Creșterea lui Daniel la Babilon
11În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit
la Ierusalim și l‐a împresurat. 2Și Domnul a dat în mâna sa pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și parte
din vasele casei lui Dumnezeu, și el le‐a dus în țara Șinear
11.2Is. 11.11Zah. 5.11
, în casa dumnezeului său, și a dus
vasele în casa vistieriei dumnezeului său. 3Și împăratul a zis lui Așpenaz, capul famenilor săi, să aducă din copiii lui Israel și din sămânța împăratului și dintre cei de neam 4tineri în care să nu fie
cusur și frumoși la față și iscusiți în toată înțelepciunea
și să aibă cunoștință și pricepând știința și care să fie în stare să stea în palatul împăratului: și să‐i învețe cartea și limba haldeilor. 5Și împăratul le‐a rânduit o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului și din vinul pe care‐l bea el, ca să‐i hrănească trei ani și la sfârșitul lor să poată sta
înaintea împăratului. 6Și între aceștia erau din copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. 7Și mai marele
famenilor le‐a pus nume; lui Daniel
i‐a pus numele Beltșatar și lui Hanania Șadrac, și lui Mișael Meșac, și lui Azaria Abed‐Nego. 8Dar Daniel și‐a pus în inimă să nu se spurce cu bucatele
alese ale împăratului și cu vinul pe care‐l bea el și a cerut de la mai marele famenilor să nu se spurce. 9Și Dumnezeu a făcut
ca Daniel să afle har și milă înaintea mai marelui famenilor. 10Și mai marele famenilor a zis lui Daniel: Mă tem de domnul meu împăratul, care v‐a rânduit mâncarea și băutura, căci de ce să vadă el fețele voastre mai triste decât ale tinerilor care sunt de vârsta voastră? Și ați face vinovat capul meu înaintea împăratului. 11Atunci Daniel a zis îngrijitorului pe care îl rânduise mai marele famenilor peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: 12Cearcă, rogu‐te, pe slujitorii tăi zece zile și să ni se dea să mâncăm zarzavaturi și să bem apă; 13și să fie văzute fețele noastre înaintea ta, și fața tinerilor care mănâncă din bucatele alese ale împăratului, și fă cu slujitorii tăi după cum vei vedea. 14Și i‐a ascultat în lucrul acesta, și i‐a cercat zece zile. 15Și la sfârșitul celor zece zile, fețele lor s‐au văzut mai frumoase și mai grase la carne decât toți tinerii care mâncau bucatele alese ale împăratului. 16Deci îngrijitorul a luat mâncarea lor aleasă și vinul ce trebuia să‐l bea și le‐a dat zarzavaturi. 17Și acestor patru tineri Dumnezeu le‐a dat
cunoștință și iscusință
în toată învățătura și înțelepciunea: și Daniel a avut pricepere
în toate vedeniile și visurile. 18Și la sfârșitul zilelor pe care le poruncise împăratul pentru aducerea lor, mai marele famenilor i‐a dus înaintea lui Nebucadnețar. 19Și împăratul a vorbit cu ei: și printre toți nu s‐a aflat niciunul asemenea lui Daniel, lui Hanania, lui Mișael și lui Azaria, și au stat înaintea
împăratului. 20Și în orice
lucru de înțelepciune și de pricepere de care i‐a întrebat împăratul, i‐a aflat înzecit mai buni decât pe toți cărturarii și descântătorii care erau în toată împărăția sa. 21Și Daniel a fost acolo
până la anul întâi al împăratului Cir.
