Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Pogorârea Duhului Sfânt

21Și pe când se împlinea ziua

2.1
Lev. 23.15Deut. 16.9
Cincizecimii, erau
2.1
Cap. 1.14.
toți împreună la un loc. 2Și s‐a făcut fără veste din cer un sunet ca de vâjâitul unui vânt tare și a
2.2
Cap. 4.31.
umplut toată casa unde ședeau. 3Și li s‐au arătat limbi ca de foc despărțite și s‐au așezat peste fiecare dintre ei. 4Și toți s‐au
2.4
Cap. 1.5.
umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească
2.4
Mc. 16.171 Cor. 12.10,20,30
13.1
14.2
în alte limbi, după cum le da Duhul să rostească. 5Și erau iudei care ședeau vremelnic în Ierusalim, bărbați evlavioși din orice neam al celor ce sunt sub cer. 6Și după ce s‐a făcut acest sunet, mulțimea s‐a strâns și s‐a tulburat pentru că fiecare îi auzea vorbind în graiul său însuși. 7Și toți erau uimiți și se minunau zicând: Iată, oare nu sunt toți aceștia care vorbesc Galileeni?
2.7
Cap. 1.11.
8Și cum auzim noi fiecare în graiul nostru în care am fost născuți, 9Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și Capadocia, în Pont și Asia, 10în Frigia și Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei și lângă Cirene și romanii care se află aici vremelnic, iudei și prozeliți, 11Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mari ale lui Dumnezeu? 12Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? 13Iar alții, bătându‐și joc, ziceau: Sunt plini de must.

Cuvântarea lui Petru

14Dar Petru stând cu cei unsprezece și‐a ridicat glasul și le‐a rostit: Bărbați iudei și toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut aceasta și luați în urechi cuvintele mele. 15Căci aceștia nu sunt beți, cum socotiți voi, căci

2.15
1 Tes. 5.7
este numai al treilea ceas din zi. 16Ci aceasta este ce s‐a zis prin prorocul Ioel: 17Și va fi așa: în
2.17
Is. 44.3Ezec. 11.19
36.27Ioel 2.28,29Zah. 12.10In. 7.38
zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi
2.17
Cap. 10.45.
turna din Duhul meu peste orice carne și fiii voștri și fiicele
2.17
Cap. 21.9.
voastre vor proroci și tinerii voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise; 18și anume voi turna peste robii mei și peste roabele mele în zilele acelea din Duhul meu și
2.18
Cap. 21.4, 9, 10.
vor proroci. 19Și voi
2.19
Ioel 2.30,31
da minuni, în cer sus și semne pe pământ jos, sânge și foc și abur de fum. 20Soarele
2.20
Mat. 24.29Mc. 13.24Lc. 21.25
se va preface în întuneric și luna în sânge mai înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită. 21Și va fi așa: oricine
2.21
Rom. 10.13
care va chema numele Domnului va fi mântuit.

Cuvântarea lui Petru

22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat dovedit de la Dumnezeu pentru voi cu

2.22
In. 3.2
14.10,11Evr. 2.4
puteri și minuni și semne pe care le‐a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe acesta, dat
2.23
Mat. 26.24Lc. 22.22
24.444.28
vouă
2.23
Cap. 5.30.
, după sfatul rânduit și cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi l‐ați pironit prin mâna celor fărădelege și l‐ați omorât, 24pe
2.24
Vers. 32. Cap. 3.15;
care Dumnezeu l‐a înviat după ce a dezlegat durerile morții, pentru că nu era cu putință ca el să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre el: Priveam
2.25
Ps. 16.8
pe Domnul totdeauna înaintea feței mele; pentru că este la dreapta mea ca să nu fiu clătinat. 26De aceea inima mi s‐a veselit și limba mi s‐a bucurat; chiar și carnea mea își va pune cortul pe încredere 27pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Hades, nici nu vei da pe Cuviosul tău să vadă putrezirea. 28Mi‐ai făcut cunoscut căile vieții, mă vei umple de veselie cu fața ta. 29Bărbați frați, îmi este îngăduit să vă spun pe față despre
2.29
1 Reg. 2.10
patriarhul David, că a murit și a fost înmormântat și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta. 30Fiind deci proroc și
2.30
2 Sam. 7.12,13Ps. 132.11Lc. 1.32,69Rom. 1.32 Tim. 2.8
știind că Dumnezeu i‐a jurat cu jurământ că din rodul coapsei lui va pune unul pe scaunul lui de domnie, 31văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că
2.31
Ps. 16.10
nici n‐a fost lăsat în Hades, nici carnea lui n‐a văzut putrezire. 32Dumnezeu a înviat pe
2.32
Vers. 24.
acest Isus, pentru care noi
2.32
Cap. 1.8.
toți suntem martori. 33Deci fiind înălțat
2.33
Cap. 5.31.
prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit
2.33
In. 14.26
15.26
16.7,13
făgăduința Duhului Sfânt
2.33
Cap. 10.45.
de la Tatăl, a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s‐a suit în ceruri, ci el însuși zice: Domnul a zis
2.34
Ps. 110.1Mat. 22.441 Cor. 15.25Ef. 1.20Evr. 1.13
Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 35până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 36Să știe deci neclintit toată casa lui Israel că Dumnezeu a
2.36
Cap. 5.31.
făcut și Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l‐ați răstignit.

