Cele patru fiare și judecata lor
71În anul întâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat
un vis și vedenii
ale capului său pe patul său. Atunci a scris visul și a istorisit lucrurile cele mai însemnate. 2Daniel a vorbit și a zis: Priveam în vedenia mea de noapte și iată, cele patru vânturi ale cerurilor au năvălit asupra mării celei mari. 3Și patru fiare mari, deosebite una de alta, s‐au suit
din mare. 4Cea dintâi era ca un
48.40Ezec. 17.3Hab. 1.8
leu și avea aripi de vultur; am privit până i s‐au smuls aripile și a fost înălțată de la pământ și făcută să stea pe două picioare ca un om, și i s‐a dat o inimă de om. 5Și iată
, o altă fiară, a doua, asemenea unui urs, și s‐a sculat pe o coastă și avea trei coaste în gura sa, între dinții săi; și i se zicea așa: Scoală‐te, mănâncă multe cărnuri. 6După aceasta am văzut și iată alta ca un leopard și pe spatele ei avea patru aripi de pasăre; și fiara avea patru capete
și i s‐a dat domnia. 7După aceea am privit în vedeniile de noapte și iată o a patra
fiară înspăimântătoare, groaznică și foarte tare și avea dinți mari de fier, mânca și zdrumica și rămășița o călca în picioare și ea era deosebită de toate fiarele care au fost înaintea ei și avea zece
coarne. 8Priveam coarnele și iată, un alt
corn mic a ieșit între ele dinaintea căruia trei din coarnele dintâi au fost smulse din rădăcini și iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om
și o gură
care vorbea lucruri mari. 9Am privit
până s‐au așezat scaune de domnie și a șezut Cel bătrân
de zile; veșmântul
lui era alb ca zăpada și perii capului său ca lâna curată; scaunul său de domnie era ca para focului și roatele
sale foc arzător. 10Un râu
97.3Is. 30.33
66.15
de foc ieșea și se vărsa dinaintea lui; mii de mii îi slujeau și zece mii
de ori zece mii stăteau înaintea lui: judecata
s‐a ținut și cărțile s‐au deschis. 11Am privit
atunci pentru glasul cuvintelor mari pe care le vorbea cornul. Am privit până a fost ucisă fiara și trupul ei a fost pierdut și a fost dat focului spre ardere. 12Cât pentru celelalte fiare, li s‐a ridicat domnia; totuși viețile li s‐au lungit pentru o vreme și un timp. 13Am văzut în vedeniile de noapte și iată unul
26.64Ap. 1.7,13
14.14
ca un fiu de om venea cu norii cerurilor și s‐a suit la Cel bătrân
de zile și l‐au apropiat înaintea lui. 14Și i s‐a
8.6
110.1,2Mat. 11.27
28.18In. 3.351 Cor. 15.27Ef. 1.22
dat domnia și slava și împărăția, ca toate popoarele
, neamurile și limbile să‐i slujească: domnia lui este o domnie
veșnică ce nu va trece și împărăția lui nu va fi sfărâmată. 15Eu, Daniel, duhul meu a fost întristat
înăuntrul trupului meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat. 16M‐am apropiat de unul din aceia care stăteau de față și l‐am întrebat adevărul tuturor acestora. Și el mi‐a spus și mi‐a făcut cunoscut tălmăcirea lucrurilor. 17Aceste
fiare mari, care sunt patru, sunt patru împărați care se vor ridica din pământ. 18Dar
3.21
20.4
sfinții Celui Preaînalt vor lua împărăția și vor stăpâni împărăția în veac, da, în veci de veci. 19Atunci am dorit să cunosc adevărul despre fiara a patra
care era deosebită de toate celelalte, peste măsură de groaznică, ai cărei dinți erau de fier și unghiile ei de aramă, care mânca, zdrumica și rămășița o călca în picioare; 20și despre cele zece coarne care erau în capul ei și despre celălalt corn care a ieșit și dinaintea căruia au căzut trei, adică cornul acela care avea ochi și gură care vorbea lucruri mari și a cărui privire era mai groaznică decât a semenilor săi. 21Am privit și cornul
acela a făcut război cu sfinții și i‐a biruit, 22până
a venit Cel bătrân de zile și s‐a dat
judecata la sfinții Celui Preaînalt și a sosit timpul și sfinții au luat în stăpânire împărăția. 23El a zis așa: Fiara a patra va fi a patra împărăție
pe pământ care va fi deosebită de toate împărățiile și va sfâșia tot pământul și‐l va călca și‐l va zdrumica. 24Și cele zece coarne… sunt
zece împărați care se vor ridica din împărăția aceasta: și după ei se va ridica altul și el se va deosebi de cei dintâi și va supune trei împărați. 25Și va vorbi
cuvinte împotriva Celui Preaînalt și va urmări
18.24
pe sfinții Celui Preaînalt și va cugeta
să schimbe vremile și legea; și ei
vor fi dați în mâna lui până la o vreme
și vremuri și jumătate de vreme. 26Și se va ține judecata
și vor lua domnia lui, ca s‐o sfărâme și s‐o piardă până la sfârșit. 27Și împărăția
și domnia și mărimea împărățiilor de sub toate cerurile se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția lui
este o împărăție veșnică și toate puterile
îi vor sluji și‐l vor asculta. 28Până aici este sfârșitul lucrului. Cât despre mine, Daniel, gândurile
mele m‐au tulburat mult și fața mi s‐a schimbat; dar am păzit
lucrul in inima mea.
