Cetățile de scăpare
191Când
Domnul Dumnezeul tău va stârpi neamurile acestea, a căror țară ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău și le vei alunga și vei locui în cetățile lor și în casele lor, 2
să‐ți desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău ca s‐o stăpânești. 3Să‐ți pregătești calea și să împarți în trei părți hotarele țării tale pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău ca s‐o moștenești, ca orice ucigaș să fugă acolo. 4Și aceasta este orânduirea
ucigașului care va fugi acolo ca să trăiască: cine va ucide fără voie pe aproapele său și nu l‐a urât mai înainte, 5ca atunci când merge cu vecinul său în pădure să taie lemne și mâna sa dă o lovitură cu securea ca să taie lemnul și fierul va ieși din coadă și va lovi pe vecinul său și va muri, el să fugă într‐una din aceste cetăți și să trăiască; 6pentru ca
nu cumva răzbunătorul de sânge să urmărească pe ucigas, fiindu‐i inima aprinsă și să‐l ajungă, pentru că este lungă calea și să‐l omoare, deși nu era pentru el judecată de moarte, fiindcă nu l‐a urât mai înainte. 7Pentru aceea îți poruncesc, zicând: Să‐ți desparți trei cetăți. 8Și
dacă Domnul Dumnezeul tău îți va lărgi hotarul cum a jurat părinților tăi, și‐ți va da toată țara pe care a făgăduit părinților tăi că o va da: 9dacă vei păzi toată porunca aceasta, ca s‐o faci, pe care ți‐o poruncesc astăzi, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să umbli pe căile lui în toate zilele
, atunci să‐ți mai adaugi încă trei cetăți la aceste trei, 10ca să nu se verse sânge nevinovat în mijlocul țării tale, pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire și să nu fie sânge peste tine. 11Dar dacă un om va urî pe aproapele său și‐l va pândi și se va scula împotriva lui
și‐l va lovi de moarte, ca să moară și va fugi într‐una din aceste cetăți, 12atunci bătrânii cetății sale să trimeată și să‐l aducă de acolo și să‐l dea în mâna răzbunătorului de sânge ca să moară. 13Ochiul
tău să nu‐l cruțe
; și să curăți sângele nevinovat din Israel, ca să‐ți fie bine. 14
Să nu muți semnul de hotar al aproapelui tău pe care l‐au pus cei de mult în moștenirea ta pe care o vei moșteni în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău ca s‐o stăpânești.
Pedeapsa martorilor mincinoși
15Un singur martor să nu se scoale împotriva cuiva pentru vreo nelegiuire și pentru vreun păcat, cu care păcătuiește; lucrul să se adeverească
după spusa a doi martori sau după spusa a trei martori. 16Dacă
35.11
se va scula un martor mincinos împotriva cuiva ca să mărturisească 17împotriva lui de răzvrătire, atunci cei doi bărbați între care este neînțelegerea să stea înaintea Domnului
, înaintea preoților și înaintea judecătorilor care vor fi în acele zile. 18Și judecătorii să cerceteze cu deamănuntul și iată dacă martorul este martor mincinos și a mărturisit mincinos împotriva fratelui său, 19
atunci să‐i faceți cum a cugetat el să facă fratelui său și să
curăți răul din mijlocul tău. 20Și ceilalți
să audă și să se teamă și să nu mai facă un asemenea rău în mijlocul tău. 21
Și ochiul tău să nu cruțe
: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
Scutirile de militărie
201Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea
cai și care, și popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei; căci Domnul Dumnezeul tău care te‐a scos din țara Egiptului este
32.7,8
cu tine. 2Și va fi așa: când vă veți apropia de luptă, preotul să înainteze și să vorbească poporului. 3Și să le spună: Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiați de luptă împotriva vrăjmașilor voștri: să nu vi se moaie inimile; nu vă temeți nici nu vă spăimântați și nu tremurați înaintea lor. 4Căci Domnul Dumnezeul vostru este acela care merge cu voi
ca să se lupte pentru voi împotriva vrăjmașilor voștri, ca să vă mântuiască. 5Și dregătorii să vorbească poporului, zicând: Cine este bărbatul care și‐a zidit o casă nouă și n‐a
sfințit‐o? Să meargă și să se întoarcă la casa sa ca nu cumva să moară în luptă și s‐o sfințească altul. 6Și cine este bărbatul care a sădit o vie și n‐a mâncat din ea? Să meargă și să se întoarcă la casa sa ca să nu moară în luptă și să mănânce altul din ea. 7
Și cine este bărbatul care s‐a logodit cu o femeie și n‐a luat‐o? Să meargă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în luptă și s‐o ia altul. 8Și dregătorii să mai vorbească poporului și să zic
: Cine este bărbatul care este fricos și are inima moale? Să meargă și să se întoarcă la casa sa ca nu cumva să se moaie și inima fraților săi ca inima lui. 9Și va fi așa: când dregătorii vor sfârși de vorbit poporului, vor pune mai mari ai oștirilor în capul poporului.
