Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Prigonirea creștinilor

81Iar Saul

8.1
Cap. 7.58;
încuviința cu ei omorârea lui. Și în acea zi s‐a făcut prigonire mare împotriva Bisericii care era în Ierusalim; și toți
8.1
Cap. 11.19.
afară de apostoli au fost împrăștiați prin ținuturile Iudeei și Samariei. 2Și bărbații evlavioși au îngropat pe Ștefan și au
8.2
Gen. 23.3
50.102 Sam. 3.31
făcut jelire mare pentru el. 3Și Saul pustiia
8.3
Cap. 7.58; 9.1, 13.21;
biserica intrând prin case, și târând bărbați și femei, îi dădea prinși la închisoare. 4Deci cei împrăștiați
8.4
Mat. 10.23
au străbătut din loc în loc, binevestind cuvântul. 5Și Filip
8.5
Cap. 6.5.
s‐a pogorât în cetatea Samariei și le‐a propovăduit pe Hristosul. 6Și gloatele luau aminte cu un gând la cele zise de Filip când au auzit și văzut semnele pe care le făcea. 7Căci duhuri
8.7
Mc. 16.17
necurate ieșeau strigând cu glas mare din mulți care le aveau; și mulți slăbănogi și șchiopi au fost tămăduiți. 8Și s‐a făcut bucurie mare în cetatea aceea. 9Și era mai înainte în cetate un bărbat cu numele Simon, care făcea vrăjitorie
8.9
Cap. 13.6.
și punea în uimire
8.9
Cap. 5.36.
neamul Samariei, zicând că el însuși este cineva mare, 10la care toți, de la mic până la mare, luau aminte, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu numită Mare. 11Și luau aminte la el pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile sale. 12Dar când au crezut pe Filip, care vestea evanghelia
8.12
Cap. 1.3.
privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și numele lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați cât și femei. 13Și însuși Simon a crezut și, fiind botezat, stăruia lângă Filip; și văzând semnele și puterile mari ce se făceau, era uimit.

Petru și Ioan în Samaria

14Iar când au auzit apostolii care erau în Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și Ioan, 15care când au venit, s‐au rugat pentru ei ca să

8.15
Cap. 2.38.
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu se pogorâse încă
8.16
Cap. 19.2.
peste niciunul dintre ei, ci erau numai
8.16
Mat. 28.19
botezați în numele
8.16
Cap. 10.48;
Domnului Isus. 17Atunci au pus
8.17
Cap. 6.6;
mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. 18Iar când a văzut Simon că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor apostolilor, le‐a adus bani, 19zicând: Dați‐mi și mie împuternicirea aceasta, ca pe cine voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt. 20Dar Petru a zis către el: Argintul tău să piară cu tine pentru că ai
8.20
Mat. 10.82 Reg. 5.16
socotit că darul
8.20
Cap. 2.38;
lui Dumnezeu se dobândește prin bani. 21Tu n‐ai parte nici sorț în cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește‐te deci de această răutate a ta și roagă‐te de Domnul, poate îți
8.22
Dan. 4.272 Tim. 2.25
va ierta gândul inimii tale. 23Căci văd că ești în amărăciune
8.23
Evr. 12.15
de fiere și în legătura nedreptății. 24Și răspunzând Simon, a zis: Rugați‐vă
8.24
Gen. 20.7,17Ex. 8.8Num. 21.71 Reg. 13.6Iov 42.8Iac. 5.16
voi către Domnul pentru mine ca nimic să nu vină peste mine din cele ce ați zis. 25Deci ei, după ce au mărturisit și au vorbit Cuvântul Domnului, s‐au întors la Ierusalim și vesteau evanghelia în multe sate ale Samaritenilor.

