Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Ospățul lui Belșațar; scrierea minunată

51Împăratul Belșațar a făcut

5.1
Est. 1.3
un ospăț mare mai marilor săi, o mie, și a băut vin înaintea celor o mie. 2Și când gusta vin, Belșațar a poruncit să se aducă vasele de aur și de argint pe care
5.2
Cap. 1.2.
le luase Nebucadnețar, tatăl său, din templul care era la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale. 3Atunci au adus vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu care era în Ierusalim; și împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale au băut cu ele. 4Au băut vin și au lăudat
5.4
Ap. 9.20
pe dumnezeii de aur și de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră. 5În același ceas
5.5
Cap. 4.31.
au ieșit niște degete de mână de om și au scris în fața sfeșnicului pe tencuiala zidului palatului împăratului: și împăratul a văzut partea mâinii care scria. 6Atunci fața împăratului s‐a schimbat și gândurile sale l‐au tulburat și încheieturile coapselor sale s‐au desfăcut și genunchii
5.6
Naum 2.10
săi s‐au lovit unul de altul. 7Împăratul a strigat
5.7
Cap. 2.2;
tare ca să aducă pe cărturari, pe haldei și pe cititorii
5.7
Is. 47.13
în stele. Împăratul a vorbit și a zis înțelepților Babilonului: Oricine va citi scrierea aceasta și‐mi va arăta tălmăcirea ei va fi îmbrăcat cu purpură și va fi un lanț de aur pe grumazul său și va fi
5.7
Cap. 6.2.
al treilea domn în împărăție. 8Atunci au intrat toți înțelepții împăratului, dar n‐au putut
5.8
Cap. 2.27;
să citească scrierea, nici să facă cunoscut împăratului tălmăcirea ei. 9Atunci împăratul Belșațar s‐a tulburat
5.9
Cap. 2.1.
mult și fața i s‐a schimbat în el și mai marii săi au încremenit. 10Și împărăteasa, la cuvintele împăratului și ale mai marilor săi, a intrat în casa ospățului și împărăteasa a vorbit și a zis: Împărate
5.10
Cap. 2.4;
, să trăiești în veac! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se schimbe fața. 11Este
5.11
Cap. 2.48;
un om în împărăția ta în care este duhul dumnezeilor sfinți și în zilele tatălui tău s‐a găsit în el lumină și pricepere și înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor; și împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, l‐a pus mai mare
5.11
Cap. 4.9.
peste cărturari, descântători, haldei și cititori în stele. 12Căci
5.12
Cap. 6.3.
un duh ales și cunoștință și pricepere, tălmăcire de visuri și spunerea celor ascunse și dezlegarea nodurilor s‐au aflat în acel Daniel pe care împăratul
5.12
Cap. 1.7.
l‐a numit Beltșațar. Acum să fie chemat Daniel și‐ți va arăta tălmăcirea. 13Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Tu ești acel Daniel dintre copiii robiei lui Iuda pe care i‐a adus împăratul, tatăl meu, din Iudeea? 14Și am auzit de tine că duhul
5.14
Vers. 11, 12.
dumnezeilor este în tine și lumină și pricepere și înțelepciune aleasă s‐a găsit în tine. 15Și acum înțelepții
5.15
