Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Cei șapte diaconi

61Și în aceste zile când s‐au

6.1
Cap. 2.41;
înmulțit ucenicii, s‐a făcut o cârtire din partea eleniștilor
6.1
Cap. 9.29;
împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujba
6.1
Cap. 4.35.
de ajutorare din fiecare zi. 2Și cei doisprezece au chemat la ei mulțimea ucenicilor și au zis: Nu
6.2
Ex. 18.17
este plăcut ca noi să părăsim Cuvântul lui Dumnezeu și să slujim la mese. 3Căutați
6.3
Deut. 1.1316.21 Tim. 3.7
dar, fraților, dintre voi șapte bărbați cu mărturie, plini de Duhul și de înțelepciune, pe care îi vom pune la această îndatorire. 4Și noi vom
6.4
Cap. 2.42.
stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului. 5Și cuvântul a plăcut înaintea întregei mulțimi și au ales pe Ștefan, bărbat
6.5
Cap. 11.24.
plin de credință și de Duhul Sfânt, și pe Filip
6.5
Cap. 8.5, 26;
și pe Prohor și pe Nicanor și pe Timon și pe Parmena și pe Nicolae
6.5
Ap. 2.6,15
, un prozelit din Antiohia, 6pe care
6.6
Cap. 1.24.
i‐au pus înaintea apostolilor și după ce s‐au rugat, și‐au
6.6
Cap. 8.17;
pus mâinile peste ei.

Ștefan învinuit de hulă

7Și cuvântul

6.7
Cap. 12.24;
lui Dumnezeu sporea și numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mulțime mare de
6.7
In. 12.42
preoți erau ascultători de credință. 8Iar Ștefan, plin de har și putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9Și unii din sinagoga zisă a Izbăviților și a Cirinenilor și a Alexandrinilor și a celor din Cilicia și Asia s‐au sculat și se întrebau împreună cu Ștefan. 10Și
6.10
Lc. 21.15Ex. 4.12Is. 54.17
nu erau în stare să se împotrivească înțelepciunii și Duhului cu care vorbea. 11Atunci
6.11
1 Reg. 21.10,13Mat. 26.59,60
au pus înadins bărbați care ziceau: Noi l‐am auzit vorbind vorbe de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu. 12Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și au venit fără veste și l‐au târât cu sila și l‐au dus la sinedriu. 13Și au pus martori mincinoși zicând: Omul acesta nu încetează de a vorbi vorbe împotriva locului sfânt și a legii. 14Căci
6.14
Cap. 25.8.
l‐am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma
6.14
Dan. 9.26
locul acesta și va schimba datinile pe care ni le‐a încredințat Moise. 15Și uitându‐se țintă la el, toți cei ce ședeau în sinedriu, au văzut fața lui ca o față de înger.

7

Cuvântarea de apărare a lui Ștefan

71Și marele preot a zis: Nu cumva acestea sunt astfel? 2Iar el a zis: Bărbați, frați