Filip și famenul etiopian

26Și un înger al Domnului a vorbit lui Filip zicând: Scoală‐te și du‐te spre miazăzi pe calea ce pogoară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 27Și s‐a sculat și a plecat. Și iată un

8.27
Țef. 3.10
bărbat etiopian, un famen, un puternic la Candace, împărăteasa Etiopenilor, care era peste toată vistieria ei, care venise
8.27
In. 12.20
să se închine la Ierusalim; 28și se întorcea și ședea în carul său și citea pe prorocul Isaia. 29Și Duhul a zis lui Filip: Apropie‐te și lipește‐te de carul acesta. 30Și Filip a alergat la el și l‐a auzit citind pe Isaia prorocul și a zis: Înțelegi cele ce citești? 31Iar el a zis: Cum aș putea, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se suie și să șadă cu el. 32Și partea din scriptură pe care o citea era aceasta
8.32
Is. 53.7,8
: A fost adus ca o oaie la junghiere; și fără glas ca un miel înaintea celui ce‐l tunde, așa nu‐și deschide gura. 33În smerirea lui judecata i‐a fost ridicată; și neamul lui cine‐l va spune? Căci viața lui se ia de pe pământ. 34Și famenul a răspuns lui Filip și a zis: Rogu‐te, despre cine zice prorocul aceasta? Despre sine însuși sau despre un altul? 35Și Filip și‐a deschis gura și, începând
8.35
Lc. 24.27
de la scriptura aceasta, i‐a binevestit pe Isus. 36Și pe când mergeau pe cale, au venit la o apă. Și famenul zice: Iată apă; ce
8.36
Cap. 10.47.
mă împiedică să fiu botezat? 37(Și Filip i‐a zis: Dacă
8.37
Mat. 28.19Mc. 16.16
crezi din toată inima, îți este îngăduit. Și răspunzând a zis: Cred
8.37
Mat. 16.16In. 6.69
9.35,38
11.271 In. 4.15
5.5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.) 38Și a poruncit să stea carul și s‐au pogorât amândoi la apă, atât Filip cât și famenul și l‐a botezat. 39Iar când au ieșit din apă, Duhul
8.39
1 Reg. 18.122 Reg. 2.16Ezec. 3.12,14
Domnului a răpit pe Filip și famenul nu l‐a mai văzut căci mergea pe calea sa bucurându‐se. 40Și Filip a fost aflat în Azot, și străbătând, vestea evanghelia în toate cetățile până a venit la Cesarea.

9

Întoarcerea lui Saul

91Iar Saul

9.1
Cap. 8.3.
, suflând încă amenințare și omor împotriva ucenicilor Domnului, a venit la marele preot 2și a cerut de la el scrisori la Damasc, către sinagogi, că dacă va găsi pe vreunii că sunt ai Căii, atât bărbați cât și femei, să‐i aducă legați la Ierusalim. 3Și pe când
9.3
Cap. 22.6;
călătorea, a fost așa: s‐a apropiat de Damasc și fără veste a strălucit împrejurul lui o lumină din cer. 4Și a căzut la pământ și a auzit un glas zicându‐i: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești
9.4
Mat. 25.40
? 5Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Isus pe care‐l prigonești; (cu greu
9.5
Cap. 5.39.
îți este să calci cu piciorul peste ghimpi. 6Și tremurând și speriat fiind, zice: Doamne, ce
9.6
Lc. 3.1016.30
voiești să fac? Și Domnul zice către el:) Ci scoală‐te și intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. 7Iar bărbații
9.7
Dan. 10.7
care mergeau împreună cu el pe cale au stat încremeniți, auzind glasul dar nezărind pe nimeni. 8Și Saul s‐a sculat de la pământ și când i s‐au deschis ochii, nu vedea nimic; și l‐au dus de mână și l‐au adus în Damasc. 9Și a fost trei zile fără vedere și n‐a mâncat, nici n‐a băut. 10Și în Damasc era un ucenic cu numele
9.10
Cap. 22.12.
Anania. Și Domnul i‐a zis într‐o vedenie: Anania! Și el a zis: Iată‐mă, Doamne. 11Și Domnul a zis către el: Scoală‐te și du‐te pe ulița numită Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul din Tars
9.11
Cap. 21.39;
; căci iată se roagă. 12Și el a văzut în vedenie un bărbat cu numele Anania intrând la el și punând mâinile peste el ca să‐și capete vederea. 13Dar Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulți despre bărbatul acesta câte
9.13
Vers. 1.
rele a făcut sfinților tăi în Ierusalim. 14Și aici are împuternicire de la mai marii preoților ca să lege pe toți care
9.14
Vers. 21. Cap. 7.59;
cheamă numele tău. 15Dar Domnul i‐a zis: Du‐te, pentru că acesta
9.15
Cap. 13.2;
îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea Neamurilor
9.15
Rom. 1.5
11.13Gal. 2.7,8
și împăraților
9.15
Cap. 25.22, 23;
și copiilor lui Israel. 16Căci eu îi
9.16
Cap. 20.23;
voi arăta câte trebuie să sufere pentru numele meu. 17Și Anania
9.17
Cap. 22.12, 13.
a plecat și a intrat în casă; și punându‐și
9.17
Cap. 8.17.
mâinile peste el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ți s‐a arătat în calea pe care veneai, m‐a trimis ca iar să‐ți capeți vederea și să
9.17
Cap. 2.4;
fii umplut de Duhul Sfânt. 18Și îndată au căzut de la ochii lui ca niște solzi și și‐a căpătat vederea și s‐a sculat și a fost botezat. 19Și a luat mâncare și s‐a întărit. Și
9.19
Cap. 26.20.
a fost câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20Și îndată a propovăduit în sinagogi pe Isus că
9.20
Cap. 8.37.
el este Fiul lui Dumnezeu. 21Și toți care‐l auzeau erau uimiți și ziceau: Nu este oare acesta
9.21
Cap. 8.3. Vers. 1.
cel ce a nimicit în Ierusalim pe cei ce chemau acest nume? Și pentru aceasta a venit aici ca să‐i ducă legați la mai marii preoților. 22Iar Saul se întărea și mai mult și punea în încurcătură
9.22
Cap. 18.28.
pe iudeii care locuiau în Damasc, întărind că acesta este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

