Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Cuvântarea de apărare a lui Ștefan

71Și marele preot a zis: Nu cumva acestea sunt astfel? 2Iar el a zis: Bărbați, frați

7.2
Cap. 22.1.
și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s‐a arătat tatălui nostru Avraam când era în Mesopotamia mai înainte de a locui în Haran; 3și a zis către el: Ieși
7.3
Gen. 12.1
din țara ta și din rudenia ta și mergi în țara pe care ți‐o voi arăta. 4Atunci
7.4
Gen. 11.31
12.4,5
a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran; și de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‐a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5Și nu i‐a dat în ea moștenire nicio urmă de picior; și a făgăduit
7.5
Gen. 12.7
13.15
15.3,8
26.3
că o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, pe când n‐avea copil. 6Și Dumnezeu a vorbit astfel: Sămânța
7.6
Gen. 15.13,16
lui va sta vremelnic într‐o țară străină și o vor robi și o vor asupri patru
7.6
Ex. 12.40Gal. 3.17
sute de ani. 7Și pe neamul care îi vor robi îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, și după acestea vor ieși și‐mi vor
7.7
Ex. 3.12
sluji în acest loc. 8Și i‐a dat
7.8
Gen. 17.9‐11
legământul tăierii împrejur; și astfel
7.8
Gen. 21.2‐4
Avraam a născut pe Isaac
7.8
Gen. 25.26
și l‐a tăiat împrejur în ziua a opta și Isaac a născut pe Iacov și Iacov
7.8
Gen. 29.3130.535.18,23
pe cei doisprezece patriarhi. 9Și
7.9
Gen. 37.4,11,28Ps. 105.17
patriarhii, pizmuind pe Iosif, l‐au vândut pentru Egipt și
7.9
Gen. 39.2,21,23
Dumnezeu era cu el. 10Și l‐a scos din toate necazurile lui și i‐a dat har și înțelepciune
7.10
Gen. 41.37
42.6
înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și l‐a făcut dregător peste Egipt și peste toată casa sa. 11Și a venit
7.11
Gen. 41.54
o foamete peste tot Egiptul și Canaanul și necaz mare; și părinții noștri nu găseau hrană. 12Și când a auzit Iacov
7.12
Gen. 42.1
că în Egipt sunt grâne, a trimis pe părinții noștri întâia oară. 13Și
7.13
Gen. 45.4,16
a doua oară Iosif a fost făcut cunoscut fraților lui și neamul lui Iosif s‐a dat pe față lui Faraon. 14Și
7.14
Gen. 45.9,27
Iosif a trimis și a chemat la sine pe Iacov, tatăl său, și toată
7.14
Gen. 46.27Deut. 10.22
rudenia sa, șaptezeci și cinci de suflete. 15Și Iacov
7.15
Gen. 46.5
s‐a coborât în Egipt și a murit
7.15
Gen. 49.33Ex. 1.6
, el și părinții noștri. 16Și
7.16
Ex. 13.19Ios. 24.32
au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul
7.16
Gen. 23.16
33.19
pe care‐l cumpărase Avraam cu preț în argint de la fiii lui Emor în Sihem. 17Și cu cât se apropia vremea
7.17
Gen. 15.13
făgăduinței pe care o jurase Dumnezeu lui Avraam, poporul a
7.17
Ex. 1.7‐9Ps. 105.24,25
crescut și s‐a înmulțit în Egipt, 18până când s‐a sculat un alt împărat peste Egipt, care nu știa pe Iosif. 19Acesta a întrebuințat meșteșugire împotriva neamului nostru și a asuprit pe părinții noștri spre a‐i face să
7.19
Ex. 1.22
lepede pe pruncii lor ca să nu fie păstrați în viață.

