Descoperirea nouă printr‐o arătare cerească
101În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume
se chemă Beltșațar; și cuvântul
este adevărat, dar vremea încercării
este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles
vedenia. 2În zilele acelea eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. 3N‐am mâncat pâine plăcută și carne și vin n‐au intrat în gura mea, nici nu m‐am uns
deloc până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. 4Și în ziua douăzeci și patru a lunii întâi, eram la malul râului celui mare, care este Hidechel
. 5Mi‐am ridicat
ochii și am văzut și iată, un om
îmbrăcat în in și coapsele sale încinse
15.6
cu aur
curat de Ufaz; 6și trupul său era ca hrisolitul
și fața sa ca înfățișarea fulgerului
și ochii
19.12
săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele
sale ca privirea aramei lustruite și glasul
cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi. 7Și numai
eu, Daniel, am văzut vedenia, ci bărbații care erau cu mine n‐au văzut vedenia, dar o mare zguduire a căzut peste ei și au fugit ca să se ascundă. 8Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas
putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat
în sluțenie și nu mi‐a rămas putere. 9Totuși am auzit glasul cuvintelor sale
: și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ. 10Și, iată, o mână
s‐a atins de mine și m‐a pus pe genunchii mei și pe palmele mâinilor mele. 11Și el mi‐a zis: Daniele, bărbat mult iubit
, pricepe cuvintele pe care ți le voi vorbi și stai drept, căci sunt trimis acum către tine. Și când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând. 12Atunci mi‐a zis: Nu te teme
, Daniele, căci din ziua întâi, de când ți‐ai îndreptat inima spre înțelegere și spre smerirea ta înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite
și eu am venit din pricina cuvintelor tale. 13Dar mai marele
împărăției Persiei mi s‐a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, Mihail
, unul din mai marii cei mai de seamă, a venit să mă ajute și am rămas acolo cu împărații Persiei. 14Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul
zilelor: căci
vedenia este încă pentru multe zile. 15Și pe când vorbea el cu mine aceste cuvinte, mi‐am pus fața
la pământ și am amuțit. 16Și iată unul
după asemănarea fiilor oamenilor s‐a atins
de buzele mele: atunci mi‐am deschis gura și am vorbit și am zis celui ce sta înaintea mea: Domnul meu, din pricina vedeniei au venit dureri
asupra mea și nu mi‐a mai rămas putere. 17Și cum poate slujitorul domnului meu să vorbească cu acest domn al meu? Și cât pentru mine, de acum n‐a rămas în mine nicio putere, nici suflare n‐a rămas în mine. 18Și iarăși unul ca înfățișarea unui om s‐a atins de mine și m‐a întărit. 19Și a zis
: Nu te teme
, bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit. 20Atunci a zis: Știi oare de ce am venit la tine? Și acum mă voi întoarce să mă bat cu mai marele
Persiei; și când voi ieși, iată, mai marele Greciei va veni. 21Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail
, mai marele vostru.