Moise vorbește dincoace de Iordan
11Acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Moise către tot Israelul dincoace
22.4,7
de Iordan, în pustie, în câmpie în dreptul Sufului între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di‐Zahab. 2Sunt unsprezece zile de la Horeb pe calea muntelui Seir
până la Cades‐Barnea. 3Și a fost așa: în
anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, la întâi ale lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel după toate cele ce‐i poruncise Domnul pentru ei, 4după ce
bătuse pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon și pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aștarot, la Edrei
. 5Dincoace de Iordan în țara Moabului a început Moise să desfășoare această lege zicând: 6Domnul Dumnezeul nostru ne‐a vorbit în Horeb
zicând: Destul
ați stat în muntele acesta. 7Întoarceți‐vă și plecați și mergeți în ținutul muntos al amoriților și la toate vecinătățile lui în câmpie, în ținutul muntos și pe șes și la miazăzi și pe țărmul mării în țara cananiților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat. 8Iată, v‐am pus țara înainte; intrați și stăpâniți țara, pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Avraam
15.18
17.7,8
26.4
28.13
, lui Isaac și lui Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.
Cum a pus judecători
9Și v‐am vorbit
în vremea aceea, zicând: Nu vă pot purta singur. 10Domnul Dumnezeul vostru v‐a înmulțit, și iată, astăzi sunteți o mulțime
ca stelele cerurilor: 11Domnul
Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, cum
22.17
26.4Ex. 32.13
v‐a spus! 12Cum
voi purta eu singur sarcina voastră și povara voastră și cearta voastră? 13Luați‐vă
bărbați înțelepți și pricepuți și cunoscuți, după semințiile voastre, și‐i voi face capi peste voi. 14Și mi‐ați răspuns, și ați zis: Bun este de făcut lucrul pe care l‐ai vorbit. 15Și am luat pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‐am făcut capi
peste voi, mai mari peste mii și mai mari peste sute și mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece și dregători după semințiile voastre. 16Și am poruncit judecătorilor voștri, în vremea aceea, zicând: Ascultați între frații voștri și judecați
cu dreptate între om și fratele
său și străinul de loc care este cu el. 17Să nu
căutați la față în judecată; să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului, căci judecata este a lui Dumnezeu
; și pricina care vă este prea grea, s‐o aduceți
la mine și o voi asculta. 18Și în vremea aceea v‐am poruncit toate lucrurile pe care aveți să le faceți.
De la Horeb la Cades‐Barnea
19Și noi am plecat de la Horeb și am
mers prin toată pustia aceea mare și înfricoșată, pe care ați văzut‐o, pe calea spre ținutul muntos al amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am
venit la Cades‐Barnea. 20Și v‐am zis: Ați ajuns la ținutul muntos al amoriților pe care ni‐l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21Iată Domnul Dumnezeul tău ți‐a pus țara înainte: Suie‐te, ia‐o în stăpânire, după cum ți‐a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme
, nici nu te înfricoșa. 22Și v‐ați apropiat toți de mine și ați zis: Să trimitem oameni înaintea noastră, ca să ne iscodească țara, și să ne aducă vorbă despre calea pe care avem să ne suim, și de cetățile la care vom veni. 23Și cuvântul a fost bun în ochii mei; și am luat
dintre voi doisprezece bărbați, un bărbat de fiecare seminție. 24Și ei
s‐au întors și s‐au suit pe ținutul muntos și au venit până la valea Eșcol și au iscodit‐o. 25Și au luat în mâinile lor din roada țării și ne‐au adus jos și ne‐au adus vorbă și au zis: Țara
pe care ne‐a dat‐o Domnul Dumnezeul nostru este bună. 26Dar
n‐ați voit să vă suiți, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27Și ați cârtit în corturile voastre și ați zis: Fiindcă Domnul ne‐a urât