Berbecul, țapul și cornul cel mic
81În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început
. 2Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa
, palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai. 3Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă. 4Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia
sa și a ajuns mare. 5Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn
însemnat între ochii săi. 6Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui. 8Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate
către cele patru vânturi ale cerurilor. 9Și dintr‐unul
din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi
, către răsărit și către frumusețea
pământului. 10Și s‐a făcut
mare până la oștirea cerurilor
și a aruncat
la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele. 11Da, s‐a mărit
chiar până la mai marele
oștirii; și s‐a luat
de la el jertfa necurmată
și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos. 12Și o vreme de încercare
a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul
la pământ și a lucrat după plac și a izbutit
. 13Și am auzit un sfânt
vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare? 14Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit. 15Și a fost așa: când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat
priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om
. 16Și am auzit un glas de om între malurile
Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile
, fă pe acesta să înțeleagă vedenia. 17Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut
pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului. 18Și pe când
vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins
și m‐a făcut să stau drept. 19Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul
va fi la vremea hotărâtă. 20Berbecul
pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei. 21Și țapul
cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat
. 22Și că s‐a frânt
și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui. 23Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat
cumplit
la față și priceput în uneltiri. 24Și puterea lui va fi tare, dar
nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti
și va lucra după plac și va nimici
pe cei puternici și pe poporul sfinților. 25Și prin viclenia
sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți
în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica
împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână
. 26Și vedenia
despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește
vedenia, căci este după multe zile. 27Și eu
, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile
împăratului. Și eram uimit de vedenie și
nu era cine s‐o priceapă.
Rugăciunea lui Daniel pentru poporul său
91În anul întâi
al lui Dariu, fiul lui Ahașveros, din sămânța mezilor, care a domnit peste împărăția haldeilor: 2în anul dintâi al domniei sale, eu, Daniel, am înțeles din cărți că numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremia prorocul
29.10
pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului era șaptezeci de ani. 3Și mi‐am îndreptat
fața către Domnul Dumnezeu ca să caut prin rugăciune și cereri cu post și sac și cenușă. 4Și m‐am rugat Domnului Dumnezeului meu și m‐am mărturisit și am zis: Vai, Doamne
9.32
Dumnezeul cel mare și înfricoșat, care păstrează legământul și îndurarea către cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile sale! 5Noi
9.33,34Ps. 106.6Is. 61.5,6,7Ier. 14.7
am păcătuit și am făcut fărădelege și am făcut nelegiuire și ne‐am răzvrătit abătându‐ne de la poruncile tale și de la judecățile tale. 6Și n‐am ascultat
de slujitorii tăi, prorocii, care au vorbit în numele tău către împărații noștri, mai marii noștri și părinții noștri și către tot poporul țării. 7A ta, Doamne, este
dreptatea, iar nouă rușinea feței, ca în ziua aceasta, bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape și de departe, în toate țările unde i‐ai alungat pentru necredincioșia lor cu care au fost necredincioși împotriva ta. 8Doamne, nouă ne este rușinea