Daniel tâlcuiește visul împăratului Nebucadnețar
21În anul al doilea al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a visat visuri și duhul i s‐a
tulburat și somnul
a fugit de la el. 2Atunci împăratul
a poruncit să cheme pe cărturari și pe descântători și pe vrăjitori și pe haldei, ca să spună împăratului visurile sale. Și au venit și au stat înaintea împăratului. 3Și împăratul le‐a zis: Am visat un vis și duhul meu este tulburat să cunoască visul. 4Atunci haldeii au vorbit împăratului în limba aramaică: Împărate
6.6,21
, să trăiești în veac! Spune slujitorilor tăi visul și vom arăta tălmăcirea. 5Împăratul a răspuns și a zis haldeilor: Lucrul a ieșit din mine, dacă nu‐mi veți face cunoscut visul și tălmăcirea lui veți fi făcuți
bucăți și casele voastre vor fi făcute grămadă de gunoi. 6Dar
dacă‐mi veți arăta visul și tălmăcirea lui, veți lua de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste, deci arătați‐mi visul și tălmăcirea lui. 7Ei au răspuns a doua oară și au zis: Să spună împăratul visul către slujitorii săi și vom arăta tălmăcirea. 8Împăratul a răspuns și a zis: Cu adevărat știu că vreți să câștigați vremea, fiindcă vedeți că lucrul a ieșit de la mine. 9Dar dacă nu‐mi veți face cunoscut visul, o singură
hotărâre este pentru voi; căci ați pregătit să spuneți înaintea mea cuvinte mincinoase și stricate, până se va schimba vremea: spuneți‐mi deci visul și voi cunoaște că puteți să‐mi arătați tălmăcirea lui. 10Haldeii au răspuns înaintea împăratului și au zis: Nu este niciun om pe pământ care să poată arăta lucrul împăratului, căci nu este niciun împărat, domn sau cârmuitor care să fi cerut un astfel de lucru de la vreun cărturar sau descântător sau haldeu. 11Căci lucrul pe care‐l cere împăratul este rar și nu este nimeni în stare să‐l arate împăratului, decât dumnezeii
a căror locuință nu este cu carnea. 12Pentru aceasta împăratul s‐a mâniat și s‐a înfuriat foarte mult și a poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. 13Și a ieșit hotărârea ca să omoare pe înțelepți. Și au căutat pe Daniel și pe tovarășii săi ca să‐i omoare. 14Atunci Daniel a răspuns cu sfat și cu înțelepciune lui Arioc, capul gărzii domnești, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. 15A răspuns și a zis lui Arioc, capul gărzii împăratului: Pentru ce această hotărâre grăbită din partea împăratului? Atunci Arioc a făcut cunoscut lui Daniel lucrul. 16Și Daniel a intrat și a cerut de la împărat ca să‐i dea vreme și el va da împăratului tălmăcirea. 17Atunci Daniel s‐a dus în casa sa și a făcut cunoscut lucrul lui Hanania, Mișael și Azaria, tovarășii săi, 18ca să ceară
îndurare de la Dumnezeul cerurilor cu privire la taina aceasta, ca să nu fie pierduți Daniel și tovarășii săi cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. 19Atunci taina a fost descoperită lui Daniel într‐o vedenie
de noapte. Atunci Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20Daniel a răspuns și a zis: Fie binecuvântat
115.18
numele lui Dumnezeu în veci de veci; căci a lui
este înțelepciunea și puterea. 21Și el schimbă vremurile
și soroacele. El dă jos
pe împărați și ridică pe împărați. El dă înțelepților înțelepciune
și celor cu pricepere cunoștință. 22El descoperă
cele adânci și ascunse. El cunoaște
ce este în întuneric și lumina
locuiește cu el. 23Ție, Dumnezeul părinților mei, îți mulțumesc și te laud, tu, care mi‐ai dat înțelepciune și putere și mi‐ai făcut cunoscut ce am cerut
noi de la tine: căci ne‐ai făcut cunoscut lucrul împăratului. 24Deci Daniel a intrat la Arioc, pe care îl rânduise împăratul să piardă pe înțelepții Babilonului; a intrat și i‐a zis: Nu pierde pe înțelepții Babilonului; du‐mă înaintea împăratului și eu voi arăta împăratului tălmăcirea. 25Atunci Arioc a dus cu grabă pe Daniel înaintea împăratului și i‐a vorbit așa: Am aflat un bărbat din copiii robiei lui Iuda care va face cunoscut împăratului tălmăcirea. 26Și împăratul a răspuns și a zis lui Daniel al cărui nume era Beltșațar: Ești tu în stare să‐mi faci cunoscut visul pe care l‐am văzut și tălmăcirea lui? 27Daniel a răspuns în fața împăratului și a zis: Taina pe care a cerut‐o împăratul nu pot s‐o arate împăratului înțelepții, descântătorii, cărturarii și ghicitorii. 28Dar