Vremea lui Moise

20În

7.20
Ex. 2.2
vremea aceea s‐a născut Moise și era
7.20
Evr. 11.23
frumos lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui. 21Și când a fost
7.21
Ex. 2.3‐10
lepădat, l‐a ridicat fiica lui Faraon și l‐a crescut ca fiu al ei. 22Și Moise a fost învățat în orice știință a Egiptenilor și era puternic
7.22
Lc. 24.19
în cuvintele și faptele lui. 23Iar
7.23
Ex. 2.11,12
când era aproape de patruzeci de ani, i s‐a suit în inimă ca să cerceteze pe frații săi, pe copiii lui Israel. 24Și văzând pe unul dintre ei nedreptățit, l‐a apărat și a răzbunat pe cel necăjit, omorând pe egiptean. 25Și el socotea că frații săi înțeleg că Dumnezeu le va da mântuire prin mâna sa; dar ei n‐au înțeles. 26Și în
7.26
Ex. 2.13
ziua următoare li s‐a arătat, pe când se băteau, și i‐a îndemnat la pace zicând: Bărbați, voi sunteți frați; pentru ce vă faceți nedreptate unul altuia? 27Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l‐a dat înlături zicând: Cine
7.27
Lc. 12.14
te‐a pus mai mare și judecător peste noi? 28Nu cumva voiești să mă omori cum ai omorât ieri pe egiptean? 29La
7.29
Ex. 2.15,22
4.20
18.3,4
acest cuvânt Moise a fugit și a locuit vremelnic în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30Și după ce
7.30
Ex. 3.2
s‐au împlinit patruzeci de ani, un înger i s‐a arătat în pustia muntelui Sinai într‐o flacără de foc a unui rug. 31Și Moise, când a văzut, s‐a minunat de vedenie. Și când s‐a apropiat ca să privească, s‐a făcut un glas al Domnului: 32Eu
7.32
Mat. 22.32Evr. 11.16
sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov. Și Moise tremura și n‐a îndrăznit să privească. 33Și Domnul
7.33
Ex. 3.5Ios. 5.15
i‐a zis: Dezleagă‐ți încălțămintea picioarelor; căci locul pe care stai este pământ sfânt. 34Am
7.34
Ex. 3.7
văzut cu adevărat asuprirea poporului meu, care este în Egipt, și am auzit suspinul lor și m‐am pogorât să‐i scot; și acum vino, te trimit în Egipt. 35Pe acest Moise pe care l‐au tăgăduit zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător? Pe acesta l‐a trimis Dumnezeu, ca mai mare și răscumpărător cu mâna
7.35
Ex. 14.19Num. 20.16
îngerului care i s‐a arătat în rug. 36Acesta
7.36
Ex. 12.41
33.1
i‐a scos afară, făcând
7.36
Ex. 7.11,14Ps. 105.27
minuni și semne în țara Egiptului și
7.36
Ex. 14.21,27‐29
în Marea Roșie și
7.36
Ex. 16.1,35
în pustie patruzeci de ani. 37Acesta este Moise, care a zis copiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica un proroc
7.37
Deut. 18.15,18
dintre frații voștri ca mine; (ascultați‐l)
7.37
Mat. 17.5
. 38Acesta
7.38
Ex. 19.3,17
este cel ce a fost în adunare în pustie, cu îngerul
7.38
Is. 63.9Gal. 3.19Evr. 2.2
care îi vorbea în muntele Sinai și cu părinții noștri: care a
7.38
Ex. 21.1Deut. 5.27,31
33.4In. 1.17
primit cuvinte
7.38
Rom. 3.2
vii ca să ni le dea nouă, 39căruia n‐au voit părinții noștri să‐i fie ascultători, ci l‐au înlăturat și s‐au întors în inimile lor în Egipt, 40
7.40
Ex. 32.1
zicând lui Aaron: Fă‐ne dumnezei care vor merge înaintea noastră; căci Moise acesta care ne‐a scos din pământul Egiptului nu știm ce s‐a făcut. 41Și
7.41
Deut. 9.16Ps. 106.19
au făcut un chip de vițel în acele zile și au adus jertfă idolului și se desfătau în lucrurile mâinilor lor. 42Dar Dumnezeu s‐a
7.42
Ps. 81.12Ezec. 20.25,39Rom. 1.242 Tes. 2.11
întors și i‐a dat să slujească oștirii
7.42
Deut. 4.19
17.32 Reg. 17.16
21.3Ier. 19.13
cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: Nu cumva mi‐ați adus vite înjunghiate și jertfe patruzeci de ani în pustie, casă
7.42
Amos 5.25,26
a lui Israel? 43Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le‐ați făcut să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon. 44Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum a rânduit cel ce a vorbit lui Moise, ca să‐l
7.44
Ex. 25.40
26.30Evr. 8.5
facă după chipul pe care‐l văzuse; 45pe
7.45
Ios. 3.14
care părinții noștri, la rândul lor, l‐au și adus cu Iosua, când au intrat în stăpânirea Neamurilor pe
7.45
Neem. 9.24Ps. 44.2
78.55
care le‐a fugărit Dumnezeu de la fața părinților noștri până în zilele lui David; 46care
7.46
1 Sam. 16.12 Sam. 7.1Ps. 89.19
a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a
7.46
1 Reg. 8.171 Cron. 22.7Ps. 132.4,5
cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47Și
7.47
1 Reg. 6.1
8.201 Cron. 17.122 Cron. 3.1
Solomon i‐a zidit o casă. 48Dar
7.48
1 Reg. 8.272 Cron. 2.6
6.18
Cel Preaînalt nu locuiește în cele făcute de mâini, după cum zice prorocul: 49Cerul
7.49
Is. 66.1,2Mat. 5.34,35
23.22
îmi este scaun de domnie și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele? 50Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?…