feței, împăraților noștri, mai marilor noștri și părinților noștri, fiindcă am păcătuit împotriva ta. 9La Domnul Dumnezeul nostru
sunt îndurări și iertări: căci ne‐am răzvrătit împotriva lui. 10Și n‐am ascultat
de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legile lui pe care ni le‐a pus înainte prin slujitorii săi, prorocii. 11Da, tot Israelul
a călcat legea ta și s‐a abătut, neascultând de glasul tău. Și s‐a vărsat asupra noastră blestemul și jurământul care este scris în legea
31.1732.19Plâng. 2.17
lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu: căci am păcătuit împotriva lui. 12Și a împlinit
cuvintele sale pe care le‐a vorbit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne‐au judecat, aducând asupra noastră un rău mare, încât nu s‐a întâmplat
2.13Ezec. 5.9Amos 3.2
sub toate cerurile cum s‐a întâmplat asupra Ierusalimului. 13Cum
este scris în legea lui Moise, tot răul acesta a venit asupra noastră; cu toate acestea nu ne‐am rugat
5.3Osea 7.7,10
Domnului Dumnezeului nostru ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să pricepem adevărul tău. 14De aceea Domnul a vegheat
44.27
asupra răului și l‐a adus peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru
este drept în toate faptele sale pe care le‐a făcut, și noi n‐am ascultat
de glasul său. 15Și acum, Doamne Dumnezeul nostru care ai scos
32.111 Reg. 8.51Neem. 1.10Ier. 32.21
poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți‐ai făcut un nume
, ca în ziua aceasta, noi am păcătuit
, am lucrat nelegiuit. 16Doamne, după toate dreptățile
71.2Mica 6.4,5
tale, să se întoarcă, rogu‐te, mânia ta și furia ta de la cetatea ta, Ierusalimul, muntele
tău cel sfânt; căci pentru păcatele noastre și pentru nelegiuirile
părinților noștri Ierusalimul
și poporul tău au ajuns de ocară
79.4
tuturor celor dimprejurul nostru. 17Și acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea robului tău și cererile sale și pentru
Domnul, fă
să lucească fața ta asupra locașului său sfințit care este pustiit
80.3,7,19In. 16.24
. 18Pleacă‐ți
, Dumnezeul meu, urechea și ascultă; deschide‐ți ochii și vezi
pustiirile noastre și cetatea care se numește după numele
tău; căci noi n‐aducem rugăciunile noastre înaintea ta pentru dreptățile noastre, ci pentru multele tale îndurări. 19Doamne, ascultă! Doamne, iartă! Doamne, auzi și lucrează; nu întârzia; pentru tine
102.15,16
, Dumnezeul meu, căci cetatea ta și poporul tău se numesc după numele tău.
Descoperirea despre șaptezeci de săptămâni
20Și pe când
vorbeam și mă rugam și‐mi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21da, pe când încă vorbeam în rugăciune, bărbatul Gavril
, pe care‐l văzusem în vedenie mai înainte, zburând iute, s‐a atins
de mine cam pe la ceasul
jertfei de seară. 22Și mi‐a făcut cunoscut și a vorbit cu mine și a zis: Daniele, am ieșit acum ca să‐ți dau înțelepciune și pricepere. 23La începutul cererilor tale a ieșit cuvântul și am
venit să ți‐l spun; căci tu ești foarte mult iubit
: de aceea înțelege
cuvântul și pricepe vedenia. 24Șaptezeci de săptămâni s‐au hotărât asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte pentru oprirea fărădelegii și pentru sfârșirea păcatelor
și pentru ispășirea nelegiuirii și pentru aducerea dreptății
celei veșnice și pentru pecetluirea vedeniei și a prorocului și pentru ungerea
Sfintei Sfintelor. 25Cunoaște
deci și înțelege: de la
6.1,15
7.1Neem. 2.1,3,5,6,8
ieșirea cuvântului pentru așezarea din nou și pentru zidirea Ierusalimului și până la Unsul
4.25
, Domnul
, sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; ulița și șanțul vor fi zidite iarăși și în vremuri
6.15
de strâmtorare. 26Și după cele șaizeci și două de săptămâni Unsul
va fi stârpit și nu
3.18
va avea nimic: și poporul
domnului care va veni va nimici
cetatea și sfântul locaș
și sfârșitul
ei va fi cu un potop
și până la sfârșit va fi război și o hotărâre de pustiiri. 27Și el va întări un legământ
55.3Ier. 31.31Ezec. 16.60,61,62
cu mulți o săptămână; și la mijlocul săptămânii
va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și din pricina aripei urâciunilor
, va fi un pustiitor, până ce nimicirea
28.22Lc. 21.24Rom. 11.26
și ce este hotărât se va vărsa asupra celei pustiite.
