Vindecarea ologului din naștere
31Iar Petru și Ioan se suiau la
Templu, la ceasul rugăciunii, care este
al nouălea. 2Și era
purtat un oarecare bărbat, care era olog din pântecele mamei sale, pe care‐l puneau în fiecare zi lângă poarta Templului, numită Frumoasă, spre a
cerși milostenie de la cei ce intrau în Templu. 3El, văzând pe Petru și pe Ioan că aveau de gând să intre în Templu, s‐a rugat să‐i dea milostenie. 4Și Petru, uitându‐se țintă la el, cu Ioan, a zis: Uită‐te la noi. 5Și el i‐a privit cu luare aminte așteptând să primească ceva de la ei. 6Dar Petru a zis: Argint și aur n‐am; dar ce am, aceasta îți dau: în
numele lui Isus Hristos din Nazaret, umblă. 7Și l‐a apucat de mâna dreaptă și l‐a sculat: și îndată i s‐au întărit picioarele și gleznele. 8Și sărind
în sus a stat și a început să umble. Și a intrat cu ei în Templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9Și tot poporul l‐a
văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10Și‐l cunoșteau că el ședea
pentru milostenie lângă Poarta Frumoasă a Templului, și s‐au umplut de mirare și uimire, pentru ceea ce i se întâmplase. 11Și pe când ținea el pe Petru și pe Ioan, tot poporul a alergat la ei în pridvorul numit
al lui Solomon, fiind uimiți.
Cuvântarea lui Petru
12Și când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbați israeliți, de ce vă minunați de acest om sau de ce vă uitați țintă la noi ca și cum cu puterea sau cucernicia noastră am fi făcut ca el să umble? 13Dumnezeul
lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit
12.16
17.1
pe Slujitorul său Isus, pe care voi l‐ați dat
prins și l‐ați tăgăduit în fața lui Pilat, când acesta a judecat să‐i dea drumul. 14Dar voi ați
19.15
tăgăduit pe Cel
Sfânt și Drept
și ați cerut să vi se dăruiască un bărbat ucigaș 15și ați omorât pe Domnitorul vieții, pe
care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, pentru care noi
suntem martori. 16Și prin credința în
numele lui, a întărit numele lui pe acest om, pe care‐l vedeți și‐l știți, și credința care este prin el i‐a dat sănătatea aceasta întreagă înaintea voastră a tuturor. 17Și acum, fraților, știu că din
neștiință ați făptuit ca și mai marii voștri. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce a vestit mai înainte
prin
53.5Dan. 9.261 Pet. 1.10,11
gura tuturor prorocilor, că Hristosul său avea să sufere. 19Pocăiți‐vă deci
și întoarceți‐vă iarăși ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină vremuri de însuflețire de la fața Domnului 20și să trimită pe Hristos Isus, cel mai dinainte rânduit pentru voi, 21pe
care cerul trebuie să‐l primească până la vremuri de întocmire
din nou a tuturor, despre care a
vorbit Dumnezeu, prin gura sfinților săi proroci din veac. 22Moise, da, a zis: Domnul Dumnezeu vă va ridica un Prooroc
dintre frații voștri ca mine; să ascultați de el în toate câte va vorbi către voi. 23Și va fi așa: orice suflet care nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din popor. 24Da, și toți prorocii de la Samuel și cei ce au urmat pe rând, câți au vorbit au și vestit zilele acestea. 25Voi
sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l‐a făcut Dumnezeu cu părinții voștri, zicând lui Avraam: Și în sămânța
18.18
22.18
26.4
28.14Gal. 3.8
ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 26Dumnezeu înviind pe Slujitorul său, l‐a trimis
15.24Lc. 24.47
întâi vouă
ca să vă binecuvânteze, întorcându‐vă
fiecare de la răutățile voastre.