Berbecul, țapul și cornul cel mic
81În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început
. 2Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa
, palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai. 3Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă. 4Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia
sa și a ajuns mare. 5Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn
însemnat între ochii săi. 6Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui. 8Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate
către cele patru vânturi ale cerurilor. 9Și dintr‐unul
din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi
, către răsărit și către frumusețea
pământului. 10Și s‐a făcut
mare până la oștirea cerurilor
și a aruncat
la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele. 11Da, s‐a mărit
chiar până la mai marele
oștirii; și s‐a luat
de la el jertfa necurmată
și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos. 12Și o vreme de încercare
a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul
la pământ și a lucrat după plac și a izbutit
. 13Și am auzit un sfânt
vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare? 14Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit. 15Și a fost așa: când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat
priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om
. 16Și am auzit un glas de om între malurile
Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile
, fă pe acesta să înțeleagă vedenia. 17Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut
pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului. 18Și pe când
vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins
și m‐a făcut să stau drept. 19Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul
va fi la vremea hotărâtă. 20Berbecul
pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei. 21Și țapul
cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat
. 22Și că s‐a frânt
și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui. 23Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat
cumplit
la față și priceput în uneltiri. 24Și puterea lui va fi tare, dar
nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti
și va lucra după plac și va nimici
pe cei puternici și pe poporul sfinților. 25Și prin viclenia
sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți
în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica
împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână
. 26Și vedenia
despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește
vedenia, căci este după multe zile. 27Și eu
, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile
împăratului. Și eram uimit de vedenie și
nu era cine s‐o priceapă.
Rugăciunea lui Daniel pentru poporul său
91În anul întâi
al lui Dariu, fiul lui Ahașveros, din sămânța mezilor, care a domnit peste împărăția haldeilor: 2în anul dintâi al domniei sale, eu, Daniel, am înțeles din cărți că numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremia prorocul
29.10
pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului era șaptezeci de ani. 3Și mi‐am îndreptat
fața către Domnul Dumnezeu ca să caut prin rugăciune și cereri cu post și sac și cenușă. 4Și m‐am rugat Domnului Dumnezeului meu și m‐am mărturisit și am zis: Vai, Doamne
9.32
Dumnezeul cel mare și înfricoșat, care păstrează legământul și îndurarea către cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile sale! 5Noi
9.33,34Ps. 106.6Is. 61.5,6,7Ier. 14.7
am păcătuit și am făcut fărădelege și am făcut nelegiuire și ne‐am răzvrătit abătându‐ne de la poruncile tale și de la judecățile tale. 6Și n‐am ascultat
de slujitorii tăi, prorocii, care au vorbit în numele tău către împărații noștri, mai marii noștri și părinții noștri și către tot poporul țării. 7A ta, Doamne, este
dreptatea, iar nouă rușinea feței, ca în ziua aceasta, bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape și de departe, în toate țările unde i‐ai alungat pentru necredincioșia lor cu care au fost necredincioși împotriva ta. 8Doamne, nouă ne este rușinea
feței, împăraților noștri, mai marilor noștri și părinților noștri, fiindcă am păcătuit împotriva ta. 9La Domnul Dumnezeul nostru
sunt îndurări și iertări: căci ne‐am răzvrătit împotriva lui. 10Și n‐am ascultat
de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legile lui pe care ni le‐a pus înainte prin slujitorii săi, prorocii. 11Da, tot Israelul
a călcat legea ta și s‐a abătut, neascultând de glasul tău. Și s‐a vărsat asupra noastră blestemul și jurământul care este scris în legea
31.1732.19Plâng. 2.17
lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu: căci am păcătuit împotriva lui. 12Și a împlinit
cuvintele sale pe care le‐a vorbit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne‐au judecat, aducând asupra noastră un rău mare, încât nu s‐a întâmplat
2.13Ezec. 5.9Amos 3.2
sub toate cerurile cum s‐a întâmplat asupra Ierusalimului. 13Cum
este scris în legea lui Moise, tot răul acesta a venit asupra noastră; cu toate acestea nu ne‐am rugat
5.3Osea 7.7,10
Domnului Dumnezeului nostru ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să pricepem adevărul tău. 14De aceea Domnul a vegheat
44.27
asupra răului și l‐a adus peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru
este drept în toate faptele sale pe care le‐a făcut, și noi n‐am ascultat
de glasul său. 15Și acum, Doamne Dumnezeul nostru care ai scos
32.111 Reg. 8.51Neem. 1.10Ier. 32.21
poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți‐ai făcut un nume
, ca în ziua aceasta, noi am păcătuit
, am lucrat nelegiuit. 16Doamne, după toate dreptățile
71.2Mica 6.4,5
tale, să se întoarcă, rogu‐te, mânia ta și furia ta de la cetatea ta, Ierusalimul, muntele
tău cel sfânt; căci pentru păcatele noastre și pentru nelegiuirile
părinților noștri Ierusalimul
și poporul tău au ajuns de ocară
79.4
tuturor celor dimprejurul nostru. 17Și acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea robului tău și cererile sale și pentru
Domnul, fă
să lucească fața ta asupra locașului său sfințit care este pustiit
80.3,7,19In. 16.24
. 18Pleacă‐ți
, Dumnezeul meu, urechea și ascultă; deschide‐ți ochii și vezi
pustiirile noastre și cetatea care se numește după numele
tău; căci noi n‐aducem rugăciunile noastre înaintea ta pentru dreptățile noastre, ci pentru multele tale îndurări. 19Doamne, ascultă! Doamne, iartă! Doamne, auzi și lucrează; nu întârzia; pentru tine
102.15,16
, Dumnezeul meu, căci cetatea ta și poporul tău se numesc după numele tău.
