Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Daniel în groapa leilor

61I‐a plăcut lui Dariu să pună

6.1
Est. 1.1
peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie peste toată împărăția. 2Și peste aceștia trei mai mari dintre care unul era Daniel, cărora să le dea seamă acești satrapi ca să nu se facă nicio pagubă împăratului. 3Și acest Daniel a întrecut pe mai mari și pe satrapi, căci în el era un duh
6.3
Cap. 5.12.
ales; și împăratul s‐a gândit să‐l pună peste toată împărăția. 4Atunci
6.4
Ecl. 4.4
mai marii și satrapii au căutat să afle ceva împotriva lui Daniel privitor la împărăție, dar n‐au putut afla nimic, nicio greșeală, căci era credincios și nu se afla în el nici vină, nici greșeală. 5Atunci oamenii aceștia au zis: Nu vom afla nimic împotriva acestui Daniel, afară doar dacă nu vom afla ceva împotriva lui cu privire la legea Dumnezeului său. 6Atunci mai marii și satrapii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și i‐au vorbit așa: Împărate
6.6
Neem. 2.3
Dariu, să trăiești în veac! 7Toți mai marii împărăției, dregătorii și satrapii, sfetnicii și fruntașii s‐au sfătuit să așeze o orânduire domnească și să dea o aspră oprire, că oricine va face cerere vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor. 8Și acum, împărate, întărește oprirea și iscălește scrierea ca să nu se schimbe, după legea
6.8
Est. 1.19
8.8
mezilor și a perșilor, care nu se poate desființa. 9Deci împăratul Dariu a iscălit scrierea și oprirea. 10Și când a cunoscut Daniel că s‐a iscălit scrierea, a intrat în casa sa (și ferestrele sale erau deschise în odaia sa de sus către
6.10
1 Reg. 8.44,48Ps. 5.7Iona 2.4
Ierusalim), și îngenunchea pe genunchii săi de trei
6.10
Ps. 55.17Fapte. 2.1,2,15
3.1
10.9
ori pe zi și se ruga și mulțumea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte. 11Atunci oamenii aceia s‐au adunat grămadă și au aflat pe Daniel făcând rugăciune și cereri înaintea Dumnezeului său. 12Atunci s‐au apropiat
6.12
Cap. 3.8.
și au vorbit înaintea împăratului despre oprirea împăratului: Oare n‐ai iscălit o oprire ca orice om care ar cere ceva vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Adevărat este cuvântul, după legea
6.12
Vers. 8.
mezilor și a perșilor care nu se poate desființa. 13Atunci au răspuns și au zis înaintea împăratului: Daniel acela
6.13
Cap. 1.6;
care este din copiii robiei lui Iuda nu
6.13
Cap. 3.12.
ține seamă de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai iscălit‐o, ci își face cererea de trei ori pe zi. 14Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, s‐a mâhnit
6.14
Mc. 6.26
foarte mult și și‐a pus inima asupra lui Daniel ca să‐l mântuiască: și până la apusul soarelui a lucrat ca să‐l scape. 15Atunci oamenii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și au zis împăratului: Știi, împărate, că legea
6.15
Vers. 8.
mezilor și a perșilor este că nicio oprire sau orânduire pe care o statornicește împăratul nu se poate desființa. 16Atunci împăratul a poruncit și au adus pe Daniel și l‐au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, el te va scăpa. 17Și s‐a adus
6.17
Plâng. 3.53
o piatră și s‐a pus pe gura gropii și împăratul
6.17
Mat. 27.66
a pecetluit‐o cu însăși pecetea sa și cu pecetea fruntașilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privința lui Daniel. 18Atunci împăratul s‐a dus la palatul său și a petrecut noaptea postind și nu i s‐au adus țiitoare și somnul său a fugit
6.18
Cap. 2.1.
de la el. 19Atunci împăratul s‐a sculat cu lumină în zorile dimineții și s‐a dus în grabă la groapa leilor. 20Și când s‐a apropiat de groapă, a strigat cu glas plângător pe Daniel: împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Oare te‐a putut scăpa de lei Dumnezeul
6.20
Cap. 3.15.
tău căruia îi slujești necurmat? 21Atunci Daniel a vorbit împăratului: Împărate, să trăiești
6.21
Cap. 2.4.
în veac! 22Dumnezeul
6.22
Cap. 3.28.
meu a trimis pe îngerul său și a astupat
6.22
Evr. 11.33
gura leilor încât nu m‐au vătămat; căci s‐a aflat nevinovăție în mine înaintea lui și chiar înaintea ta, împărate, n‐am făcut niciun rău. 23Atunci împăratul s‐a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Și Daniel a fost scos din groapă și nu s‐a aflat nicio vătămare pe el, pentru că crezuse
6.23
Evr. 11.33
în Dumnezeul său. 24Și împăratul a poruncit și au adus
6.24
Deut. 19.19
pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel și i‐au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii
6.24
Est. 9.10Deut. 24.162 Reg. 14.16
lor și pe nevestele lor; și mai înainte de a ajunge ei la fundul gropii, leii i‐au apucat și le‐au mărunțit toate oasele. 25Atunci
6.25
Cap. 4.1.
împăratul Dariu a scris către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc peste tot pământul: Pacea să vi se înmulțească. 26Dau o hotărâre
6.26
Cap. 3.29.
, ca în toată întinderea împărăției mele oamenii să tremure și să se teamă
6.26
Ps. 99.1
de Dumnezeul lui Daniel; căci
6.26
Cap. 4.34.
el este Dumnezeul cel viu și statornic în veac și împărăția
6.26
Cap. 2.44;
lui nu se va sfărâma și domnia lui va fi până la sfârșit. 27El mântuiește și scapă și face semne
6.27
Cap. 4.3.
și minuni în ceruri și pe pământ, el, care a mântuit pe Daniel din puterea leilor. 28Și acest Daniel a propășit în domnia
6.28
Cap. 1.21.
lui Dariu și în domnia lui Cir
6.28
Ezra 1.1,2
Persanul.