Uciderea lui Ștefan cu pietre

51Voi cu grumazul înțepenit

7.51
Ex. 32.9
33.3Is. 48.4
și netăiați împrejur
7.51
Lev. 26.41Deut. 10.16Ier. 4.4
6.10
9.26Ezec. 44.9
cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au fost părinții voștri, așa și voi. 52Pe
7.52
2 Cron. 36.16Mat. 21.35
23.34,371 Tes. 2.15
care dintre proroci nu i‐au prigonit părinții voștri? Și au și omorât pe cei ce au vestit mai dinainte despre venirea Celui
7.52
Cap. 3.14.
Drept, ai cărui vânzători și omorâtori v‐ați făcut voi acum, 53voi, care
7.53
Ex. 20.1Gal. 3.19Evr. 2.2
ați primit legea prin rânduieli de îngeri și n‐ați păzit‐o!… 54Când
7.54
Cap. 5.33.
au auzit ei acestea, îi tăia în inimi și scrâșneau cu dinții împotriva lui. 55Iar el fiind plin
7.55
Cap. 6.5.
de Duhul Sfânt s‐a uitat țintă în cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: Iată, văd
7.56
Ezec. 1.1Mat. 3.16
cerurile deschise și pe Fiul
7.56
Dan. 7.13
omului stând la dreapta lui Dumnezeu. 57Dar ei au strigat cu glas mare și și‐au astupat urechile și s‐au năpustit cu un gând asupra lui: 58și l‐au scos
7.58
1 Reg. 21.13Lc. 4.29Evr. 13.12
afară din cetate și‐l
7.58
Lev. 24.16
omorau cu pietre. Și martorii
7.58
Deut. 13.9,10
17.722.20
și‐au pus jos veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59Și pe când omorau cu pietre pe Ștefan, el
7.59
Cap. 9.14.
chema pe Domnul și zicea: Doamne Isuse, primește
7.59
Ps. 31.5Lc. 23.46
duhul meu. 60Și a îngenuncheat
7.60
Cap. 9.40;
și a strigat cu glas mare: Doamne
7.60
Mat. 5.44Lc. 6.28
23.34
, nu le pune la socoteală păcatul acesta. Și când a zis aceasta, a adormit.

8

Prigonirea creștinilor

81Iar Saul

8.1
Cap. 7.58;
încuviința cu ei omorârea lui. Și în acea zi s‐a făcut prigonire mare împotriva Bisericii care era în Ierusalim; și toți
8.1
Cap. 11.19.
afară de apostoli au fost împrăștiați prin ținuturile Iudeei și Samariei. 2Și bărbații evlavioși au îngropat pe Ștefan și au
8.2
Gen. 23.3
50.102 Sam. 3.31
făcut jelire mare pentru el. 3Și Saul pustiia
8.3
Cap. 7.58; 9.1, 13.21;
biserica intrând prin case, și târând bărbați și femei, îi dădea prinși la închisoare. 4Deci cei împrăștiați
8.4
Mat. 10.23
au străbătut din loc în loc, binevestind cuvântul. 5Și Filip
8.5
Cap. 6.5.
s‐a pogorât în cetatea Samariei și le‐a propovăduit pe Hristosul. 6Și gloatele luau aminte cu un gând la cele zise de Filip când au auzit și văzut semnele pe care le făcea. 7Căci duhuri
8.7
Mc. 16.17
necurate ieșeau strigând cu glas mare din mulți care le aveau; și mulți slăbănogi și șchiopi au fost tămăduiți. 8Și s‐a făcut bucurie mare în cetatea aceea. 9Și era mai înainte în cetate un bărbat cu numele Simon, care făcea vrăjitorie
8.9
Cap. 13.6.
și punea în uimire
8.9
Cap. 5.36.
neamul Samariei, zicând că el însuși este cineva mare, 10la care toți, de la mic până la mare, luau aminte, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu numită Mare. 11Și luau aminte la el pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile sale. 12Dar când au crezut pe Filip, care vestea evanghelia
8.12
Cap. 1.3.
privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și numele lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați cât și femei. 13Și însuși Simon a crezut și, fiind botezat, stăruia lângă Filip; și văzând semnele și puterile mari ce se făceau, era uimit.