, ne‐a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâna amoriților ca să ne piardă. 28Unde să ne suim? Frații noștri ne‐au muiat inima zicând: Poporul
este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii
anachimilor. 29Și v‐am zis: Nu vă spăimântați nici nu vă temeți de ei! 30Domnul Dumnezeul
vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, după toate cele ce a făcut pentru voi înaintea ochilor voștri în Egipt, 31și în pustie, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te‐a purtat
63.9Osea 11.3Fapte. 13.18
cum poartă un om pe fiul său, pe toată calea pe care ați umblat până ați ajuns în locul acesta. 32Și totuși în lucrul acesta
n‐ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 33care
mergea pe cale înaintea voastră să vă caute un loc de tăbărâre, noaptea în foc, ca
să vă arate calea pe care aveți să mergeți și ziua în nor. 34Și Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre și s‐a mâniat și a jurat
zicând: 35De va vedea vreunul
din oamenii aceștia din acest neam rău, țara aceea bună pe care am jurat s‐o dau părinților voștri! 36Afară
de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea și lui și copiilor săi voi da țara pe care a călcat, pentru că a
urmat pe deplin pe Domnul. 37Și Domnul s‐a mâniat și pe mine
27.144.21
34.4Ps. 106.32
din pricina voastră, zicând: Nici tu nu vei intra acolo. 38Iosua
, fiul lui Nun, care stă
33.111 Sam. 16.22
înaintea ta, el va intra acolo: întărește‐l
, căci el va face pe Israel s‐o moștenească. 39Și pruncii
voștri, despre care ați
zis: vor fi de pradă! Și copiii voștri care astăzi nu cunosc
nici binele nici răul, ei vor intra acolo și lor le‐o voi da și o vor stăpâni. 40Dar voi întoarceți‐vă
înapoi și plecați în pustie pe calea Mării‐Roșii! 41Și ați răspuns și mi‐ați zis: Am păcătuit
împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom lupta, după toate cele ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și v‐ați încins fiecare cu armele sale de război, și v‐ați încumetat să vă suiți pe ținutul muntos. 42Și Domnul mi‐a zis: Spune‐le: Nu
vă suiți nici nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți în fața vrăjmașilor voștri. 43Și v‐am spus, dar n‐ați ascultat, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v‐ați semețit
și v‐ați suit pe ținutul muntos. 44Și amoritul care locuia pe acel ținut muntos a ieșit împotriva voastră și v‐a urmărit, cum fac albinele
, și v‐a tăiat în bucăți în Seir până la Horma. 45Și v‐ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n‐a ascultat glasul vostru nici nu și‐a plecat urechea spre voi. 46Și
20.1,22Jud. 11.17
ați locuit în Cades multe zile, zilele cât ați locuit.
Umblarea prin pustie până la biruința asupra lui Sihon
21Și ne‐am întors și am plecat în pustie pe calea spre Marea‐Roșie, cum
îmi vorbise Domnul; și am ocolit muntele Seir multe zile. 2Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: 3Destul
ați ocolit muntele acesta; întoarceți‐vă spre miazănoapte. 4Și poruncește poporului zicând
: Veți trece prin hotarul fraților voștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir și ei se vor teme de voi. Feriți‐vă foarte mult de ei. 5Nu vă luați la luptă cu ei; căci nu vă voi da din țara lor nici cât să puneți talpa piciorului, căci muntele Seir l‐am dat
în stăpânire lui Esau. 6Să cumpărați de la ei hrană cu argint și să mâncați și să cumpărați apă cu argint de la ei și să beți. 7Căci Domnul Dumnezeul tău te‐a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani
Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți‐a lipsit nimic. 8Și ne‐am
abătut de la frații noștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir, de la calea câmpiei de la Elat