Vers. 7, 8.
și descântătorii au fost aduși înaintea mea ca să citească scrierea aceasta și să‐mi facă cunoscut tălmăcirea ei, dar n‐au putut să arate tălmăcirea lucrului. 16Și am auzit de tine că poți să tălmăcești și să dezlegi nodurile. Și acum
5.16
Vers. 7.
, dacă poți să citești scrierea și să‐mi faci cunoscut tălmăcirea ei, vei fi îmbrăcat cu purpură și un lanț de aur va fi pe grumazul tău și vei fi al treilea domn în împărăție. 17Atunci Daniel a răspuns și a zis înaintea împăratului: Darurile tale să fie ale tale și dă altuia răsplătirile tale; dar eu voi citi împăratului scrierea și‐i voi face cunoscut tălmăcirea. 18Tu, împărate! Dumnezeul
5.18
Cap. 2.37, 38;
cel Preaînalt a dat lui Nebucadnețar, tatăl tău, împărăție și mărime și slavă și măreție. 19Și de mărimea ce i‐a dat, toate
5.19
Ier. 27.7
popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau înaintea lui; omora pe cine voia și lăsa să trăiască pe cine voia și înălța pe cine voia și smerea pe cine voia. 20Dar când
5.20
Cap. 4.30, 37.
i s‐a înălțat inima și i s‐a împietrit duhul spre mândrie, a fost aruncat din scaunul de domnie al împărăției sale și i‐au luat slava de la el. 21Și a fost
5.21
Cap. 4.32, etc.
alungat dintre copiii oamenilor și inima lui s‐a făcut ca a fiarelor și locuința lui era cu măgarii sălbatici; îl hrăneau cu iarbă ca boii și trupul său era scăldat cu roua cerurilor până ce a cunoscut
5.21
Cap. 4.17, 25.
că Dumnezeul Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și pune peste ea pe cine vrea. 22Și tu, fiul său, Belșațar, nu ți‐ai
5.22
2 Cron. 33.23
36.12
smerit inima, deși ai știut toate acestea; 23ci te‐ai
5.23
Vers. 3, 4.
înălțat împotriva Domnului cerurilor; și au adus vasele casei sale înaintea ta și ați băut vin din ele, tu și mai marii tăi, nevestele tale și țiitoarele tale, și ai lăudat pe dumnezeii de argint și de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care
5.23
Ps. 115.5,6
nu văd, nici n‐aud, nici nu cunosc, iar pe Dumnezeu, în mâna
5.23
Ier. 10.23
căruia este suflarea ta și ale căruia sunt toate căile tale, nu l‐ai slăvit. 24Atunci s‐a trimis dinaintea lui partea de mână și s‐a scris scrierea aceasta. 25Și aceasta este scrierea care s‐a scris: Mene, Mene, Techel, Ufarsin. 26Aceasta este tălmăcirea lucrului: Mene: Dumnezeu a numărat împărăția ta și i‐a pus sfârșit; 27Techel
5.27
Iov 31.6Ps. 62.2Ier. 6.30
: ești cumpănit în cumpănă și aflat prea ușor; 28Peres: împărăția ta s‐a împărțit și s‐a dat mezilor
5.28
Is. 21.2
și perșilor
5.28
Cap. 6.28.
. 29Atunci Belșațar a poruncit și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură și au pus un lanț de aur pe grumazul său și s‐a făcut vestire despre el că va fi al treilea
5.29
Vers. 7.
domn în împărăție. 30În noaptea
5.30
Ier. 51.31,39,57
aceea Belșațar, împăratul haldeilor, a fost ucis. 31Și Dariu
5.31
Cap. 9.1.
Medul, a primit împărăția fiind cam de șaizeci și doi de ani.