Petru și Ioan în Samaria

14Iar când au auzit apostolii care erau în Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și Ioan, 15care când au venit, s‐au rugat pentru ei ca să

8.15
Cap. 2.38.
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu se pogorâse încă
8.16
Cap. 19.2.
peste niciunul dintre ei, ci erau numai
8.16
Mat. 28.19
botezați în numele
8.16
Cap. 10.48;
Domnului Isus. 17Atunci au pus
8.17
Cap. 6.6;
mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. 18Iar când a văzut Simon că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor apostolilor, le‐a adus bani, 19zicând: Dați‐mi și mie împuternicirea aceasta, ca pe cine voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt. 20Dar Petru a zis către el: Argintul tău să piară cu tine pentru că ai
8.20
Mat. 10.82 Reg. 5.16
socotit că darul
8.20
Cap. 2.38;
lui Dumnezeu se dobândește prin bani. 21Tu n‐ai parte nici sorț în cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește‐te deci de această răutate a ta și roagă‐te de Domnul, poate îți
8.22
Dan. 4.272 Tim. 2.25
va ierta gândul inimii tale. 23Căci văd că ești în amărăciune
8.23
Evr. 12.15
de fiere și în legătura nedreptății. 24Și răspunzând Simon, a zis: Rugați‐vă
8.24
Gen. 20.7,17Ex. 8.8Num. 21.71 Reg. 13.6Iov 42.8Iac. 5.16
voi către Domnul pentru mine ca nimic să nu vină peste mine din cele ce ați zis. 25Deci ei, după ce au mărturisit și au vorbit Cuvântul Domnului, s‐au întors la Ierusalim și vesteau evanghelia în multe sate ale Samaritenilor.

Filip și famenul etiopian

26Și un înger al Domnului a vorbit lui Filip zicând: Scoală‐te și du‐te spre miazăzi pe calea ce pogoară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 27Și s‐a sculat și a plecat. Și iată un

8.27
Țef. 3.10
bărbat etiopian, un famen, un puternic la Candace, împărăteasa Etiopenilor, care era peste toată vistieria ei, care venise
8.27
In. 12.20
să se închine la Ierusalim; 28și se întorcea și ședea în carul său și citea pe prorocul Isaia. 29Și Duhul a zis lui Filip: Apropie‐te și lipește‐te de carul acesta. 30Și Filip a alergat la el și l‐a auzit citind pe Isaia prorocul și a zis: Înțelegi cele ce citești? 31Iar el a zis: Cum aș putea, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se suie și să șadă cu el. 32Și partea din scriptură pe care o citea era aceasta
8.32
Is. 53.7,8
: A fost adus ca o oaie la junghiere; și fără glas ca un miel înaintea celui ce‐l tunde, așa nu‐și deschide gura. 33În smerirea lui judecata i‐a fost ridicată; și neamul lui cine‐l va spune? Căci viața lui se ia de pe pământ. 34Și famenul a răspuns lui Filip și a zis: Rogu‐te, despre cine zice prorocul aceasta? Despre sine însuși sau despre un altul? 35Și Filip și‐a deschis gura și, începând
8.35
Lc. 24.27
de la scriptura aceasta, i‐a binevestit pe Isus. 36Și pe când mergeau pe cale, au venit la o apă. Și famenul zice: Iată apă; ce
8.36
Cap. 10.47.
mă împiedică să fiu botezat? 37(Și Filip i‐a zis: Dacă
8.37
Mat. 28.19Mc. 16.16
crezi din toată inima, îți este îngăduit. Și răspunzând a zis: Cred
8.37
Mat. 16.16In. 6.69
9.35,38
11.271 In. 4.15
5.5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.) 38Și a poruncit să stea carul și s‐au pogorât amândoi la apă, atât Filip cât și famenul și l‐a botezat. 39Iar când au ieșit din apă, Duhul
8.39
1 Reg. 18.122 Reg. 2.16Ezec. 3.12,14
Domnului a răpit pe Filip și famenul nu l‐a mai văzut căci mergea pe calea sa bucurându‐se. 40Și Filip a fost aflat în Azot, și străbătând, vestea evanghelia în toate cetățile până a venit la Cesarea.