7.2
Cap. 22.1.
și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s‐a arătat tatălui nostru Avraam când era în Mesopotamia mai înainte de a locui în Haran; 3și a zis către el: Ieși
7.3
Gen. 12.1
din țara ta și din rudenia ta și mergi în țara pe care ți‐o voi arăta. 4Atunci
7.4
Gen. 11.31
12.4,5
a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran; și de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‐a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5Și nu i‐a dat în ea moștenire nicio urmă de picior; și a făgăduit
7.5
Gen. 12.7
13.15
15.3,8
26.3
că o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, pe când n‐avea copil. 6Și Dumnezeu a vorbit astfel: Sămânța
7.6
Gen. 15.13,16
lui va sta vremelnic într‐o țară străină și o vor robi și o vor asupri patru
7.6
Ex. 12.40Gal. 3.17
sute de ani. 7Și pe neamul care îi vor robi îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, și după acestea vor ieși și‐mi vor
7.7
Ex. 3.12
sluji în acest loc. 8Și i‐a dat
7.8
Gen. 17.9‐11
legământul tăierii împrejur; și astfel
7.8
Gen. 21.2‐4
Avraam a născut pe Isaac
7.8
Gen. 25.26
și l‐a tăiat împrejur în ziua a opta și Isaac a născut pe Iacov și Iacov
7.8
Gen. 29.3130.535.18,23
pe cei doisprezece patriarhi. 9Și
7.9
Gen. 37.4,11,28Ps. 105.17
patriarhii, pizmuind pe Iosif, l‐au vândut pentru Egipt și
7.9
Gen. 39.2,21,23
Dumnezeu era cu el. 10Și l‐a scos din toate necazurile lui și i‐a dat har și înțelepciune
7.10
Gen. 41.37
42.6
înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și l‐a făcut dregător peste Egipt și peste toată casa sa. 11Și a venit
7.11
Gen. 41.54
o foamete peste tot Egiptul și Canaanul și necaz mare; și părinții noștri nu găseau hrană. 12Și când a auzit Iacov
7.12
Gen. 42.1
că în Egipt sunt grâne, a trimis pe părinții noștri întâia oară. 13Și
7.13
Gen. 45.4,16
a doua oară Iosif a fost făcut cunoscut fraților lui și neamul lui Iosif s‐a dat pe față lui Faraon. 14Și
7.14
Gen. 45.9,27
Iosif a trimis și a chemat la sine pe Iacov, tatăl său, și toată
7.14
Gen. 46.27Deut. 10.22
rudenia sa, șaptezeci și cinci de suflete. 15Și Iacov
7.15
Gen. 46.5
s‐a coborât în Egipt și a murit
7.15
Gen. 49.33Ex. 1.6
, el și părinții noștri. 16Și
7.16
Ex. 13.19Ios. 24.32
au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul
7.16
Gen. 23.16
33.19
pe care‐l cumpărase Avraam cu preț în argint de la fiii lui Emor în Sihem. 17Și cu cât se apropia vremea
7.17
Gen. 15.13
făgăduinței pe care o jurase Dumnezeu lui Avraam, poporul a
7.17
Ex. 1.7‐9Ps. 105.24,25
crescut și s‐a înmulțit în Egipt, 18până când s‐a sculat un alt împărat peste Egipt, care nu știa pe Iosif. 19Acesta a întrebuințat meșteșugire împotriva neamului nostru și a asuprit pe părinții noștri spre a‐i face să
7.19
Ex. 1.22
lepede pe pruncii lor ca să nu fie păstrați în viață.