6

Daniel în groapa leilor

61I‐a plăcut lui Dariu să pună

6.1
Est. 1.1
peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie peste toată împărăția. 2Și peste aceștia trei mai mari dintre care unul era Daniel, cărora să le dea seamă acești satrapi ca să nu se facă nicio pagubă împăratului. 3Și acest Daniel a întrecut pe mai mari și pe satrapi, căci în el era un duh
6.3
Cap. 5.12.
ales; și împăratul s‐a gândit să‐l pună peste toată împărăția. 4Atunci
6.4
Ecl. 4.4
mai marii și satrapii au căutat să afle ceva împotriva lui Daniel privitor la împărăție, dar n‐au putut afla nimic, nicio greșeală, căci era credincios și nu se afla în el nici vină, nici greșeală. 5Atunci oamenii aceștia au zis: Nu vom afla nimic împotriva acestui Daniel, afară doar dacă nu vom afla ceva împotriva lui cu privire la legea Dumnezeului său. 6Atunci mai marii și satrapii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și i‐au vorbit așa: Împărate
6.6
Neem. 2.3
Dariu, să trăiești în veac! 7Toți mai marii împărăției, dregătorii și satrapii, sfetnicii și fruntașii s‐au sfătuit să așeze o orânduire domnească și să dea o aspră oprire, că oricine va face cerere vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor. 8Și acum, împărate, întărește oprirea și iscălește scrierea ca să nu se schimbe, după legea
6.8
Est. 1.19
8.8
mezilor și a perșilor, care nu se poate desființa. 9Deci împăratul Dariu a iscălit scrierea și oprirea. 10Și când a cunoscut Daniel că s‐a iscălit scrierea, a intrat în casa sa (și ferestrele sale erau deschise în odaia sa de sus către
6.10
1 Reg. 8.44,48Ps. 5.7Iona 2.4
Ierusalim), și îngenunchea pe genunchii săi de trei
6.10
Ps. 55.17Fapte. 2.1,2,15
3.1
10.9
ori pe zi și se ruga și mulțumea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte. 11Atunci oamenii aceia s‐au adunat grămadă și au aflat pe Daniel făcând rugăciune și cereri înaintea Dumnezeului său. 12Atunci s‐au apropiat
6.12
Cap. 3.8.
și au vorbit înaintea împăratului despre oprirea împăratului: Oare n‐ai iscălit o oprire ca orice om care ar cere ceva vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Adevărat este cuvântul, după legea
6.12
Vers. 8.
mezilor și a perșilor care nu se poate desființa. 13Atunci au răspuns și au zis înaintea împăratului: Daniel acela
6.13
Cap. 1.6;
care este din copiii robiei lui Iuda nu
6.13
Cap. 3.12.
ține seamă de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai iscălit‐o, ci își face cererea de trei ori pe zi. 14Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, s‐a mâhnit
6.14
Mc. 6.26
foarte mult și și‐a pus inima asupra lui Daniel ca să‐l mântuiască: și până la apusul soarelui a lucrat ca să‐l scape. 15Atunci oamenii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și au zis împăratului: Știi, împărate, că legea
6.15
Vers. 8.
mezilor și a perșilor este că nicio oprire sau orânduire pe care o statornicește împăratul nu se poate desființa. 16Atunci împăratul a poruncit și au adus pe Daniel și l‐au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, el te va scăpa. 17Și s‐a adus
6.17
Plâng. 3.53
o piatră și s‐a pus pe gura gropii și împăratul
6.17
Mat. 27.66
a pecetluit‐o cu însăși pecetea sa și cu pecetea fruntașilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privința lui Daniel. 18Atunci împăratul s‐a dus la palatul său și a petrecut noaptea postind și nu i s‐au adus țiitoare și somnul său a fugit
6.18
Cap. 2.1.
de la el. 19Atunci împăratul s‐a sculat cu lumină în zorile dimineții și s‐a dus în grabă la groapa leilor. 20Și când s‐a apropiat de groapă, a strigat cu glas plângător pe Daniel: împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Oare te‐a putut scăpa de lei Dumnezeul
6.20
Cap. 3.15.
tău căruia îi slujești necurmat? 21Atunci Daniel a vorbit împăratului: Împărate, să trăiești
6.21
Cap. 2.4.
în veac! 22Dumnezeul
6.22
Cap. 3.28.
meu a trimis pe îngerul său și a astupat
6.22
Evr. 11.33
gura leilor încât nu m‐au vătămat; căci s‐a aflat nevinovăție în mine înaintea lui și chiar înaintea ta, împărate, n‐am făcut niciun rău. 23Atunci împăratul s‐a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Și Daniel a fost scos din groapă și nu s‐a aflat nicio vătămare pe el, pentru că crezuse
6.23
Evr. 11.33
în Dumnezeul său. 24Și împăratul a poruncit și au adus
6.24
Deut. 19.19
pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel și i‐au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii
6.24
Est. 9.10Deut. 24.162 Reg. 14.16
lor și pe nevestele lor; și mai înainte de a ajunge ei la fundul gropii, leii i‐au apucat și le‐au mărunțit toate oasele. 25Atunci
6.25
Cap. 4.1.
împăratul Dariu a scris către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc peste tot pământul: Pacea să vi se înmulțească. 26Dau o hotărâre
6.26
Cap. 3.29.
, ca în toată întinderea împărăției mele oamenii să tremure și să se teamă
6.26
Ps. 99.1
de Dumnezeul lui Daniel; căci
6.26
Cap. 4.34.
el este Dumnezeul cel viu și statornic în veac și împărăția
6.26
Cap. 2.44;
lui nu se va sfărâma și domnia lui va fi până la sfârșit. 27El mântuiește și scapă și face semne
6.27
Cap. 4.3.
și minuni în ceruri și pe pământ, el, care a mântuit pe Daniel din puterea leilor. 28Și acest Daniel a propășit în domnia
6.28
Cap. 1.21.
lui Dariu și în domnia lui Cir
6.28
Ezra 1.1,2
Persanul.

