Daniel în groapa leilor
61I‐a plăcut lui Dariu să pună
peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie peste toată împărăția. 2Și peste aceștia trei mai mari dintre care unul era Daniel, cărora să le dea seamă acești satrapi ca să nu se facă nicio pagubă împăratului. 3Și acest Daniel a întrecut pe mai mari și pe satrapi, căci în el era un duh
ales; și împăratul s‐a gândit să‐l pună peste toată împărăția. 4Atunci
mai marii și satrapii au căutat să afle ceva împotriva lui Daniel privitor la împărăție, dar n‐au putut afla nimic, nicio greșeală, căci era credincios și nu se afla în el nici vină, nici greșeală. 5Atunci oamenii aceștia au zis: Nu vom afla nimic împotriva acestui Daniel, afară doar dacă nu vom afla ceva împotriva lui cu privire la legea Dumnezeului său. 6Atunci mai marii și satrapii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și i‐au vorbit așa: Împărate
Dariu, să trăiești în veac! 7Toți mai marii împărăției, dregătorii și satrapii, sfetnicii și fruntașii s‐au sfătuit să așeze o orânduire domnească și să dea o aspră oprire, că oricine va face cerere vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor. 8Și acum, împărate, întărește oprirea și iscălește scrierea ca să nu se schimbe, după legea
8.8
mezilor și a perșilor, care nu se poate desființa. 9Deci împăratul Dariu a iscălit scrierea și oprirea. 10Și când a cunoscut Daniel că s‐a iscălit scrierea, a intrat în casa sa (și ferestrele sale erau deschise în odaia sa de sus către
Ierusalim), și îngenunchea pe genunchii săi de trei
3.1
10.9
ori pe zi și se ruga și mulțumea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte. 11Atunci oamenii aceia s‐au adunat grămadă și au aflat pe Daniel făcând rugăciune și cereri înaintea Dumnezeului său. 12Atunci s‐au apropiat
și au vorbit înaintea împăratului despre oprirea împăratului: Oare n‐ai iscălit o oprire ca orice om care ar cere ceva vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Adevărat este cuvântul, după legea
mezilor și a perșilor care nu se poate desființa. 13Atunci au răspuns și au zis înaintea împăratului: Daniel acela
5.13
care este din copiii robiei lui Iuda nu
ține seamă de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai iscălit‐o, ci își face cererea de trei ori pe zi. 14Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, s‐a mâhnit
foarte mult și și‐a pus inima asupra lui Daniel ca să‐l mântuiască: și până la apusul soarelui a lucrat ca să‐l scape. 15Atunci oamenii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și au zis împăratului: Știi, împărate, că legea
mezilor și a perșilor este că nicio oprire sau orânduire pe care o statornicește împăratul nu se poate desființa. 16Atunci împăratul a poruncit și au adus pe Daniel și l‐au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, el te va scăpa. 17Și s‐a adus
o piatră și s‐a pus pe gura gropii și împăratul
a pecetluit‐o cu însăși pecetea sa și cu pecetea fruntașilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privința lui Daniel. 18Atunci împăratul s‐a dus la palatul său și a petrecut noaptea postind și nu i s‐au adus țiitoare și somnul său a fugit
de la el. 19Atunci împăratul s‐a sculat cu lumină în zorile dimineții și s‐a dus în grabă la groapa leilor. 20Și când s‐a apropiat de groapă, a strigat cu glas plângător pe Daniel: împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Oare te‐a putut scăpa de lei Dumnezeul
tău căruia îi slujești necurmat? 21Atunci Daniel a vorbit împăratului: Împărate, să trăiești
în veac! 22Dumnezeul
meu a trimis pe îngerul său și a astupat
gura leilor încât nu m‐au vătămat; căci s‐a aflat nevinovăție în mine înaintea lui și chiar înaintea ta, împărate, n‐am făcut niciun rău. 23Atunci împăratul s‐a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Și Daniel a fost scos din groapă și nu s‐a aflat nicio vătămare pe el, pentru că crezuse
în Dumnezeul său. 24Și împăratul a poruncit și au adus
pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel și i‐au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii
lor și pe nevestele lor; și mai înainte de a ajunge ei la fundul gropii, leii i‐au apucat și le‐au mărunțit toate oasele. 25Atunci
împăratul Dariu a scris către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc peste tot pământul: Pacea să vi se înmulțească. 26Dau o hotărâre
, ca în toată întinderea împărăției mele oamenii să tremure și să se teamă
de Dumnezeul lui Daniel; căci
el este Dumnezeul cel viu și statornic în veac și împărăția
4.3,34
7.14,27Lc. 1.33
lui nu se va sfărâma și domnia lui va fi până la sfârșit. 27El mântuiește și scapă și face semne
și minuni în ceruri și pe pământ, el, care a mântuit pe Daniel din puterea leilor. 28Și acest Daniel a propășit în domnia
lui Dariu și în domnia lui Cir
Persanul.