7

Cele patru fiare și judecata lor

71În anul întâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat

7.1
Num. 12.6Amos 3.7
un vis și vedenii
7.1
Cap. 2.28.
ale capului său pe patul său. Atunci a scris visul și a istorisit lucrurile cele mai însemnate. 2Daniel a vorbit și a zis: Priveam în vedenia mea de noapte și iată, cele patru vânturi ale cerurilor au năvălit asupra mării celei mari. 3Și patru fiare mari, deosebite una de alta, s‐au suit
7.3
Ap. 13.1
din mare. 4Cea dintâi era ca un
7.4
Deut. 28.492 Sam. 1.23Ier. 4.7,13
48.40Ezec. 17.3Hab. 1.8
leu și avea aripi de vultur; am privit până i s‐au smuls aripile și a fost înălțată de la pământ și făcută să stea pe două picioare ca un om, și i s‐a dat o inimă de om. 5Și iată
7.5
Cap. 2.39.
, o altă fiară, a doua, asemenea unui urs, și s‐a sculat pe o coastă și avea trei coaste în gura sa, între dinții săi; și i se zicea așa: Scoală‐te, mănâncă multe cărnuri. 6După aceasta am văzut și iată alta ca un leopard și pe spatele ei avea patru aripi de pasăre; și fiara avea patru capete
7.6
Cap. 8.8, 22.
și i s‐a dat domnia. 7După aceea am privit în vedeniile de noapte și iată o a patra
7.7
Cap. 2.40. Vers. 19, 23.
fiară înspăimântătoare, groaznică și foarte tare și avea dinți mari de fier, mânca și zdrumica și rămășița o călca în picioare și ea era deosebită de toate fiarele care au fost înaintea ei și avea zece
7.7
Cap. 2.41.
coarne. 8Priveam coarnele și iată, un alt
7.8
Vers. 20, 21, 24. Cap. 8.9.
corn mic a ieșit între ele dinaintea căruia trei din coarnele dintâi au fost smulse din rădăcini și iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om
7.8
Ap. 9.7
și o gură
7.8
Ps. 12.3Ap. 13.5
care vorbea lucruri mari. 9Am privit
7.9
Ap. 20.4
până s‐au așezat scaune de domnie și a șezut Cel bătrân
7.9
Ps. 90.2
de zile; veșmântul
7.9
Ps. 104.2Ap. 1.14
lui era alb ca zăpada și perii capului său ca lâna curată; scaunul său de domnie era ca para focului și roatele
7.9
Ezec. 1.15,16
sale foc arzător. 10Un râu
7.10
Ps. 50.3
97.3Is. 30.33
66.15
de foc ieșea și se vărsa dinaintea lui; mii de mii îi slujeau și zece mii
7.10
1 Reg. 22.19Ps. 68.17Evr. 12.22Ap. 5.11
de ori zece mii stăteau înaintea lui: judecata
7.10
Ap. 20.4,12
s‐a ținut și cărțile s‐au deschis. 11Am privit
7.11
Ap. 19.20
atunci pentru glasul cuvintelor mari pe care le vorbea cornul. Am privit până a fost ucisă fiara și trupul ei a fost pierdut și a fost dat focului spre ardere. 12Cât pentru celelalte fiare, li s‐a ridicat domnia; totuși viețile li s‐au lungit pentru o vreme și un timp. 13Am văzut în vedeniile de noapte și iată unul
7.13
Ezec. 1.26Mat. 24.30
26.64Ap. 1.7,13
14.14
ca un fiu de om venea cu norii cerurilor și s‐a suit la Cel bătrân
7.13
Vers. 9.
de zile și l‐au apropiat înaintea lui. 14Și i s‐a
7.14
Ps. 2.6,7,8
8.6
110.1,2Mat. 11.27
28.18In. 3.351 Cor. 15.27Ef. 1.22
