Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Prigonirea creștinilor

81Iar Saul

8.1
Cap. 7.58;
încuviința cu ei omorârea lui. Și în acea zi s‐a făcut prigonire mare împotriva Bisericii care era în Ierusalim; și toți
8.1
Cap. 11.19.
afară de apostoli au fost împrăștiați prin ținuturile Iudeei și Samariei. 2Și bărbații evlavioși au îngropat pe Ștefan și au
8.2
Gen. 23.3
50.102 Sam. 3.31
făcut jelire mare pentru el. 3Și Saul pustiia
8.3
Cap. 7.58; 9.1, 13.21;
biserica intrând prin case, și târând bărbați și femei, îi dădea prinși la închisoare. 4Deci cei împrăștiați
8.4
Mat. 10.23
au străbătut din loc în loc, binevestind cuvântul. 5Și Filip
8.5
Cap. 6.5.
s‐a pogorât în cetatea Samariei și le‐a propovăduit pe Hristosul. 6Și gloatele luau aminte cu un gând la cele zise de Filip când au auzit și văzut semnele pe care le făcea. 7Căci duhuri
8.7
Mc. 16.17
necurate ieșeau strigând cu glas mare din mulți care le aveau; și mulți slăbănogi și șchiopi au fost tămăduiți. 8Și s‐a făcut bucurie mare în cetatea aceea. 9Și era mai înainte în cetate un bărbat cu numele Simon, care făcea vrăjitorie
8.9
Cap. 13.6.
și punea în uimire
8.9
Cap. 5.36.
neamul Samariei, zicând că el însuși este cineva mare, 10la care toți, de la mic până la mare, luau aminte, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu numită Mare. 11Și luau aminte la el pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile sale. 12Dar când au crezut pe Filip, care vestea evanghelia
8.12
Cap. 1.3.
privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și numele lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați cât și femei. 13Și însuși Simon a crezut și, fiind botezat, stăruia lângă Filip; și văzând semnele și puterile mari ce se făceau, era uimit.

Petru și Ioan în Samaria

14Iar când au auzit apostolii care erau în Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și Ioan, 15care când au venit, s‐au rugat pentru ei ca să

8.15
Cap. 2.38.
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu se pogorâse încă
8.16
Cap. 19.2.
peste niciunul dintre ei, ci erau numai
8.16
Mat. 28.19
botezați în numele
8.16
Cap. 10.48;
Domnului Isus. 17Atunci au pus
8.17
Cap. 6.6;
mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. 18Iar când a văzut Simon că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor apostolilor, le‐a adus bani, 19zicând: Dați‐mi și mie împuternicirea aceasta, ca pe cine voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt. 20Dar Petru a zis către el: Argintul tău să piară cu tine pentru că ai
8.20
Mat. 10.82 Reg. 5.16
socotit că darul
8.20
Cap. 2.38;
lui Dumnezeu se dobândește prin bani. 21Tu n‐ai parte nici sorț în cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește‐te deci de această răutate a ta și roagă‐te de Domnul, poate îți
8.22
Dan. 4.272 Tim. 2.25
va ierta gândul inimii tale. 23Căci văd că ești în amărăciune
8.23
Evr. 12.15
de fiere și în legătura nedreptății. 24Și răspunzând Simon, a zis: Rugați‐vă
8.24
Gen. 20.7,17Ex. 8.8Num. 21.71 Reg. 13.6Iov 42.8Iac. 5.16
voi către Domnul pentru mine ca nimic să nu vină peste mine din cele ce ați zis. 25Deci ei, după ce au mărturisit și au vorbit Cuvântul Domnului, s‐au întors la Ierusalim și vesteau evanghelia în multe sate ale Samaritenilor.

Filip și famenul etiopian

26Și un înger al Domnului a vorbit lui Filip zicând: Scoală‐te și du‐te spre miazăzi pe calea ce pogoară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 27Și s‐a sculat și a plecat. Și iată un

8.27
Țef. 3.10
bărbat etiopian, un famen, un puternic la Candace, împărăteasa Etiopenilor, care era peste toată vistieria ei, care venise
8.27
In. 12.20
să se închine la Ierusalim; 28și se întorcea și ședea în carul său și citea pe prorocul Isaia. 29Și Duhul a zis lui Filip: Apropie‐te și lipește‐te de carul acesta. 30Și Filip a alergat la el și l‐a auzit citind pe Isaia prorocul și a zis: Înțelegi cele ce citești? 31Iar el a zis: Cum aș putea, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se suie și să șadă cu el. 32Și partea din scriptură pe care o citea era aceasta
8.32
Is. 53.7,8
: A fost adus ca o oaie la junghiere; și fără glas ca un miel înaintea celui ce‐l tunde, așa nu‐și deschide gura. 33În smerirea lui judecata i‐a fost ridicată; și neamul lui cine‐l va spune? Căci viața lui se ia de pe pământ. 34Și famenul a răspuns lui Filip și a zis: Rogu‐te, despre cine zice prorocul aceasta? Despre sine însuși sau despre un altul? 35Și Filip și‐a deschis gura și, începând
8.35
Lc. 24.27
de la scriptura aceasta, i‐a binevestit pe Isus. 36Și pe când mergeau pe cale, au venit la o apă. Și famenul zice: Iată apă; ce
8.36
Cap. 10.47.
mă împiedică să fiu botezat? 37(Și Filip i‐a zis: Dacă
8.37
Mat. 28.19Mc. 16.16
crezi din toată inima, îți este îngăduit. Și răspunzând a zis: Cred
8.37
Mat. 16.16In. 6.69
9.35,38
11.271 In. 4.15
5.5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.) 38Și a poruncit să stea carul și s‐au pogorât amândoi la apă, atât Filip cât și famenul și l‐a botezat. 39Iar când au ieșit din apă, Duhul
8.39
1 Reg. 18.122 Reg. 2.16Ezec. 3.12,14
Domnului a răpit pe Filip și famenul nu l‐a mai văzut căci mergea pe calea sa bucurându‐se. 40Și Filip a fost aflat în Azot, și străbătând, vestea evanghelia în toate cetățile până a venit la Cesarea.