Vremea lui Moise

20În

7.20
Ex. 2.2
vremea aceea s‐a născut Moise și era
7.20
Evr. 11.23
frumos lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui. 21Și când a fost
7.21
Ex. 2.3‐10
lepădat, l‐a ridicat fiica lui Faraon și l‐a crescut ca fiu al ei. 22Și Moise a fost învățat în orice știință a Egiptenilor și era puternic
7.22
Lc. 24.19
în cuvintele și faptele lui. 23Iar
7.23
Ex. 2.11,12
când era aproape de patruzeci de ani, i s‐a suit în inimă ca să cerceteze pe frații săi, pe copiii lui Israel. 24Și văzând pe unul dintre ei nedreptățit, l‐a apărat și a răzbunat pe cel necăjit, omorând pe egiptean. 25Și el socotea că frații săi înțeleg că Dumnezeu le va da mântuire prin mâna sa; dar ei n‐au înțeles. 26Și în
7.26
Ex. 2.13
ziua următoare li s‐a arătat, pe când se băteau, și i‐a îndemnat la pace zicând: Bărbați, voi sunteți frați; pentru ce vă faceți nedreptate unul altuia? 27Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l‐a dat înlături zicând: Cine
7.27
Lc. 12.14
te‐a pus mai mare și judecător peste noi? 28Nu cumva voiești să mă omori cum ai omorât ieri pe egiptean? 29La
7.29
Ex. 2.15,22
4.20
18.3,4
acest cuvânt Moise a fugit și a locuit vremelnic în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30Și după ce
7.30
Ex. 3.2
s‐au împlinit patruzeci de ani, un înger i s‐a arătat în pustia muntelui Sinai într‐o flacără de foc a unui rug. 31Și Moise, când a văzut, s‐a minunat de vedenie. Și când s‐a apropiat ca să privească, s‐a făcut un glas al Domnului: 32Eu
7.32
Mat. 22.32Evr. 11.16
sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov. Și Moise tremura și n‐a îndrăznit să privească. 33Și Domnul
7.33
Ex. 3.5Ios. 5.15
i‐a zis: Dezleagă‐ți încălțămintea picioarelor; căci locul pe care stai este pământ sfânt. 34Am
7.34
Ex. 3.7
văzut cu adevărat asuprirea poporului meu, care este în Egipt, și am auzit suspinul lor și m‐am pogorât să‐i scot; și acum vino, te trimit în Egipt. 35Pe acest Moise pe care l‐au tăgăduit zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător? Pe acesta l‐a trimis Dumnezeu, ca mai mare și răscumpărător cu mâna
7.35
Ex. 14.19Num. 20.16
îngerului care i s‐a arătat în rug. 36Acesta
7.36
Ex. 12.41
33.1
i‐a scos afară, făcând
7.36
Ex. 7.11,14Ps. 105.27
minuni și semne în țara Egiptului și
7.36
Ex. 14.21,27‐29
în Marea Roșie și
7.36
Ex. 16.1,35
în pustie patruzeci de ani. 37Acesta este Moise, care a zis copiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica un proroc
7.37
Deut. 18.15,18
dintre frații voștri ca mine; (ascultați‐l)
7.37
Mat. 17.5
. 38Acesta
7.38
Ex. 19.3,17
este cel ce a fost în adunare în pustie, cu îngerul
7.38
Is. 63.9Gal. 3.19Evr. 2.2
care îi vorbea în muntele Sinai și cu părinții noștri: care a
7.38
Ex. 21.1Deut. 5.27,31
33.4In. 1.17
primit cuvinte
7.38
Rom. 3.2
vii ca să ni le dea nouă, 39căruia n‐au voit părinții noștri să‐i fie ascultători, ci l‐au înlăturat și s‐au întors în inimile lor în Egipt, 40
7.40
Ex. 32.1
zicând lui Aaron: Fă‐ne dumnezei care vor merge înaintea noastră; căci Moise acesta care ne‐a scos din pământul Egiptului nu știm ce s‐a făcut. 41Și
7.41
Deut. 9.16Ps. 106.19
au făcut un chip de vițel în acele zile și au adus jertfă idolului și se desfătau în lucrurile mâinilor lor. 42Dar Dumnezeu s‐a
7.42
Ps. 81.12Ezec. 20.25,39Rom. 1.242 Tes. 2.11
întors și i‐a dat să slujească oștirii
7.42
Deut. 4.19
17.32 Reg. 17.16
21.3Ier. 19.13
cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: Nu cumva mi‐ați adus vite înjunghiate și jertfe patruzeci de ani în pustie, casă
7.42
Amos 5.25,26
a lui Israel? 43Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le‐ați făcut să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon. 44Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum a rânduit cel ce a vorbit lui Moise, ca să‐l
7.44
Ex. 25.40
26.30Evr. 8.5
facă după chipul pe care‐l văzuse; 45pe
7.45
Ios. 3.14
care părinții noștri, la rândul lor, l‐au și adus cu Iosua, când au intrat în stăpânirea Neamurilor pe
7.45
Neem. 9.24Ps. 44.2
78.55
care le‐a fugărit Dumnezeu de la fața părinților noștri până în zilele lui David; 46care
7.46
1 Sam. 16.12 Sam. 7.1Ps. 89.19
a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a
7.46
1 Reg. 8.171 Cron. 22.7Ps. 132.4,5
cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47Și
7.47
1 Reg. 6.1
8.201 Cron. 17.122 Cron. 3.1
Solomon i‐a zidit o casă. 48Dar
7.48
1 Reg. 8.272 Cron. 2.6
6.18
Cel Preaînalt nu locuiește în cele făcute de mâini, după cum zice prorocul: 49Cerul
7.49
Is. 66.1,2Mat. 5.34,35
23.22
îmi este scaun de domnie și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele? 50Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?…