dat domnia și slava și împărăția, ca toate popoarele
7.14
Cap. 3.4.
, neamurile și limbile să‐i slujească: domnia lui este o domnie
7.14
Ps. 145.13Mica 4.7Lc. 1.33In. 12.34Evr. 12.28
veșnică ce nu va trece și împărăția lui nu va fi sfărâmată. 15Eu, Daniel, duhul meu a fost întristat
7.15
Vers. 28.
înăuntrul trupului meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat. 16M‐am apropiat de unul din aceia care stăteau de față și l‐am întrebat adevărul tuturor acestora. Și el mi‐a spus și mi‐a făcut cunoscut tălmăcirea lucrurilor. 17Aceste
7.17
Vers. 3.
fiare mari, care sunt patru, sunt patru împărați care se vor ridica din pământ. 18Dar
7.18
Is. 60.12,13,142 Tim. 2.11,12Ap. 2.26,27
3.21
20.4
sfinții Celui Preaînalt vor lua împărăția și vor stăpâni împărăția în veac, da, în veci de veci. 19Atunci am dorit să cunosc adevărul despre fiara a patra
7.19
Vers. 7.
care era deosebită de toate celelalte, peste măsură de groaznică, ai cărei dinți erau de fier și unghiile ei de aramă, care mânca, zdrumica și rămășița o călca în picioare; 20și despre cele zece coarne care erau în capul ei și despre celălalt corn care a ieșit și dinaintea căruia au căzut trei, adică cornul acela care avea ochi și gură care vorbea lucruri mari și a cărui privire era mai groaznică decât a semenilor săi. 21Am privit și cornul
7.21
Cap. 8.12, 24;
acela a făcut război cu sfinții și i‐a biruit, 22până
7.22
Vers. 9.
a venit Cel bătrân de zile și s‐a dat
7.22
Vers. 18.
judecata la sfinții Celui Preaînalt și a sosit timpul și sfinții au luat în stăpânire împărăția. 23El a zis așa: Fiara a patra va fi a patra împărăție
7.23
Cap. 2.40.
pe pământ care va fi deosebită de toate împărățiile și va sfâșia tot pământul și‐l va călca și‐l va zdrumica. 24Și cele zece coarne… sunt
7.24
Vers. 7, 8, 20.
zece împărați care se vor ridica din împărăția aceasta: și după ei se va ridica altul și el se va deosebi de cei dintâi și va supune trei împărați. 25Și va vorbi
7.25
Is. 37.23Ap. 13.5,6
cuvinte împotriva Celui Preaînalt și va urmări
7.25
Ap. 17.6
18.24
pe sfinții Celui Preaînalt și va cugeta
7.25
Cap. 2.21.
să schimbe vremile și legea; și ei
7.25
Ap. 13.7
vor fi dați în mâna lui până la o vreme
7.25
Cap. 12.7.
și vremuri și jumătate de vreme. 26Și se va ține judecata
7.26
Vers. 10, 22.
și vor lua domnia lui, ca s‐o sfărâme și s‐o piardă până la sfârșit. 27Și împărăția
7.27
Vers. 14, 18, 22.
și domnia și mărimea împărățiilor de sub toate cerurile se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția lui
7.27
Cap. 2.44.
este o împărăție veșnică și toate puterile
7.27
Is. 60.12
îi vor sluji și‐l vor asculta. 28Până aici este sfârșitul lucrului. Cât despre mine, Daniel, gândurile
7.28
Vers. 15. Cap. 8.27;
mele m‐au tulburat mult și fața mi s‐a schimbat; dar am păzit
7.28
Lc. 2.19,51
lucrul in inima mea.