și de la Ețion‐Gheber și ne‐am întors și am trecut pe calea pustiei Moabului. 9Și Domnul mi‐a zis: Nu vă purtați ca vrăjmași cu Moab, nici nu începe lupta cu ei, căci nu‐ți voi da nicio stăpânire din țara lor; căci Arul
l‐am dat în stăpânire copiilor
lui Lot. 10Mai înainte locuiau acolo emimii
, popor mare, și mult și înalt ca
anachimii. 11Au fost socotiți și ei uriași ca anachimii, dar moabiții îi numesc emimi. 12Iar mai înainte
36.20
locuiau în Seir horiții. Și copiii lui Esau i‐au alungat și i‐au pierdut dinaintea lor și au locuit în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o are în stăpânire, pe care le‐a dat‐o Domnul. 13Acum sculați‐vă și treceți pârâul
Zered. Și am trecut pârâul Zered. 14Și zilele în care am venit de la Cades‐Barnea
până am trecut pârâul Zered au fost treizeci și opt de ani, până
26.61
a pierit din mijlocul taberei tot neamul bărbaților de război, cum
le jurase Domnul. 15Chiar și mâna Domnului
106.26
a fost împotriva lor ca să‐i piardă din mijlocul taberei până au pierit. 16Și a fost așa: după ce toți bărbații de război au pierit murind din popor, 17Domnul mi‐a vorbit zicând: 18Vei trece astăzi hotarul Moabului Arul, 19și te vei apropia în fața copiilor lui Amon; să nu te porți cu ei ca vrăjmași și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu‐ți voi da o stăpânire din țara copiilor lui Amon; căci am dat‐o în stăpânire copiilor
lui Lot. 20(Și aceasta este socotită o țară de uriași: uriașii locuiau
mai înainte în ea și amoniții îi numesc zamzumimi — 21popor
mare și mult și înalt ca anachimii; și Domnul i‐a pierdut dinaintea lor, și i‐au alungat și au locuit în locul lor; 22cum a făcut copiilor lui Esau, care
locuiesc în Seir, dinaintea cărora a pierdut pe horiți
36.20‐30
; și i‐au alungat și au locuit în locul lor până în ziua de astăzi. 23Și pe aviții
, care locuiau prin sate până la Gaza
(i‐au pierdut caftoriții
care au ieșit din Caftor și au locuit în locul lor). 24Sculați‐vă, plecați și treceți
râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului și țara lui; începe, stăpânește și ia‐te la luptă cu el. 25Astăzi voi începe să pun
temerea de tine și spaima de tine peste toate popoarele de sub toate cerurile, căci vor auzi vestea de tine și se vor cutremura și se vor îngrozi de tine. 26Și
au trimis soli din pustia Chedemot la Sihon, împăratul Hesbonului, cu cuvinte de pace, zicând: 27Lasă‐mă
să trec prin țara ta: voi merge numai pe drumul mare; nu mă voi abate nici la dreapta nici la stânga. 28Să‐mi vinzi bucate pe argint ca să mănânc; și să‐mi dai apă pe argint ca să beau; numai voi trece
cu picioarele, 29cum mi‐au făcut
copiii lui Esau care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar, până voi trece Iordanul înțara pe care ni‐o dă Domnul Dumnezeul nostru. 30Dar Sihon
, împăratul Hesbonului, n‐a voit să ne lase să trecem pe la al; căci Domnul
Dumnezeul tău i‐a învârtoșat
duhul și i‐a îndărătnicit inima ca să‐l dea în mâna ta, ca astăzi. 31Și Domnul mi‐a zis: Iată, am început să dau
înaintea ta pe Sihon și țara lui; începe, ia în stăpânire țara ca s‐o stăpânești. 32Și Sihon
a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său, la Iahaț. 33Și Domnul
Dumnezeul nostru l‐a dat înaintea noastră; și l‐am
bătut pe el și pe fiii săi și pe tot poporul său. 34Și în vremea aceea am luat toate cetățile lui, am pierdut
cu desăvârșire toate cetățile, pe bărbați și femei și copii: n‐am lăsat pe nimeni să scape. 35Numai dobitoacele am răpit pentru noi și prada cetăților pe care le‐am luat. 36De la Aroer
, care este pe malul râului Arnon și cetatea care este în vale, până la Galaad, n‐a fost nicio cetate prea înaltă pentru noi, Domnul Dumnezeul nostru ni le‐a dat pe toate
înaintea noastră. 37Numai de țara copiilor lui Amon nu te‐ai apropiat, de tot malul râului Iaboc
, nici de cetățile de pe munte, și tot
ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.