41.16Amos 4.13
este un Dumnezeu în ceruri care descoperă tainele și face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce are să fie
la sfârșitul zilelor. Visul tău și vedeniile capului tău pe patul tău sunt acestea: 29Ție, împărate, pe patul tău, ți‐au venit în minte gândurile ce are să fie după acestea; și descoperitorul
tainelor ți‐a făcut cunoscut ce are să se întâmple. 30Și
mie taina aceasta mi s‐a descoperit nu printr‐o înțelepciune pe care o am eu mai mult decât orice viețuitor, ci ca să se facă cunoscut împăratului tălmăcirea și ca să cunoști
gândurile inimii tale. 31Tu, împărate, vedeai și iată un chip mare, chipul acesta era foarte mare și strălucirea lui era măreață. El sta înaintea ta și înfățișarea lui era grozavă. 32Capul acestui chip era de aur
curat, pieptul și brațele lui erau de argint, pântecele și coapsele lui erau de aramă. 33Fluierele lui de fier, picioarele lui parte de fier și parte de lut. 34Tu priveai până s‐a desfăcut o piatră, nu de mâini
, care a lovit chipul peste picioarele de fier și de lut și le‐a sfărâmat. 35Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s‐au zdrumicat la un loc și s‐au făcut ca pleava
din arie vara; și vântul le‐a spulberat și nu s‐a aflat niciun loc
pentru ele. Și piatra care a lovit chipul s‐a făcut un munte
mare și a umplut
tot pământul. 36Acesta este visul; și vom spune înaintea împăratului tălmăcirea. 37Tu, împărate
, ești împăratul împăraților, căruia
Dumnezeul cerurilor ți‐a dat împărăția, puterea, tăria și slava. 38Și oriunde
locuiesc copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerurilor le‐a dat în mâna ta și te‐a așezat domn peste toate acestea. Tu
ești capul de aur. 39Și după tine se va ridica o altă
împărăție mai
prejos decât tine și o altă a treia împărăție de aramă care va domni peste tot pământul. 40Și a patra
împărăție va fi tare ca fierul; căci după cum fierul sfărâmă și mărunțește toate și ca fierul care zdrumică toate acestea, așa va sfărâma el și va zdrumica. 41Și după cum ai văzut picioarele
și degetele parte de lut de olar și parte de fier, împărăția va fi împărțită, dar va fi încă în ea din puterea fierului, după cum ai văzut fierul amestecat cu lut gras. 42Și după cum degetele picioarelor erau parte de fier și parte de lut, tot așa împărăția va fi în parte tare și în parte sfărâmicioasă. 43Și după cum ai văzut fierul amestecat cu lut gras, se vor amesteca cu sămânța oamenilor, dar nu se vor lipi unul de altul, după cum fierul nu se amestecă cu lutul. 44Și în zilele împăraților acestora Dumnezeul
cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită în veac
și domnia ei nu va trece la alt popor, ci ea va sfărâma
și va nimici toate acele împărății, dar ea va sta în veac. 45Și după cum ai văzut că
din munte s‐a desfăcut o piatră fără mâini și a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul, Dumnezeul cel mare a făcut cunoscut împăratului ce are să fie după aceasta. Și visul este în adevăr și tălmăcirea lui sigură. 46Atunci împăratul
14.13
28.6
Nebucadnețar a căzut pe fața sa și s‐a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă o jertfă de mâncare și mirosuri plăcute
. 47Împăratul a răspuns și a zis lui Daniel: Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și un descoperitor
al tainelor, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta. 48Atunci împăratul a mărit pe Daniel, i‐a dat multe daruri
mari și l‐a pus cârmuitor peste tot ținutul Babilonului și capul
dregătorilor peste toți înțelepții Babilonului. 49Și Daniel a cerut de la împărat și el a pus pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego peste treburile
ținutului Babilonului. Și Daniel era în
3.2
poarta împăratului.