Cum să se poarte cu cetățile vrăjmașe
10Când te vei apropia de o cetate ca să te lupți împotriva ei
, să‐i vestești pace. 11Și va fi așa: dacă‐ți va da răspuns de pace și‐ți va deschide, atunci tot poporul care se află în ea să‐ți fie supus și să‐ți slujească ție. 12Și dacă nu va face pace cu tine, ci se va război împotriva ta, atunci s‐o împresori. 13Și dacă Domnul Dumnezeul tău o va da în mâna ta
, să treci prin ascuțișul sabiei toată partea bărbătească din ea. 14
Dar pe femei și pe copii și dobitoacele și orice va fi în cetate, toată prada ei
, să le răpești pentru tine și să mănânci prada vrăjmașilor tăi pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău. 15Așa să faci tuturor cetăților care sunt foarte departe de tine, care nu sunt dintre cetățile acestor neamuri. 16Însă
33.52Ios. 11.14
din cetățile acestor popoare pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire, să nu lași viu nimic care suflă, 17ci să‐i pierzi cu desăvârșire: pe hetit și pe amorit și pe cananit și pe ferezit, pe hevit și pe iebusit, cum ți‐a poruncit Domnul Dumnezeul tău; 18ca
să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile lor, pe care le‐au făcut dumnezeilor lor și
să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru. 19Când vei împresura o cetate multe zile făcând război împotriva ei ca s‐o iei, să nu‐i strici pomii dând cu securea în ei; căci poți să mănânci din ei și să nu‐i tai, căci este oare pomul câmpului un om ca să fie împresurat de tine? 20Numai pomii pe care‐i cunoști că nu sunt pomi de mâncat, să‐i strici și să‐i tai și să zidești întărituri împotriva cetății care face război cu tine până va cădea.
Ispășire pentru omor unde ucigașul nu e cunoscut
211Când se va găsi un om ucis, în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău s‐o stăpânești, zăcând în câmp și nu se va ști cine la ucis; 2atunci bătrânii și judecătorii tăi să iasă și să măsoare până la cetățile care sunt împrejurul celui ucis. 3Și va fi așa: cetatea care este cea mai aproape de cel ucis, bătrânii cetății aceleia vor lua o juncană cu care nu s‐a lucrat și care n‐a tras în jug. 4Și bătrânii cetății aceleia să pogoare juncana într‐o vale cu apă curgătoare, care nu s‐a arat nici nu s‐a semănat și să frângă gâtuî juncanei acolo în vale. 5Și preoții, fiii lui Levi să se apropie; căci
pe ei i‐a ales Domnul Dumnezeul tău ca să‐i slujească și să binecuvânteze în numele Domnului și după spusa lor să fie rânduită
orice neînțelegere și orice lovitură. 6Și toți bătrânii cetății aceleia, care este cea mai apropiată de cel ucis
26.6Mat. 27.24
, să‐și spele mâinile deasupra juncanei al cărei gât a fost frânt în vale 7și să răspundă și să zică: Mâinile noastre n‐au vărsat sângele acesta și ochii noștri n‐au văzut. 8Iartă, Doamne, poporului tău Israel, pe care l‐ai răscumpărat, și nu îngădui
sânge nevinovat în mijlocul poporului tău Israel. Și sângele li se va ierta. 9Așa
vei curăți sângele nevinovat din mijlocul tău când vei face ce este drept în ochii Domnului.
Despre femeile prinse
10Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și Domnul Dumnezeul tău îi va da în mâna ta, și‐i vei lua prinși, 11și între cei prinși vei vedea o femeie frumoasă la chip și o vei pofti și vei voi să ți‐o iei de nevastă; 12atunci s‐o aduci în casa ta și să‐și radă capul și să‐și taie unghiile; 13și să‐și lepede veșmintele robiei de pe ea și să rămână în casa ta, și
să plângă pe tatăl ei și pe mama ei o lună de zile și după aceasta să intri la ea și să‐i fii bărbat și să‐ți fie nevastă. 14Și va fi așa: dacă nu‐ți place de ea, să‐i dai drumul
după dorința ei; dar n‐o vei putea vinde nicidecum pe bani; să nu te porți cu ea ca roabă fiindcă ai înjosit‐o.
Dreptul întâiului născut la fiii din două femei
15Dacă un bărbat va avea două neveste, una
iubită și alta urâtă și i‐au născut copii, și cea iubită și cea urâtă, și fiul cel întâiu‐născut va fi al celei ce era urâtă; 16atunci va fi așa: în ziua când
26.102 Cron. 11.19,22
va face el pe fiii săi să moștenească ce are, nu va putea face întâiul născut pe fiul celei iubite înaintea fiului celei urâte, care este cel întâiul născut; 17ci să recunoască de întâiul născut pe fiul celei urâte, dându‐i
o parte îndoită din tot ce va fi al său; căci el este
începutul puterii sale; dreptul
întâii nașteri este al lui.
Despre fiii neascultători
18Când cineva va avea un fiu îndărătnic și nesupus, care n‐ascultă de glasul tatălui său, nici de glasul mamei sale, și ei îl ceartă și nu ascultă de ei; 19atunci tatăl său și mamă‐sa să‐l apuce și să‐l scoată la bătrânii cetății sale și la poarta locului său. 20Și să zică bătrânilor cetății sale: Fiul acesta al nostru este îndărătnic și nesupus, n‐ascultă de glasul nostru; este lacom și bețiv. 21
Și toți oamenii cetății sale să‐l ucidă cu pietre, ca să moară, și să curăți
răul din mijlocul tău și tot Israelul să audă și să se teamă.
Despre cei spânzurati
22Iar dacă va săvârși cineva un păcat judecat
de moarte și va fi omorât și‐l vei spânzura pe un lemn, 23trupul
10.26,27In. 19.31
lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să‐l înmormântezi chiar în acea zi; căci
cel spânzurat este blestemat de Dumnezeu; și
să nu‐ți întinezi țara pe care ți‐o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău.