebuie să dăm peste
27.26
Cap. 28.1.
un ostrov oarecare. 27Și când a fost a patrusprezecea noapte, pe când eram mânați încoace și încolo în marea Adriatică, pe la miezul nopții marinarii bănuiau că se apropie de o țară oarecare. 28Și au lăsat măsura în jos și au găsit douăzeci de stânjeni; și depărtându‐se puțin și lăsând iar măsura în jos, au găsit cincisprezece stânjeni. 29Și temându‐se ca nu cumva să dăm peste locuri stâncoase, au aruncat patru ancore din partea dinapoi a corăbiei și doreau să se facă ziuă. 30Și fiindcă marinarii căutau să fugă din corabie și lăsaseră luntrea jos în mare sub cuvânt că ar avea să întindă ancore de la pisc, 31Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi scăpați. 32Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat‐o să cadă. 33Și până să se facă ziuă, Pavel îndemna pe toți să ia ceva de mâncare zicând: Astăzi este a patrusprezecea zi de când așteptați și stați întruna nemâncați neluând nimic. 34De aceea vă îndemn să luați ceva de mâncare; căci aceasta este spre scăparea voastră; pentru că
27.34
1 Reg. 1.52Mat. 10.30Lc. 12.7
21.18
un păr nu va pieri din capul niciunuia dintre voi. 35Și după ce a zis acestea și a luat pâine, a
27.35
1 Sam. 9.13Mat. 15.36Mc. 8.6In. 6.111 Tim. 4.3
4
mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor și a frânt‐o și a început să mănânce. 36Atunci toți au fost cu inima bună și au luat și ei de mâncare. 37Și în corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete
27.37
Cap. 2.41;
. 38Și după ce s‐au săturat de mâncare, ușurau corabia aruncând afară grâul în mare. 39Și când s‐a făcut ziuă, nu cunoșteau bine pământul dar zăreau un sân de mare având un țărm, către care s‐au sfătuit, dacă ar putea, să mâne corabia. 40Și desfăcând ancorele, le‐au lăsat în mare, lăsând totodată în jos legăturile cârmelor și întinzând vetrila din frunte în adierea vântului, țineau spre țărm. 41Dar dând peste un loc între două mări, au înțepenit vasul și piscul s‐a
27.41
2 Cor. 11.25
înfipt și sta neclintit iar partea dinapoia vasului se sfărâma de tăria valurilor. 42Și sfatul ostașilor a fost ca să omoare pe cei legați, ca nu cumva vreunul să iasă afară în înot și să scape prin fugă. 43Dar sutașul voind să scape pe Pavel, i‐a împiedicat de la planul lor și a poruncit ca cei ce pot să înoate să se arunce afară cei dintâi și să iasă la pământ 44și ceilalți care pe scânduri, care pe ceva de ale corăbiei. Și astfel s‐a făcut că toți au
27.44
Vers. 22.
fost scăpați la pământ.