23Și când s‐au împlinit destule zile, iudeii s‐au

9.23
Cap. 23.12;
sfătuit împreună ca să‐l omoare. 24Dar sfatul
9.24
2 Cor. 11.32
lor a fost adus la cunoștința lui Saul. Și ei păzeau porțile zi și noapte ca să‐l omoare. 25Iar ucenicii l‐au luat noaptea și l‐au
9.25
Ios. 2.151 Sam. 19.12
pogorât prin zid, lăsându‐l jos într‐o coșniță. 26Și când a fost
9.26
Cap. 22.17.
la Ierusalim, cerca să se lipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic. 27Dar
9.27
Cap. 4.36;
Barnaba l‐a luat cu sine și l‐a dus la apostoli și le‐a istorisit cum pe cale a văzut pe Domnul și că i‐a vorbit și cum
9.27
Vers. 20, 22.
în Damasc a propovăduit pe față în numele lui Isus. 28Și era împreună cu ei în Ierusalim, intrând
9.28
Gal. 1.18
și ieșind, 29și propovăduind pe față în numele Domnului. Și vorbea și se întreba cu eleniștii
9.29
Cap. 6.1;
; dar
9.29
Vers. 23.
ei umblau ca să‐l omoare. 30Și când au știut frații, l‐au dus în jos la Cesarea și l‐au trimis la Tars.

Vindecarea lui Enea

31Deci Biserica

9.31
Cap. 8.1.
prin toată Iudeea și Galileea și Samaria avea pace, zidindu‐se și înaintând în frica Domnului, și prin mângâierea Sfântului Duh se înmulțea. 32Și a fost așa: pe când trecea Petru prin
9.32
Cap. 8.14.
toate părțile, s‐a pogorât la sfinții care locuiesc în Lida. 33Și a găsit acolo pe un om, cu numele Enea, de opt ani zăcând în pat, care era slăbănog. 34Și Petru i‐a zis: Enea, Isus Hristos te
9.34
Cap. 3.6, 16;
vindecă; scoală și fă‐ți patul. Și îndată s‐a sculat. 35Și toți locuitorii din Lida și Sarona
9.35
1 Cron. 5.16
l‐au văzut și s‐au
9.35
Cap. 11.21.
întors la Domnul.