9

Întoarcerea lui Saul

91Iar Saul

9.1
Cap. 8.3.
, suflând încă amenințare și omor împotriva ucenicilor Domnului, a venit la marele preot 2și a cerut de la el scrisori la Damasc, către sinagogi, că dacă va găsi pe vreunii că sunt ai Căii, atât bărbați cât și femei, să‐i aducă legați la Ierusalim. 3Și pe când
9.3
Cap. 22.6;
călătorea, a fost așa: s‐a apropiat de Damasc și fără veste a strălucit împrejurul lui o lumină din cer. 4Și a căzut la pământ și a auzit un glas zicându‐i: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești
9.4
Mat. 25.40
? 5Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Isus pe care‐l prigonești; (cu greu
9.5
Cap. 5.39.
îți este să calci cu piciorul peste ghimpi. 6Și tremurând și speriat fiind, zice: Doamne, ce
9.6
Lc. 3.1016.30
voiești să fac? Și Domnul zice către el:) Ci scoală‐te și intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. 7Iar bărbații
9.7
Dan. 10.7
care mergeau împreună cu el pe cale au stat încremeniți, auzind glasul dar nezărind pe nimeni. 8Și Saul s‐a sculat de la pământ și când i s‐au deschis ochii, nu vedea nimic; și l‐au dus de mână și l‐au adus în Damasc. 9Și a fost trei zile fără vedere și n‐a mâncat, nici n‐a băut. 10Și în Damasc era un ucenic cu numele
9.10
Cap. 22.12.
Anania. Și Domnul i‐a zis într‐o vedenie: Anania! Și el a zis: Iată‐mă, Doamne. 11Și Domnul a zis către el: Scoală‐te și du‐te pe ulița numită Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul din Tars
9.11
Cap. 21.39;
; căci iată se roagă. 12Și el a văzut în vedenie un bărbat cu numele Anania intrând la el și punând mâinile peste el ca să‐și capete vederea. 13Dar Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulți despre bărbatul acesta câte
9.13
Vers. 1.
rele a făcut sfinților tăi în Ierusalim. 14Și aici are împuternicire de la mai marii preoților ca să lege pe toți care
9.14
Vers. 21. Cap. 7.59;
cheamă numele tău. 15Dar Domnul i‐a zis: Du‐te, pentru că acesta
9.15
Cap. 13.2;
îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea Neamurilor
9.15
Rom. 1.5
11.13Gal. 2.7,8
și împăraților
9.15
Cap. 25.22, 23;
și copiilor lui Israel. 16Căci eu îi
9.16
Cap. 20.23;
voi arăta câte trebuie să sufere pentru numele meu. 17Și Anania
9.17
Cap. 22.12, 13.
a plecat și a intrat în casă; și punându‐și
9.17
Cap. 8.17.
mâinile peste el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ți s‐a arătat în calea pe care veneai, m‐a trimis ca iar să‐ți capeți vederea și să
9.17
Cap. 2.4;
fii umplut de Duhul Sfânt. 18Și îndată au căzut de la ochii lui ca niște solzi și și‐a căpătat vederea și s‐a sculat și a fost botezat. 19Și a luat mâncare și s‐a întărit. Și
9.19
Cap. 26.20.
a fost câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20Și îndată a propovăduit în sinagogi pe Isus că
9.20
Cap. 8.37.
el este Fiul lui Dumnezeu. 21Și toți care‐l auzeau erau uimiți și ziceau: Nu este oare acesta
9.21
Cap. 8.3. Vers. 1.
cel ce a nimicit în Ierusalim pe cei ce chemau acest nume? Și pentru aceasta a venit aici ca să‐i ducă legați la mai marii preoților. 22Iar Saul se întărea și mai mult și punea în încurcătură
9.22
Cap. 18.28.
pe iudeii care locuiau în Damasc, întărind că acesta este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