Cei dintâi creștini

37Iar când au auzit ei aceasta, au

2.37
Zah. 12.10Lc. 3.1016.30
fost străpunși prin inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Ce să facem, bărbați frați? 38Și Petru le‐a zis: Pocăiți‐vă
2.38
Lc. 24.47
și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh. 39Căci pentru voi este făgăduința și pentru
2.39
Ioel 2.28
copiii voștri și pentru
2.39
Cap. 10.45;
toți cei în depărtare, pe câți îi va chema la sine Domnul Dumnezeul nostru. 40Și prin mai multe alte cuvinte mărturisea și‐i îndemna zicând: Scăpați‐vă de acest neam sucit. 41Deci cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea s‐au adăugat la ei ca la trei mii de suflete. 42Și
2.42
Cap. 1.14. Vers. 46.
stăruiau în învățătura apostolilor și în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Și fiecărui suflet i s‐a făcut teamă; și multe
2.43
Mc. 16.175.12
minuni și semne se făceau prin apostoli în Ierusalim și era teamă mare peste toți. 44Și toți credincioșii erau la un loc și aveau
2.44
Cap. 4.32, 34.
toate de obște. 45Și vindeau averile lor și bunurile și le împărțeau
2.45
Is. 58.7
la toți, după cum avea cineva trebuință. 46Și
2.46
Cap. 1.14.
stăruiau în
2.46
Lc. 24.53
fiecare zi într‐un gând în Templu; și frângând
2.46
Cap. 20.7.
pâine acasă, își luau hrana cu bucurie și nevinovăție de inimă, 47lăudând pe Dumnezeu și având har
2.47
Lc. 2.52Rom. 14.18
la tot poporul. Iar Domnul
2.47
Cap. 5.14;
adăuga împreună în fiecare zi pe cei ce erau mântuiți.

3

Vindecarea ologului din naștere

31Iar Petru și Ioan se suiau la

3.1
Cap. 2.46.
Templu, la ceasul rugăciunii, care este
3.1
Ps. 55.17
al nouălea. 2Și era
3.2
Cap. 14.8.
purtat un oarecare bărbat, care era olog din pântecele mamei sale, pe care‐l puneau în fiecare zi lângă poarta Templului, numită Frumoasă, spre a
3.2
In. 9.8
cerși milostenie de la cei ce intrau în Templu. 3El, văzând pe Petru și pe Ioan că aveau de gând să intre în Templu, s‐a rugat să‐i dea milostenie. 4Și Petru, uitându‐se țintă la el, cu Ioan, a zis: Uită‐te la noi. 5Și el i‐a privit cu luare aminte așteptând să primească ceva de la ei. 6Dar Petru a zis: Argint și aur n‐am; dar ce am, aceasta îți dau: în
3.6
Cap. 4.10.
numele lui Isus Hristos din Nazaret, umblă. 7Și l‐a apucat de mâna dreaptă și l‐a sculat: și îndată i s‐au întărit picioarele și gleznele. 8Și sărind
3.8
Is. 35.6
în sus a stat și a început să umble. Și a intrat cu ei în Templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9Și tot poporul l‐a
3.9
Cap. 4.16, 21.
văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10Și‐l cunoșteau că el ședea
3.10
In. 9.8
pentru milostenie lângă Poarta Frumoasă a Templului, și s‐au umplut de mirare și uimire, pentru ceea ce i se întâmplase. 11Și pe când ținea el pe Petru și pe Ioan, tot poporul a alergat la ei în pridvorul numit
3.11
In. 10.23
al lui Solomon, fiind uimiți.