Învierea Tabitei

36Și în Iope era o ucenică cu numele Tabita, care tălmăcit se zice Dorca. Aceasta era plină de

9.36
1 Tim. 2.10Tit 3.8
fapte bune și de milostenii pe care le făcea. 37Și a fost așa: în acele zile ea s‐a îmbolnăvit și a murit; și după ce au scăldat‐o, au pus‐o în odaia de sus
9.37
Cap. 1.13.
. 38Și fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii când au auzit că Petru este în ea, au trimis doi bărbați la el rugându‐l: Nu pregeta să vii până la noi. 39Și Petru s‐a sculat și a venit cu ei; și când a sosit, l‐au dus în odaia de sus și i s‐au înfățișat toate văduvele plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Dorca, pe când era cu ele. 40Dar Petru i‐a scos
9.40
Mat. 9.25
pe toți afară și a îngenuncheat
9.40
Cap. 7.60.
și s‐a rugat; și întorcându‐se spre trup, a
9.40
Mc. 5.41,42In. 11.43
zis: Tabita, scoală‐te. Și ea și‐a deschis ochii și când a văzut pe Petru, s‐a ridicat în sus. 41Și el i‐a dat mâna și a sculat‐o în sus; și chemând pe sfinți și pe văduve, le‐a înfățișat‐o vie. 42Și s‐a făcut cunoscut prin toată Iope și
9.42
In. 11.45
12.11
mulți au crezut în Domnul. 43Și a fost așa: el a rămas destule zile în Iope la un oarecare Simon
9.43
Cap. 10.6.
, un tăbăcar.

10

Sutașul Corneliu

101Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana, 2cucernic

10.2
Vers. 22. Cap. 8.2;
și temător
10.2
Vers. 35.
de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 3El a văzut
10.3
Vers. 30. Cap. 11.13.
lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie. 4Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru. 6El găzduiește la un oarecare Simon
10.6
Cap. 9.43.
tăbăcarul
10.6
Cap. 11.14.
, a cărui casă este lângă mare. 7Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el 8și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

9Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suit

10.9
Cap. 11.5, etc.
pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage. 10Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească. 11Și zărește
10.11
Cap. 7.56.
cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ, 12în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 14Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru că
10.14
Lev. 11.4
20.25Deut. 14.3,7Ezec. 4.14
niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat. 15Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: Ce
10.15
Mat. 15.11Rom. 14.14,17,201 Cor. 10.251 Tim. 4.4Tit 1.15
a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 16Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer. 17Și pe când Petru nu se dumirea în sine ce să fie vedenia pe care a văzut‐o, iată bărbații trimiși de Corneliu, întrebând cu de‐amănuntul de casa lui Simon, au stat la poartă 18și au strigat și au întrebat dacă Simon numit și Petru găzduiește aici. 19Dar pe când Petru se gândea în sine despre vedenie, Duhul i‐a
10.19
Cap. 11.12.
zis: Iată, te caută trei bărbați. 20Deci scoală‐te
10.20
Cap. 15.7.
, pogoară‐te și du‐te împreună cu ei fără să te îndoiești de ceva, pentru că eu i‐am trimis. 21Și Petru s‐a pogorât la bărbați și a zis: Iată, eu sunt acela pe care‐l căutați; care este pricina pentru care sunteți aici? 22Iar ei au zis: Corneliu
10.22
Vers. 1.2, etc.
sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu și cu mărturie
10.22
Cap. 22.12.
de la tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr‐un înger sfânt ca să trimită să te cheme la casa lui și să audă cuvinte de la tine. 23I‐a chemat deci înăuntru și i‐a găzduit. Și a doua zi s‐a sculat și a ieșit cu ei, și unii dintre frații de la Iope au
10.23
Vers. 45. Cap. 11.12.
venit cu el. 24Și a doua zi au intrat în Cesarea; iar Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele sale și pe prietenii săi de aproape. 25Și când a fost să intre Petru, Corneliu i‐a ieșit înainte, i‐a căzut la picioare și s‐a închinat. 26Dar Petru l‐a ridicat zicând: Scoală‐te
10.26
Cap. 14.14, 15.
; și eu însumi sunt un om. 27Și pe când vorbea cu el, a intrat și găsește pe mulți care se adunaseră. 28Și a zis către ei: Voi știți că
10.28
In. 4.9
18.28Gal. 2.12,14
este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină la unul de alt neam; și totuși mie Dumnezeu
10.28
Cap. 15.8, 9.
mi‐a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29Și de aceea am venit fără să fac împotrivire când au trimis după mine. Întreb deci: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? 30Și Corneliu a zis: Acum patru zile, până la ceasul acesta, mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, și iată un
10.30
Cap. 1.10.
bărbat în
10.30
Mat. 28.3Mc. 16.5Lc. 24.4
veșmânt strălucitor a stat înaintea mea. 31Și a zis: Cornelie, rugăciunea
10.31
Dan. 10.12
ți‐a fost ascultată și
10.31
Evr. 6.10
milosteniile tale au fost aduse aminte înaintea lui Dumnezeu. 32Trimite deci la Iope și cheamă la tine pe Simon, care se numește și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33Îndată deci am trimis la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 34Și Petru a deschis gura și a zis: Cu
10.34
Deut. 10.172 Cron. 19.7Iov 34.19Rom. 2.11Gal. 2.6Ef. 6.9Col. 3.251 Pet. 1.17
adevărat înțeleg că Dumnezeu nu caută la față, 35ci în
10.35
Cap. 15.9.
orice neam, cel ce se teme de el și lucrează dreptate îi este primit. 36Cuvântul pe care l‐a trimis copiilor lui Israel, binevestind
10.36
Is. 57.19Ef. 2.14,16,17Col. 1.20
evanghelia păcii prin Isus Hristos (el este
10.36
Mat. 28.18Rom. 10.121 Cor. 15.27Ef. 1.20,221 Pet. 3.22Ap. 17.14
19.16
Domn al tuturor), 37voi înșivă știți vorba aceea care s‐a făcut prin toată Iudeea, începând
10.37
Lc. 4.14
de la Galileea, după botezul pe care l‐a propovăduit Ioan; 38pe Isus din Nazaret, cum
10.38
Lc. 4.184.27Evr. 1.9
Dumnezeu l‐a uns cu Duhul Sfânt și cu putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine și tămăduind pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că
10.38
In. 3.2
Dumnezeu era cu el. 39Și noi
10.39
Cap. 2.20.
suntem martori pentru toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim; pe care l‐au
10.39
Cap. 5.30.
și omorât atârnându‐l pe lemn. 40Pe el Dumnezeu l‐a sculat
10.40
Cap. 2.24.
a treia zi și i‐a dat ca să se arate 41nu
10.41
In. 14.17,22
la tot poporul, ci nouă martorilor care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu, care
10.41
Lc. 24.30,43In. 21.13
am mâncat și am băut împreună cu el după învierea lui dintre cei morți. 42Și ne‐a
10.42
Mat. 28.19,20
poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că
10.42
In. 5.22,27
el este cel rânduit de Dumnezeu Judecător al viilor
10.42
Rom. 14.9,102 Cor. 5.102 Tim. 4.11 Pet. 4.5
și al morților. 43Pentru el mărturisesc toți prorocii că prin numele lui oricine
10.43
Is. 53.11Ier. 31.34Dan. 9.24Mica 7.18Zah. 13.1Mal. 4.2
care crede în el
10.43
Cap. 15.9;
primește iertarea păcatelor. 44Pe când vorbea încă Petru aceste vorbe, Duhul Sfânt a
10.44
Cap. 4.31;
căzut peste toți care ascultau cuvântul. 45Și credincioșii din tăierea împrejur, cei ce au venit cu Petru, s‐au uimit
10.45
Vers. 23.
pentru că
10.45
Cap. 11.18.
darul Sfântului Duh s‐a vărsat și peste Neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47Nu cumva poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca
10.47
Cap. 11.17;
și noi? 48Și a
10.48
1 Cron. 1.17
poruncit ca să fie botezați în
10.48
Cap. 2.38;
numele lui Isus Hristos. Atunci l‐au rugat să rămână câteva zile.