Descoperirea despre șaptezeci de săptămâni
20Și pe când
vorbeam și mă rugam și‐mi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21da, pe când încă vorbeam în rugăciune, bărbatul Gavril
, pe care‐l văzusem în vedenie mai înainte, zburând iute, s‐a atins
de mine cam pe la ceasul
jertfei de seară. 22Și mi‐a făcut cunoscut și a vorbit cu mine și a zis: Daniele, am ieșit acum ca să‐ți dau înțelepciune și pricepere. 23La începutul cererilor tale a ieșit cuvântul și am
venit să ți‐l spun; căci tu ești foarte mult iubit
: de aceea înțelege
cuvântul și pricepe vedenia. 24Șaptezeci de săptămâni s‐au hotărât asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte pentru oprirea fărădelegii și pentru sfârșirea păcatelor
și pentru ispășirea nelegiuirii și pentru aducerea dreptății
celei veșnice și pentru pecetluirea vedeniei și a prorocului și pentru ungerea
Sfintei Sfintelor. 25Cunoaște
deci și înțelege: de la
6.1,15
7.1Neem. 2.1,3,5,6,8
ieșirea cuvântului pentru așezarea din nou și pentru zidirea Ierusalimului și până la Unsul
4.25
, Domnul
, sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; ulița și șanțul vor fi zidite iarăși și în vremuri
6.15
de strâmtorare. 26Și după cele șaizeci și două de săptămâni Unsul
va fi stârpit și nu
3.18
va avea nimic: și poporul
domnului care va veni va nimici
cetatea și sfântul locaș
și sfârșitul
ei va fi cu un potop
și până la sfârșit va fi război și o hotărâre de pustiiri. 27Și el va întări un legământ
55.3Ier. 31.31Ezec. 16.60,61,62
cu mulți o săptămână; și la mijlocul săptămânii
va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și din pricina aripei urâciunilor
, va fi un pustiitor, până ce nimicirea
28.22Lc. 21.24Rom. 11.26
și ce este hotărât se va vărsa asupra celei pustiite.
Descoperirea nouă printr‐o arătare cerească
101În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume
se chemă Beltșațar; și cuvântul
este adevărat, dar vremea încercării
este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles
vedenia. 2În zilele acelea eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. 3N‐am mâncat pâine plăcută și carne și vin n‐au intrat în gura mea, nici nu m‐am uns
deloc până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. 4Și în ziua douăzeci și patru a lunii întâi, eram la malul râului celui mare, care este Hidechel
. 5Mi‐am ridicat
ochii și am văzut și iată, un om
îmbrăcat în in și coapsele sale încinse
15.6
cu aur
curat de Ufaz; 6și trupul său era ca hrisolitul
și fața sa ca înfățișarea fulgerului
și ochii
19.12
săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele
sale ca privirea aramei lustruite și glasul
cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi. 7Și numai
eu, Daniel, am văzut vedenia, ci bărbații care erau cu mine n‐au văzut vedenia, dar o mare zguduire a căzut peste ei și au fugit ca să se ascundă. 8Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas
putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat
în sluțenie și nu mi‐a rămas putere. 9Totuși am auzit glasul cuvintelor sale
: și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ. 10Și, iată, o mână
s‐a atins de mine și m‐a pus pe genunchii mei și pe palmele mâinilor mele. 11Și el mi‐a zis: Daniele, bărbat mult iubit
, pricepe cuvintele pe care ți le voi vorbi și stai drept, căci sunt trimis acum către tine. Și când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând. 12Atunci mi‐a zis: Nu te teme
, Daniele, căci din ziua întâi, de când ți‐ai îndreptat inima spre înțelegere și spre smerirea ta înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite
și eu am venit din pricina cuvintelor tale. 13Dar mai marele
împărăției Persiei mi s‐a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, Mihail
, unul din mai marii cei mai de seamă, a venit să mă ajute și am rămas acolo cu împărații Persiei. 14Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul
zilelor: căci
vedenia este încă pentru multe zile. 15Și pe când vorbea el cu mine aceste cuvinte, mi‐am pus fața
la pământ și am amuțit. 16Și iată unul
după asemănarea fiilor oamenilor s‐a atins
de buzele mele: atunci mi‐am deschis gura și am vorbit și am zis celui ce sta înaintea mea: Domnul meu, din pricina vedeniei au venit dureri
asupra mea și nu mi‐a mai rămas putere. 17Și cum poate slujitorul domnului meu să vorbească cu acest domn al meu? Și cât pentru mine, de acum n‐a rămas în mine nicio putere, nici suflare n‐a rămas în mine. 18Și iarăși unul ca înfățișarea unui om s‐a atins de mine și m‐a întărit. 19Și a zis
: Nu te teme
, bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit. 20Atunci a zis: Știi oare de ce am venit la tine? Și acum mă voi întoarce să mă bat cu mai marele
Persiei; și când voi ieși, iată, mai marele Greciei va veni. 21Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail
, mai marele vostru.