Cuvântarea lui Petru

12Și când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbați israeliți, de ce vă minunați de acest om sau de ce vă uitați țintă la noi ca și cum cu puterea sau cucernicia noastră am fi făcut ca el să umble? 13Dumnezeul

3.13
Cap. 5.30.
lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit
3.13
In. 7.39
12.16
17.1
pe Slujitorul său Isus, pe care voi l‐ați dat
3.13
Mat. 27.2
prins și l‐ați tăgăduit în fața lui Pilat, când acesta a judecat să‐i dea drumul. 14Dar voi ați
3.14
Mat. 27.20Mc. 15.11Lc. 23.18,20,21In. 18.40
19.15
tăgăduit pe Cel
3.14
Ps. 16.10Mc. 1.24Lc. 1.354.27
Sfânt și Drept
3.14
Cap. 7.52;
și ați cerut să vi se dăruiască un bărbat ucigaș 15și ați omorât pe Domnitorul vieții, pe
3.15
Cap. 2.24.
care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, pentru care noi
3.15
Cap. 2.32.
suntem martori. 16Și prin credința în
3.16
Mat. 9.2214.9
numele lui, a întărit numele lui pe acest om, pe care‐l vedeți și‐l știți, și credința care este prin el i‐a dat sănătatea aceasta întreagă înaintea voastră a tuturor. 17Și acum, fraților, știu că din
3.17
Lc. 23.34In. 16.31 Cor. 2.81 Tim. 1.13
neștiință ați făptuit ca și mai marii voștri. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce a vestit mai înainte
3.18
Lc. 24.44
prin
3.18
Ps. 22Is. 50.6
53.5Dan. 9.261 Pet. 1.10,11
gura tuturor prorocilor, că Hristosul său avea să sufere. 19Pocăiți‐vă deci
3.19
Cap. 2.38.
și întoarceți‐vă iarăși ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină vremuri de însuflețire de la fața Domnului 20și să trimită pe Hristos Isus, cel mai dinainte rânduit pentru voi, 21pe
3.21
Cap. 1.11.
care cerul trebuie să‐l primească până la vremuri de întocmire
3.21
Mat. 17.11
din nou a tuturor, despre care a
3.21
Lc. 1.70
vorbit Dumnezeu, prin gura sfinților săi proroci din veac. 22Moise, da, a zis: Domnul Dumnezeu vă va ridica un Prooroc
3.22
Deut. 18.15,18,19
dintre frații voștri ca mine; să ascultați de el în toate câte va vorbi către voi. 23Și va fi așa: orice suflet care nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din popor. 24Da, și toți prorocii de la Samuel și cei ce au urmat pe rând, câți au vorbit au și vestit zilele acestea. 25Voi
3.25
Cap. 2.39.
sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l‐a făcut Dumnezeu cu părinții voștri, zicând lui Avraam: Și în sămânța
3.25
Gen. 12.3
18.18
22.18
26.4
28.14Gal. 3.8
ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 26Dumnezeu înviind pe Slujitorul său, l‐a trimis
3.26
Mat. 10.5
15.24Lc. 24.47
întâi vouă
3.26
Vers. 22.
ca să vă binecuvânteze, întorcându‐vă
3.26
Mat. 1.21
fiecare de la răutățile voastre.

4

Petru și Ioan la sinedriu

41Și pe când vorbeau ei către popor, li s‐au înfățișat preoții și căpitanul Templului și saducheii, 2foarte îngrijorați

4.2
Mat. 22.23Fapte. 23.8
pentru că ei învață poporul și vestesc în Isus învierea dintre cei morți. 3Și au pus mâinile pe ei și i‐au pus sub pază până a doua zi; căci era seară acum. 4Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut, și numărul bărbaților s‐a făcut ca la cinci mii. 5Și a fost așa: a doua zi mai marii lor și bătrânii și cărturarii au fost adunați în Ierusalim 6și Ana
4.6
Lc. 3.2In. 11.49
18.13
, marele preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul mai marilor preoților. 7Și după ce i‐au pus în mijloc, au întrebat: Prin
4.7
Ex. 2.14Mat. 21.23
ce putere sau prin al cui nume ați făcut voi aceasta? 8Atunci
4.8
Lc. 12.11,12
Petru fiind plin de Duhul Sfânt a zis către ei: Mai mari ai poporului și bătrâni, 9dacă astăzi suntem cercetați pentru o facere de bine către un om neputincios, prin care acesta a fost scăpat, 10să vă fie cunoscut vouă tuturor și la tot poporul lui Israel că în
4.10
Cap. 3.6, 16.
numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe
4.10
Cap. 2.4.
care voi l‐ați răstignit, pe care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, în el stă acest om de față sănătos înaintea voastră. 11El
4.11
Ps. 118.22Is. 28.16Mat. 21.42
este piatra care n‐a fost luată în seamă de voi, ziditorilor, care a fost făcută cap de unghi. 12Și nu este mântuire în nimeni altul: căci nici nu
4.12
Mat. 1.211 Tim. 2.5,6
este sub cer alt nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiți. 13Și când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și Ioan și au înțeles că
4.13
Mat. 11.251 Cor. 1.27
sunt oameni fără carte și de rând, se mirau și au cunoscut că fuseseră cu Isus. 14Și privind pe omul cel tămăduit stând cu
4.14
Cap. 3.11.
ei, n‐aveau nimic de zis împotrivă. 15Și după ce au poruncit ca ei să iasă afară din sinedriu, s‐au sfătuit împreună între ei, 16zicând: Ce
4.16
In. 11.47
să facem acestor oameni? Căci este știut
4.16
Cap. 3.9, 10.
că s‐a făcut un semn prin ei vădit tuturor locuitorilor din Ierusalim și nu‐l putem tăgădui. 17Dar ca să nu se răspândească mai departe în popor, să‐i amenințăm ca să nu mai vorbească în numele acesta la niciunul dintre oameni. 18Și i‐au chemat
4.18
Cap. 5.40.
și le‐au poruncit ca să nu mai vorbească nicidecum, nici să nu‐i mai învețe în numele lui Isus. 19Dar Petru și Ioan răspunzând, au zis către ei: Judecați voi dacă
4.19
Cap. 5.29.
este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu. 20Căci
4.20
Cap. 1.8;
noi nu putem să nu vorbim cele ce am
4.20
Cap. 22.15.
văzut și auzit. 21Iar ei după ce i‐au mai amenințat, le‐au dat drumul, neaflând nimic cum să‐i pedepsească, din pricina
4.21
Mat. 21.26Lc. 20.6,19
22.2
poporului, fiindcă
4.21
Cap. 3.7, 8.
toți slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse. 22Căci omul asupra căruia se făcuse acest semn al tămăduirii avea mai mult de patruzeci de ani.