7

Cele patru fiare și judecata lor

71În anul întâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat

7.1
Num. 12.6Amos 3.7
un vis și vedenii
7.1
Cap. 2.28.
ale capului său pe patul său. Atunci a scris visul și a istorisit lucrurile cele mai însemnate. 2Daniel a vorbit și a zis: Priveam în vedenia mea de noapte și iată, cele patru vânturi ale cerurilor au năvălit asupra mării celei mari. 3Și patru fiare mari, deosebite una de alta, s‐au suit
7.3
Ap. 13.1
din mare. 4Cea dintâi era ca un
7.4
Deut. 28.492 Sam. 1.23Ier. 4.7,13
48.40Ezec. 17.3Hab. 1.8
leu și avea aripi de vultur; am privit până i s‐au smuls aripile și a fost înălțată de la pământ și făcută să stea pe două picioare ca un om, și i s‐a dat o inimă de om. 5Și iată
7.5
Cap. 2.39.
, o altă fiară, a doua, asemenea unui urs, și s‐a sculat pe o coastă și avea trei coaste în gura sa, între dinții săi; și i se zicea așa: Scoală‐te, mănâncă multe cărnuri. 6După aceasta am văzut și iată alta ca un leopard și pe spatele ei avea patru aripi de pasăre; și fiara avea patru capete
7.6
Cap. 8.8, 22.
și i s‐a dat domnia. 7După aceea am privit în vedeniile de noapte și iată o a patra
7.7
Cap. 2.40. Vers. 19, 23.
fiară înspăimântătoare, groaznică și foarte tare și avea dinți mari de fier, mânca și zdrumica și rămășița o călca în picioare și ea era deosebită de toate fiarele care au fost înaintea ei și avea zece
7.7
Cap. 2.41.
coarne. 8Priveam coarnele și iată, un alt
7.8
Vers. 20, 21, 24. Cap. 8.9.
corn mic a ieșit între ele dinaintea căruia trei din coarnele dintâi au fost smulse din rădăcini și iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om
7.8
Ap. 9.7
și o gură
7.8
Ps. 12.3Ap. 13.5
care vorbea lucruri mari. 9Am privit
7.9
Ap. 20.4
până s‐au așezat scaune de domnie și a șezut Cel bătrân
7.9
Ps. 90.2
de zile; veșmântul
7.9
Ps. 104.2Ap. 1.14
lui era alb ca zăpada și perii capului său ca lâna curată; scaunul său de domnie era ca para focului și roatele
7.9
Ezec. 1.15,16
sale foc arzător. 10Un râu
7.10
Ps. 50.3
97.3Is. 30.33
66.15
de foc ieșea și se vărsa dinaintea lui; mii de mii îi slujeau și zece mii
7.10
1 Reg. 22.19Ps. 68.17Evr. 12.22Ap. 5.11
de ori zece mii stăteau înaintea lui: judecata
7.10
Ap. 20.4,12
s‐a ținut și cărțile s‐au deschis. 11Am privit
7.11
Ap. 19.20
atunci pentru glasul cuvintelor mari pe care le vorbea cornul. Am privit până a fost ucisă fiara și trupul ei a fost pierdut și a fost dat focului spre ardere. 12Cât pentru celelalte fiare, li s‐a ridicat domnia; totuși viețile li s‐au lungit pentru o vreme și un timp. 13Am văzut în vedeniile de noapte și iată unul
7.13
Ezec. 1.26Mat. 24.30
26.64Ap. 1.7,13
14.14
ca un fiu de om venea cu norii cerurilor și s‐a suit la Cel bătrân
7.13
Vers. 9.
de zile și l‐au apropiat înaintea lui. 14Și i s‐a
7.14
Ps. 2.6,7,8
8.6
110.1,2Mat. 11.27
28.18In. 3.351 Cor. 15.27Ef. 1.22