Uciderea lui Ștefan cu pietre

51Voi cu grumazul înțepenit

7.51
Ex. 32.9
33.3Is. 48.4
și netăiați împrejur
7.51
Lev. 26.41Deut. 10.16Ier. 4.4
6.10
9.26Ezec. 44.9
cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au fost părinții voștri, așa și voi. 52Pe
7.52
2 Cron. 36.16Mat. 21.35
23.34,371 Tes. 2.15
care dintre proroci nu i‐au prigonit părinții voștri? Și au și omorât pe cei ce au vestit mai dinainte despre venirea Celui
7.52
Cap. 3.14.
Drept, ai cărui vânzători și omorâtori v‐ați făcut voi acum, 53voi, care
7.53
Ex. 20.1Gal. 3.19Evr. 2.2
ați primit legea prin rânduieli de îngeri și n‐ați păzit‐o!… 54Când
7.54
Cap. 5.33.
au auzit ei acestea, îi tăia în inimi și scrâșneau cu dinții împotriva lui. 55Iar el fiind plin
7.55
Cap. 6.5.
de Duhul Sfânt s‐a uitat țintă în cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: Iată, văd
7.56
Ezec. 1.1Mat. 3.16
cerurile deschise și pe Fiul
7.56
Dan. 7.13
omului stând la dreapta lui Dumnezeu. 57Dar ei au strigat cu glas mare și și‐au astupat urechile și s‐au năpustit cu un gând asupra lui: 58și l‐au scos
7.58
1 Reg. 21.13Lc. 4.29Evr. 13.12
afară din cetate și‐l
7.58
Lev. 24.16
omorau cu pietre. Și martorii
7.58
Deut. 13.9,10
17.722.20
și‐au pus jos veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59Și pe când omorau cu pietre pe Ștefan, el
7.59
Cap. 9.14.
chema pe Domnul și zicea: Doamne Isuse, primește
7.59
Ps. 31.5Lc. 23.46
duhul meu. 60Și a îngenuncheat
7.60
Cap. 9.40;
și a strigat cu glas mare: Doamne
7.60
Mat. 5.44Lc. 6.28
23.34
, nu le pune la socoteală păcatul acesta. Și când a zis aceasta, a adormit.

8

Prigonirea creștinilor

81Iar Saul

8.1
Cap. 7.58;
încuviința cu ei omorârea lui. Și în acea zi s‐a făcut prigonire mare împotriva Bisericii care era în Ierusalim; și toți
8.1
Cap. 11.19.
afară de apostoli au fost împrăștiați prin ținuturile Iudeei și Samariei. 2Și bărbații evlavioși au îngropat pe Ștefan și au
8.2
Gen. 23.3
50.102 Sam. 3.31
făcut jelire mare pentru el. 3Și Saul pustiia
8.3
Cap. 7.58; 9.1, 13.21;
biserica intrând prin case, și târând bărbați și femei, îi dădea prinși la închisoare. 4Deci cei împrăștiați
8.4
Mat. 10.23
au străbătut din loc în loc, binevestind cuvântul. 5Și Filip
8.5
Cap. 6.5.
s‐a pogorât în cetatea Samariei și le‐a propovăduit pe Hristosul. 6Și gloatele luau aminte cu un gând la cele zise de Filip când au auzit și văzut semnele pe care le făcea. 7Căci duhuri
8.7
Mc. 16.17
necurate ieșeau strigând cu glas mare din mulți care le aveau; și mulți slăbănogi și șchiopi au fost tămăduiți. 8Și s‐a făcut bucurie mare în cetatea aceea. 9Și era mai înainte în cetate un bărbat cu numele Simon, care făcea vrăjitorie
8.9
Cap. 13.6.
și punea în uimire
8.9
Cap. 5.36.
neamul Samariei, zicând că el însuși este cineva mare, 10la care toți, de la mic până la mare, luau aminte, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu numită Mare. 11Și luau aminte la el pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile sale. 12Dar când au crezut pe Filip, care vestea evanghelia
8.12
Cap. 1.3.
privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și numele lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați cât și femei. 13Și însuși Simon a crezut și, fiind botezat, stăruia lângă Filip; și văzând semnele și puterile mari ce se făceau, era uimit.