Petru și Ioan la ai lor

23Și

4.23
Cap. 12.12.
fiind lăsați să se ducă, au venit la ai lor și au făcut cunoscut tot ce ziseseră către ei mai marii preoților și bătrânii. 24Iar ei când au auzit, au ridicat într‐un gând glasul către Dumnezeu și au zis: Stăpâne, tu care
4.24
2 Reg. 19.15
ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele, 25care prin Duhul Sfânt ai zis, prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău: Pentru ce
4.25
Ps. 2.1
s‐au dezlănțuit Neamurile și popoarele au cugetat cele deșerte? 26Împărații pământului s‐au înșiruit și stăpânitorii s‐au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Hristosului său. 27Căci cu
4.27
Mat. 26.3Lc. 22.2
23.1,8
adevărat împotriva Slujitorului tău sfânt
4.27
Lc. 1.35
Isus, pe
4.27
Lc. 4.18In. 10.36
care l‐ai uns, s‐au adunat în această cetate și Irod și Ponțiu Pilat și Neamurile și popoarele lui Israel, 28spre
4.28
Cap. 2.23;
a face tot ce mâna ta și sfatul tău au rânduit mai dinainte ca să fie. 29Și acum, Doamne, privește spre amenințările lor și dă robilor tăi să
4.29
Vers. 13.31. Cap. 9.27;
vorbească cuvântul tău cu toată îndrăzneala 30întinzându‐ți tu mâna spre
4.30
Cap. 2.43;
tămăduire și spre a se face semne și minuni prin
4.30
Cap. 3.6, 16.
numele sfântului tău Slujitor
4.30
Vers. 27.
Isus. 31Și după ce s‐au rugat, s‐a
4.31
Cap. 2.2, 4;
cutremurat locul unde erau adunați și s‐au umplut toți de Duhul Sfânt și
4.31
Vers. 29.
vorbeau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Unirea și dragostea credincioșilor

32Iar inima și sufletul mulțimii credincioșilor erau

4.32
Cap. 5.12.
una și niciunul
4.32
Cap. 2.44.
nu zicea că ceva din averea sa este al său, ci toate le erau de obște. 33Și apostolii își dădeau cu multă
4.33
Cap. 1.8.
putere mărturia pentru
4.33
Cap. 1.22.
învierea Domnului Isus și har mare
4.33
Cap. 2.47.
era peste ei toți. 34Căci nici nu era vreunul care ducea lipsă între ei; căci
4.34
Cap. 2.45.
cei ce stăpâneau locuri sau case le vindeau și aduceau prețurile celor vândute 35și le
4.35
Vers. 37. Cap. 5.2.
puneau la picioarele apostolilor și
4.35
Cap. 2.45;
; se împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință. 36Și Iosif, care a fost numit și Barnaba de apostoli, adică tălmăcit: Fiul mângâierii, un levit de neam din Cipru, 37având
4.37
Vers. 34, 35. Cap. 5.1, 2.
un ogor l‐a vândut și a adus suma de bani și a pus‐o la picioarele apostolilor.