dat domnia și slava și împărăția, ca toate popoarele
7.14
Cap. 3.4.
, neamurile și limbile să‐i slujească: domnia lui este o domnie
7.14
Ps. 145.13Mica 4.7Lc. 1.33In. 12.34Evr. 12.28
veșnică ce nu va trece și împărăția lui nu va fi sfărâmată. 15Eu, Daniel, duhul meu a fost întristat
7.15
Vers. 28.
înăuntrul trupului meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat. 16M‐am apropiat de unul din aceia care stăteau de față și l‐am întrebat adevărul tuturor acestora. Și el mi‐a spus și mi‐a făcut cunoscut tălmăcirea lucrurilor. 17Aceste
7.17
Vers. 3.
fiare mari, care sunt patru, sunt patru împărați care se vor ridica din pământ. 18Dar
7.18
Is. 60.12,13,142 Tim. 2.11,12Ap. 2.26,27
3.21
20.4
sfinții Celui Preaînalt vor lua împărăția și vor stăpâni împărăția în veac, da, în veci de veci. 19Atunci am dorit să cunosc adevărul despre fiara a patra
7.19
Vers. 7.
care era deosebită de toate celelalte, peste măsură de groaznică, ai cărei dinți erau de fier și unghiile ei de aramă, care mânca, zdrumica și rămășița o călca în picioare; 20și despre cele zece coarne care erau în capul ei și despre celălalt corn care a ieșit și dinaintea căruia au căzut trei, adică cornul acela care avea ochi și gură care vorbea lucruri mari și a cărui privire era mai groaznică decât a semenilor săi. 21Am privit și cornul
7.21
Cap. 8.12, 24;
acela a făcut război cu sfinții și i‐a biruit, 22până
7.22
Vers. 9.
a venit Cel bătrân de zile și s‐a dat
7.22
Vers. 18.
judecata la sfinții Celui Preaînalt și a sosit timpul și sfinții au luat în stăpânire împărăția. 23El a zis așa: Fiara a patra va fi a patra împărăție
7.23
Cap. 2.40.
pe pământ care va fi deosebită de toate împărățiile și va sfâșia tot pământul și‐l va călca și‐l va zdrumica. 24Și cele zece coarne… sunt
7.24
Vers. 7, 8, 20.
zece împărați care se vor ridica din împărăția aceasta: și după ei se va ridica altul și el se va deosebi de cei dintâi și va supune trei împărați. 25Și va vorbi
7.25
Is. 37.23Ap. 13.5,6
cuvinte împotriva Celui Preaînalt și va urmări
7.25
Ap. 17.6
18.24
pe sfinții Celui Preaînalt și va cugeta
7.25
Cap. 2.21.
să schimbe vremile și legea; și ei
7.25
Ap. 13.7
vor fi dați în mâna lui până la o vreme
7.25
Cap. 12.7.
și vremuri și jumătate de vreme. 26Și se va ține judecata
7.26
Vers. 10, 22.
și vor lua domnia lui, ca s‐o sfărâme și s‐o piardă până la sfârșit. 27Și împărăția
7.27
Vers. 14, 18, 22.
și domnia și mărimea împărățiilor de sub toate cerurile se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția lui
7.27
Cap. 2.44.
este o împărăție veșnică și toate puterile
7.27
Is. 60.12
îi vor sluji și‐l vor asculta. 28Până aici este sfârșitul lucrului. Cât despre mine, Daniel, gândurile
7.28
Vers. 15. Cap. 8.27;
mele m‐au tulburat mult și fața mi s‐a schimbat; dar am păzit
7.28
Lc. 2.19,51
lucrul in inima mea.