8

Berbecul, țapul și cornul cel mic

81În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început

8.1
Cap. 7.1.
. 2Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa
8.2
Est. 1.2
, palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai. 3Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă. 4Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia
8.4
Cap. 5.19;
sa și a ajuns mare. 5Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn
8.5
Vers. 21.
însemnat între ochii săi. 6Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui. 8Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate
8.8
Cap. 7.6;
către cele patru vânturi ale cerurilor. 9Și dintr‐unul
8.9
Cap. 7.8;
din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi
8.9
Cap. 11.25.
, către răsărit și către frumusețea
8.9
Ps. 48.2Ezec. 20.6,15
pământului. 10Și s‐a făcut
8.10
Cap. 11.28.
mare până la oștirea cerurilor
8.10
Is. 14.13
și a aruncat
8.10
Ap. 12.4
la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele. 11Da, s‐a mărit
8.11
Ier. 48.26,42
chiar până la mai marele
8.11
Cap. 11.31;
oștirii; și s‐a luat
8.11
Ios. 5.14
de la el jertfa necurmată
8.11
Ex. 29.38Num. 28.3Ezec. 46.13
și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos. 12Și o vreme de încercare
8.12
Cap. 11.31.
a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul
8.12
Ps. 119.43,142Is. 59.14
la pământ și a lucrat după plac și a izbutit
8.12
Vers. 4. Cap. 11.28, 36.
. 13Și am auzit un sfânt
8.13
Cap. 4.13;
vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare? 14Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit. 15Și a fost așa: când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat
8.15
Cap. 12.8.
priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om
8.15
Ezec. 1.26
. 16Și am auzit un glas de om între malurile
8.16
Cap. 12.6, 7.
Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile
8.16
Cap. 9.21.
, fă pe acesta să înțeleagă vedenia. 17Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut
8.17
Ezec. 1.28Ap. 1.17
pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului. 18Și pe când
8.18
Cap. 10.9, 10.
vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins
8.18
Ezec. 2.2
și m‐a făcut să stau drept. 19Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul
8.19
Cap. 9.27;
va fi la vremea hotărâtă. 20Berbecul
8.20
Vers. 3.
pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei. 21Și țapul
8.21
Vers. 5.
cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat
8.21
Cap. 11.3.
. 22Și că s‐a frânt
8.22
Vers. 8. Cap. 11.4.
și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui. 23Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat
8.23
Vers. 6.
cumplit
8.23
Deut. 28.50
la față și priceput în uneltiri. 24Și puterea lui va fi tare, dar
8.24
Ap. 17.13,17
nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti
8.24
Vers. 12. Cap. 11.36.
și va lucra după plac și va nimici
8.24
Vers. 10. Cap. 7.25.
pe cei puternici și pe poporul sfinților. 25Și prin viclenia
8.25
Cap. 11.21, 23, 24.
sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți
8.25
Vers. 11. Cap. 11.36.
în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica
8.25
Vers. 11. Cap. 11.36.
împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână
8.25
Iov 34.20Plâng. 4.6
. 26Și vedenia
8.26
Cap. 10.1.
despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește
8.26
Ezec. 12.2712.4,9Ap. 22.10
vedenia, căci este după multe zile. 27Și eu
8.27
Cap. 7.28;
, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile
8.27
Cap. 6.2, 3.
împăratului. Și eram uimit de vedenie și
8.27
Vers. 6.
nu era cine s‐o priceapă.