Biruința asupra lui Og la Basan
31Și ne‐am întors și ne‐am suit pe calea către Basan; și Og
, împăratul Basanului, a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său la
Edrei. 2Și Domnul mi‐a zis: Nu te teme de el; căci l‐am dat în mâna ta pe el și tot poporul său și țara sa și să faci cu el cum ai făcut cu Sihon
, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 3Și Domnul Dumnezeul nostru ne‐a dat în mână și pe Og, împăratul Basanului, și tot poporul său
și l‐am bătut până nu i‐a rămas niciunul. 4Și în vremea aceea am luat toate cetățile lui; n‐a fost cetate pe care să n‐o fi luat de la ei: șaizeci de cetăți, tot ținutul
Argobului, împărăția lui Og în Basan. 5Toate aceste cetăți erau întărite cu ziduri înalte, porți și zăvoare, afară de cetățile fără ziduri, foarte multe. 6Și le‐am pierdut cu desăvârșire, cum am făcut lui Sihon, împăratul Hesbonului
, pierzând cu desăvârșire toate cetățile, pe bărbați, pe femei și pe copii. 7Și am răpit pentru noi toate dobitoacele și prada cetăților. 8Și în vremea aceea am luat din mâna celor doi împărați ai amoriților, țara care era dincoace de Iordan de la râul Arnon până la muntele Hermon. 9(Sidoniții numesc Hermonul
Sirion, iar amoriții îl numesc Senir)
: 10toate cetățile de pe
podiș și tot Galaadul și tot Basanul
13.11
până la Salca și Edrei, cetăți ale împărăției lui Og în Basan. 11(Căci numai
Og, împăratul Basanului, rămăsese din rămășița
uriașilor: iată, patul său, pat de fier, nu este el oare în Raba
copiilor lui Amon? Lungimea lui este de nouă coți și lărgimea lui de patru coți, după cotul unui om).
Împărțirea țării de dincolo de Iordan
12Și în vremea aceea am luat în stăpânire țara aceasta. De la Aroer
, care este lângă râul Arnon, și jumătatea muntelui Galaad și cetățile lui
13.8
le‐am dat rubeniților și gadiților. 13Și rămășița din Galaad și tot Basanul, împărăția lui Og, le‐am dat la jumătatea
seminției lui Manase. Tot ținutul Argobului, tot Basanul se numea țara uriașilor. 14Iair
, fiul lui Manase, a luat tot ținutul Argobului până la
16.6
hotarul gheșuriților și maacatiților și a numit Basanul după numele său: Habot‐Iair până în ziua de
astăzi). 15Și lui Machir i‐am dat
Galaadul, 16iar rubeniților și gadiților le‐am dat din Galaad până la râul Arnon, mijlocul văii și hotarul ei până la râul Iaboc, care este hotarul
copiilor lui Amon; 17și câmpia și Iordanul și hotarul de la Chineret
până la marea
câmpiei, Marea‐Sărată
, la poalele muntelui Pisga, spre răsărit. 18Și în vremea aceea v‐am poruncit, zicând: Domnul Dumnezeul vostru v‐a dat țara aceasta ca s‐o stăpâniți: treceți înarmați înaintea fraților voștri, copiii lui Israel
, toți bărbații viteji. 19Dar nevestele voastre și copiii voștri și vitele voastre, știu că aveți multe vite, să rămână în cetățile voastre pe care vi le‐am dat, 20până ce Domnul va da odihnă fraților voștri ca și vouă și vor lua și ei în stăpânire țara pe care le‐o dă Domnul Dumnezeul vostru dincolo de Iordan; apoi vă veți întoarce
fiecare la stăpânirea lui pe care v‐am dat‐o. 21Și am poruncit lui Iosua
în vremea aceea, zicând: Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi împărați: așa va face Domnul tuturor împărățiilor la care treci. 22Să nu vă temeți de ei; căci Domnul
Dumnezeul vostru se va lupta pentru voi.
Moise cere să vadă țara
23Și în vremea aceea m‐am rugat
Domnului, zicând: 24Doamne Dumnezeule, tu ai început să arăți robului tău mărimea
ta și mâna ta cea tare. Căci ce Dumnezeu
86.8
89.6,8
este în ceruri sau pe pământ care să poată face ca lucrările tale și după puterea ta? 25Lasă‐mă, te rog, să trec și să văd
țara aceea bună care e dincolo de Iordan, acel munte bun, și Libanul! 26Dar Domnul
27.1431.234.4Ps. 106.32
s‐a mâniat pe mine pentru voi și nu m‐a ascultat; și Domnul mi‐a zis: Ți‐ajunge atâta! Nu‐mi mai vorbi despre lucrul acesta! 27Suie‐te
pe vârful muntelui Pisga, și ridică‐ți ochii spre apus și spre miazănoapte și spre miazăzi și spre răsărit, și vezi‐o cu ochii tăi: căci nu vei trece Iordanul acesta. 28Și
poruncește lui Iosua și îmbărbătează‐l și întărește‐l; căci el va trece înaintea acestui popor și el îi va pune în stăpânirea țării pe care o vei vedea. 29Și noi am locuit în
valea din dreptul Bet‐Peorului.