Petru și Ioan în Samaria

14Iar când au auzit apostolii care erau în Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și Ioan, 15care când au venit, s‐au rugat pentru ei ca să

8.15
Cap. 2.38.
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu se pogorâse încă
8.16
Cap. 19.2.
peste niciunul dintre ei, ci erau numai
8.16
Mat. 28.19
botezați în numele
8.16
Cap. 10.48;
Domnului Isus. 17Atunci au pus
8.17
Cap. 6.6;
mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. 18Iar când a văzut Simon că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor apostolilor, le‐a adus bani, 19zicând: Dați‐mi și mie împuternicirea aceasta, ca pe cine voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt. 20Dar Petru a zis către el: Argintul tău să piară cu tine pentru că ai
8.20
Mat. 10.82 Reg. 5.16
socotit că darul
8.20
Cap. 2.38;
lui Dumnezeu se dobândește prin bani. 21Tu n‐ai parte nici sorț în cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește‐te deci de această răutate a ta și roagă‐te de Domnul, poate îți
8.22
Dan. 4.272 Tim. 2.25
va ierta gândul inimii tale. 23Căci văd că ești în amărăciune
8.23
Evr. 12.15
de fiere și în legătura nedreptății. 24Și răspunzând Simon, a zis: Rugați‐vă
8.24
Gen. 20.7,17Ex. 8.8Num. 21.71 Reg. 13.6Iov 42.8Iac. 5.16
voi către Domnul pentru mine ca nimic să nu vină peste mine din cele ce ați zis. 25Deci ei, după ce au mărturisit și au vorbit Cuvântul Domnului, s‐au întors la Ierusalim și vesteau evanghelia în multe sate ale Samaritenilor.

Filip și famenul etiopian

26Și un înger al Domnului a vorbit lui Filip zicând: Scoală‐te și du‐te spre miazăzi pe calea ce pogoară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 27Și s‐a sculat și a plecat. Și iată un

8.27
Țef. 3.10
bărbat etiopian, un famen, un puternic la Candace, împărăteasa Etiopenilor, care era peste toată vistieria ei, care venise
8.27
In. 12.20
să se închine la Ierusalim; 28și se întorcea și ședea în carul său și citea pe prorocul Isaia. 29Și Duhul a zis lui Filip: Apropie‐te și lipește‐te de carul acesta. 30Și Filip a alergat la el și l‐a auzit citind pe Isaia prorocul și a zis: Înțelegi cele ce citești? 31Iar el a zis: Cum aș putea, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se suie și să șadă cu el. 32Și partea din scriptură pe care o citea era aceasta
8.32
Is. 53.7,8
: A fost adus ca o oaie la junghiere; și fără glas ca un miel înaintea celui ce‐l tunde, așa nu‐și deschide gura. 33În smerirea lui judecata i‐a fost ridicată; și neamul lui cine‐l va spune? Căci viața lui se ia de pe pământ. 34Și famenul a răspuns lui Filip și a zis: Rogu‐te, despre cine zice prorocul aceasta? Despre sine însuși sau despre un altul? 35Și Filip și‐a deschis gura și, începând
8.35
Lc. 24.27
de la scriptura aceasta, i‐a binevestit pe Isus. 36Și pe când mergeau pe cale, au venit la o apă. Și famenul zice: Iată apă; ce
8.36
Cap. 10.47.
mă împiedică să fiu botezat? 37(Și Filip i‐a zis: Dacă
8.37
Mat. 28.19Mc. 16.16
crezi din toată inima, îți este îngăduit. Și răspunzând a zis: Cred
8.37
Mat. 16.16In. 6.69
9.35,38
11.271 In. 4.15
5.5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.) 38Și a poruncit să stea carul și s‐au pogorât amândoi la apă, atât Filip cât și famenul și l‐a botezat. 39Iar când au ieșit din apă, Duhul
8.39
1 Reg. 18.122 Reg. 2.16Ezec. 3.12,14
Domnului a răpit pe Filip și famenul nu l‐a mai văzut căci mergea pe calea sa bucurându‐se. 40Și Filip a fost aflat în Azot, și străbătând, vestea evanghelia în toate cetățile până a venit la Cesarea.