23Și când s‐au împlinit destule zile, iudeii s‐au

9.23
Cap. 23.12;
sfătuit împreună ca să‐l omoare. 24Dar sfatul
9.24
2 Cor. 11.32
lor a fost adus la cunoștința lui Saul. Și ei păzeau porțile zi și noapte ca să‐l omoare. 25Iar ucenicii l‐au luat noaptea și l‐au
9.25
Ios. 2.151 Sam. 19.12
pogorât prin zid, lăsându‐l jos într‐o coșniță. 26Și când a fost
9.26
Cap. 22.17.
la Ierusalim, cerca să se lipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic. 27Dar
9.27
Cap. 4.36;
Barnaba l‐a luat cu sine și l‐a dus la apostoli și le‐a istorisit cum pe cale a văzut pe Domnul și că i‐a vorbit și cum
9.27
Vers. 20, 22.
în Damasc a propovăduit pe față în numele lui Isus. 28Și era împreună cu ei în Ierusalim, intrând
9.28
Gal. 1.18
și ieșind, 29și propovăduind pe față în numele Domnului. Și vorbea și se întreba cu eleniștii
9.29
Cap. 6.1;
; dar
9.29
Vers. 23.
ei umblau ca să‐l omoare. 30Și când au știut frații, l‐au dus în jos la Cesarea și l‐au trimis la Tars.

Vindecarea lui Enea

31Deci Biserica

9.31
Cap. 8.1.
prin toată Iudeea și Galileea și Samaria avea pace, zidindu‐se și înaintând în frica Domnului, și prin mângâierea Sfântului Duh se înmulțea. 32Și a fost așa: pe când trecea Petru prin
9.32
Cap. 8.14.
toate părțile, s‐a pogorât la sfinții care locuiesc în Lida. 33Și a găsit acolo pe un om, cu numele Enea, de opt ani zăcând în pat, care era slăbănog. 34Și Petru i‐a zis: Enea, Isus Hristos te
9.34
Cap. 3.6, 16;
vindecă; scoală și fă‐ți patul. Și îndată s‐a sculat. 35Și toți locuitorii din Lida și Sarona
9.35
1 Cron. 5.16
l‐au văzut și s‐au
9.35
Cap. 11.21.
întors la Domnul.

Învierea Tabitei

36Și în Iope era o ucenică cu numele Tabita, care tălmăcit se zice Dorca. Aceasta era plină de

9.36
1 Tim. 2.10Tit 3.8
fapte bune și de milostenii pe care le făcea. 37Și a fost așa: în acele zile ea s‐a îmbolnăvit și a murit; și după ce au scăldat‐o, au pus‐o în odaia de sus
9.37
Cap. 1.13.
. 38Și fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii când au auzit că Petru este în ea, au trimis doi bărbați la el rugându‐l: Nu pregeta să vii până la noi. 39Și Petru s‐a sculat și a venit cu ei; și când a sosit, l‐au dus în odaia de sus și i s‐au înfățișat toate văduvele plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Dorca, pe când era cu ele. 40Dar Petru i‐a scos
9.40
Mat. 9.25
pe toți afară și a îngenuncheat
9.40
Cap. 7.60.
și s‐a rugat; și întorcându‐se spre trup, a
9.40
Mc. 5.41,42In. 11.43
zis: Tabita, scoală‐te. Și ea și‐a deschis ochii și când a văzut pe Petru, s‐a ridicat în sus. 41Și el i‐a dat mâna și a sculat‐o în sus; și chemând pe sfinți și pe văduve, le‐a înfățișat‐o vie. 42Și s‐a făcut cunoscut prin toată Iope și
9.42
In. 11.45
12.11
mulți au crezut în Domnul. 43Și a fost așa: el a rămas destule zile în Iope la un oarecare Simon
9.43
Cap. 10.6.
, un tăbăcar.