Amenințare împotriva seminției fruntașilor
61Vai de cei ce sunt
fără grijă în Sion și care se încred în muntele Samariei, oameni cu nume între cele dintâi
ale neamurilor, la care vine casa lui Israel! 2Treceți
la Calne
și vedeți. Și de acolo duceți‐vă la Hamatul
cel mare și coborâți‐vă la Gatul
filistenilor. Oare sunt ele mai bune
decât împărățiile acestea? Ori este hotarul lor mai mare decât hotarul vostru? 3Voi
care depărtați ziua cea rea
și faceți să se apropie
scaunul asupririi
; 4care vă culcați pe paturi de fildeș și vă întindeți în așternuturile voastre și mâncați mieii grași din turmă și vițeii din mijlocul grajdului; 5care cântați
alene după glasul alăutei, care vă născociți instrumente de muzică întocmai ca David
; 6care beți vinul în farfurii și vă ungeți cu mirurile cele dintâi, dar nu vă întristați de rănile
lui Iosif. 7De aceea acum vor fi duși robi în capul celor duși robi și vor trece ospețele celor ce se întind. 8Domnul
Dumnezeu s‐a jurat pe sufletul său, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Disprețuiesc mândria
lui Iacov și‐i urăsc palatele; de aceea voi da cetatea și tot ce este în ea. 9Și va fi așa: dacă vor rămâne zece oameni într‐o casă, vor muri. 10Și unchiul cuiva îl va ridica, adică cel ce‐l va arde, ca să scoată oasele din casă și va zice celui ce va fi în părțile dinăuntrul casei: Mai este cineva cu tine? Și el va zice: Nimeni. Atunci va zice: Tăcere
. Căci
nu putem pomeni numele Domnului. 11Căci iată, Domnul
poruncește și va lovi casa cea mare
cu spărturi și casa cea mică cu crăpături. 12Vor alerga oare cai pe stâncă? Voi ara acolo cu boi? Căci ați schimbat judecata în fiere
și rodul dreptății în pelin. 13Voi, care vă bucurați în lucru de nimic, care ziceți: Oare nu ne‐am luat noi coarne prin puterea noastră? 14Căci iată, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Voi scula
împotriva voastră un neam și vă vor apăsa de la intrarea Hamatului
până la pârâul pustiei.
Felurite vedenii
71Așa mi‐a arătat Domnul Dumnezeu; și iată, a întocmit lăcuste la începutul odrăslirii otăvii; și iată era otava după cosirea împăratului. 2Și a fost așa: După ce au sfârșit de mâncat iarba țării, am zis: Doamne Dumnezeule, iartă, rogu‐te! Cum va sta
Iacov? Căci este mic. 3Domnul s‐a căit de aceasta. Nu va fi, a zis Domnul. 4Așa mi‐a arătat Domnul
Dumnezeu; și iată, Domnul Dumnezeu a chemat să judece prin foc; și a mistuit adâncul cel mare și a mistuit partea de moștenire. 5Atunci am zis: Doamne Dumnezeule, încetează, rogu‐te. Cum va sta
Iacov? căci este mic. 6Domnul s‐a căit de aceasta. Nici aceasta nu va fi, a zis Domnul Dumnezeu. 7Așa mi‐a arătat: și iată, Domnul sta pe un zid făcut la cumpănă cu o cumpănă în mâna sa. 8Și mi‐a zis Domnul: Ce vezi, Amos? Și am zis: O cumpănă. Și Domnul a zis: Iată, voi
34.11Plâng. 2.8
pune o cumpănă în mijlocul poporului meu Israel; și nu
voi mai trece pe lângă ei. 9Și înălțimile
46.18.14
lui Isaac vor fi pustiite și locașurile sfinte ale lui Israel vor fi lăsate pustii și mă voi ridica
cu sabia împotriva casei lui Ieroboam. 10Atunci Amația, preotul din Betel
, a trimis la Ieroboam
, împăratul lui Israel, zicând: Amos a uneltit împotriva ta în mijlocul casei lui Israel: țara nu poate suferi toate cuvintele lui. 11Căci așa zice Amos: Ieroboam va muri de sabie și Israel va merge negreșit în robie din țara sa. 12Și Amația a zis lui Amos: Văzătorule, mergi, fugi în țara lui Iuda și mănâncă pâinea acolo și prorocește acolo. 13Dar nu mai proroci în Betel
, căci este
13.1
sfântul locaș al împăratului și este o casă împărătească. 14Atunci Amos a răspuns și a zis lui Amația: Eu nu eram proroc, nici fiu
4.38
6.1
de proroc, ci eram
păstor și strângător de sicomore. 15Și Domnul m‐a luat din urma turmei și Domnul mi‐a zis: Du‐te prorocește poporului meu Israel. 16Și acum ascultă cuvântul Domnului. Tu zici: Nu proroci
împotriva lui Israel și nu picura cuvântul tău împotriva casei lui Isaac. 17Deci
29.21,25,31,32
așa zice Domnul: Nevasta
ta va fi o curvă în cetate și fiii tăi și fiicele tale vor cădea de sabie și țara ta va fi împărțită cu funia și tu vei muri într‐o țară care este necurată și Israel va fi strămutat negreșit din țara sa.
Foamea după cuvântul Domnului
81Așa mi‐a arătat Domnul Dumnezeu: și iată, un coș cu roade de vară. 2Și a zis: Ce vezi tu, Amos? Și am zis: Un coș cu roade de vară. Atunci Domnul mi‐a zis: A venit sfârșitul
asupra poporului meu Israel. Nu voi mai trece
pe lângă ei. 3Și cântările templului
vor fi urlete în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu. Vor fi multe trupuri moarte, le vor arunca
în fiecare loc în tăcere. 4Ascultați aceasta, voi cei ce înghițiți
pe cei nevoiași și stârpiți pe cei săraci ai țării, 5zicând: Când va trece luna nouă ca să vindem bucate? Și sabatul
ca să deschidem grânarele? Micșorând efa
și mărind siclul și strâmbând cumpenele pentru înșelăciune: 6ca să cumpărăm cu argint
pe cei săraci și pe cei nevoiași pentru o pereche de încălțăminte și să vindem codina de grâu. 7Domnul s‐a jurat pe slava
lui Iacov: De voi
9.9
uita vreuna din faptele lor în veac! 8Oare să nu se cutremure țara
de aceasta și să nu se jelească oricine care locuiește în ea? Da, se va umfla în totul ca Râul; și se va tulbura și se va cufunda iarăși ca Râul
Egiptului. 9Și va fi așa: În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face ca soarele
59.9,10Ier. 15.9Mica 3.6
să apună la amiază și voi întuneca pământul în ziua mare. 10Și voi preface sărbătorile voastre în jelire și toate cântările voastre în bocire și voi pune sac
27.31
pe toate coapsele și pleșuvie pe orice cap; și o voi face ca jelirea
pentru un singur fiu și sfârșitul său ca o zi de amărăciune. 11Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzirea
cuvintelor Domnului. 12Și vor merge de la mare până la mare și de la miazănoapte până la răsărit; vor cutreiera încoace și încolo ca să caute cuvântul Domnului și nu‐l vor afla. 13În ziua aceea fecioarele cele frumoase și tinerii se vor topi de sete. 14Cei ce jură
pe păcatul
Samariei și zic: Viu este dumnezeul tău, Dane! și: Vie este calea
Beer‐Șebei! chiar ei vor cădea și nu se vor mai scula.
